george soros, the new paradigm for financial

Transcription

CUPRINS/CONTENTS
George Soros, Noua paradigmă a pieţelor financiare.
Criza creditelor din 2008 şi implicaţiile ei
George Soros, The new paradigm for financial markets.
The credit crisis of 2008 and what it means
Radu A. PĂUN
Cea mai mare amendă aplicată de Comisia Europeană
în domeniul antitrust – reacţii şi comentarii
Highest fine ever applied by the European Commission
in the field of antitrust – reactions and comments
Georgeta GAVRILOIU
Orientarea către o abordare mai economică a politicii
în domeniul concurenţei în Europa
A more economic approach to competition policy in Europe
Maria ALEXANDRU
Oana STANCIU
Testul monopolistului ipotetic –
un instrument de lucru în domeniul concurenţei
The hypothetical monopolist test –
a working tool in the field of competition
Ionuţ DRĂGOI
Diferenţieri semnificative între reglementările americane
şi cele comunitare în materie de concurenţă
Significant differences between US and EU competition laws
Ana IVAN - ILIESCU
Preţuri de exploatare şi preţuri excesive de excludere
- abordare din perspectiva Uniunii Europene
Exploitative prices and exclusionary excessive prices
– European Union’s perspective
Loredana COMĂNESCU
Modificări recente ale legislaţiei comunitare
în domeniul concentrărilor economice. Noutăţi privind măsurile corective
Recent amendments to the European Commission
mergers legislation. Changes regarding remedies
Alina LĂPĂDAT
2
3
8
9
16
17
24
25
30
31
40
41
46
47
Analiza conceptuală a sustenabilităţii fiscale
Investigating the concept of fiscal sustainability
Emilia CÂMPEANU
52
53
Noutăţi în domeniul concurenţei şi ajutorului de stat
News in the competition and state aid field
Carmen BUCUR
58
59
1
PROFIL: CONCURENŢA G NR.4/2008
GEORGE SOROS, NOUA PARADIGMÃ A PIEÞELOR FINANCIARE.
CRIZA CREDITELOR DIN 2008 ªI IMPLICAÞIILE EI*
Recenzie de Radu A. PĂUN1
Aşa cum o arată şi titlul, cartea de faţă propune o
nouă paradigmă, utilă, conform autorului, pentru
o mai bună înţelegere a ceea ce se întâmplă astăzi
pe pieţele financiare. Merită subliniat de la început
faptul că această teorie a fost enunţată de George
Soros încă din 1987, ea constituind una dintre
temele principale ale cărţii Alchimia finanţelor2,
şi că teoria propusă poate avea o arie mai largă de
aplicare, nefiind limitată la pieţele financiare.
Paradigma enunţată de Soros pune la îndoială
presupunerile pe care se bazează teoria competiţiei
perfecte, în principal aceea că participanţii pe
piaţă beneficiază de cunoaştere perfectă. Soros
afirmă că agenţii de pe piaţă îşi bazează deciziile
pe propriile percepţii, subiective şi limitate, şi că
gândirea acestor participanţi joacă un dublu rol:
pe de o parte, actorii încearcă să înţeleagă situaţia
în care se găsesc (pentru aceasta autorul foloseşte
termenul funcţie cognitivă), iar pe de altă parte,
aceeaşi actori încearcă să schimbe situaţia în care
se găsesc spre beneficiul propriu (autorul
numeşte acest lucru funcţie manipulatoare).
Ideea centrală a acestei teorii este că cele două
funcţii descrise mai sus acţionează în direcţii
diferite, dar că, în anumite circumstanţe, ele pot
interfera, Soros numind această interacţiune
reflexivitate interferenţială.
Această teorie a reflexivităţii a lansat un curent
de adepţi la lansarea din 1987, dar nu a fost luată
în serios în mediul academic. Criza financiară,
apărută la finele lui 2007 şi aflată în plină desfăşurare
în aceste zile (decembrie 2008), îi oferă lui Soros
mediul perfect pentru a încerca validarea şi
recunoaşterea teoriei sale, magnitudinea deosebită
a crizei financiare, comparabilă doar cu cea a
anilor ’30, conducând la o dorinţă avidă de posibile
explicaţii şi soluţii pentru aceasta.
Încă de la începutul cărţii, George Soros vrea să
se asigure că cititorul înţelege felul în care teoria
reflexivităţii se aplică la actuala criză financiară.
Autorul afirmă că, contrar teoriei economice
clasice, care presupune o cunoaştere perfectă din
partea actorilor de pe piaţă, participanţii (incluzând
aici şi autorităţile monetare şi fiscale) nu îşi pot
baza deciziile doar pe cunoaştere. Raţionamentele
şi concepţiile greşite afectează preţurile pieţei şi,
chiar mai important, preţurile pieţei afectează la
rândul lor aspectele fundamentale pe care tocmai
ele ar trebui să le reflecte. Soros susţine că
preţurile pieţei nu se formează în mod aleator
dintr-un echilibru teoretic, aşa cum susţine
paradigma actuală. Din contră, întrucât opiniile
participanţilor şi ale celor ce dirijează piaţa nu
corespund stării de fapt, autorul susţine că
pieţele nu pot ajunge la echilibrul postulat de teoria
economică. În plus, între percepţie şi realitate
există o legătură reflexivă în ambele sensuri, care
poate genera procese dezvoltare-declin de tip
“balon”, procese care iniţial se autosusţin,
urmând apoi să se autodistrugă. Fiecare astfel de
balon este format dintr-un curent şi un raţionament
greşit care interacţionează într-o manieră reflexivă.
*
Cartea a fost publicată în 2008 de editura Litera Internaţional, Bucureşti. Versiunea în limba engleză (George Soros, The new paradigm for
financial markets. The credit crisis of 2008 and what it means) a fost publicată în 2008 de editura Public Affairs, New York, şi a fost tradusă
de Graal Soft cu sprijinul de specialitate acordat de Cristina Bob şi Ovidiu Pocan de la Capital Partners.
1
Inspector de concurenţă, Direcţia Cercetare – Sinteze.
2
Versiunea în limba engleză, George Soros, The alchemy of finance: Reading the mind of the market, a fost publicată în 1987 de editura Simon
& Schuster.
2
GEORGE SOROS, THE NEW PARADIGM FOR FINANCIAL MARKETS.
THE CREDIT CRISIS OF 2008 AND WHAT IT MEANS*
Referral and translated by Radu A. PĂUN3
As its title indicates, the book at hand proposes a
new paradigm, which may be useful, according
to its author, in offering a better understanding
of what is happening today on financial markets.
It is worth mentioning from the beginning that
the theory has been proposed by George Soros
as early as 1987, being one of the main ideas of
the book The alchemy of finance4, and that the
theory can have a wider range of application, not
limited to financial markets.
The paradigm Soros states questions the
assumptions on which the theory of perfect
competition rests upon, mainly the one that market
participants have perfect knowledge. Soros
maintains that market participants make their
decisions based on their own perceptions,
subjective and limited, and that the participants’
thinking plays a dual function: on the one hand,
the actors seek to understand their situation (for
this the author uses the term cognitive function),
while, on the other hand, the same actors try to
change their situation for their own benefit (the
author calls this manipulative function). The
central idea of this theory is that the two
functions described above work in opposite
directions and that, under certain circumstances,
they can interfere with each other, this interaction
been named by Soros interference reflexivity.
This theory of reflexivity acquired a cult following
when it was launched in 1987, but was not taken
seriously in academic circles. The financial
crisis, which unfolded at the end of 2007 and
which is probably in full development these days
(December 2008), provides Soros with the
perfect environment for validation and recognition
of his theory, the impressive magnitude of the
financial crisis, comparable only with that of the
‘30s, leading to an avid search for possible
explanations and solutions for it.
Even from the beginning of his book, George
Soros wants to make sure that the reader
understands the way in which the theory of
reflexivity can be applied to the current financial
crisis. The author claims that, contrary to the
classical economic theory, which assumes perfect
knowledge of the actors, market participants
(including monetary and fiscal authorities) cannot
make decisions based solely on knowledge.
Their misjudgments and misconceptions affect
market prices, and, even more importantly, market
prices in turn affect the fundamentals that they
themselves are supposed to reflect. Soros states
that market prices are not reached in a random
manner following a theoretical equilibrium, as
the current paradigm holds. On the contrary,
given that the opinions of participants and market
regulators do not represent the actual situation,
the author claims that markets never reach the
equilibrium postulated by economic theory. In
addition, there is a two-way reflexive connection
between perception and reality, which can give
rise to initially self-reinforcing but eventually
self-defeating boom-bust processes, or bubbles.
Every bubble consists of a trend and a misconception
that interact in a reflexive manner.
*
The book was published in 2008 by Litera Internaţional, Bucharest. The original English version (George Soros, The new paradigm for
financial markets. The credit crisis of 2008 and what it means) was published in 2008 by Public Affairs, New York, and was translated in
Romanian by Graal Soft, with the help of Cristina Bob and Ovidiu Pocan from Capital Partners.
3
Competition inspector, Synthesis – Research Directorate.
4
George Soros, The Alchemy of finance: Reading the mind of the market, published in 1987 by the Simon & Schuster publishing house.
3
Soros confirmă existenţa unui balon pe piaţa
locuinţelor din Statele Unite ale Americii, dar
afirmă că actuala criză nu a însemnat doar
spargerea acestui balon, ea fiind mult mai amplă
decât crizele financiare periodice întâlnite de-a
lungul ultimelor decenii. Toate aceste crize fac
parte, potrivit autorului, dintr-un proces reflexiv
pe termen lung ce a generat un “super-balon”. Astfel,
în ultimii douăzeci şi cinci de ani, extinderea
creditelor, curent predominant în Statele Unite,
dar nu numai, s-a suprapus unei concepţii
greşite, fundamentalismul de piaţă (potrivit
căreia pieţele ar trebui să aibă mână liberă).
Soros susţine că actuala criză financiară constituie
un punct de cotitură ce demonstrează inaplicabilitatea
acestor abordări.
În prima sa parte, cartea conţine o descriere
succintă a contextului în care a apărut criza
financiară, declanşată în mod oficial în august
2007, dar care, potrivit lui Soros, putea fi anticipată
de la finele anului 2000, atunci când a avut loc
spargerea unui alt balon, cel al tehnologiei şi
internetului. Urmează apoi o prezentare amănunţită
a teoriei reflexivităţii, prezentare ce depăşeşte
limitele sferei pieţelor financiare şi pe care cei
interesaţi doar de criza curentă ar putea-o găsi
mai greu de parcurs. Aceşti cititori vor aprecia
însă capitolul imediat următor, care descrie aplicarea
teoriei reflexivităţii în situaţia concretă a pieţelor
financiare.
Aceste pieţe constituie un bun laborator de testare
a teoriei întrucât majoritatea preţurilor, cât şi alte
informaţii, sunt publice şi cuantificabile. Dar
principalul avantaj al pieţelor financiare ca
laborator de testare, potrivit autorului, este acela
că teoria reflexivităţii se află în contradicţie clară
cu o teorie încă larg acceptată, potrivit căreia
pieţele financiare tind spre echilibru. Soros susţine
că cele două teorii se exclud reciproc, astfel încât
validitatea uneia dintre ele implică invalidarea
celeilalte.
A doua parte a cărţii se bazează atât pe o latură
conceptuală, cât şi pe experienţa lui George
Soros ca manager al unui fond de hedging5,
ambele menite să clarifice întrucâtva situaţia
curentă. Autorul afirmă că actuala criză financiară
5
6
reprezintă sfârşitul unei epoci, deosebindu-se
fundamental de crizele ultimelor decenii, ce au
fost generate de prăbuşiri şi eşecuri izolate.
Pentru a susţine această afirmaţie, Soros propune
ipoteza existenţei unor super-baloane, generate
de baloane locale, cum a fost cel imobiliar în
Statele Unite, evoluând intrinsec cu acestea, dar
fiind mai complexe şi având o dezvoltare pe
termen mai lung.
Potrivit lui George Soros, punctul de plecare al
acestui super-balon l-a constituit încrederea
excesivă în mecanismele pieţei (ceea ce el
numeşte fundamentalism de piaţă), acesta fiind
principiul de bază al anilor ’80, atunci când
Ronald Reagan a ajuns preşedinte în Statele
Unite, iar Margaret Thatcher prim-ministru în
Regatul Unit6. Super-balonul îmbină trei
tendinţe majore, fiecare fiind afectată însă de cel
puţin un defect. Prima tendinţă este una pe termen
lung, strâns legată de existenţa balonului imobiliar:
extinderea accelerată a creditelor, avantajată şi
de inovaţiile financiare, mai ales de crearea unor
instrumente sintetice din ce în ce mai sofisticate.
A doua tendinţă este globalizarea pieţelor financiare
care, potrivit lui Soros, favorizează Statele Unite
şi alte câteva state dezvoltate în detrimentul
economiilor mai puţin dezvoltate. A treia tendinţă,
observată pe parcursul ultimelor decenii, o reprezintă
liberalizarea, înlăturarea progresivă a reglementărilor
financiare.
În timp ce prima parte a cărţii include un capitol
autobiografic sugestiv intitulat Autobiografia
unui filozof ratat, a doua parte include un capitol
întrucâtva paralel dar în egală măsură relevant,
intitulat Autobiografia unui speculant de succes.
Cartea continuă cu prognoza lui George Soros,
în principal în ceea ce priveşte anul 2008, dar şi
pe termen mai lung. Abordarea este similară cu
cea din Alchimia finanţelor, unde Soros realizează
un experiment în timp real ce îi permite să testeze
calitatea predicţiilor sale.
În final, autorul prezintă câteva recomandări de
principiu. Soros susţine că sectorul financiar nu
trebuie scăpat de sub control întrucât aceasta ar
avea efecte dezastruoase asupra economiei.
Fond speculativ cu grad înalt de risc.
Fundamentalismul de piaţă are rădăcini mult mai adânci, înfipte în teoria competiţiei perfecte expusă de Adam Smith şi de economiştii clasici.
4
Soros confirms the existence of the housing market
bubble in the United States, but claims that the
current crisis is not merely the bursting of this
bubble, it is much bigger than the periodic
financial crises experienced in the past decades.
According to the author, all those crises are part
of a long-term reflexive process which has
generated a super-bubble. Thus, in the last
twenty-five years, credit expansion, which was
the trend especially in the United States, but not
only there, overlapped with a prevailing
misconception, market fundamentalism (according
to which markets should be given free rein).
Soros maintains that the current financial crisis
represents a turning point, one which demonstrates
the failure of this approach.
author claims that the present financial crisis
represents the end of an era, being fundamentally
different from the crises experienced in the past
decades, which were generated by isolated
failures and crashes. In order to support this
statement, Soros proposes the hypothesis of
super-bubbles, generated by local bubbles, such
as the housing one in the United States, evolving
intrinsically with these, but being more complex
and developing over a longer term.
In its first part, the book contains a brief
description of the context in which the financial
crisis appeared, the outbreak of which can be
officially fixed as August 2007, but which,
according to Soros, could have been anticipated
at the end of 2000, when the technology and
internet bubble burst. This description is then
followed by a detailed presentation of the theory
of reflexivity, presentation which exceeds the
limits of financial markets, and which may be
found hard going by people interested solely in
the current crisis. However, these readers will
value the following chapter, which describes the
application of the theory of reflexivity for the
concrete case of financial markets.
According to George Soros, the starting point of
this super-bubble was the excessive reliance on
the market mechanism (which he calls market
fundamentalism), which was the dominant creed
in the ‘80s, when Ronald Reagan became president
in the United States and Margaret Thatcher prime
minister in the United Kingdom8. The super-bubble
combines three major trends, each containing at
least one defect. The first is a long-term trend,
closely connected with the housing bubble: the
accelerated credit expansion, spurred by financial
innovations, especially by the creation of more
and more sophisticated synthetic instruments.
The second trend is the globalization of financial
markets which, according to Soros, favors the
United States and several other developed countries
and penalizes the less-developed economies. The
third trend, observed in the past decades, is
liberalization, the progressive removal of financial
regulations.
These markets offer a good laboratory to test the
theory because most of the price and other information are public and quantifiable. According to
the author, the main advantage of financial markets as a testing laboratory is that the theory of
reflexivity is in direct contradiction of a theory
which is still widely accepted, according to
which financial markets tend to equilibrium.
Soros maintains that the two theories are mutually
excludable, such that one’s validity implies the
invalidation of the other.
While the first part of the book contains an
autobiographical chapter suggestively entitled
Autobiography of a failed philosopher, the second
part contains a somewhat parallel but equally
relevant chapter entitled Autobiography of a
successful speculator. The book continues with
George Soros’ forecast, particularly for 2008, but
for a longer term as well. The approach is similar
to the one in The alchemy of finance, where
Soros conducts a real-time experiment which
allows him to test the quality of his predictions.
The second part of the book is based both on a
conceptual side, and on George Soros’ experience
as a hedge7 fund manager, both trying to
somewhat clarify the current situation. The
In the end, the author presents several broad
recommendations. Soros claims that the financial
sector should not be left unleashed as this would
have devastating effects on the economy.
7
High risk speculative investment fund.
The market fundamentalism has much deeper roots, stuck into the theory of perfect competition propounded by Adam Smith and the classical
economists.
8
5
Stăpânirea acestui sector nu ar trebui să se facă
însă printr-o reglementare strictă şi excesivă
întrucât şi aceasta ar dăuna dezvoltării economice.
De aceea, potrivit lui George Soros, întoarcerea
la politicile care au funcţionat după cel de-al Doilea
Război Mondial ar fi o mare eroare. O altă
recomandare se referă la reglementarea pieţelor
financiare: cei care se ocupă de această activitate
trebuie să aibă o imagine clară asupra inovaţiilor
în domeniu şi să nu permită practici pe care nu le
înţeleg în totalitate. În plus, aşa cum experienţa a
arătat, ideea că managementul riscului poate fi
lăsat în totalitate pe seama jucătorilor din piaţă
este o aberaţie; anumite riscuri sistemice trebuie
gestionate de autorităţile de reglementare.
Potrivit lui Soros, cea mai importantă lecţie ce
trebuie învăţată din criza curentă este aceea că
autoritatea monetară ar trebui să fie preocupată
nu doar de controlul fluxului de monedă, ci şi de
acordarea de credite. El susţine că autorităţile
monetare trebuie să se implice într-un joc delicat
de gestionare a aşteptărilor, joc în care pot (şi
trebuie) să folosească toate trucurile tehnicilor de
manipulare, aceasta fiind mai mult o artă decât o
ştiinţă propriu-zisă.
6
However, the control of this sector should not be
exercised through strict and excessive regulation
since this would also hurt the economic
development. Therefore, according to George
Soros, a return to the conditions that prevailed
after World War II would be a big mistake.
Another recommendation relates to the regulation
of financial markets: those in charge of this have
to have a clear image on the innovations in the
field and ought not allow practices they do not
fully understand. In addition, experience has
shown that the idea that risk management can be
left completely to the market players is an
aberration; some systemic risks need to be
managed by the regulatory authorities.
7
According to Soros, the most important lesson to
be learned from the current crisis is that the
monetary authorities have to be concerned not
only with controlling the money supply, but also
with credit creation. He maintains that monetary
authorities have to enter in a delicate game of
managing expectations, game in which they can
(and should) use all the tricks involved in the
manipulative techniques, and this is more of an
art than it is science.
CEA MAI MARE AMENDÃ APLICATÃ DE COMISIA EUROPEANÃ
ÎN DOMENIUL ANTITRUST – REACÞII ªI COMENTARII
Georgeta GAVRILOIU9
Rezumat
Pe data de 12 noiembrie 2008, Comisia Europeană a amendat patru companii producătoare de
geamuri auto. Companiile Saint-Gobain (Franţa), Asahi (Japonia), Pilkington (Marea Britanie) şi
Soliver (Belgia) au fost sancţionate pentru încălcarea art.81 din Tratatul CE10 , prin implicarea într-un
cartel având ca obiect fixarea preţurilor, împărţirea pieţelor, alocarea clienţilor şi schimb de informaţii
strategice.
Sancţiunile aplicate în acest caz stabilesc un dublu record, fiind vorba despre cea mai mare amendă
totală aplicată vreodată pentru încălcarea regulilor de concurenţă comunitare (1,38
miliarde de euro) şi, în acelaşi timp, cea mai mare amendă aplicată unei companii individuale (896
milioane de euro, pentru compania franceză Saint-Gobain).
Decizia Comisiei Europene a generat numeroase reacţii şi comentarii, care au pus în discuţie
justeţea aplicării unor asemenea amenzi şi chiar eficienţa sancţiunilor utilizate de Comisie în
domeniul concurenţei.
Cuvinte-cheie: cartel, geamuri auto, articolul 81, Saint-Gobain, Asahi, Pilkington, Soliver.
Introducere
Practicile sancţionate de Comisie s-au desfăşurat
între anii 1998 şi 2003 şi au vizat piaţa geamurilor
cu destinaţie auto11 . Cele patru companii implicate
în acest cartel deţineau împreună cca.90% din
piaţa europeană a geamurilor auto. Gravitatea
deosebită a practicilor sancţionate, durata cartelului,
mărimea companiilor implicate, precum şi
calitatea de „recidivişti” a unora dintre participanţi
au condus la următoarele valori ale amenzilor
aplicate: (Tabelul 1).
Tabelul nr. 1. Valoarea amenzilor aplicate de Comisia Europeană
membrilor cartelului de pe piaţa geamurilor cu destinaţie auto
Reducere în baza
Comunicării privind
politica de clemenţă
(%)
Reducere în baza Comunicării
privind politica de clemenţă
(EUR)
Amenda
(EUR)
Saint-Gobain (Franţa)
0
0
896.000.000
Asahi/AGC Flat Glass (Japonia)
50
113.500.000
113.500.000
Pilkington (Marea Britanie)
0
0
370.000.000
Soliver (Belgia)
0
0
4.396.000
Total
1.383.896.000
Sursa: Comisia Europeană12.
9
Inspector de concurenţă – Direcţia Relaţii Externe şi Integrare Europeană.
Textul Tratatului de instituire a Comunităţii Europene (varianta consolidată) este disponibil în limba engleză la adresa: http://eur-lex.
europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2006:321E:0001:0331:EN:pdf (01.12.2008).
11
În această categorie intră: parbrizele, lunetele, geamurile laterale, precum şi plafoanele vitrate.
12
Comunicatul de presă al Comisiei Europene nr. IP/08/1685, “Antitrust: Commission fines car glass producers over €1.3 billion for market
sharing cartel”, (Bruxelles, 12 noiembrie 2008).
10
8
HIGHEST FINE EVER APPLIED BY THE EUROPEAN COMMISSION
IN THE FIELD OF ANTITRUST – REACTIONS AND COMMENTS
Georgeta GAVRILOIU13
Abstract14
On the 12th of November 2008, the European Commission fined four producers of automotive glass.
The companies Saint-Gobain (France), Asahi (Japan), Pilkington (United Kingdom) and
Soliver (Belgium) were sanctioned for the infringement of Article 81 of the EC Treaty15 by
participating in a cartel for price fixing, market sharing, customer allocation and exchange of
strategic information.
The sanctions applied in this case set a double record: the highest total fine ever applied for a
violation of the EC competition rules (1.38 billion EUR) and, at the same time, the highest fine ever
applied to an individual company (896 million EUR, for the French company Saint-Gobain).
The European Commission’s decision has generated many reactions and comments that questioned the
correctness of the application of such fines and even the overall efficiency of the sanctions used by
the Commission in the field of competition.
Keywords: cartel, automotive glass, Article 81, Saint-Gobain, Asahi, Pilkington, Soliver.
Introduction
The practices sanctioned by the Commission
took place between 1998 and 2003 and covered
the market of automotive glass16. The four
companies involved in this cartel held together
about 90% of the European market. The particular
gravity of the practice, the duration of the cartel,
size of the involved companies combined with
the position of some of the participants as
repeated offenders, have resulted into the
following values of fines (Table 1):
Table no.1. Value of fines applied by the European Commission to members
of the cartel on the market of car glass
Reduction under
the Leniency Notice
(%)
Reduction under
the Leniency
Notice (€)
Fine (€)
Saint-Gobain (France)
0
0
896.000.000
Asahi/AGC Flat Glass (Japan)
50
113.500.000
113.500.000
Pilkington (United Kingdom)
0
0
370.000.000
Soliver (Belgium)
0
0
4.396.000
Total
1.383.896.000
Source: European Commission17.
13
Competition inspector – Directorate for External Relations and European Integration.
Translated into English by Georgeta Gavriloiu.
15
The text of the Treaty establishing the European Community (consolidated version) is available in English at: http://eur-lex.europa.eu
/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2006:321E:0001:0331:EN:pdf (01.12.2008).
16
This category includes: windshields, rear windows, side windows and glass roofs.
17
European Commission’s press release no. IP/08/1685, “Antitrust: Commission fines car glass producers over €1.3 billion for market sharing
cartel”, Brussels, 12th of November 2008.
14
9
Amenda aplicată firmei Saint-Gobain a fost
majorată cu 60% deoarece compania mai fusese
amendată de Comisie în trecut pentru practici
similare. În acelaşi timp, amenda aplicată
companiei japoneze Asahi a fost diminuată cu
50%, ca recompensă pentru cooperarea cu
instituţia europeană în contextul programului de
clemenţă aplicat de Comisia Europeană în
domeniul cartelurilor.
Reacţii şi comentarii
Comentând decizia Comisiei, doamna Neelie
Kroes, comisarul european pentru concurenţă, a
precizat: „Aceste companii au înşelat industria
auto şi cumpărătorii de autovehicule vreme de 5
ani, pe o piaţă care, în ultimul an al cartelului,
valora 2 miliarde de euro. Amenzile totale sunt
mari datorită cotelor de piaţă ridicate, a gravităţii
cazului şi din pricina antecedentelor companiei
Saint Gobain. Comisia a impus asemenea amenzi
ridicate deoarece nu poate şi nu va tolera un
asemenea comportament ilegal.” Apoi, în stilul care
o caracterizează, doamna comisar a adăugat:
„Conducerea şi acţionarii companiilor care produc
daune consumatorilor şi industriei europene prin
participarea la carteluri trebuie să îşi înveţe forţat
lecţia – dacă trişezi, vei primi o amendă foarte
mare”.18
Într-o primă fază, părţile s-au limitat la confirmarea
ştirii şi la anunţarea intenţiei de a ataca decizia
Comisiei în faţa Tribunalului de Primă Instanţă
(TPI), după care s-au grăbit să-şi liniştească
investitorii cu privire la impactul amenzii asupra
rezultatelor financiare ale companiilor respective.
Spre exemplu, pe data de 13 noiembrie a.c., un
reprezentant al companiei britanice Pilkington
anunţa că, anticipând decizia de sancţiune,
compania îşi făcuse deja provizioane de cca. 250
de milioane de lire sterline. În realitate, amenda
aplicată de Comisia Europeană a fost cu o treime
mai mare decât valoarea anticipată de Pilkington.
În plus, aceste declaraţii liniştitioare aveau să fie
contrazise, la mai puţin de 24 de ore, de
reprezentanţii companiei-mamă a firmei Pilkington,
grupul japonez Nippon Sheet Glass, care, pe data
de 14 noiembrie, anunţa revizuirea în sens negativ
a prognozei financiare a grupului pentru perioada
1 aprilie 2008 – 31 martie 200919. Aprecierea
monedei japoneze şi condiţiile dificile de piaţă, dar şi
amenda aplicată de Comisia Europeană companiei
Pilkington sunt cauzele invocate de grupul japonez
pentru această revizuire. Comunicatul oficial
menţionează, printre altele, o scădere considerabilă a
venitului estimat, de la 41,15 yeni/acţiune la 13,47
yeni/acţiune. Cu siguranţă, aceasta nu este o veste
prea bună pentru investitorii gigantului japonez. De
altfel, aceştia au reacţionat imediat la anunţul
Comisiei, cotaţia acţiunilor Nippon Sheet Glass la
bursa de la Tokio înregistrând, pe data de 13
noiembrie, o scădere cu 8,4% faţă de valoarea la
închidere din ziua precedentă.
În aceeaşi situaţie s-a aflat şi producătorul
japonez Asahi care, chiar dacă a beneficiat de
clemenţa Comisiei Europene, nu a scăpat totuşi
de „sancţiunea” investitorilor, acţiunile grupului
la bursa de la Tokio scăzând pe 13 noiembrie cu
6,1% faţă de nivelul din ziua precedentă. Trendul
descrescător al valorii acţiunilor celor doi
producători s-a menţinut şi în zilele următoare.
Cu privire la impactul amenzii asupra valorii
acţiunilor companiei franceze Saint-Gobain, o primă
remarcă ar fi că, spre deosebire de piaţa asiatică,
bursa de la Paris a reacţionat cu o oarecare întârziere.
Astfel, pe 13 noiembrie, prima zi de după anunţarea
amenzii, acţiunile Saint-Gobain au înregistrat o
scădere de doar 0,10%, însă pe 14 noiembrie, acţiunile
companiei franceze valorau la închidere cu 4,23%
mai puţin decât în ziua precedentă.
Scăderea cursului acţiunilor Saint-Gobain a
continuat şi în zilele imediat următoare, chiar
dacă producătorul francez a anunţat acumularea
unor provizioane de 650 milioane euro, destinate
plăţii amenzii. Ca şi în cazul firmei Pilkington,
această sumă s-a dovedită fi insuficientă pentru a
acoperi întreaga amendă aplicată de Comisie
(896 milioane euro).
Trebuie menţionat că această amendă-record
aplicată companiei Saint-Gobain în urmă cu
câteva zile urmează după o altă amendă, de 133,9
milioane de euro, aplicată de Comisie la sfârşitul
anului 2007 pentru implicarea într-un cartel
european pe piaţa sticlei plane20.
18
Comunicatul de presă al Comisiei Europene nr. IP/08/1685.
Comunicatul de presă al Grupului Nippon Sheet Glass Group “NSG Group announces Revision of Forecast”, 14 noiembrie 2008,
http://www.nsggroup.net/press/2008/1114.html (14.11.2008).
20
Decizia Comisiei Europene din 28.11.2007 în Dosarul nr. COMP 39.165.
19
10
The fine applied to Saint-Gobain was increased
by 60% because the company had been fined in
the past for similar offences. At the same time,
the fine for the Japanese company Asahi was
reduced by 50% as a reward for the company’s
cooperation with the Commission in the framework
of the leniency programme applied by the European
institution in cartel cases.
Reactions and comments
Commenting on the Commission’s decision,
Mrs. Neelie Kroes, the European commissioner
for competition declared: “These companies
cheated the car industry and car buyers for five
years in a market worth two billion euros in the
last year of the cartel. The overall fines are high
because of the large market, the seriousness of
the case, and Saint-Gobain's earlier offences.
The Commission has imposed such high fines
because it cannot and will not tolerate such illegal
behaviour.” Then, in her style, she added:
“Management and shareholders of companies
that damage consumers and European industry by
running cartels must learn their lessons the hard
way – if you cheat, you will get a heavy fine.”21
Initially, the parties have only confirmed the
news and announced their intention to appeal the
Commission’s decision in front of Court of First
Instance (CFI) and then rushed to give assurances
to their investors about the likely impact of the
fine over the companies’ financial results.
For example, on the 13th of November, a representative
of the British company Pilkington announced
that, foreseeing the sanctioning decision, the
company had already made provisions of
approximately 250 million pounds. The actual
fine was one third higher than the value anticipated
by Pilkington. Moreover, these reassuring declarations
were to be contradicted, within less than 24
hours, by the representatives of Pilkington’s
mother-company, the Japanese group Nippon
Sheet Glass. On the 14th of November, Nippon
Sheet Glass announced the negative revision of
the group’s financial forecast for the period 1
April 2008 – 31 March 200922. The yen’s
appreciation and difficult market conditions,
21
together with the fine applied to Pilkington by the
European Commission were the causes invoked
by the Japanese group for this revision. The official
announcement mentions, among others, a significant
reduction of the expected income, from 41.15
yen/share to 13.47 yen/share. Surely, these are
not good news for the group’s investors. Anyway
they reacted immediately at the Commission’ s
announcement and this made the value of Nippon
Sheet Glass at Tokyo Exchange drop on the 13th
of November by 8.4% as compared to the closing
value in the previous day.
The situation of the Japanese producer Asahi was
similar. Even though the group benefited from
the European Commission’s leniency, the group
did not escape the “sanction” applied by its
investors. The value of the group’s shares at
Tokyo Exchange fell by 6.1% as compared to the
level in the previous day. For both producers, the
decreasing trend continued also in the next days.
A first remark about the impact of fine over the
shares value in case of the French company
Saint-Gobain would be that unlike the Asian
stock market, the Paris Exchange reacted with a
certain delay. Thus, on the 13th of November, the
first day after the fine was announced,
Saint-Gobain’s shares decreased only by 0.10%
but on the 14th of November, at closing, the
French company’s shares valued 4.23% less than
in the previous day.
In the next days, the decreasing trend continued
also in case of Saint-Gobain’s shares, despite the
fact that the French producer had announced the
accumulation, in view of the fine, of provisions
of 650 million EUR. Just as in Pilkington’s case,
this sum proved to be insufficient to cover the
entire fine applied by the Commission (896
million EUR).
It is worth mentioning that the record-fine
applied to Saint-Gobain comes after another fine,
of 133.9 million EUR, applied by the Commission
at the end of 2007 for the company’s involvement
in another European cartel, on the market of flat
glass 23.
European Commission’s press release no. IP/08/1685.
Nippon Sheet Glass Group’s press release: “NSG Group announces Revision of Forecast”, 14th of November 2008,
http://www.nsggroup.net/press/2008/1114.html (14.11.2008).
23
Commission Decision of 28.11.2007, in case COMP 39.165.
22
11
Cursa infernală
Efecte şi implicaţii
În toate domeniile există un aşa-numit „prag
psihologic”, o limită care pare de neatins, dar
care odată depăşită pentru prima dată, devine
rapid un simplu reper din trecut. Spre exemplu,
alergarea distanţei de 100 de metri în mai puţin
de 10 secunde a fost vreme de mai bine de multe
decenii un astfel de prag. Însă după ce Jim Hines
devenea, în 1968, primul atlet din istorie, care
reuşea să doboare această barieră, parcurgând cei
100 de metri în 9,95 secunde, mulţi alţi alergători
aveau să reuşească performanţe similare. În
prezent, aceast rezultat este considerat mediocru
în competiţiile de atletism la cel mai înalt nivel.
Contextul economic actual, dominat de criza
financiară, nu le este tocmai favorabil producătorilor
de geamuri auto sancţionaţi, în condiţiile în care
principalul lor beneficiar, industria de autovehicule,
este, la rândul său, grav afectată de criza
financiară. Scăderea dramatică a vânzărilor
reduce considerabil şansele ca amenzile să fie
„recuperate” rapid de la cumpărătorii de
autovehicule.
Făcând o paralelă (destul de forţată, ar zice
unii!), s-ar putea spune că, prin amenda aplicată
producătorilor de geamuri auto, Comisia a spart
o barieră pshihologică. De altfel, după ce, anul
trecut Comisia a aplicat producătorilor de lifturi
şi scări rulante amenzi în valoare totală de
992.312.200 de euro, mulţi s-au întrebat cât avea
să treacă până la aplicarea de amenzi de peste un
miliard de euro.
După cum rezultă din declaraţiile oficialilor
Comisiei, aplicarea unei amenzi de o asemenea
valoare nu a fost şi nu este un obiectiv în sine
pentru instituţia europeană. Totuşi, mesajul transmis
de Comisie prin această amendă este unul cât se
poate de clar.
Evoluţiile recente au demonstrat că instituţia
europeană poate da dovadă de flexibilitate şi
poate utiliza regulile existente ale politicii de
concurenţă pentru a răspunde rapid şi în mod
adecvat la criza financiară. Astfel, autorizarea în
regim de urgenţă a unor operaţiuni de concentrare
economică implicând societăţi din sectorul bancar
sau chiar autorizarea rapidă a unor ajutoare de
stat pentru salvare acordate unor bănci (aproape
o erezie în urmă cu doar un an!) sunt doar două
exemple în acest sens. Totuşi, în mod evident,
toleranţa faţă de carteluri nu se numără printre
domeniile în care Comisia doreşte să îşi exerseze
ﬂexibilitatea.
În plus, impactul financiar al unei asemenea
amenzi nu este deloc de neglijat. Un calcul
simplu evidenţiază faptul că amenda aplicată de
Comisie în cazul în discuţie reprezintă nu mai
puţin de 1% din bugetul total al Uniunii Europene
pe anul 200824 şi, în acelaşi timp, este de 16 ori
mai mare decât bugetul alocat la nivel comunitar
pentru aplicarea politicii în domeniul concurenţei.
Mărimea amenzilor la care s-a ajuns în acest
domeniu reflectă, indirect, puterea financiară a
firmelor implicate în asemenea practici
anticoncurenţiale. Trebuie subliniat că, în
asemenea cazuri, amenzile aplicate nu pot depăşi
10% din cifra de afaceri a contravenienţilor. În
acelaşi timp, valorile din ce în ce mai mari sunt
dovada eforturilor Comisiei Europene de a transforma
cartelurile pan-europene în nişte afaceri (cât) mai
puţin profitabile pentru participanţi.
De altfel, în actualul stadiu al integrării europene,
aplicarea unor amenzi uriaşe este singurul
mijloc cât de cât eficient de care dispune Comisia
Europeană pentru a descurajara cartelurile. Şi
totuşi, când reprezentanţii companiilor anunţă cu
nonşalanţă acumularea de provizioane de sute de
milioane de euro în vederea plăţii amenzilor pe
care se aşteaptă să le primească, nu poţi să nu te
întrebi cât de mari sunt profiturile nete ale unui
cartel de asemenea anvergură!
Într-un comunicat de presă al firmei Saint-Gobain
se arată, printre altele, că persoanele vinovate de
implicarea în cartel au fost demise. Doar atât? Ce
convenabil! Aşa cum subliniază şi alţi comentatori,
pentru persoanele vinovate, ameninţarea unor
sancţiuni privative de libertate ar fi un factor de
descurajare mult mai serios. Spre exemplu, în
24
Bugetul general al UE pe anul 2008 este de 129,149 de miliarde de euro. Partea din bugetul Comisiei alocată pentru politica de concurenţă
este de 78.282.819 euro.
12
Running a race!
Effects and implications
In every field of activity there is a so-called
“psychological threshold”, a limit that seems
unreachable but once it is overcome for the very
first time becomes quickly just a simple past land
mark. For example, running 100 meters in less
than 10 seconds was, for many decades, such a
threshold. Nevertheless, after, in 1968, Jim Hines
became the first athlete in the history that broke
this barrier and ran the 100 meters in 9.95
seconds, many others obtained similar performances.
Nowadays this is considered only a second-rate
result in the high level athletic competitions.
The current economic context, dominated by
financial crisis is not quite favorable for the
automotive glass producers, taking into account
the fact that their main beneficiary, the automotive
industry, is also heavily affected by financial crisis.
The dramatic decrease of sales in the automotive
sector reduces considerably producer’s chances
to have their fines “recovered” from the
customers.
To make a comparison (quite forced, as some
might say!) one could consider that with the fine
applied to the automotive glass producers, the
Commission broke such a “psychological
barrier”. Anyway, in 2007 when the Commission
applied to producers of elevators and escalators
total fines of 992,312,200 EUR, many commentators
asked how long was before the one billion euro
fine was applied.
It results from the Commission officials’
declarations that the application of a fine having
such a high value was not and it is not an objective
in itself for the European institution. However,
the message sent by the Commission with this
fine is very clear.
Recent evolutions have demonstrated that the
European institution can be flexible and use the
existing rules of the competition policy to
respond rapidly and adequately to the financial
crisis. Thus, the rapid authorization of mergers
in the banking sector and even the authorization
of rescue State aid for banks (almost a heresy
only one year ago!) are just two examples in this
respect. However, obviously, tolerance for
cartels is not one of the areas where the
Commission is willing to exert its flexibility.
25
At the same time, the financial impact of such a
fine cannot be neglected. A simple calculation
shows that the fine applied by the Commission
in this case represent not less than 1% of the total
EU budget for 200825 and, at the same time, it is
16 times higher than the budget allocated by the
European Commission for the competition
policy.
The level of fines reached in this field shows
indirectly the financial power of the companies
involved in anti-competitive practices. It should
be underlined that, in cartel cases, fines cannot
exceed 10% of the offenders’ turnover. At the
same time, the bigger and bigger fines are the
proof of the Commission’s efforts to turn
pan-European cartels into less profitable business.
On the other hand, in the current stage of the
European integration, the application of huge
fines is the Commission’s only tool somewhat
efficient in fighting against cartels. Even so,
when the companies’ officials announce nonchalantly
the accumulation of hundreds of millions of euro
as provisions for envisaged fines, one cannot
help wondering how big the net profits of a cartel
of this size are!
Saint-Gobain declares, in a press-release, that the
persons culpable for the involvement in the cartel
were dismissed. Is that all? How convenient! As
other commentators suggest, for the culpable
persons, the threat of imprisonment would be a
more serious deterring factor. For example, in the
The EU general budget for 2008 is of 129.149 billion EUR. The share of the Commission’s budget allocated for the competition policy is
of 78,282,819 EUR.
13
Statele Unite, participarea la un cartel este
considerată ofensă federală, iar succesul în lupta
împotriva acestor practici anticoncurenţiale se
cuantifică nu doar în sute de milioane dolari
amendă, ci şi în mulţi ani de închisoare. Peste
ocean, preşedinţii de companii şi managerii
trimişi după gratii sunt „trofeele de vânătoare”
ale oficialilor anti-cartel.
În schimb, în Uniunea Europeană, deşi există
deja câteva state membre ale căror sisteme de
drept cuprind sancţiuni penale pentru persoanele
fizice care participă la conceperea sau funcţionarea
unui cartel (România fiind unul dintre aceste
state!), în practică, mecanismul aplicării de
sancţiuni penale nu este folosit. În acest domeniu,
acţiunea la nivel naţional este inexistentă, iar la
nivel comunitar este imposibilă, deoarece, în
prezent, competenţele Uniunii în materie penală
sunt aproape simbolice.
În aceste condiţii, aplicarea de amenzi rămâne,
totuşi, o soluţie prin care se realizează, în ultimă
instanţă o redistribuire, chiar dacă discutabilă, a
unei părţi din profiturile obţinute de membrii
cartelurilor către cetăţenii europeni, ca beneficiari
finali ai bugetului UE26.
În loc de concluzii
Producătorii de geamuri auto au anunţat că vor
ataca decizia Comisiei în faţa TPI. Totuşi, dacă
ne gândim la hotărârea pronunţată de TPI în
cazul BASF27 la sfârşitul anului 2007, perspectivele
nu sunt tocmai încurajatoare pentru viitorii
reclamanţi. În cazul respectiv, într-o acţiune
îndreptată împotriva deciziei prin care Comisia
impusese o amendă pentru încălcarea art.81 din
Tratatul CE, tribunalul, având în vedere
comportamentul companiei BASF, a dispus,
pentru prima oară, majorarea valorii amenzii ce
fusese aplicată de Comisie!
Fără îndoială, va fi interesant de urmărit felul în
care instanţa comunitară va aprecia conduita
companiilor implicate în cazul de faţă, mai ales
al celor care ar putea deveni oricând titulare ale
unui „card de fidelitate” oferit de Comisia
Europeană pentru „participarea consecventă în
procedurile de investigaţie din domeniul
antitrust”.
26
Amenzile aplicate de Comisia Europeană în domeniul concurenţei se fac venit la bugetul Uniunii Europene.
Hotărârea TPI pronunţată pe 12.12.2007 în Dosarele conexate nr. T-101/05 şi nr. T-111/05 BASF AG şi UCB SA contra Comisiei
Comunităţilor Europene.
27
14
United States, participation to cartels is a federal
offence and authorities’ success in the fight
against such anti-competitive practices is quantified
not only in hundred of million US dollars but
also in days of imprisonment. On the other side
of the ocean, CEOs and managers sent behind the
bars are the “hunting trophies” of the anti-cartel
officials.
In contrast, in the European Union, even though
there are a few Member States (including Romania!)
whose legal system provide for criminal
sanctions for the natural persons that participate
in conceiving or running a cartel, in practice, the
mechanism of criminal sanctions is not used. In
this field, action at national level is inexistent and
at EU level it is impossible since, at present, the
Union’s competencies in the field of criminal law
are almost symbolic.
In these circumstances, the application of fines
remains a solution that in the end leads to a
reallocation (even though arguable), of a part
from the profits acquired by the cartel members
to the European citizens, as the final beneficiaries
of the EU budget28.
28
Instead of conclusions
The producers of automotive glass have
announced that they will challenge the Commission’s
decision in front of CFI. However, if we consider
the judgment pronounced by CFI at the end of
2007, in the BASF29 case , the perspectives are
not quite encouraging for the future appellants.
In the BASF case, in an action against the
Commission’s decision imposing fines for the
infringement of Article 81 EC Treaty, the court,
taking into account the conduct of BASF
company, decided for the first time to increase
the fine that had been applied by the Commission.
It will be interesting to see how the Community
court will evaluate the conduct of the participants
in this case, especially of those of them who
might become, at any time, holders of a “fidelity
card” offered by the European Commission for
the “consequent participation in the investigation
procedures in the antitrust field”.
The fines applied bz the European Commission in the field of competition become revenue to the EU budget.
CFI judgement of 12.12.2007, in Joined cases T-101/05 and T-111/05 BASF AG and UCB SA v. Commission of the European
Communities.
29
15
ORIENTAREA CÃTRE O ABORDARE MAI ECONOMICÃ
A POLITICII ÎN DOMENIUL CONCURENÞEI ÎN EUROPA
Maria ALEXANDRU30
Oana STANCIU31
Rezumat
Reforma amplă în domeniul aplicării politicii concurenţei din Europa ultimilor ani poate fi
caracterizată drept o orientare către o abordare mai economică. Rolul şi sfera analizei economice
s-au schimbat, s-a reformulat modul în care aceasta este asimilată aplicarii efective a politicii de
protecţie a concurenţei, mai ales prin interpretarea corectă a teoriilor şi a datelor empirice.
Schimbarea politicii de concurenţă, cu accent sporit pe latura economică s-a concretizat prin
îmbunătăţirea cadrului juridic şi procedural.
Cuvinte cheie: concurenţa, analiză economică, reformă, abordare economică.
Încă din 2001, Mario Monti afirma cu privire la
viziunea Comisiei Europene în domeniul aplicării
politicii de protecţie a concurenţei că, „în ultimii
ani, abordarea noastră cu accentul pe latura
economică a politicii concurenţei a aşezat definirea
pieţei în centrul procesului de aplicare a regulilor
concurenţei în UE.”32 Nellie Kroes, actualul Comisar
pentru concurenţă, a intensificat, la rândul ei,
procesul abordării economice a politicii concurenţei,
declarând: „Indiferent dacă vorbim de acţiuni abuzive
ale firmelor dominante pe piaţă, sancţionarea
cartelurilor, controlul fuziunilor sau evaluarea
ajutoarelor de stat – potenţialul efect negativ asupra
consumatorilor va constitui, întotdeauna, obiectivul
principal al activităţii noastre. Aplicăm acest
standard al bunăstării consumatorului printr-o
mai bună utilizare a analizei economice. Această
abordare economică ajută Comisia Europeană să-şi
concentreze activităţile spre cele cu adevărat
importante pentru consumatorii europeni.”33
Un punct important pe agenda europeană a
ultimilor ani, impus de necesitatea adaptării la
noile condiţii create de ultimele valuri de extindere,
cât şi de realizarea unei aplicări mai eficiente şi
consecvente a politicii de concurenţă în întreaga
Uniune, l-a constituit reforma legislativă şi procedurală.
Caracteristica acestor modificări este orientarea
către o abordare mai economică, prin aplicarea
mai accentuată a analizei economice şi interpretarea
corectă a teoriilor şi datelor empirice.
Reformarea politicii de concurenţă, cu accent sporit
pe latura economică, îmbunătăţirea cadrului juridic
şi procedural s-au datorat într-o măsură semnificativă
şi pierderilor suferite în justiţie de către autoritatea
de concurenţă a UE, într-o serie de cazuri din
domeniul controlului concentrărilor precum
Airtours/First Choice34, Schneider Electric/Legrand35,
Tetra Laval/Sidal36. Astfel, Comisia a modificat
30
Director – Direcţia Cercetare-Sinteze.
Inspector de concurenţă - Direcţia Cercetare-Sinteze.
32
Mario Monti, fost Comisar european pentru concurenţă, Speech on Policy Market definition as a cornerstone of EU Competition
Policy - Workshop on Market Definition - Helsinki Fair Centre Helsinki, 5.10.2001.
33
Neelie Kroes, European Commissioner for Competition Policy, Making consumers' right to damages a reality: the case for collective
redress mechanisms in antitrust claims - Conference on collective, redress for European consumers, Lisbon, 9 th November 2007.
34
Airtours v. Commission,[2002] ECR II-2585.
35
Schneider v. Commission,[2002] ECR II-4071.
36
Tetra Laval v. Commission,[2002] ECR II-4381.
31
16
A MORE ECONOMIC APPROACH
TO COMPETITION POLICY IN EUROPE
Maria ALEXANDRU37
Oana STANCIU38
Abstract39
The comprehensive reform in the implementation of the competition policy in Europe in the recent
years may be characterized as one towards a “more economic approach”. The role and the scope of
the economic analysis has been changing, the way how the economic analysis is used for effective
enforcement of the competition policy enforcement has been reformulated, especially through
correct interpretation of the theories and empirical data.
Competition policy amendment, with emphasis on economics led to an improvement of the procedural
and legal framework.
Keywords: competition, economic analysis, reform, economic approach.
Since 2001, Mario Monti has announced with
reference to European Commission vision in the
area of competition policy enforcement that “in
recent years, our increased economic approach
to competition policy has put market definition
at the centre of the process of application of the
competition rules in the EU.”40 Commissioner
Nellie Kroes has improved the economic
approach of competition policy, declaring:
„Whether we are talking about abusive actions
by dominant companies, breaking up cartels,
vetting mergers, or assessing State aid - the
potential harm to consumers is always at the
heart of what we do. We are applying this
'consumer welfare standard' throughout our
work, through a better use of economic analysis.
This economic approach helps the European
Commission focus on the activities really important
for the European consumers.”41
37
The legislative and procedural reform has been
an important point on the European agenda of the
last years, due to the necessity of the adjustment
to the new conditions generated by the last waves
of enlargement and by the achievement of an
effective and consistent implementation of the
competition policy throughout the Union.
The characteristic of these changes is the
orientation towards a more economic approach,
through the focused application of the economic
analysis and the correct interpretation of the
theories and empirical data.
The adjustment of the competition policy, with
emphasis on economics, the legislative and procedural
framework improvement were also a result of the
losses in the legal battles which the competition
authority suffered in court, in a series of merger control
cases, such as Airtours/First Choice42, Schneider
Electric/Legrand43, Tetra Laval/Sidal44.Thus, the
Director – Research and Synthesis Directorate.
Competition inspector - Research and Synthesis Directorate.
39
Translated into English by Oana Stanciu.
40
Mario Monti, former European Commissioner for Competition, Speech on Policy Market definition as a cornerstone of EU Competition
Policy - Workshop on Market Definition - Helsinki Fair Centre Helsinki, 5.10.2001.
41
Neelie Kroes, European Commissioner for Competition Policy, Making consumers' right to damages a reality: the case for collective redress
mechanisms in antitrust claims - Conference on collective, redress for European consumers, Lisbon, 9 th November 2007.
42
Airtours v. Commission,[2002] ECR II-2585.
43
Schneider v. Commission,[2002] ECR II-4071.
44
Tetra Laval v. Commission,[2002] ECR II-4381.
38
17
cadrul legislativ privind acordurile verticale, a
elaborat Cartea Verde privind controlul concentrărilor,
a adoptat noul regulament privind concentrările
economice şi Orientările privind evaluarea
concentrărilor neorizontale45, ce completează
orientările existente privind concentrările orizontale
care se referă la fuziunile societăţilor concurente
pe aceleaşi pieţe.
Economistului Şef. În acest fel, GEŞ este implicat
îndeaproape atât în activitatea zilnică a echipei de
lucru, cât şi în investigaţii, din stadii incipiente,
oferind consultanţă pe probleme economice şi
asistenţă metodologică;
O altă latură a îmbunătăţirii cadrului procedural a
constituit-o elaborarea unor linii directoare ce
stabilesc reguli simple, care corespund unui număr
mare de circumstanţe. Aceste linii directoare nu
pot exemplifica, în întregime, analiza economică
care se va efectua în contextul unui anumit caz, ci
furnizează îndrumări privind tipul de analize
teoretice şi empirice ce pot fi realizate.
G instrumentarea unor cazuri de „antitrust” mai
„laborioase”.
Reforma politicii în domeniul ajutorului de stat a
vizat şi fundamentarea economică a deciziilor
luate în domeniul controlului ajutoarelor de stat,
atât în sensul operaţionalizării unei analize mai
amănunţite a distorsionării concurenţei, cât şi al
utilizării conceptului de eşec al pieţei. Eşecurile
pieţei reprezintă un argument în favoarea acordării
de ajutoare de stat, dar necesită o analiză economică
adecvată şi minuţioasă, şi deci utilizarea de
instrumente econometrice.
Pentru a oferi o fundamentare economică deciziilor
Comisiei în materie de concurenţă, în cadrul
Direcţiei Generale Concurenţă s-a instituit o
echipă specială de economişti. Rolul Economistului
Şef şi al Grupului condus de acesta (GEŞ) în
cadrul direcţiei este din ce în ce mai important.
Obiectivele lor principale sunt:
G consultanţă pe probleme metodologice de
economie şi econometrie pentru aplicarea regulilor
concurenţei;
G contribuţie consistentă la dezvoltarea instrumentelor
de politică generală cu conţinut economic;
Rolul si sfera analizei economice, utilizate în
cadrul aplicării politicii de protecţie a concurenţei,
s-au schimbat în Europa ultimilor ani. Concurenţa,
procesul care obligă firmele să răspundă dorinţelor
consumatorilor privind preţul, calitatea si varietatea
produselor, acţionează în acelaşi timp ca un
mecanism selectiv prin care firmele mai eficiente
le înlocuiesc pe cele mai puţin eficiente. Concurenţa
este deci un element cheie în promovarea unei
creşteri economice europene rapide, orientată
către consumator şi mai competitivă.
Din punct de vedere al orizontului de timp,
utilizarea principiilor şi a analizelor economice în
aplicarea politicii concurenţei se poate clasifica în
analize ex-post şi ex-ante. Analizele ex-post se fac
cu scopul de a afla în ce mod deciziile luate în
domeniul antitrust, ajutor de stat şi concentrări au
afectat pieţele. Principala dificultate a cercetării o
reprezintă stabilirea posibilelor consecinţe asupra
pieţei, în cazul în care s-ar fi adoptat o decizie
alternativă, consecinţe pe se pot obţine folosind
modele şi/sau analize econometrice. O altă
dificultate constă în identificarea altor factori care
ar fi putut influenţa piaţa, cu scopul stabilirii
impactului deciziei însăşi. Cunoştintele despre
industrie şi piaţa sunt cruciale în aflarea exactă a
factorilor implicaţi. Importanţa analizelor ex-post
nu trebuie subestimată, acestea reprezentand singura
justificare logică a eficacităţii unei decizii.
G activitatea de sprijin: un membru GEŞ este
inclus în cadrul echipei de lucru, raportând insă
45
Concentrările neorizontale includ concentrările verticale, care implică societăți ce acționează la diferite niveluri ale lanțului de aprovizionare.
De exemplu, atunci când fabricantul unui anumit produs ("societatea din amonte") fuzionează cu unul dintre distribuitorii săi ("societatea din
aval") şi concentrările conglomerale ce reprezintă concentrări între firme care se află în relații care nu sunt nici orizontale (în calitate de
concurenți pe aceeași piață relevantă), nici verticale (în calitate de furnizori sau de clienți). În practică, obiectul prezentelor orientări îl reprezintă
concentrările economice între societăți care acționează pe piețe strâns legate (de exemplu concentrări care implică furnizori de produse
complementare sau de produse care aparțin aceleiaşi game).
18
Commission has changed the legislative framework
for the vertical agreements, has developed the
Green Book for merger control and has adopted
the new merger control regulation and the Guidelines
on the assessment of non-horizontal mergers46,
which follow the current guidelines related to the
horizontal mergers that refers to the fusion of the
companies competing on the same markets.
Another area of improvement of the legislative
framework was the development of the guidelines
which establish simple rules, to cover a large
number of circumstances. These guidelines cannot
explain in detail the economic analysis in the
context of one case but offers guidance regarding
the sort of theoretical and empirical analysis that
can be performed.
The political reform in the state aid area aimed
also the economic assessment of the decisions
taken in the area of the state aid control, both in
terms of operationalizing a more explicit analysis
of the distortions of competition, as well as the
use of the concept of market failures. The market
failures represent an argument towards granting
state aids, but a detailed economic analysis by
using econometrical instruments is required.
To offer an economic foundation of the
Commission’s decisions, within the DG COMP a
special team of economists was established. The
role of the Chief Economist and the Chief Economist
Team (CET) at DG COMP is more and more
important.
Their basic objectives are:
G
consultancy on economic and econometrical
methodology for the competition policy enforcement;
G “support function”: one member of the CET
gets assigned to the case team, reporting to the
Chief Economist. In this way, the CET is closely
46
involved with the day-to-day work of case teams,
getting involved early on in the investigation,
giving economic guidance and methodological
assistance;
G
consistent support for the development of the
general policy instruments with economic
content;
G investigation of several more difficult
antitrust cases.
The role and scope of economic analysis in
competition policy in Europe has been changing
in the last years. Competition, the process forcing
companies to respond to the consumers’ requests
regarding price, quality, and diversity of products,
acts in the same time as a selective mechanism,
by which more efficient companies replace the
less efficient ones. Competition is therefore, a
key element in promoting a rapid European
economic growth, more competitive and
consumer-oriented.
From time horizon point of view, the use of
economic principles and analysis in competition
policy can be differentiate in: ex post and ex ante
analysis. The purpose of the ex post analysis is to
understand how antitrust, state aid and mergers
decisions have affected markets. The main difficulty
of the research is to establish the possible
consequences on the market if some alternate
decision had been taken instead, effects which
can be derived from theoretical models and/or
econometric analysis. Another problem is to
establish other factors that might have had an
influence on the market, in order to identify the
impact of the decision itself. Industry and market
knowledge is crucial in order to understand the
precise factors involved. The importance of ex
post analysis cannot be underestimated. The ex
post analysis is the only logical justification for
the effectiveness of a decision.
Non –horizontal mergers include vertical mergers which involve companies operating at different levels of the supply chain. For example,
when a manufacturer of a certain product (the "upstream firm") merges with one of its distributors (the "downstream firm") and conglomerate
mergers that are mergers between firms who are in a relationship which is neither horizontal (as competitors in the same relevant market) nor
vertical (as suppliers or customers). In practice, the focus of the present guidelines is on mergers between companies that are active in closely
related markets (e.g. mergers involving suppliers of complementary products or products that belong to the same product range).
19
Analizele ex-ante, cum ar fi monitorizarea pieţei,
reprezintă analizele anterioare unei posibile
acţiuni antitrust. În cazul monitorizării pieţei sunt greu
de identificat situaţiile în care pieţele nu funcţionează,
cum ar fi comportamentul anticoncurenţial sau
barierele la intrare. Contribuţia ştiinţei economice
o reprezintă şi definirea unui set de indicatori care
semnalează probabilitatea existenţei unei
probleme concurenţiale specifice pe piaţă. Analizele
ex-ante pot fi folosite la identificarea situaţiilor în
care efectul probabil al unui pretins comportament
anticoncurenţial sau al existenţei unei pretinse
bariere la intrarea pe piaţă este redus. Pe baza
analizelor ex-ante se stabilesc priorităţile autorităţii
de concurenţă. Astfel, resursele vor trebui alocate
cazurilor şi activităţilor cu efectele probabile cele
mai dăunătoare asupra consumatorilor.
Prin abordarea economică a politicii în domeniul
concurenţei se realizează două obiective
complementare. Primul obiectiv este identificarea incalcarii prevederilor legale prin comportamente anticoncurenţiale. Prin concentrarea pe
efectele acţiunilor companiei mai curând decât pe
forma pe care o pot lua aceste acţiuni, o abordare economică face mai dificilă pentru companii sustragerea de la constrângerile politicii concurenţei, în
încercarea lor de a obţine acelaşi rezultat final folosind diferite practici comerciale. În acelaşi timp,
această abordare oferă o modalitate mai logică de
analiză a diferitelor practici, deoarece fiecare practică specifică este evaluată în funcţie de rezultat şi
două practici ce conduc spre acelaşi rezultat final
vor fi analizate în acelaşi mod.
Al doilea obiectiv este garantarea faptului că prevederile
statutare nu blochează stategiile pro-competitive. O
analiză bazată pe efecte ia în considerare posibilitatea
ca practicile de afaceri similare să poată avea rezultate
diferite în circumstanţe diferite: distorsionarea
concurenţei în anumite cazuri şi promovarea eficienţei
şi inovaţiei în altele. O abordare a politicii în domeniul
concurenţei care compară direct acest dualism va
asigura protecţia consumatorilor (prin prevenirea
comportamentului care îi prejudiciază) şi va promova,
în acelaşi timp, productivitatea crescută şi dezvoltarea
(deoarece firmele nu vor fi descurajate în încercările
lor de sporire a eficienţei).
Definirea pieţei este un instrument utilizat pentru
a identifica şi a descrie graniţele concurenţei
(perimetrul în interiorul căruia se desfăşoară
concurenţa) între companii. Acest instrument
permite stabilirea cadrului în care este aplicată
politica de concurenţă. Conceptul de piaţă
relevantă este diferit de alte concepte de piaţă,
adesea folosite în alte contexte. De exemplu,
companiile folosesc adesea termenul de piaţă pentru
a descrie zona în care işi vând produsele sau pentru
a se referi în sens larg la industria sau sectorul în
care activează.
O etapă importantă pentru consolidarea analizelor
în aplicarea politicii de concurenţă o constituie
Nota Comisiei privind definiţia pieţei relevante47,
adoptată în decembrie 1997 şi publicată în Jurnalul
Oficial C 372, 09/12/1997. Nota oferă un cadru
juridic, bazat pe principii economice, care ar trebui
să asigure consistenţă şi transparenţă sporite în
aplicarea legislaţiei concurenţei.
O abordare economică a analizei practicilor
anticoncurenţiale implică evaluarea fiecărui caz
specific pe baza analizei efectelor anticoncurenţiale
generate de practica de afaceri şi nu pe baza formei
specifice a respectivei practici (de exemplu distribuţie
exclusivă, vânzări legate), evaluare ce nu se poate
face decât printr-o analiză economică temeinică.
De exemplu, în evaluarea acordurilor verticale se
ţine cont de impactul actual sau potenţial al
acordului asupra pieţei. Stabilirea structurii pieţei
este esenţială în determinarea impactului pe care
eventualele acorduri verticale le-ar putea avea asupra
concurenţei. Restricţionarea concurenţei este un
pericol doar în cazul unei insuficiente concurenţe
intermarcă, şi dacă există un anume grad de
putere pe piaţa respectivă. Restricţiile verticale
sunt, în general, mai puţin periculoase decât
restricţiile orizontale precum fixarea preţurilor sau
împărţirea pieţei, deşi pot avea o varietate de
efecte atat asupra firmelor implicate cât şi asupra
pieţei pe care acestea operează. Închiderea pieţei
pentru posibilii concurenţi este cea mai periculoasă
şi semnificativă urmare asociată cu acest tip de
acorduri.
47
Nota menţionează: ”Scopul principal al definirii pieţei este identificarea, în mod sistematic, a constrângerilor competitive cărora
întreprinderile implicate trebuie să le facă faţă. Obiectivul definirii pieţei atât sub aspectul produsului cât şi în dimensiunea geografică este
de a identifica acei concurenţi ai firmelor capabili să constrângă comportamentele celorlalţi şi să îi împiedice să se comporte independent de
orice presiune concurenţială eficientă. Din această perspectivă, cotele de piaţă pot oferi informaţii utile pentru obiectivul de a estima
dominanţa….. Există o serie de teste cantitative concepute special pentru a descrie piaţa. Aceste teste constau în diverse abordări econometrice
şi statistice: estimări ale elasticităţilor şi ale elesticităţilor încrucişate în funcţie de preţ pentru cererea produsului, teste bazate pe similaritatea
variaţiilor de preţuri în timp, analize tip cauză – efect dintre seriile de preţuri şi similitudinea intre nivelurile de preţ şi/sau convergenţa lor.”http://europa.eu.int/comm/competition/antitrust/relevma_en.html.
20
The ex ante analysis, such as market monitoring,
is the analysis taken prior to a possible antitrust
action. In the case of market monitoring it is
difficult to identify the situations when markets
do not function, such as anticompetitive conduct
or the existence of entry barriers. One contribution
of economics is also to define a set of indicators
that signal a particular competition problem on the
market. The ex ante analysis can be used to identify
situations where the likely impact of alleged
anticompetitive conduct or entry barrier is small.
Based on ex ante analysis, the competition authorities
are setting priorities. Thus, the resources should
be devoted to cases and activities where the
expected harm to consumers is highest.
Two complementary objectives are achieved
through the economic approach to competition
policy. The first objective is identification of the
violations of the legal provisions through
anticompetitive behaviours. Focusing on the
effects of the actions of one company rather than
on the form of these actions, an economic
approach makes more difficult for the companies
to avoid the competition policy constraints in
their attempt to obtain the same final result using
different commercial practices. In the same time,
this approach gives a more logical method of
analysis of different practices, because every
specific practice is evaluated based on the result,
and two practices leading to the same result will
be evaluated in the same way.
The second objective is ensuring that legal
provisions do not prevent pro-competitive
strategies. An effect-based analysis considers the
possibility that similar business practices may
lead to different results under different
circumstances: distortion of competition in certain
cases and promoting efficiency and innovation
in other cases. An approach of the competition
policy which compares directly this dualism, will
ensure consumers’ protection (by preventing a
harmful behaviour), and in the same time, will
promote increased productivity and development
(because companies will not be discouraged in
their attempts to improve efficiency).
Market definition is a tool to identify and define
the boundaries of competition between firms. It
allows establishing the framework within which
competition policy is applied. The concept of
relevant market is different from other concepts
of market often used in other contexts. For
instance, companies often use the term market to
refer to the area where it sells its products or to refer
broadly to the industry or sector where it belongs.
An important phase for the consolidation of the
analyses in the implementation of the competition
policy is the “Commission Notice on the definition
of the relevant market”48, adopted in December
1997 and published in the Official Journal C 372,
09/12/1997. The Notice gives a legal framework
based on the economic principles, which should
ensure an increased consistency and transparency
in the implementation of the competition policy.
An economic approach of the analysis of the
anticompetitive behaviors involves the evaluation
of every specific case based on the analysis of the
anticompetitive effects generated by the business
practice and not based on the specific form of the
respective practice (for instance exclusive
dealing, tying). This evaluation can only be performed
through a comprehensive economic analysis.
As an example, when evaluating vertical agreements
we account for the actual or likely impact of the
agreement on the market. To determine the
impact of the potential vertical agreements may
have over the competition, it is essential to
establish the structure of the market. Restraining
the competition is dangerous only when the
inter-brand competition is insufficient and if a
certain degree of power exists on the respective
market. Generally, vertical restrictions are less
dangerous than horizontal restrictions like price
fixing or market allocation although they may have
a variety of effects both on the involved companies
and on the market in which these companies operate.
The most dangerous and significant consequence
associated with this type of agreements is the market
closure for potential competitors.
48
The Notice specifies: “The main purpose of market definition is to identify in a systematic way the competitive constraints that the
undertakings involved face. The objective of defining a market in both its product and geographic dimension is to identify those actual
competitors of the undertakings involved that are capable of constraining their behavior and of preventing them from behaving independently
of an effective competitive pressure. It is from this perspective, that the market definition makes it possible, inter alia, to calculate market shares
that would convey meaningful information regarding market power for the purposes of assessing dominance… There are a number of quantitative tests that have specifically been designed for the purpose of delineating markets. These tests consist of various econometric and
statistical approaches: estimates of elasticities and cross-price elasticities for the demand of a product, tests based on similarity of price movements
over time, the analysis of causality between price series and similarity of price levels and/or their convergence.” http://europa.eu.int/comm/competition/antitrust/relevma_en.html.
21
Însă, acordurile verticale sunt adesea necesare
pentru creşterea eficienţei. În aceste cazuri, efectele
pozitive ale restricţiei exced pe cele negative, per
total beneficiind atât firmele din industria respectivă,
cât şi consumatorii. Există două exemple clasice
referitoare la efectele pozitive ale acordurilor
verticale: dubla marjă49 şi problema pasagerului
clandestin50. Legislaţia comunitară prevede o serie
de situaţii în care acordurile verticale pot fi
exceptate în bloc deoarece beneficiile rezultate de
pe urma acestora sunt mai mari decît eventualele
costuri, ele fiind favorabile atât sporirii eficienţei
producătorilor, cât şi consumatorilor. Atunci când
părţile implicate în asemenea restricţii verticale
deţin o putere considerabilă de piaţă, analiza se
face de la caz la caz.
Atât la nivel european dar şi la nivel naţional, rolul
analizei economice în politica de protecţie a
concurenţei câştigă din ce în ce mai multă importanţă.
O abordare mai economică implică însă necesitatea
asigurării ca analiza economică asigură siguranţa
din punct de vedere legal. În plus, o analiză economică
extensivă necesită timp şi aceasta poate prelungi
perioada necesară desfaşurării procedurilor.
Un impediment major al utilizării mai intense a
analizei economice în procesul decizional din
cadrul politicii concurenţei îl constituie dificultatea
economistilor de a comunica cu non-economistii,
reprezentaţi în principal de jurişti. Capacitatea
economiştilor de a-şi prezenta într-un mod
comprehensibil şi concis părerile, precum şi
rezultatele analizelor empirice este crucială la
ambele niveluri – cel al autorităţii de concurentă
cât şi în justitie.
În Romania, Consiliul Concurenţei urmează linia
Comisiei Europene de orientare către o abordare
mai economică a politicii concurenţei. Astfel,
capacitatea instituţională s-a întărit prin înfiinţarea,
în cadrul Direcţiei Cercetare – Sinteze a unui grup
de analiză economică. Grupul oferă consultanţă
pe probleme de analiză economică şi econometrie,
va efectua studii de piaţă şi va utiliza instrumente
moderne de analiză economică în definirea pieţei
relevante.
Bibliografie
Roller, L.(2005): „Economic Analysis an Competition
Policy
Enforcement
în
Europe”
http://ec.europa.eu/comm/competition/speeches/text/
sp2005_011_en.pdf;
* * * (2007): „Raport privind politica în domeniul
concurenţei pentru anul 2007“, Comisia Europeană http://www.ec.europa.eu-competition;
Kroes, N.(2007): „Making consumers' right to damages
a reality: the case for collective redress mechanisms in
antitrust claims“ - http://ec.europa.eu/commission_barroso/kroes/speeches_en.html;
Cabral, L. (2000): „Introduction to industrial organization,
MIT Press“;
* * * http://www.ec.europa.eu-competition/publication;
* * * http://www.biblioteca.ase.ro.
49
Dubla marjă – situaţia în care integrarea pe verticală a două sau mai multe firme conduce la o îmbunătăţire, nu numai la nivelul ofertei, ci
şi la nivelul consumatorilor. Teoretic, pentru a demonstra avantajul integrării verticale prin intermediul acordului se calculează beneficiile
realizate de firme în cazul separării verticale şi apoi în cazul integrării. În cazul separării verticale, fiecare agent economic va lua decizia de
maximizare a preţului în condiţii de monopol. Dacă singurul instrument contractual pe care cei doi îl pot folosi este preţul cu ridicata, atunci
fiecare firmă va adauga marja sa de preţ peste costul marginal, rezultatul final fiind un nivel de preţ mai mare decât în cazul în care doar o
firmă ar fi deţinut poziţia de monopol. Drept urmare, profiturile combinate ale celor două firme sunt mai mici decât atunci când cele două firme
ar fi fuzionat/integrate. Mai mult, şi surplusul consumatorului este mai mic în cazul separaţiei verticale, deoarece preţul plătit în final de
consummator este mai mare decât preţul de monopol. - Cabral, L. (2000), Introduction to industrial organization, MIT Press, Chapter 11.
50
Conceptul pasagerului clandestin – cazul concurenţei intramarcă, în care câţiva detailişti vând acelaşi produs, iar unii dintre ei beneficiază
de investiţiile unui alt distribuitor în publicitate, service sau instruire. Consumatorii caută informaţii la magazinul cu serviciul tehnic de calitate
şi apoi cumpără produsul în cauză de la un magazin care oferă un preţ mai mic. Soluţiile posibile de rezolvare a problemei pasagerului
clandestin sunt: fixarea unui preţ minim de revânzare pentru a încuraja concurenţa prin calitate, restricţionarea numărului de distribuitori sau
furnizarea/distribuirea excusivă care asigură recompensarea efortului (n.a. stabilirea unui preţ minim sau fix de revânzare este considerată practică
anticoncurenţială); cazul concurenţei intermarcă, acelaşi detailist vinde produse concurente pe piaţă. Conceptul pasagerului clandestin reprezintă
situaţia în care alţi producători beneficiază de investiţiile unui alt producător în publicitate, lista clienţilor sau instruire. Soluţia posibilă de
rezolvare a problemei pasagerului clandestin este distribuţia exclusivă. - Cabral, L. (2000), Introduction to industrial organization, MIT Press,
Chapter 11.
22
However, vertical agreements are often required
for efficiency increases. In such cases the positive
effects of the restrictions exceed the negative
effects both companies in the respective industry
and the consumers benefiting overall. There are
two classical examples with reference to the
positive effects of the vertical agreements:
double-markup51 and the free-rider problem52.
The EU legislation anticipates several situations,
in which vertical agreements may be block
exempted, because the resulted benefits are
higher than the potential costs, these being
favorable for the increased efficiency of the
manufacturers and for the consumers. When the
involved parties in such restrictions have a
considerable power on the market, the analysis
is performed on a case-by-case basis.
Both at the European and national level the role
of the economic analysis in the competition
policy gains more importance. A more economic
approach however, implies the requirement that
the economic analysis ensures legal certainty. In
addition, an extensive economic analysis requires
time and this may extend the length of the
proceedings.
A major impediment of using economic analysis
more intensely in the decisional process within
the competition policy enforcement is the difficulty
of the economists to communicate with the
non-economists, represented mainly by legal
representatives. The capability of the economists
to present their opinions and the results of the
empirical analysis in an understandable and concise
manner is crucial at both levels - competition
authority and justice.
In Romania, the Competition Council follows the
European Commission orientation, towards a
more economic approach of the competition
policy. Thus, the institutional capability was
enhanced by establishing a group of economic
analysis within the Research and Synthesis
Directorate. The group offers consultancy on
economic analysis and econometrics, will perform
market research and will use modern economic
analysis instruments when establishes relevant
market.
Bibliography
Roller, L.(2005): „Economic Analysis an Competition
Policy
Enforcement
în
Europe”
http://ec.europa.eu/comm/competition/speeches/text/sp
2005_011_en.pdf;
* * * (2007): „Report on Competition Policy 2007”,
European Commission - http://www.ec.europa.eu-competition;
Kroes, N.(2007): „Making consumers' right to damages
a reality: the case for collective redress mechanisms in
antitrust claims“ http://ec.europa.eu/commission_
barroso/kroes/speeches_en.html;
Cabral, L. (2000): „Introduction to industrial
organization“, MIT Press;
* * * http://www.ec.europa.eu-competition/publication;
* * * http://www.biblioteca.ase.ro.
51
Double-markup – the situation when the vertical integration of two or more companies leads to an improvement not only at the offer level,
but also at the consumers’ level. Theoretically, to demonstrate the advantage of the vertical integration through the agreement, we calculate
the benefits of the companies when they are vertically separated and then when they are integrated. When vertically separated, each company
will decide to maximize price under monopoly conditions. If the only contractual instrument that both companies can use is the wholesale price
then every company will add its markup on top of the marginal cost, the end result being a price level higher than if one company only would
have had the monopoly position. As a result, the combined profits of the two companies are lower than if the two companies would be
merged/integrated. Moreover, the consumer’s surplus is lower in the case of the vertical separation because the final price paid by the consumer is higher than the monopoly price. - Cabral, L. (2000), Introduction to industrial organization, MIT Press, Chapter 11.
52
Free-rider - the case of intrabrand competition, when several retailers are selling the same product and some of them benefit from one distributor’s investments in terms of advertisement, service or technical training. The customers seek advice from shop with good service and
then buy from a discounter. Possible solutions to resolve the free-riding problem are: setting a minimum resale price to encourage competition in terms of quality, restrict the number of dealers or excusive supply/distribution to ensure reward for effort (a.n. setting a minimum or a
fix resale price is deemed as an anticompetitive practice); the case of interbrand competition, when same retailer is selling competing goods.
The free-rider concept represents the case when other manufacturers benefit from one manufacturer’s investments in terms of client lists,
technical training or advertising. Possible solution to resolve the free-riding problem is excusive dealing. - Cabral, L. (2000), Introduction to
industrial organization, MIT Press, Chapter 11.
23
TESTUL MONOPOLISTULUI IPOTETIC
– UN INSTRUMENT DE LUCRU ÎN DOMENIUL CONCURENÞEI
Ionuţ DRĂGOI53
Rezumat
Elementul central şi probabil cel mai important al oricărei acţiuni / investigaţii a autorităţii de
concurenţă îl reprezintă definirea pieţei relevante. O metodă de definire a pieţelor şi de măsurare
directă a puterii de piaţă este testul monopolistului ipotetic. Testul monopolistului ipotetic sau
testul SSNIP defineşte piaţa relevantă prin verificarea profitabilităţii creşterii preţului de vânzare al
produsului (în general cu 5-10%) de către un monopolist ipotetic, pe o periodă de cel puţin un an.
Cuvinte cheie: concurenţă, piaţă relevantă, testul SSNIP, elasticitate critică a cererii, pierdere
critică.
Clasificare JEL: D4, L4.
Adesea activitatea autorităţii de concurenţă
necesită identificarea pieţei relevante (în analiza
concentrărilor economice încheiate sau în curs
de realizare sau în investigaţiile cu privire la abuzul
de poziţie dominantă). Identificarea pieţei
relevante nu reprezintă un scop în sine ci mai
degrabă un punct de plecare ce face posibil
calculul cotelor de piaţă ce ar permite o mai bună
viziune asupra puterii de piaţă în cadrul evaluării
unei poziţii dominante sau a unei concentrări.
Piaţa relevantă are două componente: piaţa
relevantă a produsului şi piaţa geografică
relevantă.
Piaţa relevantă a produsului cuprinde toate
produsele pe care consumatorul le consideră
interschimbabile sau sustituibile, datorită
caracteristicilor, preţurilor şi utilizării căreia
acestea îi sunt destinate.
Piaţa geografică relevantă cuprinde zona în care
agenţii economici sunt implicaţi în oferta şi
cererea de produse sau servicii în cauză, în care
condiţiile concurenţiale sunt suficient de
omogene şi care poate fi distinsă de zonele cu
53
care se învecinează pe baza condiţiilor
concurenţiale diferite.
În 1982, în cadrul Instrucţiunilor privind
concentrările economice, departamentul de justiţie
al Statelor Unite ale Americii au introdus “Testul
monopolistului ipotetic” (testul SSNIP) ca o
nouă metodă de definire a pieţelor şi de măsurare
directă a puterii de piaţă. În Uniunea Europeană
testul a fost utilizat pentru prima dată în 1992 în
cazul Nestlé/Perrier şi a fost recunoscut oficial
de către Comisia Europeană în 1997 în „Notă a
Comisiei privind definirea pieţei relevante”.
Testul SSNIP încearcă să identifice cea mai
restrânsă piaţă pe care un monopolist ipotetic ar
putea practica în mod profitabil o creştere mică
dar semnificativă şi non-tranzitorie a preţului şi
o consideră ca fiind piaţa relevantă. Testul
monopolistului ipotetic adresează următoarea
întrebare: „Ar fi profitabil pentru monopolistul
ipotetic să practice, în acea arie geografică, pentru
produsul (produsele) respectiv (respective), un
preţ mai mare cu 5% faţă de nivelul competitiv,
pe o perioadă de cel puţin un an?”.
Inspector de concurenţă, Direcţia de Cercetare-Sinteze.
24
THE HYPOTHETICAL MONOPOLIST TEST
– A WORKING TOOL IN THE FIELD OF COMPETITION
Ionuţ DRĂGOI54
Abstract 55
The central and probably the most important element of any action / investigation of competition
authorities is the relevant market definition. A method for defining markets and for measuring
market power directly is the hypothetical monopolist test. The Hypothetical Monopolist or the SSNIP
test (small but significant non-transitory increase in prices) defines the relevant market by
determining whether a given increase in product prices (usually between 5 and 10 percents) for at
least one year would be profitable for a hypothetical monopolist in the candidate market.
Keywords: competition, relevant market, SSNIP test, critical elasticity of demand, critical loss.
JEL Classification: D4, L4.
Competition authority work often requires a
determination of the relevant market (in litigation
challenging a proposed or consummated
horizontal merger or in the investigations with
regard to abuse of dominant position). Determination
of the relevant market is not a goal in itself.
Rather it is only a starting point which makes
possible to calculate market shares that would
convey meaningful information regarding market
power for the purposes of assessing dominance
or horizontal mergers. The relevant market has
two components: the relevant product market
and the relevant geographic market.
The relevant product market comprises all the
products which are regarded as interchangeable
or substitutable by the consumer, by reason of
the products' characteristics, their prices and their
intended uses.
The relevant geographic market comprises the
area in which the undertakings concerned are
involved in the supply of products, in which the
conditions of competition are sufficiently
homogenous and which can be distinguished
54
55
Competition inspector, Synthesis and Research Directorate.
Translated into English by Ionuţ Drăgoi.
25
from neighboring areas because the conditions of
competition are appreciably different in those areas.
In 1982 the U.S. Department of Justice Merger
Guidelines introduced „the Small but Significant
and Non-transitory Increase in Price test” (the
SSNIP test) as a new method for defining
markets and for measuring market power
directly. In the EU it was used for the first time
in the Nestlé/Perrier case in 1992 and has been
officially recognized by the European Commission
in its "Commission's Notice for the Definition of
the Relevant Market" in 1997.
The SSNIP test tries to identify the narrow
market within which a hypothetical monopolist
could impose a small but significant non-transitory
increase in price and defines this as the relevant
market. As a matter of fact it asks whether a
hypothetical monopolist controlling a product or
a group of products could sustain a price increase
of 5% for at least one year.
Testul se aplică astfel:
G
se porneşte de la cea mai restrânsă piaţă şi se
verifică dacă o creştere a preţului cu 5% ar fi
profitabilă;
G dacă răspunsul este afirmativ, piaţa considerată
reprezintă chiar piaţa relevantă; în caz contrar, se
consideră că agentul economic nu are suficientă
putere de piaţă pentru a creşte preţul;
G se va include cel mai apropiat produs substituient
în piaţa relevantă şi se repetă testul pentru noul grup
de produse;
G procedeul se va repeta până când monopolistul
ipotetic poate practica o creştere profitabilă a
preţului cu 5%;
G setul de produse sau de zone geografice astfel
determinate consituie piaţa relevantă.
Pentru a verifica dacă această creştere a preţului
este profitabilă, în general se utilizează două
metode:
1.
Elasticitatea critică a cererii
Testul SSNIP poate fi aplicat prin estimarea
elasticităţii critice a cererii. Elasticitatea critică a
cererii (e) reprezintă acea valoare a elasticităţii
cererii pentru care creşterea preţului nu modifică
profitul obţinut. În cazul cererii liniare, pentru
estimarea elasticităţii critice a cererii este suficient
să cunoaştem marja cost-preţ. Marja brută (cunoscută
şi ca Indicatorul Lerner) se defineşte ca fiind
diferenţa procentuală dintre preţ şi costul marginal.
Dacă preţul unei unităţi de prdus este P iar costul
marginal este C, atunci marja cost-preţ va fi:
m
2.
1
m+t
Dacă valoarea coeficientului de elasticitate a
cererii (în cazul concentrărilor orizontale se consideră
elasticitatea cererii anterioară operaţiei de concentrare)
este mai mare decât coeficientul de elasticitate
critică a cererii, atunci diminuarea vânzărilor
Pierderea critică
Atunci când nu se poate estima elasticitatea cererii,
pentru aplicarea testului SSNIP se poate estima
pierderea critică (y). Pierderea critică reprezintă
pierderea maximă din vânzări (procentuală) ce
poate fi susţinută prin creşterea preţului, fără a
modifica profitul obţinut. Dacă pierderea din vânzări
a monopolistului ipotetic este mai mică decât
pierderea critică, atunci creşterea de preţ practicată
este profitabilă iar piaţe relevantă a fost definită.
Pentru a defini piaţa relevantă în cazul abuzului de
poziţie dominantă, testul monopolistului ipotetic
trebuie să aibă în vedere nivelul competitiv al
preţurilor şi nu nivelul existent al lor. Calculul
nivelului competitiv al preţurilor nu este o
problemă uşoară, iar uneori chiar nu poate fi
determinat acest nivel. Aceste considerente nu se
aplică atunci când este vorba de cazuri de concentrare
economică. În procesul de evaluare a impactului
competitiv al unei concentrări economice,
problema esenţială este dacă nivelul puterii de
piaţă ar creşte ca urmare a acestei operaţiuni.
Dacă m este marja cost-preţ iar t creşterea minimă
a preţului considerată semnificativă, pierderea
critică este dată de următoarea relaţie:
P-C
P
În cazul în care creşterea minimă a preţului
considerată seminificativă (de obicei se consideră
a fi de 5%) este t, atunci coeficientul de elasticitate
critică a cererii va fi:
e
datorată creşterii preţului va fi suficient de mare
pentru a face această creştere neprofitabilă şi testul
se fa reface după includerea celui mai apropiat
substituient. Altfel, piaţa considerată reprezintă
chiar piaţa relevantă. În general, coeficientul de
elasticitate a cererii se estimează utilizând instrumente
econometrice.
y
t
m+t
Dacă pierderea din vânzări este mai mică decât
pierderea critică, atunci creşterea de preţ practicată
este profitabilă iar piaţe relevantă a fost definită.
Nu întotdeauna testul monopolistului ipotetic
reprezintă cea mai adecvată alegere pentru definirea
pieţei relevante. Spre exemplu, definirea pieţei
relevante utilizând testul SSNIP atunci când un
monopolist îşi fixează preţul la nivelul optim
corespunzător monopolului este posibil ca două
produse să apară ca fiind substituibile deşi la un
nivel competitiv al preţurilor nu sunt substituibile.
26
The test is applied like this:
G start with narrowest possible market and ask if
5% price increase is profitable;
if the answer is yes, the starting market is the
relevant market; if not, then the undertaking does
not have sufficient market power to raise price;
G the next closest substitute is added to the
relevant market and the test is repeated for the
expanded product group;
G the process continues until the point is reached
where a hypothetical monopolist could profitably
impose a 5% price increase;
G the range of products or the geographic area so
defined constitutes the relevant market.
market and the test repeated for the expanded
product group. Otherwise, the market considered is
the relevant market. The elasticity of demand is
estimated, generally, using econometric instruments
G
To verify if the price increase is profitable,
generally, are used two methods:
1.
The Critical Elasticity of Demand
The SSNIP test can be applied by estimating the
critical elasticity of demand. Critical elasticity of
demand (e) is the value of elasticity of demand
necessary to leave profits unchanged after price
increase. In the case of linear demand all that is
necessary to calculate the value of the critical
elasticity of demand is information on firms’
price cost margins (m). The “gross margin” (also
known as the Lerner Index) is defined as the
percentage difference between price and
marginal cost. If the price per unit is P and the
marginal cost per is C, then the price cost margin is:
m
P-C
P
If the minimum price increase considered significant
(usually 5%) is t, then the critical elasticity of
demand (e) is:
2.
The Critical Loss
When the demand elasticity cannot be estimated,
one can use an alternative method for applying
the SSNIP test, namely to estimate the critical
loss (y). The critical loss is defined as the maximum
sales loss (percentually) that could be sustained
as a result of the price increase without making
the price increase unprofitable. If the loss of sales
to the hypothetical monopolist is less than the
critical loss, then the price increase considered
would be profitable and the market is defined.
In the abuse of dominance cases, to define the
market, the SSNIP test would have to be
estimated on the basis of competitive prices
rather than at the prevailing price level. The
calculation of the competitive price level is not
an easy problem and sometimes not even possible.
Such considerations do not arise when defining
the market in merger cases. In assessing the
competitive impact of a merger the essential
issue is if the degree of market power would
increase as a result of the merger.
If m is the price cost margin and t is the minimum
price increase considered significant, then the
critical loss is:
If the loss of sales is less than the critical loss,
then the price increase would be profitable and
the market would be defined.
y
e
1
m+t
t
m+t
Not always the SSNIP test is the suitable for
definition of the relevant market.
If the elasticity of demand (pre-merger elasticity
of demand for horizontal mergers) exceeds the
critical elasticity then the decline in sales arising
from the price increase will be sufficiently large
to render the price increase unprofitable and the
next closest substitute must be added to the relevant
27
Such a case is definition of the relevant
market when monopolist sets its prices at a
monopoly level. In this situation it may happen
that two products appear to be close substitutes
whereas at competitive prices they are not.
Prin urmare, utilizarea testului SSNIP în această
situaţie duce la definirea unei pieţe relevante mai
largi. Această problemă este cunoscută în literatura
de specialitate ca Eroarea celofanului după
celebrul caz Du Pont.
Bibliografie
Un alt punct slab al testului SSNIP este acela că
măsoară competiţia dintre agenţi daor pe baza
preţului şi astfel nu poate fi considerat ca un
instrument pe deplin suficient de definire a pieţelor.
MASSEY P. (2000), “Market Definition and Market
Power in Competition Analysis: Some Practical Issues”,
The Economic and Social Review, Vol. 31, No. 4, 2000,
pp. 309-328;
Commission Notice on the definition of relevant market
for the purposes of Community competition law, Official
Journal C 372 , 09/12/1997, pp. 5 – 13;
SHAPIRO, C. and KATZ, M. (2003), “Critical Loss:
Let’s Tell the Whole Story”, Antitrust Magazine, Vol. 17,
No.2, 2003;
US Department of Justice and Federal Trade Commission
(1992). “Horizontal Merger Guidelines”, available:
http://www.antitrust.org/law/mg.html.
28
In other words, it may happen that using the
SSNIP test one defines the relevant market too
broadly, including products which are not substitutes.
This problem is known in the literature as the
Cellophane Fallacy after the celebrated Du Pont
case.
Another weakness of the SSNIP test is the fact
that it only measures competition based on price
and thus cannot be considered a fully sufficient
tool for defining markets.
Bibliography
Commission Notice on the definition of relevant market
for the purposes of Community competition law, Official
Journal C 372 , 09/12/1997, pp. 5 – 13;
MASSEY P. (2000), “Market Definition and Market
Power in Competition Analysis: Some Practical
Issues”, The Economic and Social Review, Vol. 31, No.
4, 2000, pp. 309-328;
SHAPIRO, C. and KATZ, M. (2003), “Critical Loss:
Let’s Tell the Whole Story”, Antitrust Magazine, Vol.
17, No.2, 2003;
US Department of Justice and Federal Trade Commission
(1992), “Horizontal Merger Guidelines”, available:
http://www.antitrust.org/law/mg.html.
29
DIFERENÞIERI SEMNIFICATIVE
ÎNTRE REGLEMENTÃRILE AMERICANE
ªI CELE COMUNITARE ÎN MATERIE DE CONCURENÞÃ
Ana IVAN-ILIESCU56
Rezumat
Fără a avea pretenţia unei treceri exhaustive în revistă, analiza următoare scoate în evidenţă diferenţe
semnificative între reglementările americane şi cele europene în domeniul concurenţei. Într-un anume
sens, Uniunea Europeană are un complex de inferioritate faţă de Statele Unite ale Americii. Acest
complex poate fi explicat prin mai multe argumente, precum evoluţia istorică, dar şi performanţa
economică mai slabă din ultimele decenii.
Cuvinte-cheie: politică publică în domeniul concurenţei, modelul investigativ, criteriul eficienţei,
înţelegeri orizontale /verticale, abuz de poziţie dominantă, concentrare economică.
Dintr-o perspectivă economică, agenda Uniunii
Europene este dată de încercarea de a recupera
decalajul de dezvoltare tehnologic şi inovativ faţă
de SUA, chiar dacă se poate argumenta că la nivelul
cetăţeanului (dimensiunea socială), acest decalaj
nu este atât de vizibil. Agenda Lisabona, cea prin
care se doreşte ca economia europeană să devină
„cea mai competitivă şi dinamică economie intensivă
în cunoaştere din lume” până în 2010, nu este decât
un alt mod de a spune că Uniunea Europeană îşi
propune să înregistreze performanţe mai bune
decât SUA din acest punct de vedere.
Eforturile de integrare a serviciilor şi pieţelor
financiare la nivel european au căpătat şi ele un
ritm accelerat, când analize precum Raportul
Lamfalussy din 2001 au demonstrat situaţia
nefavorabilă a industriei financiare din statele
membre faţă de cea americană. Există autori care
consideră că aplicarea mai eficientă a legislaţiei
SUA în domeniul concurenţei este unul dintre
motivele fundamentale pentru performanţa mai
bună a acestei economii în ultimul deceniu al
secolului al XX-lea. Astfel de afirmaţii nu trebuie
acceptate necondiţionat, dar ele pot avea o anumită
relevanţă. Iată însă un motiv suficient pentru ca
Uniunea Europeană să încerce să mărească
eficienţa aplicării legislaţiei în domeniul concurenţei.
Regulamentul nr. 1 / 2003, care creează cadrul
aplicării legislaţiei în domeniul concurenţei, îşi
propune astfel:
G descentralizarea aplicării politicii în domeniul
concurenţei, în conformitate cu principiul fundamental
al subsidiarităţii care stă la baza politicilor Uniunii
Europene57;
G reducerea rolului notificărilor, prin eliminarea
obligativităţii ca firmele să notifice ex ante acele
tipuri de acorduri care se încadrează în alineatul 3
al articolului 81, respectiv cel care reglementează
condiţiile de exceptare;
G posibilitatea Comisiei de a declanşa anchete
sectoriale: Comisia Europeană a lansat deja două
astfel de anchete sectoriale, pe de parte în sectorul
serviciilor financiare (cu accent pe piaţa serviciilor
bancare retail), iar pe de altă parte în sectorul
energetic (pieţele de gaz şi electricitate);
G extinderea competenţelor de investigare ale
Comisiei.
56
Inspector de concurenţă, Direcţia Industrie şi Energie.
Comisia îşi păstrează însă un rol central pentru practicile anti-concurenţiale care aduc atingere comerţului intra-comunitar, noua Reţea
Europeană de Concurenţă urmând a reuni Comisia Europeană şi autorităţile desemnate din statele membre. Intenţia avută în vedere prin
descentralizare este degrevarea Comisiei, care ar urma să se ocupe doar de praticile anticoncurenţiale cele mai grave, precum cartelurile,
eliminând munca birocratică precum şi costurile suportate de către firme în a respecta legislaţia. Autorităţile naţionale capătă un rol mărit în
implementarea efectivă a legislaţiei în domeniul concurenţei, deşi acest lucru se petrece în conformitate cu precedentul european şi în deplină
comunicare cu Comisia Europeană.
57
30
SIGNIFICANT DIFFERENCES BETWEEN US
AND EU COMPETITION LAWS
Ana IVAN-ILIESCU58
Abstract59
Without having the claim to expose all such differences, the following analysis highlights certain
practical differences in the perspectives of European and American competition law. In a certain
sense, the European Union has an “inferiority complex” vis-à-vis United States. Such a complex can
be explained by different factors, such as the historical evolution or the weaker economic performance
in the last period.
Keywords: public policy in the competition field, forensic model, the efficiencies criterion, horizontal
/ vertical agreements, abuse of a dominant position, business concentration.
From an economic perspective, the agenda of the
European Union is centered on the attempt to fill
the technological and innovative gap towards
USA even if some argue that this is not the case
from a social point of view, where the gap does
not exist. The Lisbon Agenda formulated the
objective that the European economy should
become “the most competitive and dynamic
knowledge-based economy in the world” by
2010. This is another way of meaning that EU
should attempt to surpass US in this field.
As an example, the European efforts towards the
integration of the markets for financial services
at a community level knew a new tempo when
analysis such as Lamfalussy Report in 2001
demonstrated the precarious position of the
European economy as compared with the American
one. There are certain authors that consider that
the more efficient enforcement of the US
antitrust legislation is one of the core reasons that
explain the better economic performance of this
economy in the 90s. Such a statement needs for
sure certain qualification but it may have a point.
58
This opinion was however sufficient for the
European Union to attempt to increase the
efficiency in the enforcement of the competition law.
Regulation 1/2003, which creates the framework
of the enforcement of the competition law, has
the objectives of:
G decentralization of the enforcement of the
competition policy, according to the fundamental
principle of the subsidiarity on which the European
Union’s common policies are based60;
G the reduction of the role of notifications, by
eliminating the obligation of the companies to
notify ex ante any agreement that qualifies for
exemption according to article 81 (3);
G the possibility of the Commission to start sector
inquiries: The European Commission has already
opened two such inquiries, in the financial services
(with a focus on retail banking and payments)
and energy (gas and electricity markets);
G the widening of the investigative competences
of the Commission.
Competition inspector, Industry and Energy Directorate.
Translated into English by Ana Ivan-Iliescu.
The European Commission retains however the central role in what regards the anticompetitive practices that may infringe the intracommunity
trade (the Community dimension). The new European Competition Network (ECN) reunites the European Commission and the national
competition authorities. The main goals are to allow the Commission to deal with the most anticompetitive practices, such as cartels, and to
delegate the “bureaucratic workload” at the national level while reducing the costs that companies have in complying with the competition
law. The national authorities have an increased role in the enforcement of the competition law, even if they have to observe the European precedent
as well as closely collaborate with Brussels.municare cu Comisia Europeană.
59
60
31
Regulamentul nr. 1 / 2003 reprezintă elementul
central al unui pachet de reformă, denumit de
modernizare61. Făcând din nou apel la experienţa
americană, Comisia Europeană a înfiinţat Biroul
Economistului-Şef în cadrul DG Comp pentru a se
asigura că orice decizie este fundamentată economic
din punct de vedere metodologic şi ştiinţific.
Înţelegerile pe verticală. Legislaţia americană este
prima care interzice impunerea de către producători
a strategiei de preţ a distributorilor încă din 1911,
tocmai în scopul protejării independenţei acestora.
Cu toate acestea, interzicerea acordurilor pe verticală
de fixare a preţului maxim de revânzare a fost
înlăturată, iar cea a preţului minim de revânzare a
fost redusă ca aplicare. Libertatea producătorilor
de a termina oricând relaţiile de distribuţie sau a
contractelor de dealership a fost reabilitată. Accentul
politicii în domeniul concurenţei pare a cădea în
prezent pe anchetarea şi sancţionarea acordurilor pe
orizontală între concurenţi, precum şi a controlului
concentrărilor între firme concurente şi mai puţin pe
disciplinarea comportamentului producătorilor faţă
de canalele de distribuţie62.
Comisia Europeană a acordat o atenţie deosebită
înţelegerilor pe verticală, acestea fiind sensibile,
după cum am văzut, în sensul obiectivului de
integrare a pieţelor naţionale în cadrul unei Pieţe
Unice europene. Printre primele cazuri judecate de
către Curtea Europeană de Justiţie a fost Consten şi
Grundig din 1966, prin care s-a interzis strategia
producătorilor de a „aloca” distribuitorilor lor
exclusivităţi geografice în cadrul pieţei europene.
Reglementările europene au dorit din acest
moment în permanenţă să protejeze independenţa
distribuitorilor faţă de producători, precum şi să
limiteze libertatea de acţiune a acestora din urmă
asupra lanţului de distribuţie în scopul evitării
compartimentării pieţei63. Autorităţile au încercat
în permanenţă să favorizeze canalele de distribuţie
multi-brand, în sensul de a permite accesul la
canalele de distribuţie şi a altor producători.
Sectorul distribuţiei auto a cunoscut, de exemplu,
prin ultima reglementare specifică, lansarea
conceptului de dealer multibrand, prin care Comisia
Europeană încurajează distribuţia de automobile
ale unor nume de marcă diferite de către acelaşi
dealer64. Protejarea dealer-ilor faţă de producători
promovează free riding-ul, împiedică competiţia
inter-brand şi creşte costurile de distribuţie65.
Înţelegerile pe orizontală sunt cele care pot determina
cele mai anti-concurenţiale practici din punctul de
vedere al politicilor în domeniul concurenţei.
Practicile concertate sunt apreciate a avea efecte
mai negative decât cele ale unei singure firme, de
unde şi rolul major jucat de anchetarea acestor
înţelegeri în cadrul politicilor contemporane în
domeniul concurenţei. În 2005, Comisia Europeană
a considerat necesară înfiinţarea unui directorat
dedicat exclusiv anchetării cartelurilor în cadrul
Directoratului General Concurenţă.
Atitudinea autorităţilor americane faţă de carteluri
a fost apreciată a fi extrem de severă. Infracţionalizarea
comportamentului individual, corelată cu aplicarea
privată a legii concurenţei, au fost considerate a
diferenţia în mod semnificativ politica SUA faţă
de cea a UE în acest domeniu, şi mai ales eficienţa
lor de operare. Una dintre inovaţiile considerate
definitorii ale politicii americane a fost lansarea în
1978 a procedurii de clemenţă66, prin care firmele
(şi indivizii implicaţi) au fost motivate în a dezvălui
acordurile de tip cartel la care erau parte în scopul
reducerii sancţiunilor pe care le primeau. Deşi
Uniunea Europeană a adoptat şi ea ulterior această
procedură, utilizând-o în mod activ, se consideră
că eficienţa aplicării acesteia în Europa este cu mult
mai redusă decât în SUA67. Motivaţia indivizilor de
a coopera cu autorităţile în cazul investigaţiei unei
practici anti-concurenţiale este cu mult mai mare
dacă individul respectiv negociază în nume
propriu – evitarea unei amenzi sau a detenţiei
personale – decât în numele unei companii (acţionarii
fiind cei care, indirect, suportă amenda)68.
61
Intensele critici la care a fost supusă Comisia Europeană (nu numai din partea autorităţilor americane dar chiar a unor instituţii comunitare)
ca urmare a argumentaţiei folosite în blocarea tranzacţiei General Electric – Honeywell dar şi în alte cazuri (precum cazul Airtours / First Choice
din 1999, decizia Comisiei fiind anulată de către Curtea de Primă Instanţă în 2002) par a fi factorii care au determinat iniţierea unui amplu
proces de reformă.
62
Chiar şi în această direcţie, criteriul eficienţei pare a fi de multe ori acceptat în sensul în care practici sau tranzacţii care prin formă sunt
anti-concurenţiale pot fi acceptate dacă au ca rezultat creşterea eficienţei.
63
Producătorii au obligaţia de a face publice criteriile de selecţie a canalelor de distribuţie iar exclusivitatea a fost mereu un subiect sensibil.
64
Regulamentul Consiliului nr. 1400 / 2002 cu privire la aplicarea articolului 81 alineatul 3 al Tratatului Uniunii Europene la categoriile de
acorduri pe verticală şi practici concertate din sectorul distribuţiei vehiculelor cu motor.
65
Deşi această afirmaţie poate fi amendată (de exemplu, cresc costurile de distribuţie pentru anumite firme în timp ce scad costurile de
distribuţie pentru alte firme), protejarea acestei independenţe apreciată esenţială în realizarea Pieţei Unice poate duce la ineficienţe în distribuţie,
care ar putea afecta consumatorul final.
66
Abia din 1993, datorită reformării sale, numărul cererilor de clemenţă creşte semnificativ.
67
Acest lucru se datorează tocmai diferenţelor fundamentale în ceea ce priveşte aplicarea legislaţiei în domeniul concurenţei.
68
Există o percepţie la nivelul autorităţilor americane că atitudinea faţă de carteluri în cadrul Uniunii Europene a fost relativ laxă, acest lucru
modificându-se abia la sfârşitul anilor ’90.
32
Regulation 1/2003 represents the central building
block of a reform package known as the
“modernization”69. Making an appeal to the American
experience, the Commission established the Chief
Economist Office inside the Competition Directorate
in order to have its decision “economics-proof”,
both scientifically and methodologically.
Vertical Agreements. The American antitrust law
is the first to forbid the fixing by the producers of
the prices offered by their distributors, even in
1911, in order to protect the autonomy of them.
However, “the vertical agreements dealing with
the maximum resale price were allowed and the
minimum resale price agreements were reduced
as application”. The liberty of the producers to
end anytime the distributorship and dealership
relations was restored. The focus of the American
competition policy is today more on horizontal
agreements as well as the control of horizontal
mergers than the disciplining the behavior of the
producers towards their distribution channels70.
The European Commission paid however a
special attention to the vertical agreements as
they are sensitive, as we already saw, from the
perspective of the objective of Common Market
integration. Among the first cases judged by the
European Court of Justice was Consten and
Grundig in 1966 when the strategy of the
producers to “allocate” to their distributors
national markets (by geographical exclusivity)
was forbidden. The European legal framework
adopted from that moment the objectives to
protect the independence of the distributors
towards producers and to limit the liberty of
action of the latter on the supply chain in order to
avoid the possibility of market compartmentalization71.
The European authorities have attempted to
favour the multibrand distribution channels in
order to allow other producers to access these
channels. As a good example, the motor vehicle
69
distribution knew, following the last sector
regulation, the launch of the concept of
multibrand dealership by which the Commission
encourages the distribution of the brands of
different auto producers through the same
dealer72. As certain analysts appreciate, “protecting
dealers against their suppliers promotes free riding,
impedes interbrand competition and raises the
cost of distribution”73.
The horizontal agreements are considered those
that may determine the most anti-competitive
practices from the point of view of competition
policy. Concerted practices are perceived to
generate greater negative effects than the conduct
of a single firm and this is the reason why the
investigation of such practices plays a major role
in the enforcement of contemporary competition
law. In 2005, the European Commission
established a dedicated directorate on cartels
inside the Competition General Directorate.
The attitude of the American authorities towards
cartels has been traditionally considered extremely
severe. As we already saw, the criminalization of
the individual behavior, correlated with the
private enforcement, has significantly differentiated
the American antitrust policy and the European
competition policy, and especially their
effectiveness. One of the core innovations in the
US policy towards cartels has been the launch in
1978 of the leniency procedure by which the cartel
members (and participating individuals) were
motivated to reveal the agreements they were
part of in order to benefit from a reduction in
sanctions74. The incentives of individuals to
cooperate with the authorities in the case of an
investigation are stronger as the individual
applies in his own name – in order to avoid a
personal fine or prison – than in the name of the
company (shareholders being the ultimate
payers)75.
The intense criticizing of the Commission (not only from the part of American counterparts) for the line of argumentation used in blocking
General Electric – Honeywell merger but also in other cases (such as the decision in Airtours / First Choice in 1999, decision reversed by the
Court of First Instance in 2002) are the main triggers of this process.
70
Even in this direction, the efficiency criteria is more and more applied in the sense that agreements and practices that seems prima facie to
be anticompetitive may be accepted if they have the result an increase in the economic efficiency.
71
The producers have the obligation to make public their selection criteria and exclusivity is usually inhibited.
72
Council Regulation 14000 / 2002 on the application of Article 81 (3) of the Treaty to categories of vertical agreements and concerted
practices in the motor vehicle sector.
73
Even if such a statement may be amended, the protection of such independence, which is considered essential to the integration of the Common
Market, may lead to certain inefficiencies in distribution, which may affect the final consumer.
74
Initially, the succes of such procedure was limited. In 1993 however, due to a reform, the number of the leniency applications grew
significantly.
75
Although the European Union actively implemented at its turn this procedure, the efficiency is evaluated is lower because mainly of the
fundamental differences in the competition law enforcement. There is a perception at the level of American officials that the European attitude
towards cartels has been relatively soft and only at the end of the 90s this attitude changed. In this spirit, we cannot pass over the opinion that
“there is no accident that the big cartels unveiled in the 90s were organized or managed by European companies”. This is an overstatement
as there were also a large number of American companies that took also the initiative.
33
Abuzul de poziţie dominantă. Printre ariile în care
diferenţele dintre cele două modele de politici în
domeniul concurenţei par a fi cele mai manifeste se
numără şi cea a abuzului de poziţie dominantă.
Politica europeană în domeniul concurenţei atribuie
firmelor aflate într-o poziţie dominantă „o
responsabilitate specială” în sensul că libertatea de
acţiune a unei astfel de firme este limitată.
Companiile într-o astfel de poziţie nu pot concura
la fel de agresiv ca şi o companie de talie mică. Mai
mult, însăşi conceptul de „dominanţă”, care este
central politicii Uniunii Europene pe această
dimensiune pare a nu fi compatibil cu legislaţia
americană, care nu are decât conceptul de monopol.
Deoarece este relativ uşor pentru o firmă mare şi de
succes să satisfacă criteriile de a fi o firmă dominantă,
multe şi chiar aproape toate dintre aceste firme
mari şi de succes se califică pentru a face parte din
categoria de firme dominante. Ca urmare, ele vor
fi supuse obligaţiilor legale legate de corectitudine
şi nediscriminare.
Politica americană în domeniul concurenţei
încurajează însă orice formă de concurenţă agresivă
prin preţuri, chiar şi în cazul companiilor aflate
în poziţii dominante76. Dacă legislaţia europeană
condamnă clauzele nerezonabile şi discriminatorii
drept abuz de poziţie dominantă (dar şi ca înţelegeri
pe verticală anti-concurenţiale), politica în domeniul
concurenţei din SUA a renunţat încă de la mijlocul
anilor 70 la a le mai aplica. De exemplu, prin contrast
cu principiile politicii antitrust americane, legislaţia
europeană condamnă reducerile selective de preţ
adoptate de către firmele într-o poziţie dominantă
ca răspuns la intrarea unui alt concurent pe piaţă.
Este de remarat că astfel de practici sunt calificate
anti-concurenţiale, chiar dacă preţul final rămâne
peste costul marginal. Un alt mecanism de excludere
condamnat de către legislaţia europeană este cel al
discounturilor bazate pe loialitate / fidelitate. În
prima situaţie, cazul Compagnie Maritime este
relevant pentru atitudinea europeană77. În a doua
situaţie, în cazuri precum Michelin sau British Airways,
Comisia Europeană a calificat astfel de comisioane
de fidelitate drept bariere în calea intrării pe piaţă
sau în mobilitatea consumatorilor, sancţionându-le.
Asemenea comisioane sunt considerate, în cazul în
care sunt practicare de către o firmă într-o poziţie
dominantă, drept bariere la intrarea unor concurenţi
pe canalele de distribuţie de pe piaţa în cauză.
Numeroşi analişti au remarcat că practicile în
cauză nu ar fi fost sancţionate pe piaţa SUA.
Concentrările economice. Dacă politica europeană
în privinţa abuzului de poziţie dominantă, dar şi a
înţelegerilor pe verticală are efect doar asupra
firmelor şi practicilor lor pe piaţa europeană, politica
sa în ceea ce priveşte concentrările economice are
un puternic caracter extrateritorial, deoarece
concentrarea unor firme non-europene prezente
însă pe piaţa europeană poate avea efect asupra
concurenţei de pe această piaţă, putând determina
opoziţia Uniunii Europene.
În mod evident şi invers, fuziunea unor firme
europene poate avea efecte de concentrare asupra
altor pieţe. Problema nu se pune numai din punctul
de vedere al perspectivei diferite asupra concurenţei
(criteriul eficienţei specific modelului american
versus criteriul rivalităţii specific modelului
european), dar şi datorită cotelor de piaţă diferite pe
plan internaţional ale aceloraşi firme. Pot exista
două firme americane care pe piaţa americană să
aibă fiecare cote de piaţă reduse (5-10%), dar care
pe piaţa europeană să aibă individual cote de
30-50%. În acest caz, Uniunea Europeană poate
bloca o fuziune dintre ele, deşi o astfel de tranzacţie
ar fi perfect logică din punctul de vedere al
prezenţei lor pe piaţa americană.
Uniunea Europeană poate impune condiţii într-o
astfel de fuziune, care să piardă din avantajele
tranzacţiei şi să determine firmele să renunţe. Astfel,
realizarea eficienţei pe piaţa americană este prevenită
de către decizia autorităţilor din Uniunea
Europeană78. Regulamentul nr. 139 /2004 este la
rândul său expresia aceleiaşi direcţii comunitare de
reformare a politicii sale în domeniul concurenţei.
Ca şi Regulamentul nr. 1 / 2003, această
reglementare vizează o descentralizare a controlului
concentrărilor economice in spaţiul european.
76
Încă din 1978, curţile americane au afirmat că „în cazul unui conflict între legea Sherman de promovare a unor pieţe concurenţiale şi legea
Robinson Patman de protejare a firmelor faţă de discriminarea de preţ, legea Sherman este cea care prevalează”.
77
Cazul unei asociaţii de armatori care pe lângă stabilirea în comun a preţurilor (nici mai mult nici mai puţin decât un cartel, acceptat însă de
către Uniunea Europeană datorită caracterului special al sectorului de transporturi) a decis să concureze agresiv orice alt tranportator prin preţ.
Asociaţia avea nave dedicate (fighting ships) care aveau rolul de a concura individual navele concurenţilor prin practicarea unor preţuri sub
cele practicate de către asociaţie. Era vorba de o reducere selectivă de preţ în scopul înlăturării concurenţilor pentru anumiţi clienţi specifici,
şi nu la nivelul întregii pieţe.
78
Cazul unei asociaţii de armatori care pe lângă stabilirea în comun a preţurilor (nici mai mult nici mai puţin decât un cartel, acceptat însă de
către Uniunea Europeană datorită caracterului special al sectorului de transporturi) a decis să concureze agresiv orice alt tranportator prin preţ.
Asociaţia avea nave dedicate (fighting ships) care aveau rolul de a concura individual navele concurenţilor prin practicarea unor preţuri sub
cele practicate de către asociaţie. Era vorba de o reducere selectivă de preţ în scopul înlăturării concurenţilor pentru anumiţi clienţi specifici,
şi nu la nivelul întregii pieţe.
34
Abuse of a dominant position. One the main
areas where the differences between the two
competition models are manifest is the abuse of
the dominant position. The European policy confers
to the firms qualified in a dominant position a
“special responsibility” in the sense that their
liberty of action is seriously limited. Companies
which are in such a position cannot compete as
aggressively as any other company. Moreover,
the concept itself of “dominance”, which is central
to the European Union policy in this respect,
seems to be incompatible with the American
legislation, which take into consideration only
the concept of monopoly. According to certain
analysis, “because it is relatively easy for a large
and successful firm to meet the preconditions for
a dominant status, many or even most, large and
successful firms will fall into the category of
dominant firms. They will then be subject to
legal obligations tied to notions of fairness and
nondiscrimination”.
The American antitrust policy encourages any
form of aggressive competition through prices,
even in the case of firms with dominant positions79.
Whether the European legislation condemn the
unfair and discriminatory clauses imposed by a
firm in a dominant position as abuse of
dominance (but also as vertical anticompetitive
agreements), the US antitrust policy has
abandoned their enforcement starting with mid
’70s. As an example, by contrast with the principles
of the American policy, the European legislation
condemn the selective price reductions by the
firms in a dominant position adopted as a
response to the entry on the market of another
competitor. It is to be noted that such practices
are qualified as illegal even if the prices remain
above the marginal costs. Another related abuse
of exclusion that is condemned by the European
competition law is the fidelity /loyalty discounts
and rebates. In the first situation, the Compagnie
Maritime is a significant case80. In the second
situation, in cases like Michelin or British
Airways, the European Commission qualified
such discounts as entry barriers for competitors
and impeding the consumers’ mobility. A number
of analysts remarked that such practices would
not have been penalized in United States.
Economic concentrations. Whether the European
policy in the field of abuse of dominance as well
as vertical agreements has an effect only on the
business practices of firms on the Common Market,
the EU policy in the field of economic concentrations
has a pronounced extraterritorial character. The
reason for such a qualification is that the
concentration that involves two non-European
companies may have a strong effect on the
European market, which may raise the objections
of the Commission and even its opposition. This
issue is not caused only by the difference of
perspectives on the concept of competition (the
efficiency specific to the American model versus
the rivalry specific to the European model) but
also to the different market shares of the same
companies on different international markets. We
can imagine 2 American firms with low market
shares at home (5-10%) but with high market
shares on the European market (30-50%).
In such a situation, the European Union may
oppose a merger even if such a concentration
would make sense on the American market. Or
the European Commission may also impose
certain conditions that could make the
transaction less attractive and force the
companies to give up. As a consequence, the
attempt to increase the efficiency on the American
market may be prevented by the competition
authorities of the European Union81 . In the
spirit of the Regulation 1/2003, this merger
regulation implements a decentralization of the
merger control in the European framework.
79
Starting with 1978, the American courts stated that “The Supreme Court has ruled that in a conflict between the Sherman Act’s competitive
market policy and the Robinson-Patman Act’s policy of protecting business firms against being disadvantaged by price discrimination, it is
the competitive-market policy of the Sherman Act that will prevail”.
80
It was the case of a maritime conference, a cartel among shipowners regarding the common establishment of freights which is however accepted by the European Union (because of the exceptional situation of the transport sector). The conference decided however to aggresively
compete other companies through prices. It operated so called “fighting ships” by which they attempted to individually eliminate competitors through lower prices. It was a selective reduction in prices for certain clients and not on the entire market.
81
The blocking in 2001 by the European Union of the General Electric – Honeywell merger determined a negative reaction from the part of
American authorities. In order to avoid such situations in the future, the two entities established a US – EU Merger Task Force in which the
transaction of this kind be debated ex ante, before an “unexpected” decision. Regulation 139 / 2004 is also an expression of the same “modernization” direction of the European competition policy.
35
Astfel, Comisia îşi rezervă dreptul de a se pronunţa
doar în ceea ce priveşte concentrările care au o
dimensiune comunitară, ceea ce se traduce prin
faptul că celelalte concentrări vor fi analizate la
nivelul autorităţilor naţionale în domeniul concurenţei
din statele membre.
Criteriile prin care o concentrare este calificată a
avea o dimensiune comunitară sunt:
1. cifra de afaceri agregată a firmelor depăşeşte 5
miliarde euro, iar fiecare din cel puţin două firme
implicate au o cifră de afaceri mai mare de 250 de
milioane de euro;
2. cifra de afaceri agregată a firmelor depăşeşte 2,5
miliarde euro iar fiecare din cel puţin două firme
implicate au o cifră de afaceri mai mare de 100 de
milioane de euro, la care se adaugă condiţia ca cifra
de afaceri agregată a firmelor să depăşească 100
de milioane de euro în fiecare din cel puţin trei
state membre, iar cifra de afaceri a fiecăreia din cel
puţin două firme depăşeşte 25 de milioane în fiecare
din cel puţin trei state membre. Problematica
concentrării se ridică nu numai în cazul tranzacţiilor
de fuziuni şi achiziţii între firme, dar şi în cazul
stabilirii de societăţi în comun concentrative.
Societăţile în comun concentrative, spre deosebire
de societăţile în comun de cooperare, sunt acele
entităţi care sunt independente din punct de vedere
operaţional de societăţile-mamă (aşa numitele full
function joint ventures).
Criteriul eficienţei. Unul dintre elementele care
sunt considerate a face diferenţa în mod
fundamental, cel puţin până în ultimii ani, între
modelul american şi cel european în domeniul
concurenţei este aşa-numita problemă a „eficienţelor”
(efficiencies). Dacă începând cu mijlocul anilor
’70, instanţele americane au aplicat acest criteriu
în evaluarea practicilor anti-concurenţiale şi mai
ales în evaluarea compatibilităţii concentrărilor cu
concurenţa liberă, autorităţile europene au luat cu
mult mai puţin în considerare acest aspect, promovând
în continuare perspectiva rivalităţii între firme82.
Criteriul eficienţelor pare a fi extrem de atrăgător
pentru un economist, cel puţin la prima vedere.
Blocarea proceselor de restructurare industrială nu
poate avea drept consecinţă decât menţinerea unor
structuri concurenţiale artificiale precum şi, în mod
evident, a ineficienţelor în calea alocării resurselor.
Cu toate acestea, poziţia europeană pare a avea şi
motivaţii destul de puternice în sprijinul ei. În primul
rând, din punct de vedere teoretic, eficienţele luate
în considerare de către autorităţile în domeniul
concurenţei nu pot fi decât nişte anticipări ex ante
ale evoluţiei companiei luate în considerare
(respectiv a companiei ce se naşte prin fuziune).
Pe lângă economiile de scală directe care se nasc
prin concentrare, structura de producţie existentă
în momentul fuziunii, atât la nivelul industriei, cât
şi al companiei în cauză permit calcularea economiilor
de costuri care iau naştere. Luând în considerare
însă dinamica pieţei şi a economiei în general, aceste
eficienţe ex ante pot deveni ineficienţe ex post dacă
realitatea economică evoluează într-o direcţie opusă
anticipărilor implicite în ipotezele de lucru avute în
vedere de către companie şi autorităţi. Astfel,
argumentul eficienţelor în favoareaconcentrării economice
între două entităţi nu reprezintă decât o anticipare
speculativă asupra dinamicii ulterioare a pieţei.
Până la urmă, dintr-o perspectivă ex ante (ignorând
dinamica ulterioară a resurselor, ideilor tehnologice
şi preferinţelor de consum) şi eliminând raţionalitatea
limitată, se poate chiar argumenta că o economie
planificată este mai eficientă decât una de piaţă. În
al doilea rând, există o diferenţă fundamentală între
condiţiile economice din SUA în momentul în care
acest criteriu a început să fie luat în considerare de
către autorităţi şi condiţiile din economiile statelor
membre ale Uniunii Europene (şi chiar din economia
americană contemporană). Această diferenţă este
dată de piaţa controlului corporaţional, precum şi
de mecanisimele de guvernanţă corporativă.
Spre deosebire de America anilor ’70, în Uniunea
Europeană nu există o piaţă a controlului corporaţional
matură. Preluările ostile de firme sunt, de exemplu,
o raritate. Ori, tocmai această piaţă a controlului
corporaţional este cea care îndeplineşte rolul de
eliminare ex post a ineficienţelor din cadrul unei
companii concentrate. Valul preluărilor ostile şi a
deconglomerării de la sfârşitul anilor ’80 (îndeosebi
prin tranzacţiile de tipul Leverage Buy Out)83 a
reprezentat pentru economia SUA factorul care a
asigurat eficienţa operării companiilor din anii ’90
în aceeaşi măsură – dacă nu chiar într-o măsură
mai mare – decât reglementările specifice în
domeniul concentrărilor.
82
Cazul General Electric / Honeywell precum şi condiţiile impuse de către Comisia europeană fuziunii Boeing / McDonnel-Douglas.
Achiziţionarea unei companii de către alta, folosind fonduri împrumutate. De obicei, compania sau indivizii care fac achiziţia folosesc
propriile bunuri ca garanţie pentru fonduri. Intenţia este ca împrumuturile să fie rambursate din fluxurile de numerar ale companiei achiziţionate.
83
36
The Commission retains the right to decide in
what regards the mergers with a community
dimension and the national authorities in what
regards the mergers that do not surpass a certain
threshold.
from a theoretical point of view, the efficiencies
taken into consideration by the competition
authorities cannot be based but on certain ex ante
anticipations on the evolution of the market size,
competitor rivalry and other factors.
The criteria that confer a merger a community
dimension are:
Besides direct scale economies generated by a
concentration, the current production structure of
the company as well as of competitors allow a
certain projection of the efficiencies that are
determined. If we take however into consideration
the dynamics of that particular market or the
economy in general, these ex ante efficiencies
may however become ex post inefficiencies
whether the economic and technological reality
evolves in a manner opposed to the – explicit or
implied – working hypothesis of the competition
authorities. The efficiencies argument in favour
of economic concentrations has a good deal of
speculative anticipation of the market dynamics.
1. the combined aggregate turnover of all the
undertakings concerned is more than 5 billion
euros and the aggregate communitywide turnover
of each of at least two of the undertakings
concerned is more than 250 million euros;
2. the combined aggregate worldwide turnover
of all the undertakings concerned is more than 2,5
billion euros and the combined aggregate
turnover of all the undertakings concerned is
more than 100 million euros turnover in each of
at least three member state. Meanwhile, the
aggregate turnover of each o at least two of the
undertakings concerned is more than 25 million euros.
The problem of concentrations is not raised only
in the mergers and acquisitions cases but also in
the case of concentrative joint ventures. The
concentrative joint ventures, as opposed to
cooperative joint ventures, are those entities that
operate independently from an economic and
organizational point of view from their parents
(also named full function joint ventures).
The efficiencies criterion. As we already saw, one
of the core elements that differentiate, at least
traditionally, the American and the European
models of competition policies is the so called
issue of “efficiencies”. Whether the American
authorities started in mid ’70s to apply this criterion
in the appraisal of the anticompetitive practices and
especially of the economic concentrations, the
European counterparts have a time lag in this
respect as the rivalry norm seems to still be the
norm84. The criterion of efficiency seems to be
extremely attractive for an economist, at least at
first sight. Blocking certain industrial restructuring
processes cannot have but the consequence of
artificially maintaining certain market structures and,
obviously, the inefficient allocation of resources.
However, the European position may also have
some strong arguments in its support. First of all,
84
Using the same logic, someone may argue, from
an ex ante perspective (ignoring the later market
contingencies, technological innovations and
change in the consumers’ preferences) and
eliminating the bounded rationality, that a
socialist economy is more efficient than a market
economy. Secondly, there exists a fundamental
difference between the economic reality in
United States in the moment of the adoption of
this criterion and the current economic reality of
the member states of the European Union (and,
someone may argue, even from the present day
US). This difference resides in the operability of
the market for corporate control as well as
corporate governance mechanisms.
Unlike USA in the mid ’70s, the European Union
does not have such a mature market. Hostile
takeovers are, for example, a rare event. Or it is
specifically this market for corporate control that
has the function to eliminate ex post efficiencies
in a merged entity. The wave of hostile takeovers
and “deconglomeration” from the end of the ’80s
(especially through Leveraged Buy Outs85) has
arguably represented the real factor that allowed
the efficiencies in the operation of the companies
in the ’90s, more than the merger control
legislation.
The case General Electric / Honeywell and also the conditions imposed by the Commission in the Boeing / McDonnel-Douglas merger.
LBO = the acquisition of a firm by another, using loan capital. Usually, the company or the individuals which acquire the other company
guarantee the loan with their own goods and intend to pay it from the cash flows of the acquired company.
85
37
Pericolul real pe care economia europeană îl poate
cunoaşte – şi de care politica în domeniul
concurenţei va fi responsabilă în totalitate prin
adoptarea criteriului eficienţelor – este ca aceste
concentrări care vor deveni posibile odată cu
schimbarea de atitudine să nu poată face faţă dinamicii
pieţei prin restructurarea internă necesară în
momentul schimbării condiţiilor sectorului şi
economiei în ansamblu. Iar această realitate este
perfect posibilă în condiţiile în care, în prezent,
libertatea fuziunilor şi achiziţiilor – mai ales a celor
ostile – este departe de a fi asigurată pe pieţele
financiare europene. Astfel, adoptarea de către
Uniunea Europeană a criteriului eficienţelor poate
fi un pas greşit în condiţiile în care nu se asigură,
concomitent, o piaţă liberă şi fără obstacole a
controlului corporaţional. America însăşi poate
cunoaşte astfel de pierderi de eficienţă în condiţiile
în care propria piaţă a controlului corporaţional şi-a
pierdut din dinamica şi libertatea cunoscută până la
sfârşitul anilor ’80. Noul Regulament nr. 139 /
2004 al Consiliului cu privire la controlul
concentrărilor dintre firme a fost apreciat ca
expresia acestei convergenţe, marcând o creştere a
rolului considerentelor de eficienţă în ceea ce
priveşte evaluarea compatibilităţii fuziunilor şi
achiziţiilor cu legislaţia europeană în domeniul
concurenţei. În acelaşi sens, în 2005, Comisia a
făcut public un material cu privire la aplicarea
articolului 82 (abuzul prin excludere practicat de
firmele aflate într-o poziţie dominantă) prin care
se ridică aceeaşi problemă. Dacă în ceea ce priveşte
dimensiunea concurenţei între firme, politica SUA
în domeniul concurenţei pare a beneficia de un
avantaj în ceea ce priveşte substanţa şi coerenţa,
trebuie subliniat că şi politica europeană are un rol
consistent şi inovator sub diferite aspecte. Atunci
când această problematică se va ridica în mod
serios din pespectiva concurenţei în cadrul diferitelor
foruri internaţionale, precum şi a relaţiilor bilaterale,
se poate aprecia că experienţa europeană va oferi o
valoare adăugată mai mare decât cea americană.
Dorinţa autorităţilor europene de a face politica
europeană în domeniul concurenţei, la fel de
eficientă precum cea americană, s-a concretizat la
rândul său în Regulamentul nr. 1 / 2003, denumit
nu întâmplător (alături de pachetul legislativ care l-a
însoţit) „de modernizare”. Intenţia Uniunii Europene
de a se apropia şi în această sferă de modelul SUA
ridică însă probleme destul de sensibile, care ţin de
relaţia dintre aplicarea legislaţiei în domeniul
concurenţei şi sistemele naţionale de drept ale
statelor membre.
Bibliografie
Limits and Control of Competition with a View to
International Harmonization, Kluwer Law International,
2002;
Yang-Ching Chao, Gee San, International and Comparative
Competition Law and Policies, Kluwer Law
International, 2001;
Maher Dabbah, Paul Lasok, Merger Control Worldwide,
Cambridge University Press, 2005;
Mark R. Joelson, An International Antitrust Primer: A
Guide to the Operations of United States, European
Union and other Key Competition Laws in the Global
Economy, Kluwer Law International, 2006;
Richard Wish, Competition Law, Oxford University
Press, 2005.
38
The real danger for the European economy – and
the competition policy will assume the main
liability as it adopts the efficiency criterion – is
that the new entities that will appear won’t meet
the challenges of the dynamics of the market
process through internal restructuring. And that’s
very possible in the context of a lack of operation
of an European market for corporate control. In
this way, the adoption by the European Union of
the efficiencies criterion may be partial wrong
step (or just a partial good one) in case it is not
completed by a liberalization of the market for
corporate control and the operation of the corporate
governance mechanisms. America itself has
known a process of inhibiting the operation of
this market and limiting the liberty of investors to
break down conglomerates through legitimate
means as in the ’80s. The new regulation 139 /
2004 of the European Council as regards the
control of concentrations (the Merger Regulation)
seems to be the expression of such a convergence,
witnessing the increased role of efficiency
considerations in the evaluation of the compatibility
of mergers and acquisitions with the European
competition legislation. In the same direction, in
December 2005, the European Commission
made public a Discussion Paper regarding the
application of the article 82 (the abuse of exclusion
by the dominant firms). While on the antitrust
dimension, US policy seems to benefit from an
advantage in what regards the substance and the
coherence, it must be highlighted that the
European policy has a consistent and innovative
approach in other dimensions, such as the state
aid. When this issue will be seriously raised in
different international or bilateral for a, the
European experience will be more substantial
than the American one.
39
The desire of the European authorities to make
the competition policy as “efficient” as the
American one was materialized in the Regulation
1 / 2003 (and the legislative package that
accompanied it), called the “modernization package”.
The intention of the European Union to close the
gap towards USA in the enforcement field rises
however sensitive issues related to the connection
between European legislation and national law
systems.
Bibliography
Limits and Control of Competition with a View to
International Harmonization, Kluwer Law International,
2002;
Yang-Ching Chao, Gee San, International and
Comparative Competition Law and Policies, Kluwer
Law International, 2001;
Maher Dabbah, Paul Lasok, Merger Control Worldwide,
Cambridge University Press, 2005;
Mark R. Joelson, An International Antitrust Primer: A
Guide to the Operations of United States, European
Union and other Key Competition Laws in the Global
Economy, Kluwer Law International, 2006;
Richard Wish, Competition Law, Oxford University
Press, 2005.
PREÞURI DE EXPLOATARE
ªI PREÞURI EXCESIVE DE EXCLUDERE
- ABORDARE DIN PERSPECTIVA UNIUNII EUROPENE
Loredana COMĂNESCU86
Rezumat
Prin aplicarea prevederilor Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, autorităţile de
concurenţă pot interveni pentru sancţionarea cazurilor de preţurile excesive (preţuri de exploatare
sau preţuri de excluziune). Autorităţile de concurenţă nu au drept obiectiv reglementarea preţurilor
, însă pot impune anumite măsuri acolo unde concurenţa nu se manifestă în mod liber pe baza
cererii şi a ofertei. Practicarea unor preţuri excesive reprezintă acea situaţie în care cel care
abuzeaza de poziţia sa dominantă solicită clienţilor săi preţuri de vanzare ce depăşesc cu mult
costurile efective, plus un profit rezonabil. Aprecierea că un preţ este excesiv se face prin comparaţie
între preţul ridicat şi un preţ format din costul de producţie plus un profit rezonabil.
Cuvinte-cheie: preţuri excesive, dominanţă, cost de producţie, profit.
Legile europene de concurenţă condamnă ca
„abuzuri de exploatare” politicile de preţ ale
firmelor dominante care pot conduce la reducerea
bunăstării consumatorilor. Articolul 82(a) din
Tratatul de instituire a Comunităţii Europene prevede
faptul că impunerea unor preţuri „nejustificate”
consumatorilor prin existenţa unor producători
dominanţi constituie un abuz.
Există câteva cazuri investigate de Comisia
Europeană si de autorităţile de concurenţă din statele
membre prin care au fost descoperite firme ce
abuzează de poziţia lor dominantă prin practicarea
unor preţuri excesive. Acele cazuri arată că impunerea
de preţuri excesive ridică o serie de dificultăţi şi
orice încercare de a detecta şi de a înlătura preţurile
excesive conduce la predicţii incorecte. În unele
cazuri autorităţile pot ajunge la concluzia eronată
că preţurile practicate sunt competitive. În acest
caz veniturile sunt sub nivelul optim. De asemenea
poate exista şi situaţia contrară când preţurile sunt
considerate excesive, dar în realitate acestea sunt
competitive. În această situaţie profiturile sunt
menţinute la un nivel scăzut, reducând astfel
iniţiativa de a investi şi a inova ceea ce este în
detrimentul consumatorilor. Teoria economică
arată că pieţele sunt eficiente atunci când preţurile
86
sunt „competitive”, la preţuri ridicate încrederea
consumatorilor se reduce.
În teorie nu există o definiţie general acceptată
referitoare la preţurile „nejustificate” (unfair
prices). Pentru adepţii lui Marx în preţul produsului
este inclusă valoarea muncii implicată in producţie.
Pentru economiştii neoclasici, valoarea bunurilor şi
serviciilor este dată de existenţa preţului competitiv,
care este un preţ de echilibru ce rezultă din interacţiunea
cererii şi a ofertei într-o piaţă concurenţială.O creştere
a preţurilor peste nivelul competitiv implică doua
efecte negative asupra bunăstării consumatorului: în
primul rând, consumatorul va plăti pentru orice bun
sau serviciu un preţ mai mare decât ar plăti pe o piaţă
concurenţială. În al doilea rând, anumiţi consumatori cu
venituri modeste vor fi excluşi de pe piaţă.
Concurenţa este rareori statică şi industriile îşi
manifestă economiile de scop şi de scală. În
industriile dinamice, unde costurile fixe sunt ridicate
şi creşterea costurilor este redusă, preţurile
„competitive” nu sunt date de costurile marginale,
fiind astfel imposibil de defint preţurile „competitive”
utilizând doar informaţii referitoare la cost.
Inspector de concurenţă, Direcţia Servicii.
40
EXPLOITATIVE PRICES
AND EXCLUSIONARY EXCESSIVE PRICES
– EUROPEAN UNION’S PERSPECTIVE
Loredana COMĂNESCU87
Abstract88
The EC Treaty gives competition authorities the power to intervene against excessive prices (being
exploitative or exclusionary). Antitrust authorities should not aim to directly regulate firms’ prices,
access and output, but instead should focus on preserving structures and conditions whereby
market forces constrain price and increase output. The situation of imposing excessive prices represents
that fact regarding the abuse of a dominant firm which asks to its client’s higher prices. These
selling prices include the profit and exceed the effective costs.
Keywords: excessive prices, dominance, production cost, profit.
European competition laws condemn as “exploitative
abuses” the pricing policies of dominant firms that
may result in a direct loss of consumer welfare.
Article 82(a) of the EC Treaty, for example,
expressly states that imposing “unfair” prices on
consumers by dominant suppliers constitutes an abuse.
Several firms have been found to abuse their
dominant positions by charging excessive prices in
cases brought by the European Commission and
the competition authorities of several Member
States. Those cases show that the assessment of
excessive pricing is subject to substantial conceptual
and practical difficulties, and that any policy that
seeks to detect and prohibit excessive prices is
likely to yield incorrect predictions in numerous
instances. In several cases, the national authorities
could conclude that the prices are competitive; thus
the incomes are below the optimum level. In other
cases, the prices could be considered excessive, but
in fact the prices are competitive. In this case the
income is at a lower level, reducing the innovation
enterprise, which would affect the consumer.
Economic theory shows that markets are most
efficient when prices are “competitive.” At higher
87
88
Competition inspector, Directorate of Services.
Translated into English by Loredana Comănescu.
41
prices, consumers are made worse off and overall
welfare is reduced.
There is no generally accepted definition of what
an “unfair” price is. For Marxist economists the
“fair” price of a product is equal to the value of
labor involved in its production. For neo-classical
economists, the “fair” value of a good or service is
given by its “competitive” market price, which is
the equilibrium price that would result from the
free interaction of demand and supply in a
competitive market. An increase in prices above
the competitive level has therefore two negative
effects on consumer welfare: First, it transfers rents
from consumers to firms, as every consumer who
purchases the goods and services in offer pays
more for them than in a competitive market.
Second, it destroys rents by forcing out of the market
some consumers with relatively modest valuations.
But competition is rarely static and industries often
exhibit significant economies of scale and/or
scope. In dynamic industries, where typically fixed
costs are high and incremental costs are low, the
“competitive” price is not given by marginal costs.
Un caz de preţuri excesive incriminat de Comisia
Europeană este reprezentat de United Brands
(UBC). În acest caz, Curtea Europeană de Justiţie
(ECJ) a reprimat decizia Comisiei, deoarece
aceasta considera analizele Comisiei subiective,
incomplete si defectuoase. ECJ susţine că un preţ
este excesiv atunci când nu are nici o legatură cu
valoarea economică a produsului tranzactionat.
Comisia Europeană a considerat în decizia sa că
UBC deţine o poziţie dominantă pe piata geografică
a bananelor, realizând urmatoarele abuzuri:
G împiedicau distribuitorii să revândă bananele dacă
acestea erau încă verzi;
preţuri discriminatorii între Scipio Group (cu
care UBC avea relaţii comerciale) şi alţi
distribuitori;
G impuneau preţuri excesive pentru vânzarea
bananelor Chiquita pentru consumatorii (alţii decât
Scipio Group) din Belgia, Luxembourg, Danemarca,
Germania;
G refuzau să trateze cu clienţii danezi. În acest
context, Comisia a analizat discrepanţele de preţ,
depistând faptul că bananele Chiquita erau vândute
la un preţ mult mai ridicat faţă de cele vândute de
concurenţi.
Piaţa medicamentelor pe bază de morfină cuprinde
2 segmente: aşa-numita comunitate şi segmentul
spitalelor. Aproximativ 86-90% din piaţă se
indreaptă spre farmacii pentru uzul pacienţilor, în
timp ce 10-14% se achiziţionează de către spitale.
Napp deţinea o cotă de piaţă în exces de 90% în
ambele segmente. Luând în considerare barierele la
intrare pe piaţa relevantă, OFT a decis că Napp
deţine o poziţie dominantă, iar politica de preţ
folosită de Napp pe piaţa morfinei era una atât de
ruinare, cât şi excesivă. Preţurile practicate de
Napp la medicamente la un nivel foarte scăzut în
spitale erau unele de ruinare, iar cele practicate la
un nivel foarte ridicat în farmacii erau preţuri
excesive.
G
Însă cheia acestui caz o constituie comparaţia dintre
preţurile practicate de UBC în Statele Membre.
Comisia Europeană a decis faptul că preţurile
practicate de UBC în afara Irlandei erau mai ridicate
cu circa 15%. Comisia nu a încercat să stabilească
costul de producţie al UBC pentru a determina care
era preţul corect pe care ar fi trebuit să-l practice.
Insă, singura determinare a fost cea legată de costul
direct dependent de presupusa profitabilitate din
vânzarea bananelor din Irlanda.
Un al doilea caz, mult mai recent este Napp
Pharmaceutical Holdings. Acesta este primul caz
de preţuri excesive din UK. OFT (Office of Fair
Trading) a argumentat decizia din 2001 prin faptul
că Napp era dominanta pe piata morfinei şi preţurile
practicate de Napp către anumiţi consumatori erau
excesive. Acest caz a fost atacat prin apel la CCAT
(Competition Commission Appeals Tribunal) din UK.
Napp a fost amendată cu 3.21 milioane de lire sterline
pentru abuz de poziţie dominantă. Compania a fost
obligată să crească preţurile practicate pentru
spitale la un nivel care să acopere costurile totale şi
de asemenea să reducă preţurile cu 15% pentru
Serviciul Naţional de Sănătate.
Napp Pharmaceutical a facut apel la Comisia de
Concurenţă din UK în anul 2001, amenda
reducându-se la 2,2 milioane de lire sterline, susţinând
faptul că OFT nu a luat în considerare evoluţia
dinamică a concurentei pe piaţă, apreciind că pentru
a se demonstra dacă preţurile sunt excesive trebuie
să se ia în considerare întreaga industrie
farmaceutică, să se facă un studiu bazat nu doar pe
costurile promoţionale, dar şi pe dezvoltarea unui
numar mare de alte produse care nu îşi acoperă
propriile costuri, şi de asemenea un studiu pentru
produse noi, multe dintre acestea fără succes.
Cazul Scandlines Sverige AB v Port of Helsingborg
Hamm AB (HHAB), prin care Scandlines a înaintat
Comisiei o plângere pe data de 2 iulie 1997,
acuzând HHAB de încalcarea Art. 82 din Tratatul
CE, prin perceperea unor taxe excesive şi
discriminatorii pentru serviciile furnizate de
operatorii ce transbordează cu bacul:
G taxele de port sunt considerate a fi excesive,
deoarece acestea nu reflectă costurile actuale utilizate
de către HHAB pentru furnizarea de servicii
operatorilor ce transbordează cu bacul;
G preţurile practicate în port sunt considerate
discriminatorii, deoarece operatorii de feriboturi
practică preţuri mult mai ridicate comparativ cu
ceilalţi utilizatoiri. Ei argumentează acest fapt prin
taxele percepute de HHAB altor operatori cargo,
taxe ce nu acoperă costurile serviciilor furnizate.
42
The first case, United Brands, is one of the few
cases on excessive pricing under EC competition
law. In this case, the European Court of Justice
(ECJ) quashed the Commission’s decision because
it considered the economic analysis performed
subjective, incomplete and flawed. The ECJ stated
that a price is excessive when it “has no reasonable
relation to the economic value of the product supplied.”
The European Commission considered in its decision
37 that UBC had a dominant position in bananas
on the relevant geographic market, and that it had
committed four abuses:
G preventing its distributors/ripeners from reselling
bananas while still green;
G price discriminating between the Scipio group
(with which UBC had a particularly close business
relationship) and other distributors/ripeners;
G imposing unfair (i.e. excessive) prices for the
sale of Chiquita bananas for customers (other than
the Scipio group) in Belgium, Luxembourg,
Denmark and Germany; and
G refusing to supply to a particular Danish
customer. The Commission looked at price
discrepancies between branded and unbranded
bananas, finding that Chiquita bananas were slightly
more expensive than bananas sold by competitors.
But the key exercise was the comparison of UBC’s
prices across Member States.
The Commission decided that UBC’s price outside
Ireland was excessive by 15 percent. Furthermore,
the Commission did not attempt to establish UBC’s
production costs in determining a “fair” price. Its
sole determination of cost was dependent on the
supposed profitability of banana sales in Ireland.
The second case, Napp Pharmaceutical Holdings,
is much more recent. This was the first excessive
pricing case tried under the UK 1998 Competition
Act. The Office of Fair Trading (OFT) argued in its
2001 decision that Napp was dominant in the market
for sustained release morphine and that the prices
charged by Napp to some consumers were excessive.
The case was upheld on appeal by the UK Competition
Commission Appeals Tribunal (CCAT).
43
In the market for sustained release morphine
tablets, there are two customer segments: the
so-called community (or general practitioner) and
hospital segments. Approximately 86-90 percent
of the market is supplied by wholesalers to
community pharmacies to be used by patients as
prescribed by their primary care physicians, while
10-14 percent is purchased directly by hospitals.
Napp had market share in excess of 90 percent in
both consumer segments. When put together with
the considerable barriers to entry into the relevant
markets, the OFT decided that Napp had market
dominance and its practice of pricing the drug at a very
low level in the hospital segment was ruled predatory,
and its pricing at a high level in the community/general
practitioner segment was ruled excessive.
Napp was fined £3.21 million for an abuse of
dominant position. The company was required to
increase its hospital prices to a level which covered
average total costs, and was also ordered to reduce its
prices by 15 percent to the National Health Service.
Napp took issue with the OFT’s conclusions. The
case was upheld on appeal before the UK Competition
Commission Appeals Tribunal (CCAT) in 2001,
but the fine was reduced to £2.2 million. Napp
Pharmaceutical claimed that the OFT had not taken
proper account of the dynamic nature of competition
in the market, because there should be taken into
account the whole pharmaceutical industry, and
there should be also a study based on new products.
Another case is Scandlines Sverige AB v Port of
Helsingborg Hamm AB (HHAB). Scandlines
lodged a complaint to the Commission on 2 July
1997 alleging that HHAB has infringed Article 82
of the EC Treaty, by levying excessive and
discriminatory charges for services provided to
ferry operators:
G port charges are deemed to be excessive because
they do not reflect the actual costs borne by HHAB
for the provision of services to the ferry operators;
G port charges are deemed to be discriminatory
because ferry operators are charged substantially
higher prices than the other users of the port. They
further argue that the port fees charged by HHAB to
other cargo operators do not cover the costs for the
services provided to them.
Acesta este rezultatul, potrivit Scandlines, punctului
de vedere al HHAB conform căruia portul este privit ca
o singură unitate economică şi operaţională ce nu
percepe taxe diferiţilor utilizatori ai portului, potrivit
unei alocări a costurilor în concordanţă cu gradul de
folosinţă al portului. Astfel, ar trebui ca pentru
operatorii de feriboturi să se perceapă taxe mai
scazute comparativ cu ceilalţi utilizatori din port.
După câteva decenii de dezbateri, s-a ajuns la
concluzia că este foarte greu de îmbinat în practică
obiectivitatea şi eficienţa. Se poate defini o regulă
obiectivă, specificând, de exemplu că o firma
impune preţuri excesive atunci când acestea sunt
cu „x” procente mai mari decât media costurilor
variabile. Însă acest lucru se va reflecta în reguli
arbitrare, care vor duce în mod sigur la venituri
ineficiente.
*
*
*
Dacă numărul cazurilor de preţuri excesive era
relativ modest până în prezent, acestea ar putea să
crească pe viitor datorită efectelor desprinse din
liberalizarea anumitor industrii. Autorităţile de
concurenţă ar trebui să intervină tocmai în sectoarele
liberalizate, datorită inexistenţei unei reglementări
efective, rolul acestor autorităţi crescând prin
aplicarea Articolului 81(3) din Tratatul de instituire
a Comuinităţii Europene, dar mai ales a Articolului
82. Problemele cu care se confruntă autorităţile de
concurenţă şi Curţile de justiţie se referă la faptul
că nu există o delimitare clară pentru relaţia preţ – cost
sau profitabilitate prevazute de Articolul 82(a) în
masură să satisfacă 2 conditii: 1. de obiectivitate; 2.
de eficienţă.
În ceea ce priveşte obiectivitatea, regula este
urmatoarea: (1) trebuie să se specifice standardul
„preţului” şi al „profitului” care se compară. (2)
identificarea unui „termen de comparaţie” şi (3)
definirea unui „prag limită” pentru preţ sau profitul
variabil corespunzător.
Articolul 82(a) interzice firmelor dominante
„impunerea direct sau indirect a preţurilor de vânzare
sau de cumpărare ori a altor condiţii comerciale”89.
O firmă deţine o poziţie dominantă dacă are o cotă
de piaţă suficient de mare pentru a se manifesta în
mod independent faţă de concurenţi, clienţi sau
consumatori. Potrivit articolului invocat mai sus,
orice firmă dominantă, indiferent de mărimea cotei
de piaţă, are obligaţia90 de a nu impune preţuri
excesive. Astfel, un preţ se consideră a fi excesiv
atunci când o firmă dominantă profită de poziţia sa
pe piaţă prin stabilirea unor niveluri de preţ
semnificativ mai mari decât cele ce rezultă efectiv
din manifetarea liberă a concurenţei.
Comisia examinează în continuare comportamentul
companiilor care îşi manifestă dominanţa în mod
direct asupra concurenţilor sau noilor intraţi, fapt
ce reprezintă o ameninţare pentru concurenţă, prin
practicarea unor preţuri excesive de excludere.
În ceea ce priveşte eficienţa, preţurile sunt excesive
atunci când sunt stabilite la niveluri ce reduc
eficienţa statică şi dinamică de pe piaţă în
detrimentul consumatorilor.
89
90
Tratatul de la Amsterdam, art. 82.
Michelin 322/81 [1983] ECR 3461.
44
This is a result, according to Scandlines, of HHAB
viewing the port as a whole, single operational and
economic unit and not charging the different users
of the port according to an allocation of the costs
corresponding to their respective use of the port.
The complainant states that charges should be
considerably lower for ferry operators and higher
for the other users of the port.
*
*
*
If the number of excessive pricing cases in the EU
has been relatively modest until now, it may
increase in the future due the combined effects of
the liberalisation of network industries. National
competition authorities should intervene through
liberalized sectors. In the absence of effective
regulation, the role of NCA should increase in
applying of Article 81(3) of EC Treaty, but more
generally in the application of all antitrust provisions,
including Article 82 EC. There is no price-cost or
profitability benchmarking rule that implements
Article 82(a) (or its counterparts in the Member
States) in a manner that satisfies the following two
conditions: (1) objectivity and (2) efficiency.
To be objective the rule would have to (1) specify
what measure of “price” and “profit” would be
employed in the comparison, (2) identify an
unambiguous and workable “comparator,” and (3)
define a “critical threshold” for the price or profit
variable.
After several decades of debating how to regulate
utilities and other natural monopoly/oligopoly
industries, it should be clear that there is no way to
satisfy those two requirements—objectivity and
efficiency—in practice.There could be define an
objective rule which will state that a firm impose
excessive prices, in this situation the prices are
higher with x per cent than the average of variable
costs.
According to Article 82(a) of the EC Treaty, a firm
with market power abuses its dominant position if
it “directly or indirectly” imposes “unfair purchase
or selling prices or other unfair trading conditions”91.
A firm holds a dominant position if it possesses
enough market power to behave to an appreciable
extent independently of the competitors, customers
and consumers. Due to the general formulation of
Article 82, every dominant firm, however its market
power has been acquired or maintained, has the
special responsibility92 not to set excessive prices.
Thus, a price is unfair when dominant firms have
actually taken advantage of their dominant position
to set prices significantly higher than those which
would result from effective competition.
Commission examines the behaviour of dominant
companies which manifest their dominance over
the competitors or over the new entrants. This fact
represents a threat for competition, by imposing
exclusionary prices.
To be efficient, the general benchmark rule
described above would have to find that prices are
excessive only when set at levels that reduce the
static and dynamic efficiency of the market to the
detriment of consumers.
91
92
Treaty on European Union (Amsterdam Treaty) art 82.
To take the general formulation of Michelin 322/81 [1983] ECR 3461.
45
MODIFICÃRI RECENTE ALE LEGISLAÞIEI COMUNITARE
ÎN DOMENIUL CONCENTRÃRILOR ECONOMICE.
NOUTÃÞI PRIVIND MÃSURILE CORECTIVE
Alina LĂPĂDAT93
Rezumat
În luna octombrie 2008, Comisia Europeană şi-a revizuit orientările privind măsurile corective
referitoare la controlul concentrărilor economice, astfel încât să asigure o abordare mai eficientă a
problemelor concurenţiale. O analiza retrospectivă a evidenţiat faptul că doar 57% din măsurile
corective impuse până acum de Comisia Europeană au reuşit cu adevărat să elimine problemele
concurenţiale apărute ca urmare a implementării concentrărilor economice. Articolul îşi propune să
prezinte succint aspectele cu caracter de noutate cuprinse în Comunicarea revizuită a Comisiei
Europene privind măsurile corective.
Cuvinte cheie: concentrări economice, măsuri corective, cesionări, cumpărător adecvat, clauza de
reexaminare.
Măsurile corective reprezintă modificările aduse
operaţiunilor de concentrare economică cu scopul
reducerii puterii de piaţă a părţilor implicate şi
restabilirii condiţiilor de concurenţă efectivă care
ar fi denaturată ca urmare a creării sau consolidării
prin concentrarea economică a unei poziţii dominante.
Plecând de la necesitatea de a reflecta practica aplicată
de Comisie, dar şi de a îngloba jurisprudenţa
recentă a instanţelor europene, în special în ceea
ce priveşte cadrul juridic de acceptare sau respingere
a acestor măsuri, în luna octombrie a acestui an,
Comisia Europeană a revizuit Comunicarea
privind măsurile corective. În acelaşi timp a fost
modificat şi Regulamentul (CE) nr.802/2004 de
punere în aplicare a Regulamentului (CE)
nr.139/2004, în aşa fel încât să fie conform cu
modificările aduse Comunicării privind măsurile
corective.
a unei activităţi de sine-stătătoare către un cumpărator
adecvat;
G introducerea unor criterii de evaluare a
caracterului de cumpărator adecvat, inclusiv prin
stabilirea unor cerinţe minimale standard privind
cumpărătorul;
G introducerea în angajamente a unei clauze de
reexaminare;
G clarificări privind rolul şi obligaţiile mandatarului
însărcinat cu monitorizarea;
G stabilirea unei perioade de timp în care Comisia
are dreptul să monitorizeze viabilitatea şi eficacitatea
punerii în aplicare a măsurii corective.
În cele ce urmează, fiecare aspect cu caracter de
noutate va fi detaliat separat.
Introducerea unui nou formular privind măsurile
corective
Principalele noutăţi constau în:
G introducerea unui formular privind măsurile
corective, denumit formular RM;
G accentuarea ideii că măsurile corective sunt
acceptabile numai dacă sunt viabile şi elimină efectiv
problemele din domeniul concurenţei, evidenţiind
preferinţa Comisiei pentru operaţiunea de cesionare
93
În mod uzual părţile transmit angajamente conţinând
propuneri de măsuri corective menite a asigura
compatibilitatea concentrării cu piaţa comună.
Comisia trebuie să evalueze dacă măsurile corective
propuse, odată puse în aplicare, elimină problemele
de concurenţă identificate. În acest scop,
Regulamentul (CE) nr.802/2004 de punere în aplicare
Inspector de concurenţă, Direcţia Servicii.
46
RECENT AMENDMENTS TO THE EUROPEAN COMMISSION
MERGERS LEGISLATION.
CHANGES REGARDING REMEDIES
Alina LĂPĂDAT94
Abstract 95
In October 2008, the European Commission has revised its guidelines on remedies in merger control
in order to ensure that competition concerns are dealt with more effectively. A retrospective look at
merger remedies has shown that only 57 per cent of remedies imposed by the European Commission
actually succeeded in solving competition concerns following the merger. This article is trying to
present briefly the news set out in the Commission revised Remedies Notice.
Keywords: mergers, remedies, divestitures, suitable purchaser, review clause.
Remedies are modifications to a proposed transaction,
suggested by the parties involved, in order to
reduce the merging parties' market power and to
restore conditions for effective competition which
would be distorted as a result of the merger creating
or strengthening a dominant position.
Starting with the necessity to reflect the Commission's
experience in a large number of cases and, also, the
recent jurisprudence of the European Courts,
notably on the legal framework for accepting or
rejecting remedies, in October 2008, the European
Commission has revised the Remedies Notice. In
the same time, the Commission has adopted
amendments to the Merger Implementing Regulation
(EC) No. 802/2004, in line with the changes to the
Remedies Notice.
The most important changes include:
G the introduction of a form for submitting
information on remedies, hereinafter form RM;
G emphasising the idea that remedies are only
acceptable if they are viable and effectively eliminate
the competition concerns, underliningthe Commission’s
preference for the divestiture of a viable business
to a suitable purchaser;
94
95
Competition inspector, Directorate of Services.
Translated into English by Alina Lăpădat.
47
G the introduction of some criteria to define the
suitability of a purchaser, including the settlement of
the standard purchaser requirements;
G the introduction of a review clause that commitments
will include, irrespective of the type of remedy;
G clarifications on the role and obligations of the
monitoring trustee;
G the settlement of a period of time within the
Commission has the right to monitor the effective
implementation of the remedy.
Further on, every new aspect will be detailed one
by one.
The introduction of a new form for submitting
information on remedies
Usually, the parties submit commitments containing
remedies, with a view to rendering the concentration
compatible with the common market. The
Commission has to assess whether the proposed
remedies, once implemented, would eliminate the
competition concerns identified. To this end, the
Commission has amended the Regulation (EC)
No. 802/2004 for implementing the Merger
a Regulamentului (CE) nr.139/2004 a fost modificat
prin introducerea unei noi anexe, denumite formular
RM privind măsurile corective, care obligă părţile
ce efectuează notificarea să furnizeze, împreună cu
angajamentele, informaţii detaliate privind
conţinutul angajamentelor oferite, condiţiile de
punere în aplicare a acestora şi să demonstreze
adecvarea lor pentru eliminarea oricăror obstacole
semnificative în calea concurenţei. În cazul
angajamentelor care constau în cesionarea unei
activităţi, părţile trebuie să furnizeze o descriere
detaliată, în special a modului în care funcţionează
în prezent activitatea propusă pentru cesionare.
Aceste informaţii permit Comisiei să evalueze
viabilitatea, competitivitatea şi potenţialul comercial
al activităţii, comparând funcţionarea actuală a
acesteia cu obiectivele propuse în cadrul
angajamentelor.
Măsurile corective sunt acceptate numai dacă sunt
viabile şi elimină efectiv problemele concurenţiale
identificate. Ideea în sine nu este o noutate, însă,
în această formă revizuită a Comunicării privind
măsurile corective, se accentuează necesitatea ca
angajamentele propuse să elimine complet problemele
de concurenţă şi să fie complete şi eficace din toate
punctele de vedere. In caz contrar concentrarea
economică supusă autorizării va fi interzisă.
Un alt aspect scos în evidenţă este acela că
angajamentele structurale, în special cesionările,
propuse de părţi vor îndeplini aceste condiţii numai
în măsura în care Comisia poate concluziona, cu
un grad de certitudine suficient, că va fi posibilă
punerea în aplicare a acestora şi că noile structuri
comerciale rezultând din acestea sunt susceptibile
de a fi suficient de viabile şi de durabile pentru a
asigura că distorsionarea semnificativă a concurenţei
nu se va materializa.
Gradul suficient de certitudine privind punerea în
aplicare a angajamentelor propuse poate fi afectat,
în special, de riscuri legate de transferul unei
activităţi destinate cesionării, cum ar fi condiţii pe
care trebuie să le îndeplinească părţile care participă
la cesionare, drepturi ale terţilor în legătură cu
activitatea sau riscuri privind găsirea unui cumpărător
adecvat, precum şi riscuri legate de degradarea
activelor până la data realizării cesionării. Obligaţia
de a înlătura aceste elemente de incertitudine
revine în totalitate părţilor atunci când propun
Comisiei măsurile corective.
Cesionarea unei activităţi de sine-stătătoare către
un cumpărător adecvat
Cesiunea, în accepţiunea dată în domeniul
concurenţei, reprezintă operaţiunea de transmitere
printr-un contract cu titlu oneros a dreptului de
proprietate asupra unei activităţi sau părţi dintr-o
activitate deţinute de o societate.
În prezent, cesiunea reprezintă cea mai eficientă şi,
din acest motiv, preferată modalitate de a menţine
concurenţa efectivă, deoarece crează condiţiile de
înfiinţare a unei noi entităţi concurenţiale. Ideea de
bază care trebuie avută în vedere la analizarea acestui
tip de măsură corectivă este ca activitatea ce
urmează a fi cesionată să fie viabilă, să poată funcţiona
autonom şi să poată concura efectiv şi durabil cu
entitatea creată prin concentrarea economică.
În acest sens, pentru a crea un concurent efectiv pe
pieţele afectate, s-ar putea dovedi necesar cesionarea
unor activităţi legate de pieţe pe care nu s-au
identificat probleme de concurenţă, dar care nu pot fi
separate de activităţile desfăşurate pe pieţele afectate.
Totodată, pentru a fi viabilă, activitatea ce urmează
a fi cesionată trebuie să includă toate activele care
contribuie la funcţionarea sa curentă, precum şi
întregul personal angajat sau care efectuează funcţii
esenţiale pentru activitate.
Caracterul adecvat al cumpărătorului
Plecând de la ideea că efectul pe care îl vizează
cesionarea va fi atins numai dacă şi atunci când
activitatea este transferată unui cumpărător adecvat
în posesia căruia va deveni o forţă competitivă
activă pe piaţă, s-au identificat o serie de cerinţe
minimale standard privind cumpărătorul:
G să fie independent de părţi şi să nu aibă legături
cu acestea;
G să dispună de resursele financiare, de competenţă
relevantă dovedită şi să aibă interesul şi capacitatea
de a dezvolta activitatea cesionată sub forma unei
forţe competitive viabile şi active aflată în concurenţă
cu părţile;
G achiziţionarea activităţii de către un cumpărător
propus nu trebuie să fie susceptibilă a crea noi
probleme de concurenţă şi nici nu trebuie să
comporte riscul de a întârzia punerea în aplicare a
angajamentelor.
48
Regulation (EC) No. 139/2004 by introducing a
new form RM which obliges the notifying parties
to provide, with the commitments, detailed
information on the content of the commitments
offered, the conditions for their implementation
and showing their suitability to remove any significant
impediment of effective competition. For commitments
consisting in the divestiture of a business, parties
have to describe in detail in particular how the
business to be divested is currently operated. This
information will enable the Commission to assess
the viability, competitiveness and marketability of
the business by comparing its current operation to
its proposed scope under the commitments.
Remedies are only acceptable if they are viable and
effectively eliminate the competition concerns.
This statement isn’t a new idea, but this revised
Remedies Notice stress out that the commitments
have to eliminate the competition concerns entirely
and have to be comprehensive and effective from
all points of view. Otherwise, the proposed merger
must be prohibitive.
Another underlined aspect is that structural
commitments, in particular divestitures, proposed
by the parties will meet these conditions only in so
far as the Commission is able to conclude with the
requisite degree of certainty that it will be possible
to implement them and that it will be likely that the
new commercial structures resulting from them
will be sufficiently workable and lasting to ensure
that the significant impediment to effective
competition will not materialize.
The requisite degree of certainty concerning the
implementation of the proposed commitments may
in particular be affected by risks in relation to the
transfer of a business to be divested, such as
conditions attached by the parties to the divestiture,
third party rights in relation to the business or the
risks of finding a suitable purchaser, as well as
risks in relation to the degradation of the assets
until the divestiture has taken place. It is incumbent
on the parties to remove such uncertainties as to
the implementation of the remedy when submitting
it to the Commission.
49
The divestiture of a viable business to a suitable
purchaser
Divestiture, in competition field, means the
disposition or sale of an activity or parts of an
activity by a company.
Nowadays, divestiture represents the most effective
and preferred way to maintain effective competition,
because creates the conditions for the emergence of
a new competitive entity. The basic idea we have
to consider when analyze this kind of remedies is
that the divested activities must consist of a viable
business that can operate on a stand-alone-basis and
must be able to compete effectively with the
merged entity on a lasting basis.
To this purpose, to create an effective competitor in
the affected markets, it may also be necessary to
include activities which are related to markets
where the Commission did not identify competition
concerns, but which can not be separated from the
activities on affected markets.
In the same time, in order to be a viable one, the
business to be divested has to include all the assets
which contribute to its current operation and all
personnel which is currently employed or providing
essential functions for the business.
Suitability of a purchaser
Working from the idea that the intended effect of
the divestiture will only be achieved if and once
the business is transferred to a suitable purchaser in
whose hands it will become an active competitive
force in the market, the Commission identified the
standard purchaser requirements as follows:
G the purchaser is required to be independent of
and unconnected to the parties;
G the purchaser must possess the financial
resources, proven relevant expertise and have the
incentive and ability to maintain and develop the
divested business as a viable and active competitive
force in competition with the parties;
G the acquisition of the business by a proposed
purchaser must neither be likely to create new
competition problems nor give rise to a risk that
the implementation of the commitments will be
delayed.
Clauza de reexaminare
O altă noutate o reprezintă introducerea în
angajamente, indiferent de tipul măsurii corective,
a unei clauze de reexaminare, care va permite
Comisiei, la cererea motivată a părţilor, să acorde
o prelungire a termenului sau, în cazuri specifice,
să renunţe, să modifice sau să înlocuiască
angajamentele.
Existenţa posibilităţii de a modifica angajamentele
este importantă în special pentru angajamentele
care nu implică cesionarea, ca de exemplu măsurile
corective privind accesul, care pot continua mai
mulţi ani şi pentru care nu pot fi anticipate, la data
adoptării deciziei Comisiei, toate evoluţiile legate
de punerea în aplicare a angajamentelor.
Rolul şi obligaţiile mandatarului însărcinat cu
monitorizarea
Spre deosebire de vechea Comunicare privind
măsurile corective, forma revizuită a acesteia
distinge clar 5 sarcini principale şi neexclusive pe
care mandatarul însărcinat cu monitorizarea trebuie
să le îndeplinească sub supravegherea Comisiei, şi
anume:
G supravegherea măsurilor de salvgardare pentru
activitatea de cesionat în cursul perioadei de tranziţie;
G în cazurile de disociere, monitorizează separarea
activelor şi alocarea personalului între activitatea
de cesionat şi activităţile reţinute de părţi;
G supraveghează eforturile părţilor de a găsi un
cumpărător potenţial, asigurându-se că eventualii
cumpărători primesc informaţii corecte şi
suficiente cu privire la activitatea de cesionat;
G acţionează ca punct de contact pentru orice
solicitări provenite de la potenţiali cumpărători în
legătură cu angajamentele;
G întocmeşte rapoarte periodice prin care
informează Comisia cu privire la stadiul respectării
angajamentelor.
Stabilirea unei perioade de timp în care Comisia
are dreptul să monitorizeze viabilitatea şi eficacitatea
punerii în aplicare a măsurii corective
Un alt element de noutate îl reprezintă paragraful
conform căruia angajamentele trebuie să prevadă
că, în decursul unei perioade de 10 ani după adoptarea
deciziei de acceptare a angajamentelor, Comisia
poate solicita informaţii de la părţi. Acest lucru va
permite Comisiei să monitorizeze punerea în
aplicare eficace a măsurii corective.
În contextul actualei crize financiare globale, în
care numărul companiilor aflate în dificultate este
în continuă creştere, şi prin urmare şi numărul
operaţiunilor de concentrare economică, Comunicarea
revizuita a Comisiei privind măsurile corective,
reprezintă un ghid de îndrumare binevenit şi foarte
util atât autorităţilor naţionale de concurenţă cât şi
întreprinderilor implicate în cazurile de concentrări
economice.
Bibliografie
Regulamentul (CE) nr. 139/2004 privind controlul
concentrărilor economice între întreprinderi;
Regulamentul (CE) nr.802/2004 de punere în aplicare a
Regulamentului (CE) nr. 139/2004;
Comunicarea Comisiei privind măsurile corective
admisibile în temeiul Regulamentului (CE) nr.4064/1989
al Consiliului şi al Regulamentului (CE) nr.447/1998 al
Comisiei din 2001;
Comunicarea Comisiei privind măsurile corective
admisibile în temeiul Regulamentului (CE) nr. 139/2004
al Consiliului şi al Regulamentului (CE) nr. 802/2004 al
Comisiei din 2008.
50
Review clause
Including a review clause in all commitments,
irrespective of the type of remedies, represents
another new aspect of revised Remedies Notice.
This may allow the Commission, upon request by
the parties showing good cause, to grant an extension
of deadlines or, in exceptional circumstances, to
waive, modify or substitute the commitments.
The possibility to modify the commitments in any
way (waive, modify or substitute) is more relevant
for non-divestiture commitments, such as access
commitments, which may be on-going for a number
of years and for which not all contingencies can be
predicted at the time of the adoption of the
Commission decision.
The settlement of a period of time within the
Commission has the right to monitor the effective
implementation of the remedy
According to this new introduced article, the
commitments have to foresee that for a period of
10 years after the adoption of the decision accepting
the commitments, the Commission may request
information from the parties. This will allow the
Commission to monitor the effective implementation
of the remedy.
In the context of global financial crisis, when the
number of companies having difficulties is
increasing and also the number of mergers is rising,
the revised Commission Remedies Notice represents
a welcome and very useful guideline for both
National Competition Authorities and companies
involved in mergers.
The role and obligations of the monitoring trustee
Bibliography
In distinction from the old Remedies Notice, the
revised form of it, clearly point out five main,
non-exhaustive tasks which the monitoring trustee
should carry out under the supervision of the
Commission:
Regulation (EC) No. 139/2004 on the control of
concentrations between undertakings;
Merger Implementing Regulation (EC) No. 802/2004;
G supervising the safeguards for the business to be
divested in the interim period;
G in carve-out cases, the monitoring trustee has to
monitor the splitting of assets and the allocation of
the personnel between the divested business and
retained businesses by the parties;
G overseeing the parties' efforts to find a potential
purchaser and verifying that potential purchasers
receive correct and sufficient information relating
to the business;
G act as a contact point for any requests by third
parties, in particular potential purchasers, in relation
to the commitments;
G submitting period compliance reports to the
Commission.
51
Commission Notice on remedies acceptable under Council
Regulation (EEC) No 4064/89 and under Commission
Regulation (EC) No 447/98;
Commission Notice on remedies acceptable under Council
Regulation (EC) No 139/2004 and under Commission
Regulation (EC) No 802/2004.
ANALIZA CONCEPTUALÃ A SUSTENABILITÃÞII FISCALE
Emilia CÂMPEANU96
Rezumat
Creşterea gradelor de îndatorare publică a statelor, precum şi acumularea de datorii externe a condus
la necesitatea studierii sustenabilităţii datoriei publice, considerându-se că menţinerea deficitului
bugetar la un nivel prudent ar asigura şi sustenabilitatea politicii fiscale. Scopul lucrării este de a
prezenta numeroasele sensuri pe care sustenabilitatea fiscală le-a dobândit de-a lungul timpului.
Cuvinte cheie: deficit bugetar, deficit primar, datorie publică, sustenabilitate, constrângere bugetară.
Clasificare JEL: H 63.
Creşterea gradului de îndatorare a ţărilor şi
acumularea de datorii externe a condus la necesitatea
studierii sustenabilităţii datoriei publice,
considerându-se că menţinerea deficitului bugetar
la un nivel prudent ar asigura şi sustenabilitatea
politicii fiscale. Aceste preocupări au fost accelerate
şi de organismele internaţionale (Fondul Monetar
Internaţional, Organizaţia Economică de Cooperare
şi Dezvoltare, Banca Mondială, etc.), care au
stabilit metodologii de determinare a nivelului
sustenabil al datoriei publice, inclusiv al datoriei
externe încă de la începutul anilor 80 când marea
majoritate a ţărilor industrializate au înregistrat
grade ridicate de îndatorare.
Însă, definirea sustenabilităţii datoriei publice, şi,
implicit, a politicii fiscale nu este uşor de realizat
având în vedere, pe de o parte, implicaţiile acestora
la nivel macroeconomic, şi, pe de altă parte,
numeroasele sensuri pe care le-au dobândit de-a
lungul timpului.
Sintetizând preocupările privind sustenabilitatea
datoriei publice sau a politicii fiscale putem vorbi
de următoarele modalităţi de definire: stabilitate;
constrângere bugetară intertemporală; solvabilitate;
96
97
sustenabilitate pe termen scurt; sustenabilitate pe
termen lung; sustenabilitate potrivit criteriilor
stabilite în Pactul de Stabilitate şi Creştere. În plus,
sustenabilitatea datoriei publice poate fi identificată
şi pe baza unor indicatori de sustenabilitate.
Stabilitate. In viziunea lui Zee (1987), sustenabilitatea
reprezintă stabilitate aşa cum reiese din studiul
privind sustenabilitatea şi optimul datoriei publice:
„nivelul sustenabil al datoriei publice este cel ce
permite economiei, în absenţa şocurilor exogene
neanticipate, să tindă spre echilibru”97. Totodată
trebuie ţinut cont că sustenabilitatea datoriei
publice implică necesitatea revenirii datoriei
publice la gradul iniţial de îndatorare (Blanchard,
Chouraqui, Hagemann şi Sartor, 1990). Existenţa
unui grad de îndatorare apreciat ca fiind sustenabil
ridică o serie de probleme privind modul în care
este stabilit, viabilitatea acestuia şi cine îl fixează.
De asemenea, Blanchard (1990) susţinea că
ustenabilitatea poate fi asigurată şi prin politici
fiscale şi bugetare care să nu genereze creşterea
accelerată a gradului de îndatorare, majorarea
presiunii fiscale, reducerea semnificativă a cheltuielilor
bugetare, monetizarea deficitului bugetar sau
repudierea datoriei publice.
Lect. univ. dr. la Catedra de Finanţe din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti.
Zee, H. (1987), On the Sustainability and Optimality of Government Debt, IMF Working Paper WP/87/83, p. 8.
52
INVESTIGATING THE CONCEPT OF FISCAL SUSTAINABILITY
Emilia CÂMPEANU98
Abstract99
The growth of public debt ratio and external debt ratio conducted to the necessity to study public debt
sustainability is the result of the consideration that public deficit must be maintained at a prudent
level in order to ensure fiscal sustainability. The aim of this paper is to define the concept of fiscal
sustainability.
Keywords: budget deficit, primary deficit, public debt, sustainability; intertemporal budget
constraint.
JEL classification: H 63.
The growth of public debt ratio and external debt
ratio conducted to the necessity to study public
debt sustainability is the result of the consideration
that public deficit must be maintained at a prudent
level in order to ensure fiscal sustainability. Also,
international organizations (International Monetary
Fund, Organization for Economic and Co-operation
and Development, The World Bank) had
established methodologies to identify the sustainable
level of public debt and external debt since ’80
when majority of industrialized countries had
confronted major fiscal unbalances.
But, defining public debt or even fiscal sustainability
is a difficult process taking into the consideration
the macroeconomic impact and the various values.
long run, and according to the Stability and Growth
Pact. We also may use different indicators to
determine the sustainable level for public debt.
Stability. Fiscal sustainability means stability: „A
sustainable level of public debt is therefore one
which allows the economy, in the absence of
unanticipated exogenous shocks, to settle eventually
in to a steady-state”100. This stability also implies
the necessity that public debt must convergence to
its initial level (Blanchard, Chouraqui, Hagemann
and Sartor, 1990) which is difficult to be identified.
Stability is used to define a prudent fiscal policy
that, according to Blanchard (1990), must not
explode public debt ratio and tax rate, reduce the
budget expenditures, or even repudiation of debt.
Resuming the debates of fiscal sustainability we
may define it as stability, intertemporal budget
constraint, solvability, sustainability on short and
98
Ph.D. Lecturer at the Department of Finance in the Bucharest University of Economics.
Translated into English by Emilia Câmpeanu.
100
Zee, 1987: pp. 8.
99
53
Constrângere bugetară intertemporală. Sustenabilitatea
datoriei publice derivă din constrângerea bugetară
intertemporală, potrivit căreia datoriile guvernamentale
totale trebuie să fie acoperite de valoarea
actualizată a viitoarelor venituri guvernamentale
(Blanchard, 1990; Blanchard, Chouraqui, Hageman,
and Sartor, 1990; Gramlich, 1990; Horne, 1991;
Corsetti şi Roubini,1991; Buiter, 1995; Commission
of the European Communities, 2006). Deci,
guvernul trebuie să înregistreze, în viitor, surplusuri
primare suficient de mari pentru a finanţa dobânzile
la datoria publică, precum şi alte cheltuieli (de
exemplu, cheltuielile sistemului public de pensii).
Solvabilitate. Datoria publică sustenabilă
reprezintă acel nivel de îndatorare ce poate fi
rambursat de autorităţile publice fără a se realiza,
în viitor, ajustări ale veniturilor şi cheltuielilor
bugetare. În acest sens, sustenabilitatea datoriei
publice include solvabilitatea şi lichiditatea statului
(Geithner, 2002). Aceste concepte trebuie tratate
separat, fiecare având identităţi proprii ce conduc
la sustenabilitatea politicii fiscale. Astfel, „o entitate
este solvabilă dacă valoarea actualizată a cheltuielilor
primare curente şi viitoare este mai mică decât
diferenţa dintre valoarea actualizată a veniturilor
curente şi viitoare şi serviciul iniţial al datoriei
publice; ... obligaţiile unei entităţi sunt sustenabile
dacă satisfac constrângerea bugetară fără corecţii
majore ale veniturilor şi cheltuielilor având în
vedere costul finanţării”101. Vulnerabilitatea, ce
exprimă „riscul unei entităţi de a intra în criză”102,
este un alt concept legat de cel de sustenabilitate.
Ca urmare, simpla analiză a gradului de îndatorare
a unei ţări nu este suficientă pentru a stabili dacă
politica datoriei publice este sustenabilă. Creşterea
gradului de îndatorare nu implică neapărat şi
inexistenţa sustenabilităţii dacă creşterea economică
este mai mare decât rata reală a dobânzii la
împrumuturile de stat. Deci, solvabilitatea statului
este o condiţie necesară dar nu şi suficientă pentru
ca politica datoriei publice sau, în sens larg, politica
fiscală să fie sustenabilă (Horne, 1991).
101
102
Astfel, sustenabilitatea este strâns legată de condiţia
ca traiectoria variabilelor macroeconomice să nu
fie influenţată de alegerea între creşterea presiunii
fiscale şi contractarea de noi împrumuturi de stat.
În acest caz, nu mai contează cum este finanţat
deficitul bugetar ceea ce ne conduce la problematica
echivalenţei ricardiene. De asemenea, corelarea ratei
reale a dobânzii la datoria public cu creşterea economică
implică aplicarea schemei Ponzi.
Sustenabilitatea pe termen scurt se referă la faptul
că politicile fiscale şi bugetare trebuie să reacţioneze
instantaneu în scopul evitării creşterii excesive a
gradului de îndatorare. Această sustenabilitate pe
termen scurt este influenţată de structura datoriei
publice în funcţie de maturitate, monedă, condiţiile
medii ale obligaţiilor asumate.
Sustenabilitatea pe termen lung evidenţiază faptul
că orizontul de timp trebuie să fie suficient de
îndepărtat pentru a se putea identifica impactul
asupra bugetului, a angajamentelor asumate de stat
pe bază de împrumuturi.
Criterii de convergenţă. Potrivit tratatelor Uniunii
Europene privind criteriul fiscal de convergenţă şi
Pactului de Stabilitate şi Creştere, putem spune că
o datoria publică este sustenabilă dacă deficitul
bugetar nu este mai mare de 3% din PIB, iar gradul
de îndatorare nu depăşeşte 60% din PIB. Pentru
respectarea acestor limite, ţările Uniunii Europene
trebuie să elaboreze şi, ulterior, să aplice politici
fiscale şi bugetare pe termen mediu (3-5 ani)
menite să asigure evitarea deficitului excesiv.
Indicatorii de sustenabilitate permit stabilirea riscului
de nesustenabilitate în relaţie cu probabilitatea de realizare
a datoriei publice planificate pe termen mediu. Astfel
de analize sunt utile mai ales la nivelul ţărilor ce au
înregistrat o creştere accelerată a îndatorării.Indicatorii
de sustenabilitate exprimă sintetic dezechilibrele
bugetare curente şi viitoare, ce pot fi determinate
prin însumarea următoarelor componente: poziţia
relativă a surplusului primar din anul curent în
comparaţie cu surplusul primar ce stabilizează gradul
de îndatorare pe termen lung („debt-stabilizing
primary balance”); dacă surplusul primar nu este
suficient de mare atunci există riscul ca datoria
publică să „explodeze”; nivelul iniţial al datoriei
publice (de exemplu 60% din PIB); creşterea
cheltuielilor generate de îmbătrânirea populaţiei.
Geithner, T. (2002), Assessing Sustainability, IMF Working Paper, p. 5.
Geithner, T. (2002), Assessing Sustainability, IMF Working Paper, p. 5.
54
Intertemporal budget constraint. Debt and fiscal
sustainability is determined using intertemporal
budget constraint based on the parity of the current
debt and the discounted value of future budget revenue
(Blanchard, 1990; Blanchard, Chouraqui, Hageman,
and Sartor, 1990; Gramlich, 1990; Horne, 1991;
Buiter, 1995; Commission of the European
Communities, 2006). Therefore the government
must reach in the future sufficient primary
surpluses to finance the debt interests and other
expenditures.
Therefore, only the investigation of the public debt
level is not sufficient to establish that fiscal policy
is sustainable. The growth of public debt ratio does
not involve the absence of sustainability if the real
interest rate of public debt is bellow the growth
rate. So, according to Horne (1991), state solvability
is a necessary but not a sufficient condition for fiscal
sustainability. As a result, fiscal sustainability
involves the condition that macroeconomic
variables must not be influenced by the option
between increasing tax rate and issuing more public
debt.
Solvability. Debt sustainability used with the sense
of debt solvability represents the level that
governments can reimburse without fiscal adjustments
in the future. In this context, Geithner (2002)
demonstrated that debt or fiscal sustainability
involves state solvability and liquidity: „An entity
is solvent if the present discounted value (PDV) of
its current and future primary expenditure is no
greater than the PDV of its current and future path
of income, net of any initial indebtedness. ... An
entity’s liability position is sustainable if it satisfies
the present value budget constraint without a major
correction in the balance of income and expenditure
given the costs of financing it faces in the market.”103
.As a result, when „liquidity or solvency conditions
are violated and the borrower enters a crisis”104 then
the country is confronted with the risk of vulnerability.
Fiscal policy is sustainable on short run if reacts
instantaneous to economic shocks and not conduct
to explosion of public debt. In long run, we may
study fiscal sustainability identifying the public
debt incidence on public budgets.
103
104
Geithner, 2002: pp. 5.
Geithner, 2002: pp. 5.
55
According European Union Treaty and the Stability
and Growth Pact, fiscal policy is sustainable if
budget deficits not exceed 3% of GDP and public
debt does not growth above 60% of GDP.
The sustainability indicators are useful in the study
of the unsustainable risk related with the probability
that the public debt reaches the level estimated on
the long run. Therefore, these indicators express the
current and future budget disequilibrium who can
be determined by debt-stabilizing primary balance,
initial debt level, and the age-growth expenditures.
Bibliografie
Blanchard, O. (1990): „Suggestions for a New Set of
Fiscal Indicators”, OECD Economics Department
Working Papers no.79;
European Commission (2006): “The Long-Term
Sustainability of Public Finance in the European Union”,
http://ec.europa.eu/economy_finance/publications_en.htm;
Geithner, T. (2002): “Assessing Sustainability”, IMF
Working Paper, pag.1-60;
Blanchard, O., Chouraqui, J.C., Hagemann, P.R., Sartor,
N. (1990): “The Sustainability of Fiscal Policy: New
Ansewars to Old Questions”, OECD Economic Studies
No.15, Autumn 1990;
Gramlich, E.M. (1990): “Fiscal Indicators”, OECD
Department of Economics and Statistics Working Paper
No.80;
Buiter, W.H. (1995): „Measuring Fiscal Sustainability”,
www.nber.org/~wbuiter-sustain.pdf.;
Horne, J. (1991): “Indicators of Fiscal Sustinability”,
IMF Working Paper, WP/91/5;
Corsetti, G., Roubini, N. (1991): “Fiscal Deficits, Public
Debt, and Government Solvency: Evidence from OECD
Countries”, NBER Working Paper No.3658;
Zee, H. (1987): “On the Sustainability and Optimality of
Government Debt”, IMF Working Paper WP/87/83, pag.
1-25.
56
Bibliography
Blanchard, O. (1990): „Suggestions for a New Set of
Fiscal Indicators”, OECD Economics Department Working
Papers no.79;
European Commission (2006): “The Long-Term
Sustainability of Public Finance in the European Union”,
http://ec.europa.eu/economy_finance/publications_en.htm;
Geithner, T. (2002): “Assessing Sustainability”, IMF
Working Paper, pag.1-60;
Blanchard, O., Chouraqui, J.C., Hagemann, P.R., Sartor,
N. (1990): “The Sustainability of Fiscal Policy: New
Ansewars to Old Questions”, OECD Economic Studies
No.15, Autumn 1990;
Gramlich, E.M. (1990): “Fiscal Indicators”, OECD
Department of Economics and Statistics Working Paper
No.80;
Buiter, W.H. (1995): „Measuring Fiscal Sustainability”,
www.nber.org/~wbuiter-sustain.pdf.;
Horne, J. (1991): “Indicators of Fiscal Sustinability”,
IMF Working Paper, WP/91/5;
Corsetti, G., Roubini, N. (1991): “Fiscal Deficits, Public
Debt, and Government Solvency: Evidence from OECD
Countries”, NBER Working Paper No.3658;
Zee, H. (1987): “On the Sustainability and Optimality of
Government Debt”, IMF Working Paper WP/87/83, pag.
1-25.
57
NOUTÃÞI ÎN DOMENIUL CONCURENÞEI
ªI AJUTORULUI DE STAT105
Antitrust
Raport preliminar privind rezultatele anchetei
efectuate în sectorul farmaceutic
Comisia Europeană a publicat raportul preliminar
privind ancheta pe teme concurenţiale efectuată în
sectorul farmaceutic, potrivit căruia în acest
domeniu regulile concurenţiale nu sunt pe deplin
respectate. Rezultatele preliminare ale anchetei
arată că există dovezi conform cărora o serie de
companii inovatoare au folosit anumite mijloace
pentru a întârzia sau a bloca intrarea pe piaţă a unor
medicamente produse de companii concurente.
Printre metodele folosite împotriva firmelor
producătoare de medicamente generice se numără
depunerea mai multor cereri de brevet pentru acelaşi
medicament (aşa-numitele „grupuri de brevete”),
generarea de conflicte şi litigii, încheierea unor
acorduri în materie de brevete care blochează
intrarea pe piaţă a companiilor producătoare de
medicamente generice şi intervenţii pe lângă
autorităţile naţionale, în cazul în care aceste
companii solicită cereri de autorizare.
Acolo unde au avut succes, astfel de metode au
generat costuri suplimentare semnificative pentru
bugetele sănătăţii publice – şi, în ultimă instanţă,
pentru contribuabili şi pacienţi – şi reducerea
măsurilor de stimulare a inovării.
ar fi intrat pe piaţă fără întârziere. Totodată, raportul
menţionează că au fost aplicate strategii de brevetare
defensive, având ca scop principal blocarea procesului
de fabricare a unor noi medicamente de către
firmele concurente.
Raportul preliminar şi informaţii suplimentare
despre ancheta efectuată în sectorul farmaceutic
vor fi disponibile la adresa:
http://ec.europa.eu/comm/competition/ sectors/pharmaceuticals/inquiry/index.html.
Revizuirea Regulamentului privind concentrările
Comisia Europeană a lansat o consultare publică
referitoare la funcţionarea Regulamentului
privind concentrările (Regulamentul Consiliului
nr.139/2004), care stabileşte regulile privind
controlul concentrărilor în Spaţiul Economic
European. Scopul acestei revizuiri este de a urmări
cum funcţionează regulile privind pragurile
jurisdicţionale şi mecanismele în practică în cei 4
ani de când Regulamentul se aplică. Pe baza
răspunsurilor, Comisia Europeană va elabora un
raport către Consiliul de Miniştri al UE până în
iulie 2009.
Chestionarul este disponibil la adresa:
http://ec.europa.eu/comm/competition/
consultations/2008_12_merger_regulation.html.
Raportul prezintă exemplul unui eşantion de
medicamente care s-au confruntat cu o pierdere a
exclusivităţii în perioada 2000-2007 în 17 state
membre, estimând că s-ar fi putut economisi
aproximativ 3 miliarde de euro pentru acest eşantion
dacă, în aceeaşi perioadă, medicamentele generice
105
Material realizat de Carmen Bucur, inspector de concurenţă, Direcţia Cercetare-Sinteze.
58
NEWS IN THE COMPETITION
AND STATE AID FIELD106
The report also finds that companies applied
defensive patenting strategies, primarily aimed at
blocking competitors in the development of new
medicines.
Antitrust
Preliminary report on pharmaceutical sector
inquiry
The preliminary report and more information on
the pharmaceutical sector inquiry will be available at:
The European Commission has published its
preliminary report on the competition inquiry into
the pharmaceutical sector, which finds that
competition in this industry does not work as well
as it should. According to the preliminary findings
there is evidence that originator companies have
engaged in practices with the objective of delaying
or blocking market entry of competing medicines.
Practices vis-à-vis generic companies include
multiple patent applications for the same medicine
(so-called patent clusters), initiation of disputes and
litigation, conclusion of patent settlements which
constrain market entry of generic companies and
interventions before national authorities when
generic companies ask for regulatory approvals.
http://ec.europa.eu/comm/competition/sectors/pharmaceuticals/inquiry/index.html.
Where successful, these practices result in significant
additional costs for public health budgets – and
ultimately taxpayers and patients – and reduce
incentives to innovate.
The report takes a sample of medicines that faced
loss of exclusivity in the period 2000 to 2007 in 17
Member States and estimates that additional
savings of around € 3 billion would have been
possible on that sample over this period if generic
medicines had entered the market without delay.
106
Review of Merger Regulation
The European Commission has launched a public
consultation on the functioning of the EC Merger
Regulation (Council Regulation 139/2004), which
sets out the rules for merger control in the
European Economic Area. The purpose of the
review is to evaluate how the rules on jurisdictional
thresholds and referral mechanisms have worked
in practice during the fours years the Regulation
has been applied. Based on the response to the
consultation, the Commission will prepare a report
to the EU Council of Ministers by July 2009.
The questionnaire is available at:
http://ec.europa.eu/comm/competition/
consultations/2008_12_merger_regulation.html.
Drafted and translated by Carmen Bucur, competition inspector, Synthesis and Research Directorate.
59
Ajutor de stat
Norme privind ajutoarele de stat serviciilor publice
de radiodifuziune
În ultimele trei decenii, sectorul radiodifuziunii a
fost supus unor schimbări importante. Eliminarea
monopolurilor, apariţia unor noi operatori şi dezvoltarea
rapidă a tehnologiei au modificat în mod fundamental
mediul concurenţial. Planul de acţiune al Comisiei
din 2005 privind ajutoarele de stat a anunţat
„reevaluarea, de către Comisie, a Comunicării sale
privind aplicarea normelor privind ajutoarele de stat
în domeniul serviciului public de radiodifuziune”.
Între 10 ianuarie şi 10 martie 2008, Comisia a
organizat o consultare publică privind importanţa
revizuirii comunicării din 2001. Consultarea s-a
bazat pe un set de întrebări detaliate, invitând părţile
interesate să trimită observaţii privind anumite
propuneri de îmbunătăţire şi actualizare a comunicării
existente. Comisia a primit 121 de comentarii, care
au fost ulterior publicate. Răspunsurile au confirmat
opinia preliminară a Comisiei în sensul că aspectele
clarificate în comunicarea din 2001 nu au reflectat
suficient politicile sale stabilite prin decizii individuale.
Comunicarea consolidează practica decizională a
Comisiei în materie de ajutoare de stat într-un mod
orientat spre viitor, bazat pe comentariile primite
în urma consultării publice. Aceasta clarifică principiile
urmate de Comisie în aplicarea articolelor 87 şi 86
alineatul (2) din Tratatul CE în sectorul radiodifuziunii,
având în vedere recentele evoluţii ale pieţei şi ale
mediului juridic. Prezenta comunicare nu aduce atingere
aplicării normelor legate de piaţa internă şi principiilor
fundamentale în domeniul radiodifuziunii.
Proiectul Comunicării este disponibil la adresa:
http://ec.europa.eu/comm/competition/state_aid
/reform/reform.cfm.
Un nou tablou de bord privind ajutoarele de stat
Cel mai recent tablou de bord privind ajutoarele de
stat al Comisiei Europene arată că statele membre
folosesc din ce în ce mai mult posibilităţile oferite
de normele UE privind ajutorul de stat, revizuite
recent, pentru o mai bună direcţionare a ajutorului.
În 2007, statele membre au alocat, în medie, 80%
din ajutoarele acordate către obiective orizontale,
comparativ cu aproximativ 50% la mijlocul anilor
1990, majorând totodată fondurile destinate C&D şi
ajutorului de mediu. Confruntându-se cu actuala
criză financiară, acţiunea coordonată a statelor membre
şi a Comisiei a asigurat mobilizarea rapidă a
mecanismelor de sprijinire a sectorului financiar, în
conformitate cu normele UE privind ajutorul de stat.
Acţiunea coordonată a statelor membre şi a Comisiei
a permis punerea în aplicare rapidă a unor
mecanisme de sprijin adecvate pentru a răspunde
provocării crizei financiare în conformitate cu normele
UE privind ajutorul de stat. Situaţia excepţională a
pieţelor şi numărul mare de notificări primite
constituie o provocare semnificativă pentru Comisie,
care trebuie să rezolve aceste cazuri rapid,
asigurându-se totodată că măsurile sunt proporţionate
şi nu fac discriminări între companii. Ca urmare a
bunei cooperări cu statele membre şi a instituirii
rapide a unei proceduri rapide, Comisia a reuşit să
răspundă la notificări şi să adopte decizii în timp record.
Tabloul de bord indică, de asemenea, progresele
realizate cu privire la recuperarea ajutoarelor ilegale
şi incompatibile. La sfârşitul lunii iunie 2008, existau
47 de decizii de recuperare în curs de executare,
comparativ cu 93 la sfârşitul anului 2004. Mai mult
decât atât, 7,1 miliarde euro au fost recuperate efectiv,
precum şi 2,4 miliarde euro sub formă de dobânzi.
Acest lucru înseamnă că aproape 90% din valoarea
totală a ajutoarelor ilegale şi incompatibile a fost
rambursat în mod efectiv de către beneficiarii acestora
până la sfârşitul lunii iunie 2008, comparativ cu
numai 25% la sfârşitul anului 2004.
Comisia consideră că asigurarea aplicării legislaşiei
în materie de ajutor de stat de către instanţele naţionale
este importantă pentru sistemul general de control al
ajutoarelor de stat şi, astfel, a lansat recent o consultare
publică cu privire la un set de orientări destinate
sprijinirii instanţelor statelor membre în vederea aplicării
normelor UE privind ajutorul de stat.
Tabloul de bord, împreună cu un set detaliat de
tabele şi indicatori statistici pentru toate statele
membre, este disponibil pe site-ul:
/studies_reports/studies_reports.html.
60
State aid
Rules on the application of state aid rules to public
service broadcasting
Over the last three decades, broadcasting has
undergone important changes. The abolition of
monopolies, the emergence of new players and
rapid technological developments have fundamentally
altered the competitive environment. The
Commission's 2005 State Aid Action Plan8
announced that the Commission would “revisit its
Communication on the application of State aid
rules to public service broadcasting”.
Between 10 January and 10 March 2008 the
Commission held a public consultation on the
value of reviewing the 2001 Communication. The
consultation was based on a set of detailed questions
which invited stakeholders to comment on certain
proposals for improving and updating the existing
Communication. The Commission received 121
comments which were subsequently published.
The replies have confirmed the Commission's
preliminary impression that the clarifications set
out in the 2001 Communication did not sufficiently
reflect its policy as set out in individual decisions.
The Communication consolidates the Commission's
case practice in the field of State aid in a
future-orientated manner based on the comments
received in the public consultation. It clarifies the
principles followed by the Commission in the
application of Articles 87 and 86(2) of the EC
Treaty to the broadcasting sector, taking into
account recent market and legal developments.
The Communication is without prejudice to the
application of the internal market rules and fundamental
principles in the field of broadcasting.
The draft of Communication is available at the
following address:
/reform/reform.cfm.
state aid rules to better target their aid. Member
States awarded on average 80% of their aid to
horizontal objectives in 2007, compared with
around 50% in the mid-1990s with increased
spending on R&D and environmental aid. Faced
with the current financial crisis, coordinated action
by Member States and the Commission has
ensured that support schemes for the financial sector
could be implemented quickly in compliance with
EU state aid rules.
Coordinated action by Member States and the
Commission has allowed the rapid implementation
of adequate support schemes to meet the financial
crisis challenge in compliance with EU state aid
rules. Exceptional circumstances on the markets
and the large number of notifications provide a
significant challenge for the Commission to deal
with these cases quickly, while ensuring that measures
are proportionate and do not discriminate between
companies. With good cooperation from Member
States and the quick set-up of a fast-track procedure,
the Commission has managed to respond to
notifications and to adopt decisions in record time
The Scoreboard also notes progress in the recovery
of illegal and incompatible aid. At the end of
June 2008, there were 47 pending recovery
decisions compared with 93 at the end of 2004.
Moreover, €7.1 billion has been effectively
recovered as well as €2.4 billion of interest. This
means that almost 90% of the total amount of
illegal and incompatible aid had effectively been
repaid by its beneficiaries by the end of June
2008 compared with only 25% at the end of
2004.
The Commission considers that state aid enforcement
by national courts is important for the overall system
of state aid control and thus recently launched a
public consultation on a set of guidelines to assist
Member States' courts in applying the EU state aid.
The Scoreboard, together with a set of detailed
statistical tables and indicators for all Member
States, is available on the following website:
/studies_reports/studies_reports.html.
A new State Aid Scoreboard The European
Commission's latest State Aid Scoreboard shows
that Member States are increasingly using the
possibilities offered by the recently revised EU
61
Tiparul executat la Tipogrup Press Buzău
Bd. Nicolae Bălcescu, nr. 48
Tel./fax. 0238.717.358, 0238.717.360
office@tipogruppress.ro

george soros, the new paradigm for financial

Transcription

Similar documents

YVEL - Jewels of the World Fairs

Revista Regio nr. 8 / 2011 - Ministerul Dezvoltarii Regionale si

BlackBerry Pearl 8220 Smartphone - Ghid de utilizare

BlackBerry Bold 9000 Smartphone - Ghid de iniţiere

BlackBerry Curve 8900 Smartphone - Ghid de iniţiere

Manual de bune practici - Universitatea din București

Die BUCHSTAVIER - Das Dosierte Leben

Low-energy solar neutrino spectroscopy with Borexino: Towards the