Pentru a vizualiza Catalogul festivalului BJFF 2012 faceti click aici

Transcription

Festivalul Filmului Evreiesc Bucureşti, ediţia a doua, 2012
Bucharest Jewish Film Festival, second edition, 2012
Invitat permanent - Israel
Invitat special - Polonia
Permanent Guest - Israel
Special Guest - Poland
Festivalul Filmului Evreiesc
Bucureşti, 2012
ediţia a doua
Bucharest Jewish Film Festival 2012
second edition
Paul GhiŢiu
Director al Festivalului /
Festival Director
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Propunere afiş Alexandru Baston,
Raluca Ignătescu, selecţie din
expoziţia concursului de afişe
din cadrul celei de-a doua ediţii
a Festivalului Filmului Evreiesc
Bucureşti 2012.
Poster proposal by Alexandru
Baston, Raluca Ignatescu,
selection from the poster contest
for the second edition of Bucharest
Jewish Film Festival 2012.
5
Festivalul Filmului Evreiesc Bucureşti este în primul rând un
festival al cunoaşterii, al apropierii, al descoperirii. Este în
acest sens o adevărată expediţie antropologică şi chiar una
dintre cele mai complexe.
În al doilea rând, el este un festival al împrietenirii, al uimirii
şi bucuriei recunoaşterii în celălalt. Festivalul creează un
timp şi un spaţiu comun în care ne ajută să ne descoperim şi
redescoperim, dincolo de istorie şi geografie, dar împreună
cu acestea, prieteni şi nu străini, fraţi şi nu duşmani.
Cel care le face posibile pe toate acestea este actul artistic
cinematografic, astfel că, în al treilea rând, FFEB este şi
un festival de film în cadrul căruia descoperim unicitatea
şi unitatea omului prin intermediul creaţiei artistice. Avem
astfel prilejul de a ne lăsa răscoliţi, despuiaţi, disecaţi,
recompuşi, treziţi, încântaţi, fermecaţi de măiestria cu
care au ştiut creatorii scenariilor, imaginilor, sunetelor şi al
montajelor să construiască filmele.
Această a doua ediţie a stat, din pricina lipsei banilor, de
la început şi până de curând, sub ameninţarea anulării
ei. S-a întâmplat însă o minune (un fapt normal dacă ar
fi să vorbim de lumea ideală la care aspirăm): timpul şi
spaţiul comun, despre care vorbeam mai sus, au ieşit din
coordonatele zilelor şi locurilor festivalului şi, într-o punere
în pagină nemaiîntâlnită pe aceste meleaguri, au reuşit
să aducă, alături de echipa organizatoare, în calitate de
prieteni şi susţinători ai festivalului, oameni şi instituţii ai
acestor meleaguri dar şi al multor altora; tuturor acestora,
pe care îi veţi întâlni în continuare în paginile de început ale
catalogului, ţin să le mulţumesc din inimă.
Festivalul există datorită astăzi şi datorită lor. Cunoaşterea,
apropierea, descoperirea, prietenia şi frăţia au devenit,
în timpul lunilor de pregătire, realităţi şi, astfel, după
cum afirmam la început, FFEB s-a reatestat, în modul cel
mai concret cu putinţă, ca un festival al cunoaşterii şi al
prieteniei renăscute graţie filmului.
First of all, Bucharest Jewish Film Festival is a festival
concerning knowledge, proximity and discovery. It is a genuine
anthropological journey, one of the most complex of all.
Second, it is a festival of getting closely, of wonder and joy,
the joy of seeing yourself in the other. It creates a certain time
and space, a common ground for discovery and rediscovery,
beyond history and geography, but on their behalf; friends,
not strangers, brothers, not enemies.
What makes all these possible is Cinematography, and BJFF is a
film festival in which we discover the uniqueness and the unity
of the human being through artistic creation. We let ourselves
twisted, undressed, dissected, recomposed, awakened,
delighted, charmed by the virtuosity of those creators, by the
scrips, images, sounds or montages of their films.
This current edition has been on the edge of cancelling, from
pecuniary difficulties. But a miracle had happened (which is a
normal fact in the ideal world we aim for): the same common
ground gave us the opportunity to be supported by people
and institutions, that helped us to get this second edition to
an efficient shape. We thank them gratefully and introduce
them in the following pages. Without them, this festival
haven’t existed. Knowledge, closeness, discovery, friendship
and fraternity became reality lately and, due to these great
assets, BJFF once again is a festival of reborn friendship and
mutual knowledge.
6
F
F
E
B
2
Kelemen Hunor
Ministrul Culturii şi Patrimoniului
Naţional / Minister of Culture and
National Heritage
Iată că ne aflăm în faţa celei de-a doua ediţii a Festivalului
Filmului Evreiesc Bucureşti!
Eu cred că această a doua ediţie are o importanţă deosebită
pentru că, întotdeauna, al doilea pas construieşte o tradiţie.
Sub o titulatură sobră, chiar modestă, acest Festival se
deschide asupra unor teme care, pornind de la trăsăturile
unei minorităţi, ajung să reflecte problemele profunde ale
întregii umanităţi.
A fost dat poporului evreu, de-a lungul istoriei, să îndure
cele mai violente persecuţii şi cele mai absurde etichetări.
Teama atavică de diferenţă, de minoritar, de Celălalt a fost,
cu precădere în Europa, un instrument de manipulare care
a legitimat regimuri politice totalitare, responsabile pentru
traume cumplite.
Unele fapte se pot ierta, dar ar fi de neiertat să uităm lecţiile
istoriei. Adevărul şi încrederea se reconstituie cu migală, cu
răbdare, cu înţelepciune. Iar arta filmului este ca o oglindă
fermecată în care reuşeşti să te vezi şi pe tine şi pe Celălalt
– două chipuri ale aceleiaşi, profunde, umanităţi.
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Dan Ben - Eliezer
Ambasadorul Statului Israel în
România / Ambassador of the State of
Israel in Romania
Dragi prieteni,
Sunt foarte încântat să întâmpin cea de-a doua ediţie
a Festivalului de Film Evreiesc de la Bucureşti. Acest
eveniment cinematografic unic şi important oferă publicului
o varietate de filme primite cu ovaţii la nivel internaţional.
Prin intermediul lung-metrajelor, al documentarelor şi al
scurt-metrajelor, Festivalul prezintă audienţei diversitatea
culturii evreieşti şi a poporului evreu.
Mă bucur că, încă o dată, Israelul este prezent în acest
Festival cu o varietate largă de filme şi oaspeţi deosebiţi.
Cinematografia israeliană a reuşit în ultimii ani să devină una
dintre favoritele celor mai cunoscute festivaluri internaţionale
de film, obţinând premii importante la Cannes, Berlin şi
repetate nominalizări la Oscar. Realizatorii israelieni de film
descriu teme universale prin intermediul personajelor şi al
poveştilor complexe şi relevante care caracterizează ţara
mea. În acest an vom avea ocazia să gustăm din cel mai bun
cinema israelian, lung-metraje şi documentare deopotrivă,
inclusiv din filmul lui Joseph Cedar, “Footnote/Notă de
subsol”, câştigător al premiului pentru cel mai bun scenariu
la Cannes şi unui dintre filmele nominalizate la Oscar.
Aş dori să-i felicit pe domnul Paul Ghiţiu împreună cu
echipa sa pentru organizarea acestui eveniment, din nou,
şi sper ca, în anii ce vor urma, colaborarea noastră să
continue să crească.
Vă doresc tuturor un festival frumos!
Here we are, facing the second edition of the Bucharest
Jewish Film Festival!
I belive that this second edition is special because, as it always
happens, the second step builds the tradition. Under a sober
title, even modest, this Festival opens on issues that, based on
the characteristics of a minority, come to reflect the profound
problems of the entire humanity.
Throughout the history, the Jewish People was given to endure
the most violent persecutions and most absurd designations.
The atavistic fear of the differences, of the minority, of the
Other was, by choice in Europe, a manipulation instrument,
which offered legitimacy to the totalitarian regimes, which
were responsible for terrible traumas.
Some acts may be forgiven, but it would be unforgivable
to forget the history’s lessons. Truth and trust need careful
rebuilding, with a lot of patience and wisdom. And the art
of cinema is like a magic mirror, which helps you see both
your own reflection and the Other’s one– two faces of the
same profound humanity.
7
Dear Friends,
I am very delighted to welcome the second edition of
Bucharest Jewish Film Festival. This unique and important
cinematic event offers the public a variety of internationally
acclaimed films. Through feature films, documentaries and
shorts, the Festival introduces the audience the diversity of
the Jewish culture and people.
I am glad that this year Israel is once again present in the
Festival with a wide range of excellent films and guests.
The Israeli cinema has succeeded in the last years to
become one of the darlings of acclaimed International
Film Festivals, seizing important awards at Cannes, Berlin
and repeated nominations at the Oscars. The Israeli moviemakers are picturing universal themes through complex
and relevant characters and stories that characterize my
country. This year we will have the opportunity to taste
Israeli cinema’ bests, both features and documentaries,
including Joseph Cedar’s movie, Footnote, winner of the
Best Screenplay Award at Cannes and one of the nominees
at the Oscars.
I would like to congratulate Mr. Paul Ghitiu and his team
for once again organizing this special event and I hope that
our cooperation will continue to grow in the next years.
I wish you all an enjoyable festival.
8
F
F
E
B
2
mark gitenstein
Ambasadorul Statelor Unite ale
Americii în România / Ambassador of
the United States in Romania
Mă bucur să pot saluta Festivalul de Film Evreiesc de la
Bucureşti, primul de acest gen din sud-estul Europei, acum,
la lansarea celei de-a doua ediţii. Acesta se alatură unui
număr de peste 130 de festivaluri de film evreiesc din
intreaga lume. Filmele din festival arată viaţa evreiască.
Prezintă publicului românesc tradiţiile şi istoria evreiască,
cultura şi gândirea evreiască. Sunt mândru că Festivalul
de Film Evreiesc de la Bucureşti este organizat sub înaltul
patronaj al Ambasadei SUA.
Sunt de asemenea mândru de originile mele, fiind evreu
cu rădăcini româneşti. Strămoşii mei erau din Botoşani,
imigrând în Statele Unite la inceputul secolului trecut.
Salut munca organizatorilor festivalului şi le doresc mult
succes, acum când se alătură numărului crescând de
importante festivaluri de film din România. De la sosirea
mea în România, am fost adânc impresionat de vibranta
viaţă culturală şi artistică din România. Soţia mea, Libby, şi
cu mine ne-am bucurat din plin de vasta ofertă culturală
şi ne încântă în mod constant bogaţia şi varietatea artei
romaneşti. Aşteptăm cu interes filmele din cadrul festivalului
de acest an şi sperăm ca acest festival să se bucure de cât
mai multe ediţii în viitor.
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Andreas von
Mettenheim
Ambasadorul Republicii Federale
Germania în România /
Ambassador of the Federal Republic of
Germany in Romania
Cinematografia ne prezintă, într-un mod extrem de
impresionant si de plastic, diferite culturi, istorie şi evenimente.
Selecţia filmelor din cadrul Festivalului Filmului Evreiesc de la
Bucureşti din acest an este cea mai bună dovadă în acest sens.
Filmele din Israel şi din întreaga Europă ne arată cât de vie,
diversă şi inovatoare este astăzi cultura evreiască.
Cu toate că Festivalul Filmului Evreiesc Bucureşti 2012 se
află doar la cea de-a doua ediţie, organizatorii au reuşit să
prezinte filme excepţionale ale unor regizori de renume,
asigurând, astfel, festivalului un loc consacrat în viaţa culturală
românească. Acest lucru este cu atât mai îmbucurător pentru
mine, cu cât ediţia de anul trecut a fost desfăşurată cu sprijinul
Festivalului de Film Evreiesc de la Berlin & Potsdam.
Contribuţia germană la festival, filmul „Wunderkinder“
de Marcus Rosenmüller este un exemplu al importanţei
cinematografiei atunci când este vorba despre asumarea
istoriei germane. Totodată, este un exemplu despre
cât de indispensabile sunt, din nou, astăzi în Germania
cultura evreiască şi creatorii de cultură evreiască. În pofida
scepticismului şi a resemnării, în ţara mea natală s-a născut un
nou mod de înţelegere, chiar încredere şi prietenie.
Mulţumesc organizatorilor şi, în mod special, iniţiatorului
acestui festival, domnul Paul Ghiţiu, pentru eforturile depuse
şi pentru realizările de până acum şi doresc Festivalului Filmului
Evreiesc 2012 succes şi multe alte ediţii în următorii ani.
I’m delighted to congratulate the Bucharest Jewish Film
Festival as it launches the second year of the festival in
Romania, the only one of its kind in South East Europe. As
such it joins more than 130 Jewish Film Festivals throughout
the world. The films in the festival show Jewish life. They
bring stories of Jewish traditions and history, Jewish culture
and thought, to Romanian audiences. I’m proud that the
U.S. Embassy in Bucharest is an Honorary Patron of the
Bucharest Jewish Film Festival.
I’m also proud of my Romanian Jewish roots. My ancestors
came from Botosani before they emigrated to the United
States at the beginning of the last century.
I salute the work of the festival organizers and wish them
great success as they join the growing number of significant
Romanian film festivals. Since my arrival in Romania, I have
been deeply impressed with the vibrant cultural and artistic
life of Romania. My wife, Libby, and I have greatly enjoyed
the vast array of cultural offerings and are constantly
enchanted by the variety and richness of Romanian art.
We look forward to the films of this year’s festival and to
many more Jewish film festivals in the future.
9
Cinematography brings us, in an extremely spectacular and
graphic approach, different cultures, history and events.
This year’s film selection at the Bucharest Jewish Film
Festival is the best proof for this statement. The movies
from Israel and from entire Europe show us how diverse,
innovative and alive is the Jewish culture today.
Although this is only the second edition of Bucharest
Jewish Film Festival, the organizers managed to present
exceptional movies made by renown film directors,
providing this way an established place for the festival in
the Romanian cultural life. This is even more hopeful for
me, all the more so as the last year’s edition went off with
the support of the Berlin & Potsdam Jewish Film Festival.
The German contribution to this Film Festival, the movie
“Wunderkinder”, made by Marcus Rosenmuller , is an
illustration for the cinema’s importance when it comes
to assuming the German history. It is also an example of
how indispensable the Jewish culture and its creators are in
today’s Germany. Despite the skepticism and resignation,
in my native country a new way of understanding was
born, even trust and friendship.
I thank the organizers and, especially, Mr. Paul Ghitiu, the
initiator ot this film festival!
10
F
F
E
B
2
MARIANA CHIRIŞ
Consilier General, Comisia Învăţământ,
Cultură, Culte şi Sport a Municipiului
Bucureşti / General Councelor
Bucharest Comission for Education,
Culture, Cults and Sports
Odată cu venirea lunii iunie, începutul verii, Bucureştiul a
fost mai frumos, mai bun şi mai înţelept. Vă întrebaţi oare
de ce? Pentru că în perioada 20 – 26 iunie 2011 a avut loc
prima ediţie a Festivalului Filmului Evreiesc la Bucureşti.
Încă din după-amiaza deschiderii cerul s-a luminat pentru
că, de undeva, de acolo de sus, au venit ei, organizatorii
acestor zile de vis în care ne-am simţit eroi, în care ne-am
simţit oameni, în care totul a fost din suflet pentru suflet.
Am fost mai mult decât prieteni, am fost în familie şi cum
întotdeauna îşi doreşti ca familia să fie pe primul plan, am
o dorinţă … ca şi anul acesta, în aprilie, să mă reîntâlnesc
cu familia mea, cu oameni dragi sufletului meu, cu oameni
pe a căror carte de vizită scrie un singur cuvânt: OM.
Mi-a fost dor de dorul vostru, mi-a fost dor de mine şi de
voi, mi-a fost dor de împlinire, bucurie şi dragoste.
Vă înconjur pe toţi şi restul e tăcere!
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Dr. Aurel Vainer
Preşedinte al Federaţiei Comunităţilor
Evreieşti din România / President of the
Federation of the Jewish Communities
of Romania
Într-o lume cuprinsă de viteza dezlănţuită a informaţiei, în care
devine din ce în ce mai dificil să te poţi opri asupra unei trăiri,
asupra unei amintiri, a unui gând, Festivalul Filmului Evreiesc de
la Bucureşti, ajuns la a II-a ediţie, va aduce în faţa publicului din
România, o viziune alternativă din cinematografia mondială,
din păcate prea puţin cunoscută.
Începând cu filmul “Manasse”, din 1925, în regia lui Jean
Mihail, care prezenta spectatorului drama unei familii evreieşti
tradiţionale aflată în faţa schimbărilor modernului, şi până în
prezent, evreii din România au avut un important aport, în
numeroase planuri ale lumii celuloidului. Graţie acestui Festival
avem încă o oportunitate de a redescoperi şi de a aprecia
semnificaţia acestei contribuţii, la adevărata ei valoare.
Trăim într-o lume mereu diferită, aflată într-o schimbare
continuă, unde dragostea şi întunericul se întâlnesc cu
semnificaţiile complexe. Toţi oamenii au o poveste. Prin
imaginaţia bogată şi claritatea ideilor, prin talentul creator şi
stil cinematografic, ea poate deveni o iniţiere incredibilă sau
dramatică pentru fiecare din noi.
Am certitudinea că Festivalul Filmului Evreiesc de la Bucureşti,
portret cinematografic autentic, de o valoare incontenstabilă,
va introduce sau şi reintroduce spectatorii într-o călătorie
spirituală alături de poporul evreu, încântătoare şi melancolică
prin curiozitatea ei naivă, prin numeroasele perspective ale
trecutului şi fascinaţia viitorului.
Cele mai calde felicitări organizatorilor pentru această iniţiativă
minunată. Vă doresc mult succes şi … vizionare plăcută!
In the month of June, early summer, Bucharest was more
beautiful, better and wiser. Wondering why? Because that
from 20 and 26 June 2011, Bucharest hosted the Jewish
Film Festival’s first edition.
Even since from the Festival’s Opening Gala’s afternoon,
the sky lit up because, from somewhere up there, they
came, the organizers of these dream days, when we had
felt heroes, when we had felt humans, when everything
was from heart to heart. We were more than friends, we
were family and, as you always want the family to come
first, I have a wish… that this year also, in April, to rejoin
with my family, with people so dear to my soul, with people
on whose card is written with only one word: HUMAN.
I’ve missed your longing, I’ve missed myself and you, I’ve
missed the fulfillment, the joy and the love.
Surrounding you all, everything else is silence!
11
In a world comprehended by the unleashed speed of
information, where it gets harder and harder to stop on an
experience, on a memory, on a thought, the Bucharest Jewish
Film Festival, at its second edition, will bring an unfortunately too
less known alternative view of the worldwide cinematography
to the Romanian public. Starting from the movie “Manasse”,
directed by Jean Mihail in the year 1925 – which presents
the drama of a traditional Jewish family facing the changes
brought by the modern times – until now, the Jewish from
Romania brought an important contribution, on many levels,
to the celluloid world. Thanks to this Festival, we still have an
opportunity to rediscover and appreciate the significance of
this contribution at its true value.
We live in a world always different, always found in a perpetual
change, where love and darkness meet complex significations.
All the people have a story. Through the rich imagination
and the clarity of the ideas, through the creative talent and
cinematographic style, the story can become an incredible or
dramatic initiation for every single one of us.
I am sure that the Bucharest Jewish Film Festival, an authentic
cinematographic portrait with an absolute value, will introduce
or reintroduce the spectators to a spiritual trip alongside with
the Jewish people, charming and melancholic through its
naïve curiosity, through its numerous perspectives on the past
and the fascination of the future. I wish the organizers the
most warming congratulations for this wonderful initiative. I
wish you a lot of success and… an enjoyable view!
12
F
F
E
B
2
Erwin Şimşensohn
Preşedintele Comunităţii Evreieşti din
Bucureşti / President
The Jewish Community of Bucharest
În primul rând doresc să felicit echipa care a reuşit să organizeze
a doua ediţie a Festivalului de Film Evreiesc, Bucureşti. Consider
că organizarea, în premieră est-europeană, a unui festival care
celebrează arta, cultura şi bogata moştenire iudaică reprezintă
o onoare pentru Bucureşti, şi va promova, la nivel internaţional,
Bucureştiul şi implicit România ca spaţiu al diversităţii culturale
şi toleranţei interetnice şi interconfesionale. Organizatorii pot
analiza drumul pe care l-a parcurs teatrul evreiesc, devenind
un concurent puternic pe “piaţa” culturală, şi poate că în mod
similar, acest festival va impulsiona filmul evreiesc să se dezvolte
într-un reper cultural important în România. Filmul evreiesc
este, alături de teatru o semnificativă arie culturală care merită
exploatată, spre beneficiul cât mai multor spectatori.
Nu în ultimul rând, Festivalul Internaţional de Film Evreiesc
reprezintă o excelentă oportunitate de a aduce la Bucureşti
producători de film de talie mondială oferind şansa unor
întâlniri ce pot conduce spre importante colaborări cu
producători români. Acest eveniment creează un prilej de
cunoaştere reciprocă a producătorilor şi artiştilor, şi le oferă
participanţilor şansa de a se dezvolta şi de a se inspira din
activitatea şi abordările culturale şi de “film business” ale
celorlalţi participanţi la eveniment. În calitate de partener,
Comunitatea Evreilor din Bucureşti este onorată să aibă un
rol atât de important în cadrul acestei misiuni culturale, de
dezvoltare a filmului evreiesc, dar şi a industriei cinematografice
româneşti atât pe plan naţional, cât şi pe plan internaţional.
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
First of all, I would like to congratulate the team that succed
to organize the second edition of the International Bucharest
Jewish Film Festival. I believe that the premier organization
in Eastern Europe of a festival that celebrates Judaic art,
culture and rich heritage, represents an honor for Bucharest
and will promote Bucharest on an international level, and
implicitly Romania as a culturally diverse, interethnically and
interconfessionally tolerant area.
The organizers can analyze the path which Jewish theater
has taken, having become a powerful current on the
cultural “market”, and perhaps in a similar way, this festival
will propel Jewish film to develop into an important cultural
landmark in Romania. Jewish film is, in addition to theater,
a significant cultural area that merits exploitation for the
benefit of as many viewers as possible.
And not least, The International Jewish Film Festival represents
an excellent opportunity to bring world class film producers
to Bucharest offering a chance for making acquaintances
that could lead toward important collaborations with
Romanian producers. This event creates an opportunity
for reciprocal recognition for the producers and the artists,
and it offers the participants a chance to develop and take
inspiration from the cultural activities and approaches and of
the “film business” of the other participants at the event.
As a partner, the Jewish Community of Bucharest is honored
to have such an important role in the framework of this
cultural mission, of the development of Jewish film and of
the Romanian film industry, at both the international and
national level.
Irina Cajal Marin
Subsecretar de Stat, Ministerul Culturii
şi Patrimoniului Naţional / Undersecretary of State, Ministry of Culture
and National Heritage
Din punctul meu de vedere, Festivalul Filmului Evreiesc
Bucureşti se constituie într-o ocazie aparte de a ne
cunoaşte şi de a ne recunoaşte, un eveniment care dincolo
de natura lui artistică, sau tocmai prin aceasta, este menit
a ne reaminti că, dincolo de diferenţele formale ale unor
cuvinte care sună altfel, ale unor obiceiuri care ne fac să
ne mişcăm sau să ne costumăm diferit, ale unor istorii, pe
care însă nu le-am trăit niciodată separat, suntem cu toţii
oameni.
Este acesta un lucru pe care l-am ştiut şi l-am uitat, l-am
redescoperit şi mereu l-am uitat, lăsându-ne conduşi
pe calea suspiciunii, a refuzului, a respingerii şi a negării
diferenţelor dintre noi? Aceasta s-a întâmplat nu demult în
Europa, se întâmplă încă în alte părţi ale lumii.
Evenimentele culturale, aşa cum este şi acest festival, care
reuşesc să ne adune şi să ne aşeze în trăiri comune sunt ca
nişte radiografii ce ne revelează acest adevăr atât de simplu
şi de evident, pe care noi nu suntem în stare a-l vedea din
cauza unor aparenţe înşelătoare.
Ştiu cu câte greutăţi şi eforturi s-a construit această a doua
ediţie a FFEB şi sper ca rezultatele sale, să fie pe măsura
acestora. Iar dacă la final ne vom regăsi cu toţii mai deschişi,
mai răbdători, mai înţelegători, mai prietenoşi înseamnă că
ea a avut cu adevărat succes.
13
From my point of view, the Bucharest Jewish Film Festival
means a special occasion of knowing and accept each other,
an event, which beyond its artistic nature or maybe right
through it, is meant to remind us that, beyond the formal
differences of the words that sound different, of some habits
that keep us going or consuming ourselves different, of some
histories which we never lived separately, we are all humans.
Is this a thing that we knew and forgot, we rediscovered
and always forgot, leaving ourselves led on the path of
suspicion, of disallowance, of rejection and denial of the
differences between us? This has happened not so long
ago in Europe, and it’s still happening now in different
parts of the world.
The cultural events, such as this festival, which succeed in
bringing us together and giving us common feelings, are
like some x-rays which reveal this so simple and obvious
truth, the one that we are not able to see because of some
deceitful appearances.
I know how hard it was and what great efforts were needed
for this second edition of the Bucharest Jewish Film Festival
to come to life, and I hope the results to match them. And,
if in the end we find ourselves more open, more patient,
more understanding and friendlier, that will mean it was a
completely success.
14
F
F
E
B
2
Markó Attila
Secretar de Stat al Departamentului
pentru Relaţii Interetnice / Secretary
of State for the Department of
Interethnic Relations
Este o mare onoare pentru mine personal, dar şi în calitate
de Secretar de Stat al Departamentului pentru Relaţii
Interetnice, sa particip la realizarea celei de a doua ediţii
a unui eveniment prestigios cum este Festivalul Filmului
Evreiesc. În opinia mea, acest eveniment nu este doar
un simplu prilej de comunicare artistică, el reprezintă o
unică experienţă culturală care, prin filmele şi expoziţiile
prezentate, va aduce o nouă imagine asupra culturii,
istoriei şi tradiţiilor evreilor din lumea întreagă.
Festivalul Filmului Evreiesc se doreşte a fi un mare spectacol
cinematografic menit să atragă publicul larg, să facă
cunoscut acestui public experienţa evreilor din lumea
întreagă şi prin aceasta se încadrează în rândul reperelor
esenţiale ale activităţilor desfăşurate de Departamentul
pentru Relaţii Interetnice. Vreau să vă asigur că
Departamentul pe care îl conduc va sprijini orice iniţiativă
menită să conducă la promovarea şi prezervarea tradiţiilor
evreilor, precum şi la creşterea interesului publicului larg
faţă de cultura evreiască.
Aş dori să adresez felicitări organizatorilor pentru realizarea
acestui eveniment de amploare în care, pe lângă producţiile
cinematografice expuse, vor fi omagiate şi personalităţi
marcante de origine evreiască a culturii române şi doresc
ca acest festival să se bucure de succesul pe care îl merită.
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Csaba Ferenc
ASZTALOS
Preşedintele Consiliului Naţional
pentru Combaterea Discriminării / The
President of the National Council for
Combating Discrimination
Apreciem iniţiativa organizării Festivalului de film evreiesc
(BJFF 2012) aflat la cea de-a doua ediţie în România şi
ne bucurăm de interesul publicului pentru cunoaşterea
tradiţiilor, istoriei şi culturii evreieşti. Suntem onoraţi să fim
partenerii unui festival care aduce în prim plan respectul
faţă de diversitatea culturală.
Considerăm că doar prin implicare, prin cunoaştere şi
informare se va putea dezvolta o atitudine de respect,
toleranţă şi nediscriminare, un deziderat pentru orice
societate modernă. Totodată, pentru realizarea unui
eveniment de anvergură, ne exprimăm speranţa dezvoltării
unor parteneriate între cât mai mulţi actori activi în domeniu,
atât din mediul public cât şi cel neguvernamental.
Prin organizarea unui astfel de festival se creează oportunităţi
de cunoaştere a tradiţiilor şi a culturii evreieşti, elemente
care contribuie substanţial la eliminarea stereotipurilor şi la
o poziţionare corectă faţă de aceasta.
La mai multe ediţii!
It is a great honor for me, both as a person and as a
Secretary of State for the Department of Interethnic
Relations, to participate at the accomplishment of the
second edition of such a prestigious event as the Jewih
Film Festival. In my opinion, this event is not only a simple
way of artistic communication, but it represents an
unique cultural experience which, through the films and
exhibitions presented, will picture a new image towards
Jewish culture, history and traditions worldwide.
The Jewish Film Fetival wants to be a great cinema show,
meant to bring the main audience, to show the Jewish
people’s experience worldwide to this audience and thus
this Festival found his way in the main activities developed
by the Department of Interethnic Relations. I want to
assure you that the Department that I rule will support
any initiative taken to promote and preserve the Jewish
traditions, and also to raise the public interest towards the
Jewish culture.
I wish to address my sincere congratulations to the
organizers for accomplishing this great event, which, apart
from the films included, will pay homage to a number
of great personalities of Jewish origin representative for
Romanian culture. I wish that this Festival will enjoy the
success it deserves.
15
We salute the initiative of organizing the Jewish Film
Festival (BJFF 2012) which is now at its second edition in
Romania and we are glad about the interest the audience
manifests for knowing the Jewish traditions, history and
culture. We are honored to be the partners of such a
Festival , which brings the respect towards the cultural
diversity in foreground.
We hold that only by involvement, knowledge and
information, a respectful, tolerance and indiscrimination
attitude can be developed. Also, for achieving such a big
event, we express our hope of developing number of
partnerships between as many active actors in this area
as possible, coming both public and non-governmental
agents.
Through the organization of such a festival, opportunities
of knowing the Jewish traditions and culture are born,
elements which substantially contribute to the elimination
of stereotypes and to an accurate positioning towards it.
To as many editions as possible!
16
F
F
E
B
2
Maja Wawrzyk
Director al Institutului Polonez din
Bucureşti / Director of the Polish
Institute, Bucharest
Mă simt onorată că organizatorii Festivalului de Film Evreiesc
din Bucureşti au luat decizia ca cinematografia poloneză să
devină oaspetele de onoare al ediţiei din acest an.
Timp de mai bine de o mie de ani, Polonia a reprezentat
unul dintre cele mai importante nuclee de cultură şi
ştiinţă evreiască. De-a lungul istoriei noastre comune,
s-au traversat, deopotrivă, momente bune şi rele: au
fost timpuri în care evreii se bucurau de privilegii regale,
cât şi autonomie, dar au existat, de asemenea, perioade
de persecuţie si antisemitism. Această istorie comună
se regăseşte şi la nivelul cinematografiei poloneze, prin
intermediul creatorilor de film de origine evreiască şi
tematica specifică. Cel mai recent exemplu, care leagă
aceste două fenomene, este filmul “În beznă” de Agnieszka
Holland, nominalizat anul acesta la premiile Oscar.
În ceea ce mă priveşte, un punct deosebit de important al
programului din acest an vor fi proiecţiile filmului “Korczak”
realizat de Andrzej Wajda. Anul acesta se împlinesc 70 de ani
de la moartea lui Janusz Korczak, un excepţional pedagog
polonez evreu, dar şi 100 de ani de când Korczak a înfiinţat
Casa Orfanilor, un centru educational inovator chiar şi pentru
vremurile actuale. Sper ca acest film să ajute spectatorii români
să cunoască mai bine aceasta mare personalitate.
Doresc să mulţumesc organizatorilor Festivalului de Film
Evreiesc pentru invitaţie şi Institutului Polonez de Artă
Cinematografică pentru susţinerea dovedită în organizarea
retrospectivei poloneze din cadrul BJFF.
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
I feel honored that the Bucharest Jewish Film Festival
organizers decided that the Polish cinematography to become
this edition’s Guest of Honor. For more than a thousand years,
Poland was one of the most important centers of Jewish culture
and science. During our common history, there were both
good and bad moments: there were times in which the Jews
enjoyed royal privileges and autonomy, but there were also
times of persecution and anti-Semitism. This common history
also finds its traces in the Polish cinematography, through the
movie-makers of Jewish origins and the specific thematic. The
most recent example, which connects these two processes, is
the movie “In Darkness” by Agnieszka Holland, nominated at
the Oscar Awards this year.
Personally, I believe that a very important event this year will
be the screening of the movie “Korczak”, directed by Andrzej
Wajda. This year marks 70 years since the death of Janusz
Korczak, an exceptional Polish educationalist, but also the
100th anniversary of the House of the Orphans, brought
into existence by Korczak, an innovative educational center
even for our times. I hope this movie to help the Romanian
spectators to find out more about this great personality.
I wish to thank to the Bucharest Jewish Film Festival
organizers for the invitation and to the Polish Institute of
Cinematography for the support they offered for the Polish
retrospective of the BJFF.
Beate Köhler
Director al Institutului Goethe
Bucureşti / Director of the Goethe
Institute, Bucharest
Ne-a bucurat mult invitaţia adresată Institutului Goethe
de a participa la Festivalul Filmului Evreiesc de la Bucureşti.
“Cinema-ul” este un punct esenţial al activităţii noastre în
România, nu în ultimul rând datorită unui public deosebit de
interesat şi de pretenţios. De aceea,organizăm de mai mulţi
ani încoace Zilele Filmului German la Bucureşti şi prezentăm
noi filme germane atât la festivaluri mari, cât şi la festivaluri
tematice, axate pe film documentar, experimental, de
animaţie sau pentru copii. „Wunderkinder“ - filmul
german prezent în cadrul Festivalului Filmului Evreiesc –
tematizează, pe fundalul celui de-al doilea război mondial,
prietenia dintre trei copii pasionaţi de muzică, oglindind
totodată, puterea distrugătoare a urii şi a ideologiei, dar
şi forţa prieteniei şi a muzicii. În acelaşi timp cu Festivalul
Filmului Evreiesc, Goethe-Institut deschide o expoziţie de
lucrări semnate de Liane Birnberg: artista provine dintr-o
familie evreiască şi şi-a petrecut anii copilăriei la Bucureşti.
Expoziţia „Image & Because wings are made to fly“
prezintă şi două filme documentare despre anii petrecuţi
la Bucureşti, de artistă, dar şi amintiri despre tatăl Lianei
Birnberg, pictorul David Baruch.
Mulţumim Festivalului Filmului Evreiesc pentru parteneriatul
propus şi pentru excelenta colaborare. Le dorim
organizatorilor lui o atenţie crescută din partea publicului,
şi mult succes în anii care urmează!
17
We were extremely happy about the invitation made to the
Goethe Institute to be a part of the Bucharest Jewish Film
Festival. The “Cinema” is an essential matter of our activity in
Romania, especially because of an interested and a choiceful
audience. This is the main reason why, for many years, we
have been organizing the German Movie Days in Bucharest
and presenting new German films, for big festivals but also for
thematic ones which focus on documentaries, experimental
movies, animations or movies dedicated to children.
Having the World War Two as a background, the theme of
“Wunderkinder” – the German movie presented during
the Jewish Film Festival – focuses on the friendship of three
children who share a common passion for music. The movie
pictures both the evil power of hatred and ideology, but also
the force of a great friendship and music. In the same time
with the Bucharest Jewish Film Festival, Goethe Institute opens
an exhibition signed by Liane Birnberg. The artist comes from a
Jewish family and she spent her childhood in Bucharest.
“Image & Because wings are made to fly” exhibition also
presents two documentary movies, focused on the years spent
by her in Bucharest, as an artist, but also on the memory of
Liane Birnberg’s father, the painter David Baruch.
We thank Bucharest Jewish Film Festival for this partnership
and for our excellent collaboration. We wish an increased
attention from the public and best of luck for the years to
come for its organizers!
18
F
F
E
B
2
Rodolfo Amadeo
Directorul Institutului Italian de Cultură
„Vito Grasso” / Director of „Vito
Grasso” Italian Institute of Culture
Suntem bucuroşi să participăm la această prestigioasă
manifestare ajunsă la cea de-a doua ediţie. Cu speranţa
că această colaborare va putea în viitor să conducă la
alte iniţiative comune, îi mulţumim domnului Paul Ghiţiu
pentru că a dorit să implice în acest proiect Institutul Italian
de Cultură „Vito Grasso”.
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
H. R. Patapievici
Preşedinte al ICR / President of RCI
We are happy to participate at this prestigious event
arrived at its second edition. Trusting that this colaboration
will lead to next common initiatives, we thank to Mr. Paul
Ghitiu for his wish of including The Italian Cultural Institute
„Vitto Grasso” in this project.
Institutul Cultural Român salută organizarea la Bucureşti,
pentru a doua oară, a festivalului filmului evreiesc. Ca
preşedinte al ICR, acest festival îmi oferă un triplu prilej de
bucurie. Este o bucurie pentru ţara mea, deoarece anume
în România se desfăşoară, în pionierat pentru Europa
centrală şi de est, un festival al cărui brand —Jewish Film
Festival— numără peste o sută cincizeci de manifestări
în toată lumea. Este, apoi, o bucurie pentru bucureşteni,
deoarece anume ei, dintre toţi românii, vor avea ocazia să
ia contact cu oferta cinematografică la zi a uneia dintre
cele mai mari tradiţii culturale a umanităţii. În fine, este o
bucurie specială pentru cultura română, deoarece legăturile
culturale dintre evrei şi români au fost întotdeauna fertile
şi pline de originalitate. Aş dori ca Premiul Festivalului,
pe care Institutul îl oferă, să reprezinte, în chip simbolic,
recunoştinţa noastră faţă de profunzimea pe care tradiţiile
culturale evreieşti au ştiut să o aducă, de-a lungul timpului,
culturii române.
19
Romanian Cultural Institute (RCI) salutes the second
organization of the Jewish Film Festival in Bucharest. As the
president of the RCI, this Festival is offering me a reason of
triple joy. It’s a joy for my country, since Romania is the host
of a renown festival, which counts more than 150 events
of this kind worldwide, - Jewish Film Festival - , a pioneer
of its kind in Eastern Europe.
There is also a reason of joy for the population of
Bucharest, because they, from all Romanians, will have
the opportunity to get in contact with the updated film
offer of one of the greatest cultural traditions of humanity.
Ultimately, there is a special joy for the Romanian culture,
because the cultural connections between Jews and
Romanians were always fertile and full of originality. I
would like that The Festival’s Grand Prize, on offer by our
Institute, to represent, symbolical, our gratitude towards
the profundity given by the Jewish cultural traditions to the
Romanian culture, during time.
20
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Mihaela Păun
Director ArCuB / ArCuB Director
La ArCuB anul are mai mult de 365 de zile. Asta reiese
la un calcul simplu, dacă adunăm un număr de festivaluri
organizate anual, pe care îl înmulţim cu un număr de zile
de desfăşurare.
La ArCuB ziua are mai mult de 24 de ore. Echipa ArCuB
trăieşte mai intens datorită vouă, colaboratorilor noştri,
care ştiţi că aveţi un partener de nădejde.
În fiecare an, la calendarul evenimentelor susţinute de
ArCuB se adaugă câteva file. Bucharest Jewish Film Festival
se află la a doua ediţie. Vă suntem din nou alături. Avem o
misiune asumată: Bucureştiul are nevoie artă şi cultură. Iar
Arta şi Cultura Bucureştiului suntem noi - ArCuB.
Dacă faci ceva, nu vei fi întotdeauna fericit; dar nu vei fi
niciodată fericit fără să faci ceva. (Benjamin Disraeli)
At ArCuB, the year has more than 365 days. This comes up
from a simple calculation, if we sum up a certain number of
annual festivals, which we multiply it then with a number
of days to go.
At ArCuB, the day has more than 24 hours. The ArCuB
team lives more intensely thanks to you, our contributors,
who know you have a reliable partner.
Every year, new pages are added in the calendar of events
carried by ArCuB. Bucharest Jewish Film Festival is at its
second edition. We are again by your side. We have an
assumed mission. Bucharest needs art and culture. And the
Art and the Culture of Bucharest are us – ArCuB.
“Action may not always bring happiness; but there is no
happiness without action” (Benjamin Disraeli)
Propunere afiş Andrei Tomas, selecţie
din expoziţia concursului de afişe
din cadrul celei de-a doua ediţii a
Festivalului Filmului Evreiesc Bucureşti
2012.
Poster proposal by Andrei Tomas,
selection from the poster contest
21
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Gala de deschiderE
Opening gala
În Beznă / In darkness (2011, 145 min)
Regia / Directed by Agnieszka Holland
Propunere afiş Magdalena Radu,
selecţie din expoziţia concursului de
afişe din cadrul celei de-a doua ediţii a
2012.
Poster proposal by Magdalena Radu,
selection from the poster contest for the
second edition of Bucharest Jewish Film
Festival 2012.
23
“Transpunând pe ecran romanul lui Robert Marshall,
Agnieszka Holland abordează un subiect pasionant,
ale cărui numeroase elemente lacrimogene ne-ar fi
putut face să ne temem pentru reuşita filmului: o
poveste adevărată, nişte bestii îngrozitoare, nişte
victime lipsite de apărare timp de 14 luni, copii
foarte mici... şi o persoană exemplară, care se luptă
singură împotriva tuturor. Pentru a evita capcanele
inerente ale acestui gen de subiect era nevoie de
o persoană vajnică şi de opţiuni artistice inspirate.
Experienţa Agnieszkăi Holland oferă aceste garanţii.
De la bun început, filmarea nervoasă şi mobilă,
dar perfect stăpânită, îi permite în câteva cadre
să ne prezinte oraşul şi funcţionarea lui, ghetoul şi
condiţiile de viaţă ale evreilor, activitatea vidanjorului
şi situaţia lui familială. La toate acestea se adaugă
reconstituirea vieţii în canale. Cu ajutorul directoarei
de imagine, Holland reuşeşte să recreeze un univers
realist şi totuşi incredibil, la limita fantasticului, adică
a groazei. “ (Jean-Marie Lanlo, Cinefilic)
În beznă
In Darkness
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
“By adapting for the screen Robert Marshall`s novel,
Agnieszka Holland approaches a passionate topic
whose many touching elements could have made
us fear the success of the film: a true story, some
ruthless bastards, some defenseless victims for 14
months, some infants…and an exemplary person
fighting alone against everyone. In order to avoid
the inherent traps of this type of topic, it took a
brave person and inspired artistic options. Agnieszka
Holland`s experience offers this guarantee. Since
the very beginning, the nervous, mobile but
perfectly well controlled way of filming allows
her to present – only in a few frames – to show
us the town, its functioning, the ghetto and the
Jews` living conditions, the sewer`s activity and his
family situation. The reconstruction of the life in the
sewers adds to all this. With the help of the Director
of Photography, Holland succeeds in recreating a
realistic and yet incredible universe, on the edge
of the fantastic, actually of the terror.” (Jean-Marie
Lanlo, Cinefilic)
Scenariul / Screenplay
David F. Shamoon (ecranizare după / based on ‘In the
Sewers of Lvov’ by Robert Marshall)
Imaginea / Cinematography
Jolanta Dylewska
Montajul / Editor
Michał Czarnecki
Muzica / Music
Antoni Komasa-Łazarkiewicz
Distribuţia / Cast
Robert Więckiewicz (Leopold Socha)
Benno Fürmann (Mundek Margulies)
Agnieszka Grochowska (Klara Keller)
Maria Schrader (Paulina Chiger)
Herbert Knaup (Ignacy Chiger)
Marcin Bosak (Yanek Weiss)
Julia Kijowska (Chaja)
Jerzy Walczak (Jacob Berestycki)
Oliwier Stańczak (Pawel Chiger)
Milla Bańkowicz (Krystyna Chiger)
Krzysztof Skonieczny (Szczepek)
Kinga Preis (Wanda Socha)
Producători / Producers
Steffen Reuter, Patrick Knippel, Marc-Daniel Dichant,
Leander Carell,
Juliusz Machulski, Eric Jordan, Paul Stephens
O producţie / Production
SCHMIDTzKATZE Filmkollektiv, Studio Filmowe Zebra,
The Film Works
FESTIVALURI • PREMII
FESTIVALS • AWARDS
Academy Awards 2012 – Nominated for Best Foreign
Language Film of the Year; Camerimage 2011 –
Golden Frog Award for Best Cinematography; St.Louis
International Film Festival (2011) – Audience Choice
Award – Best feature Film. În selecţia oficială / Official
selection: Toronto International Film Festival 2011;
Telluride Film Festival 2011.
Distribuitor / Distribution Company
Beta Cinema
beta@betacinema.com
www.betacinema.com
25
Regia / Director: Agnieszka Holland
Germania, Polonia, Canada / Germany, Poland, Canada, 2011 / 145 min.
VO: Polonă, Idiş, Germană / Polish, Yiddish, German
Subtitluri / Subtitles: Engleză - Română / English - Romanian
Lvov, 1943. Leopold Socha, vidanjor şi borfaş mărunt, dă peste un grup de evrei
fugiţi din ghetou care vor să se ascundă în canalele subterane ale oraşului, pe care
el le cunoaşte foarte bine. Drept care, se învoieşte să-i ajute contra cost. Ceea ce
debutează ca un târg se transformă în ceva neaşteptat, pe măsură ce, timp de 14
luni de pericol maxim, ei încearcă împreună să păcălească moartea.
Lvov, 1943. Leopold Socha is a sewer worker and a petty thief in Nazi-occupied
town. Stumbling upon a group of Jews in the sewers, he agrees to hide them
for a price. What starts out as a straightforward business arrangement becomes
something unexpected, as they all try to outwit certain death during 14 months of
intense danger.
26
Anul 2009 a adus numeroase poveşti noi despre Holocaust, consemnate în cărţi şi filme.
Ne-am putea întreba dacă mai e ceva de spus pe acest subiect. După părerea mea,
principalul mister n-a fost elucidat sau măcar explorat în întregime. Cum a fost posibilă
această crimă? Unde a fost Omul în timpul acestei crize? Dar Dumnezeu? Aceste
întâmplări sunt nişte excepţii în istoria omenirii sau sunt expresia unei laturi întunecate
a firii noastre? Atunci când explorăm poveştile din această perioadă descoperim o
incredibilă varietate de destine şi aventuri, drame de o mare complexitate, personaje
care trebuie să facă faţă unor dificile opţiuni morale şi umane, dezvăluind natura umană
în ceea ce are ea şi bun, şi rău.
Una dintre ele e povestea lui Leopold Socha şi a grupului de evrei din ghetoul din Lvov,
pe care el îl ascunde în canalele oraşului. Personajul principal e ambiguu: pare un bun
familist, dar e totodată un mic borfaş, credincios şi, în acelaşi timp, imoral, de fapt un
om obişnuit, care trăieşte vremuri cumplite. De-a lungul acţiunii, Socha creşte ca fiinţă
umană. Nu e nimic uşor sau sentimental în devenirea sa. Asta e fascinant şi de aceea
suntem gata să fim alături de el. Nici grupul de evrei pe care-l salvează nu e format din
îngeri. Teama, condiţiile îngrozitoare, egoismul îi face să fie complicaţi şi dificili, uneori
chiar insuportabili. Dar sunt adevăraţi şi vii, iar imperfecţiunile lor le dau o mai puternică
forţă de a-şi cere dreptul la viaţă decât o au victimele în versiuni idealizate.
Mi-a plăcut imediat povestea, potenţialul ei, personajele şi scenariul. Dar povocarea cea
mai mare pentru mine, ca regizor, a fost bezna. Mai bine de un an, ei trăiesc în întuneric,
duhoare, umezeală şi izolare. Ştiam că trebuie să redăm asta, să explorăm această lume
subterană într-un mod special, realist, omenesc, intim. Am vrut ca spectatorul să aibă
senzaţia că e acolo. Şi să menţinem tensiunea pe măsură ce publicul intră în poveste.
Dinamica filmului este construită pe alternanţa dintre lumile celor doi eroi principali –
Socha şi Mundek. Aceste două lumi se contopesc pentru că ei trebuie să colaboreze
pentru a supravieţui. (Agnieszka Holland)
2009 brought a number of new Holocaust stories in books and films. One may ask
if everything has now been said on this subject. But in my opinion the main mystery
hasn’t yet been resolved, or even fully explored. How was this crime possible? Where
was Man during this crisis? Where was God? Are these events and actions the exception
in human history or do they reveal an inner, dark truth about our nature?
Exploring the many stories from this period uncovers the incredible variety of human
destinies and adventures, revealed in the richest texture of plots and dramas, with
characters that face difficult moral and human choices, exercising both the best and
the worst in human nature.
One of those stories is Leopold Socha and the group of Jews from Lvov’s Ghetto, whom
he hides in the city’s sewers. The main character is ambiguous: seemingly a good family
man, yet a petty thief and a crook, religious and immoral at the same time, perhaps
an ordinary man, living in terrible times. During the story Socha grows in many ways
as a human being. There is nothing easy or sentimental in his journey. This is why it’s
fascinating; it’s why we can make this journey with him. The group of Jews he saves are
not angels. The fear, the terrible conditions, their own selfishness make them complex
and difficult, sometimes unbearable human beings. But they are real and alive, and
their imperfections give them a stronger claim to their right to life than any idealized
version of victims could.
I immediately liked the story, liked the potential of it, the characters, and the script.
The biggest and the most exciting challenge for me as a filmmaker was the darkness.
They live in the dark, stink, wet and isolation for over a year. We knew we had to
express it, to explore this underground world in a very special, realistic, human and
intimate way. We wanted the audience to have the sensual feeling of being there. And
to maintain tension as the viewer slowly becomes attached to the story. The dynamic of
the film is built on inter-cutting the worlds of the two leads, Socha and Mundek. These
two worlds come together to be one, in which they must work together to survive.
(Agnieszka Holland)
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Agnieszka Holland
Filmografie / Filmography
2011- In Darkness
2009 - Janosik
2006 - Copying Beethoven
2002 - Julia wraca do domu
1999 - The Third Miracle
1997 - Washington Square
1995 - Total Eclipse
1993 - The Secret Garden
1992 - Olivier, Olivier
1990 - Europa, Europa
1988 - To Kill a Priest
1985 - Bittere Ernte
1981 - Kobieta samotna
1980 - Goraczka
1979 - Aktorzy prowincjonalni
27
Regizoare, scenaristă. Născută la Varşovia în 1948. Studii de regie la FAMU (Praga).
Asistentă de regie pe lângă Krzysztof Zanussi (Iluminare) şi Andrzej Wajda (Danton),
pe care îl consideră mentorul ei. Debutează ca regizoare în 1979, cu filmul Actori de
provincie, remarcat la Cannes de critica internaţională pentru felul în care face dintr-o
poveste despre viaţa de culise a unei trupe de teatru, o alegorie a situaţiei politice din
Polonia la acel moment. În continuare, Holland se impune ca o cineastă cu o opţiune
politică şi morală clară, făcându-se ecoul iluziilor irosite ale generaţiei sale. În 1981
emigrează în Franţa şi revine să lucreze în Polonia abia după anii ‘90. Evoluţia carierei sale
internaţionale o impune ca pe una dintre cele mai importante voci feminine în regia de
film a ultimelor trei decenii. Filmele sunt recompensate cu numeroase premii în festivaluri
de prestigiu ale lumii.
Director, screenwriter. Born in Warsaw in 1948. She studied film directing at FAMU
(Prague). She worked as assistant director to Krzysztof Zanussi (Illumination) and Andzej
Wajda (Danton) that she refers to as her mentor. Her feature film debut as a director
in 1979, ‘Provincial Actors’ was acknowledged at the Cannes Film Festival, by the
international critics (winner of the International Critics Prize), for the way she turns a story
about the backstage life of a theatre company into an allegory of the political situation
in Poland at that time. With her later films, Holland became a distinct voice among the
film directors, with a clear political and moral position, becoming the echo of the wasted
illusions of her generation. In 1981 she had immigrated to France and returned to work
in Poland only after the `90s. The evolution of her international career turned her into one
of the most important voices among the women film directors of the last 30 years. The
films received numerous awards in prestigious film festivals all around the world.
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Gala de Închidere
Closing gala
NOTĂ DE SUBSOL / FOOTNOTE / HEARAT SHULAYIM
(2011, 105 min)
Regia / Directed by: Joseph Cedar
Propunere afiş Ioan Mihai
Baba, selecţie din expoziţia
concursului de afişe din
cadrul celei de-a doua ediţii a
Festivalului Filmului Evreiesc
Bucureşti 2012.
Poster proposal by Ioan Mihai
Baba, selection from the
poster contest for the second
edition of Bucharest Jewish
Film Festival 2012.
29
Notă de subsol
Footnote / Hearat Shulayim
“Dl. Cedar transformă o gâlceavă de principii în
ceva cu adevărat de amploare: o satiră usturătoare,
o dramă de familie impresionantă şi o investigaţie
despre ce presupun onestitatea, loialitatea, ambiţia
şi dragostea. Cu greu miza ar fi putut fi mai
importantă” (A.O. Scott, The New York Times)
“Mr. Cedar spins a committee-room squabble into
something authentically grand: a piercing satire, a
poignant family drama and an investigation of the
competing claims of honesty, loyalty, ambition and
love. Really, the stakes could hardly be higher..”
(A.O. Scott, The New York Times)
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
“Notă de subsol este un film plin de sensuri. Cu o
poveste foarte specifică, dar cu o paletă largă de
teme, cu un ton care într-o clipă trece de la comicul
absurd la cvasi-tragedie, aceasta este o demonstraţie
de inteligenţă şi de bravură cinematografică la cel
mai înalt nivel, un film pe cât de greu de etichetat,
pe atât de plăcut de urmărit” (Kenneth Turan, LA
Times)
“Footnote speaks volumes. Intensely specific in
story, yet wide-ranging in themes, with a tone that
turns on a dime from comic absurdity to close to
tragedy, this is brainy, bravura filmmaking of the
highest level, a motion picture that is as difficult to
pigeonhole as it is a pleasure to enjoy.” (Kenneth
Turan, LA Times)
Joseph Cedar
Yaron Scharf103 min
Montajul / Editor
Einat Glaser Zarhin
Muzica / Music
Amit Poznansky
Distribuţia / Cast
Shlomo Bar Aba (Eliezer Shkolnik)
Lior Ashkenazi (Uriel Shkolnik)
Alisa Rosen (Yehudit Shkolnik )
Alma Zak (Dikla Shkolnik)
Daniel Markovich (Josh Shkolnik)
Micah Lewesohn (Yehuda Grossman)
Yuval Scharf (Noa)
Nevo Kimchi (Yair Fingerhut)
Producător / Producer
Tamir Kfir, Michal Graidy (Movie Plus), David Mandil,
Moshe Edery, Leon Edery
United King Films & Movie Plus
Cannes Film Festival 2011 – Best Screenplay; Awards of
the Israeli Film Academy 2011 – Best Film, Best Actor
(Shlomo Bar-Aba), Best Supporting Actor (Lior Ashkenazi),
Best Director, Best Screenplay, Best Cinematography, Best
Editing, Best Costume Designer, Best Sound; NOMINATED
for: Best Supporting Actress (Alma Zack), Best Music, Best
Makeup; Dublin International Film Festival 2012 – Best
Screenplay; Academy Awards, USA 2012 – Nominated
for the Best Foreign Language Film; Selecţia oficială la
/ Official Selection: Toronto Film Festival, Telluride Film
Festival, New York Film Festival.
WestEnd Films
15 Greek St., 2nd Fl.
London W1D 4DP
UK
www.westendfilms.com
info@westendfilms.com
31
Regia / Director: Joseph Cedar
Israel, 2011 / 105 min.
VO: Ebraică / Hebrew
Subtitluri / Subtitles: Română - Engleză / Romanian - English
Notă de subsol este povestea unei acerbe rivalităţi dintre un tată şi fiul lui, ambii
profesori de Talmud care şi-au dedicat viaţa profesiei. Tatăl pare un purist încăpăţânat
care nu vrea să aibă de-a face cu sistemul, în timp ce fiul său, Uriel, tânjeşte după
recunoaştere şi onoruri. Într-o bună zi, însă, rolurile se inversează, atunci când tatăl
află că va primi cel mai important premiu la care poate aspira, iar în sufletul fiului se
dă o luptă între invidie şi mândrie. Va fi el capabil să compromită gloria tatălui?
Footnote is the story of a great rivalry between a father and son. Both eccentric
professors, they have dedicated their lives to their work. The father seems a stubborn
purist who fears the establishment. His son, Uriel, appears to strive on accolades,
endlessly seeking recognition. But one day, the tables turn. The two men switch
places when the father learns he is to be awarded the most valuable honor one can
receive. Uriel`s desperate need for recognition is betrayed, his vanity exposed and
he is torn between pride and envy. Will he sabotage his father’s glory?
32
“Povestea e bazată oarecum pe ceva care aproape că mi s-a întâmplat şi mi-a plăcut
să-mi închipui cum ar fi fost dacă chiar mi s-ar fi întâmplat. Filmul finit a devenit mult
mai complex decât ideea de pornire. În timpul scrierii scenariului, centrul de greutate a
trecut de pe poveste pe examinarea celor două personaje. [...] Am ales acest titlu pentru
că, la un moment dat, un specialist în Talmud, binecunoscut pentru acurateţea scrisului
său, mi-a explicat ce semnificaţie are pentru el o notă de subsol: «este o informaţie,
uneori o anecdotă, nu neapărat verificabilă, câteodată chiar gogonată sau prostească,
adesea puţin relevantă pentru textul de bază, dar, în acelaşi timp, prea savuroasă ca să
o ignori cu totul…» Cam asta simt eu despre acest film. E o notă de subsol.”
“The story is remotely based on something that almost happened to me, and I enjoyed
imagining how it would unfold if it did happen to me. The finished film, however,
turned out to be much more complex than that initial idea. During the writing process,
the focus shifted from the plot to an examination of these two characters. [...] I have
chosen this title because a Talmud researcher, who is known to be very sparse and dry
in his writing, once explained to me his use of a footnote, like this: «it is a piece of
information, sometimes an anecdote, that is not necessarily verifiable, sometimes even
outrageous, or silly, often only remotely relevant to the main text, but at the same time
it is just too irresistible and juicy to leave out entirely… » That is pretty much how I feel
about this film. It’s a footnote.”
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Joseph Cedar
2011 - Hearat Shulazim / Footnote
2007 - Beaufort
2004 - Medurat Hashevet / Campfire
2000 - Hahesder / Time of Favor
Regizor, scenarist. Născut la New York în 1968. La vârsta de şase ani emigrează
în Israel împreună cu familia. Studii de filozofie şi de istoria teatrului la Hebrew
University din Ierusalim, studii de cinema la New York University Film School. Încă
de la debutul său cu lungmetrajul Time of Favor, Academia israeliană de film îl
recompensează cu cinci premii importante (film, scenariu, imagine, cel mai bun
actor, cea mai bună actriţă). În continuare, toate filmele sale vor figura în palmaresul
acestor premii anuale (echivalentul israelian al Oscarului) şi, în acelaşi timp, vor
fi hituri de box-office. Iar Beaufort şi Notă de subsol se numără printre cei cinci
nominalizaţi la premiile Academiei de la Los Angeles, categoria cel mai bun film
străin, în 2008 şi, respectiv, 2012.
Director, screenwriter. Born in New York, Joseph Cedar immigrated to Israel with his
family at the age of six. He studied philosophy and theatre history at the Hebrew
University in Jerusalem and is an NYU Film School graduate. Ever since his debut
with the feature ‘Time of Favor’, The Israeli Academy gives him five important
awards (Best Film, Screenplay, Cinematography, Best Actor and Best Actress). In the
following years all his films will be among the films to have received awards at this
annual ceremony (the Israeli equivalent of the Oscars) and, at the same time, they
will also be box-office hits. ‘Beaufort’ and ‘Footnote’ are among the five nomineés
at the Academy Awards, for Best Foreign Film category, in 2008 and 2012.
33
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Panorama lungmetraje
Panorama Feature Films
Copii minune / Child Prodigies
David / Daud
Infidelul / The Infidel
Joanna
Jurnalul Estherei / Esther’s Diary
Lea şi Daria / Lea and Darija
Oameni liberi / Free Men
O chema Sarah / Sarah’s Key
O fată evreică la Shanghai / A Jewish Girl in Shanghai
Propunere afiş Francisc Traian
Apostu, selecţie din expoziţia
concursului de afişe din cadrul
celei de-a doua ediţii a Festivalului
Filmului Evreiesc Bucureşti 2012.
Pisica rabinului / The Rabbi’s Cat
Prima mea nuntă / My First Wedding
Poster proposal by Francisc Traian
Apostu, selection from the poster
contest for the second edition of
Bucharest Jewish Film Festival 2012.
Razia / The Round Up
Stele neliniştite / Simone and Gustave
35
Copii minune / Child
Prodigies / Wunderkinder
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Stephan Glantz, Rolf Schübel, Kris Karathomas, Marcus
O. Rosenmüller (după o poveste de / based on a story by
Art Bernd)
Roman Nowocien
Montajul / Editor
Raimund Vienken
Muzica / Music
Martin Stock
Distribuţia / Cast
Mathilda Adamik (Hanna Reich)
Imogen Burell (Larissa Brodsky)
Elia Kolev (Abrascha)
Gedeon Burkhard (Boris Brodsky)
Natalia Avelon (Rachel Brodsky)
Rolf Kanies (Oberst Tapilin)
Michael Mendl (Aaron Kaplan)
Gudrun Landgrebe (Irina Salomonowa)
Kai Wiesinger (Max Reich)
Catherine H.Flemming (Helga Reich)
Alice Brauner, Ph. D., Artur Brauner
CCC Filmkunst GmbH
Giffoni Film Festival 2011 – Best Film; San Diego Jewish
Film Festival 2012 – Best Feature Film; Atlanta Film
Festival 2012 – Audience Award Best Narrative Feature;
Copenhagen Film Festival 2012 - Best Screenplay;
Jerusalem Film Festival 2011 – Avner Shalev Yad Vashem
Chairman`s Award.
CCC Filmkunst GmbH
Marienbader Straße 13
D-14199 Berlin
www.ccc-film.de
37
Regia / Director: Marcus O. Rosenmüller
Germania / Germany, 2011 / 100 min.
VO: Germană / German
Datorită pactului de neagresiune între Stalin şi Hitler, în Ucraina anului 1941 era
încă linişte şi două fetiţe evreice – pianista Larissa şi violonista Abrascha – puteau
visa că într-o zi vor cânta la Carnegie Hall, după ce au dat concerte prin toată
Uniunea Sovietică, în faţa unor importanţi membri de partid. Prietenia lor cu Hanna,
fiica berarului german din oraş, s-a născut tot din pasiunea lor comună pentru
muzică. Odată cu invazia nazistă, viaţa evreilor este ameninţată, ei devin persoane
nefrecventabile, drept care părinţii îi interzic Hannei să-şi mai vadă prietenele. Dedicat
memoriei celor 500.000 de copii care au pierit în timpul Holocaustului, filmul aduce
un tribut emoţionant inocenţei.
Thanks to the Nazi-Soviet non-Aggression Pact, in 1941 Ukraine was still at peace
and two young Jewish girls – the pianist Larissa and the violin player Abrascha
– could still dream that one day they will play at the Carnegie Hall, after having
performed all over the Soviet Union in front of important party members. Their
friendship with Hanna, the daughter of the German brewer in town, was born
of their common passion for music. After the Nazi invasion, the life of the Jews is
threatened; they become persona non-grata, not to be visited, and therefore Hanna
is forbidden by her parents to see her friends anymore. Dedicated to the memory
of the 500,000 children who died during the Holocaust, the film pays a touching
tribute to the Innocence.
38
“Dragostea pentru muzică şi prietenia născută prin muzică uneşte naţiuni. Aceasta e
ideea filmului lui Rosenmuller şi singura modalitate prin care protagoniştii reuşesc să
sfideze ororile războiului. Producătorul berlinez Artur Branuaer (92), unul dintre cei
care au pierdut în Holocaust membrii propriei lor familii, a fost cel care, împreună cu
fiica sa, Alice (44) a lansat această idee. În timp au fost cooptaţi pentru transpunerea
ideii Stephen Glantz, Rolf Schubel şi Marcus O. Rosenmuller, cei care au avut misiunea
de a pune în practică acest proiect. Rosenmuller şi echipa sa au decis abordarea celui
de-al Treilea Reich din perspectiva copiilor. Imaginile unei lumi observate prin ochii
celor mici sunt transpuse pe ecran cu multă acurateţe şi căldură.” (Tatiana Rosenstein,
Filmstarts)
‘The love for music and the friendship born through music unites nations. This is the
idea of Rosenmuller`s film and the only way for the main characters to defy the horrors
of the war. The Berlin producer Artur Branuaer (92), one of many those who had lost
his own family members during the Holocaust, was the one who, together with his
daughter Alice (44) came up with the idea of this film. Later on, they called Stephen
Glantz, Rolf Schubel and Marcus O. Rosenmuller and gave them the mission of putting
this idea into practice. Having this mission of bringing this project to life, Rosenmuller
and his team decided to approach the subject of the Third Reich through the eyes of
the children and thus, the images of a world through the eyes of the little ones are told
on the screen in a very warm and accurate manner.’ (Tatiana Rosenstein, Filmstarts)
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Marcus O.
Rosenmüller
2011 - Wunderkinder
2010 - Die Flut
2010 - Die Minensucherin
2009 – Gottes machtige Dienerin
2008 – Heisse Spur
2008 – Bis an die Grenze
2004 – Die Mandantin
2002 – Sperling und der stumme Schrei
2000 – Der tote Taucher im Wald
39
Regizor, scenarist, producător. Născut în 1963 la Duisburg. Studiază la München
ştiinţele comunicării. Încă din timpul facultăţii este cofondatorul unei case de
producţie de film - “Konig & Rosenmuller Filmproduktion”. Realizează clipuri
publicitare pentru firme internaţionale de anvergură, precum Diners Club, Microsoft,
Philip Morris, videoclipuri muzicale recompensate cu premii în competiţiile de profil,
numeroase filme şi seriale TV.
Director, screenwriter, producer. Born in 1963 at Duisburg, he studied
Communications in Munich. While still a student, he co-founded a film production
company – ‘Konig & Rosenmuller Filmproduktion’. He directed commercial ads for
important international companies such as: Diners Club, Microsoft, Philip Morris,
musical videos that received awards, and also numerous TV films and series.
David
Daud
“Numeroasele calităţi ale lui David vin să
întregească o poveste ce cucereşte prin mesajul
său de reconciliere culturală, ocolind didacticismul,
melodrama, răspunsurile facile sau generalităţile
atotcuprinzătoare.” (Dennis Harvey, Variety)
‘David’s many small virtues add up to a winning whole,
its message of cultural reconciliation presented sans
preachiness, melodrama, easy answers or sweeping
generalities.’ (Dennis Harvey, Variety)
“David păşeşte într-o lungă istorie de tensiuni
religioase cu eleganţă şi respect. Interpretul său,
Muatasem Mishal, duce în spate filmul ca un actor
cu experienţă. Este o poveste menită să se adreseze
oamenilor de toate vârstele şi toate credinţele.” (Kyle
McKinnon, Sidewalk Moving Picture film festival)
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
“David packs in a long history of religious tension
with elegance and respect. Its star, Muatasem Mishal,
carries the film like a trained veteran. It’s a story that
should appeal to all ages and personal beliefs.” (Kyle
McKinnon, Sidewalk Moving Picture film festival)
Joel Fendelman, Patrick Daly
Robbie Renfrow
Montajul / Editor
Joel Fendelman
Muzica / Music
Gil Talmi
Distribuţia / Cast
Maz Jobrani (tatăl lui Daud / Daud`s father)
Muatasem Mishal (Daud)
Binyomin Shtaynberger (Yoav)
Dina Shihabi (Aishah)
Gamze Ceylon (mama lui Daud / Daud`s mother)
Michael Golden (Moshe)
Daniel Luttway (Mendy)
Markus Goldberg (Dovi)
Jared Kirsch (Yoseph)
David Mandelbaum (Rabbi)
Noam Wienberg (Yeshiva Teacher)
Akram Basuni (Rami)
Ayse Richardson (mama lui Rami / Rami`s mother)
Taufiq Abid (tatăl lui Rami / Rami`s father)
Lara Gedzelman (mama lui Yoav / Yoav`s mother)
Abdo Almasmary (Yussef )
Aya Abid (Rifqa)
Julian Schwartz, Stephanie Levy, Joel Fendelman, Patrick
Daly, Maz Jobrani, Andrew Cohen, Jason Dubin
Montreal World Film Festival 2011 – Ecumenical Prize;
Brooklyn Film Festival 2011 – Audience Award; San Luis
Obispo International Film Festival 2012 – Best Narrative
Feature.
Selecţie oficială la / Official selection: St. Louis Film
Festival 2011; Napa Valley Film Festival 2011; Palm
Springs International Film Festival 2012
41
Regia / Director: Joel Fendelman
SUA / USA, 2011 / 80 min.
VO: Engleză / English
Subtitluri / Subtitles: Română / Romanian
Daud (11 ani), fiul unui imam de la o moschee din Brooklyn, trebuie să împace
aşteptările tatălui cu sentimentul alterităţii şi al izolării pe care i-l induc chiar şi
membrii comunităţii musulmane. Inocent şi de bună-credinţă, Daud se împrieteneşte
cu un grup de băieţi evrei care sunt convinşi că urmează, ca şi ei, şcoala religioasă
din cartierul evreiesc învecinat. Cu toţii îi spun David. Prietenul lui cel mai bun devine
Yoav, a cărui familie îl primeşte cu braţele deschise. Bucuria camaraderiei, pe care
până atunci n-o încercase, va lua brusc sfârşit când adevărul despre obârşia lui va
ieşi la iveală.
As the son of the Imam of the local Brooklyn mosque, eleven year-old Daud has to
juggle the high expectations of his father and his feelings of isolation and difference–
even from his peers in the Muslim community. Through an innocent act of good
faith, Daud inadvertently befriends a group of Jewish boys who mistake him as a
fellow classmate at their orthodox school, in the neighboring Jewish community. A
genuine friendship grows between Daud and Yoav, one of the Jewish boys, and his
family. Unable to resist the joy of a camaraderie that he has never felt before, David,
as he is known to the kids, is drawn into a complicated dilemma inspired by youthful
deceit and the best of intentions.
42
“Un sentiment adânc înrădăcinat în mine a dat naştere acestei poveşti – acela de a fi
diferit. Am crescut în Miami, unde populaţia e majoritar hispanică. La şcoală eram unul
dintre puţinii copii evrei. Nu pot spune că am avut de suferit sau că am fost năpăstuit,
am încercat doar sentimentul că nu mă încadrez în acea societate, aşa cum şi alţii cred
ca simt. Au trecut 15 ani şi trăiesc în New York-ul post-9/11. Îmi amintesc că eram în
metrou când s-a urcat un bărbat în hainele tradiţionale ale musulmanilor. Primul gând
care mi-a venit a fost „Oare n-o fi un terorist?” Zile întregi nu mi-a ieşit din cap această
reacţie şi, ruşinat fiind de ignoranţa mea, m-am hotărât să aflu mai mult despre cultura
musulmană. Mi-am petrecut un an făcând voluntariat la Asociaţia arabo-americană din
Bay Ridge, Brooklyn, unde am predat engleza imigrantelor musulmane, iar pe timpul
verii am condus un grup de tineri. A fost una dintre cele mai profunde experienţe,
atunci când mi-am dat seama că ideile mele preconcepute erau false. În tot acest timp
s-a născut povestea filmului tocmai din lupta de a nu mai fi altfel şi am articulat-o
în jurul unui băiat de 11 ani, palestinian de religie musulmană, azi cultura cea mai
marginalizată în Statele Unite.” (Joel Fendelman)
“The story first came to me from a deep-rooted feeling of being different. I grew up in
Miami, where most of the population is Hispanic and I was one of the very few Jewish
kids in my high school. It’s not that I experienced extreme prejudice or anything of that
matter, but just something that I think most people can relate to, the feeling of not
fitting in. Fast-forward 15 years, and I’m living in New York City post 9/11. I remember
riding the subway and seeing a traditionally dressed Muslim man enter the train. The
first thoughts that came to mind were ‘I wonder if he’s a terrorist.’ Days later I sat with
that thought, bothered by my ignorance, I decided to learn more about Muslim Arab
culture. I spent the next year volunteering at the Arab American Association in Bay
Ridge, Brooklyn where I helped teach English to immigrant Muslim women and lead a
youth group during the summer. It was one of the most profound experiences where I
learned that my preconceived notions were of course untrue. During this time the story
was formed by taking that seed of struggling to fit in and applying it to the vehicle of
an eleven year-old religious Palestinian Muslim boy, arguably the most alienated culture
in the United States today.” (Joel Fendelman)
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Joel Fendelman
2012 – Birds of Brooklyn (s)
2011 – Daud
2009 – Daud (s)
2008 – Needle Through Brick (doc)
2007 – Eleven Candles (s.doc)
2005 – Band of Sisters (s.doc)
2004 – Painter of the Land (s)
Stephanie Levy este o evreică de origine egipteană născută la Montreal. A studiat
Psihologia la New School University din New York, unde dealtfel şi locuieşte. Pasiunea
pentru cinema i-a insuflat-o unchiul său, nimeni altul decât celebrul regizor Robert
Wise, cel care a semnat numeroase filme de referinţă, printre care West Side Story şi
Sunetul muzicii. S-a remarcat ca producător executiv prin dinamismul şi profesionalismul
ei. Cunoaşterea nemijlocită a realităţilor din Egipt şi Israel a determinat-o să aprecieze
proiectul lui Fendelman, care trata cu sensibilitate şi echilibru un subiect delicat.
Muatasem Mishal este un american de origine palestiniană din Staten Island, N.Y. Joel
Fendelman l-a întâlnit la Asociaţia arabo-americană din Brooklyn şi, după ce au stat de
vorbă, i-a propus să joace într-un scurtmetraj, care s-a transformat într-un lungmetraj,
tot cu Muatasem în rolul principal. Experienţa a fost benefică atât pentru interpret, cât şi
pentru personaj: “I-am dat lui Daud simţul responsabilităţii faţă de familie, pentru că eu
însumi vin dintr-o familie numeroasă şi mă simt responsabil. Iar de la Daud am învăţat că
întotdeauna trebuie să fii tu însuţi, pentru că numai aşa oamenii te vor respecta şi te vor
accepta aşa cum eşti.”
Stephanie Levy is an Egyptian-American Jew born in Montreal. A long-time resident
of New York city, she holds a MA in Psychology from the New School University. She
owes her passion for cinema to her uncle – none other than the famous Robert Wise
who had directed many cult films such as West Side Story and The Sound of Music. As
an executive producer, she is very dynamic and committed to her work. After spending
time in both Egypt and Israel, she was particularly drawn to director Fendelman’s deft
and sensitive treatment of the delicate subject matter of David.
Muatasem Mishal is a Palestinian American who lives in Staten Island, NY. Joel
Fendelman met him at the Brooklyn Arab American Association and after talking for a
while, he came with the proposal to be part in a short film; this short film developped
into a long feature, with the same Muatasem as the lead character.
‘I brought to my character Daud a sense of responsibility to family, because I come from
a big family and I am responsible to them. Something I learned from Daud is that you
should always be yourself, because when you’re yourself people will respect you and
accept you for who you are.’
Regizor, scenarist, producător. Studii de film şi televiziune la College of Art and
Design din Savannah, Georgia. Începând din 2004 a realizat o serie de documentare
de scurtmetraj prezentate în progamele unor festivaluri de prestigiu, precum cele
de la Cannes, Chicago, Miami, Amsterdam. Primul său documentar de lungmetraj,
realizat în calitate de producător şi coregizor (alături de Patrick Daly şi James
Adolphus) se numeşte Needle Through Brick, a fost filmat în Borneo şi vorbeşte
despre lupta pentru supravieţuire a culturii şi artei tradiţionale, în speţă arta Kung Fu.
Filmul a primit premiul Silver Palm la Mexico International Film Festival, care are loc
anual în California. Primul pas în filmul de ficţiune l-a făcut cu scurtmetrajul Daud,
transformat ulterior în lungmetraj.
Director, screenwriter, producer. He received his BFA in film and television from
the Savannah (Georgia) College of Art and Design. Starting with 2004, he directed
a few short documentaries that were screened in the programs of prestigious film
festivals like the ones in Cannes, Chicago, Miami, Amsterdam. His first documentary
feature made as producer and co-director (together with Patrick Daly and James
Adolphus) is called Needle Through Brick; it was shot in Borneo and speaks about
the fight for survival of the traditional culture and art, especially the Kung Fu. The
film received the Silver Palm award at the Mexico International Film Festival which
takes place every year in California. Joel took his first step towards the fiction feature
with his short Daud, which later became a long feature.
43
Infidelul
The Infidel
“Acest film este savuros, vesel şi educativ.Appignanesi
face saltul, excelent executat, înspre linia întâi a noilor
regizori britanici. Sincronizarea sa este perfectă, simţul
său pentru ritmul acţiunii morale este revigorant şi sper
că va continua să facă o tonă de filme interesante.”
(Andrew O’Hagan, The Evening Standard)
“This film is cracking, joyful and instructive.
Appignanesi jumps, in one beautifully executed
move, to join the front rank of new British directors.
His timing is perfect, his feel for the rhythm of moral
action is bracing, and I hope he goes on to make a
ton of interesting movies.” (Andrew O’Hagan, The
Evening Standard)
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
“Din plin, pentru cel de-al doilea proiect al său,
[Appignanesi] schimbă macazul către ceva mult
mai incisiv şi distrugător de tabuuri... o comedie
plină, care calcă, hotărât şi repetat, pe degetele fine
ale corectitudinii liberale.” (Peter Bradshaw, The
Guardian)
“Startlingly, for this second project, [Appignanesi]
shifts gear for something more confrontational
and taboo-busting... a broad comedy that gleefully
and repeatedly stamps on the tender toes of liberal
correctness.” (Peter Bradshaw, The Guardian)
David Baddiel
Natasha Braier
Montajul / Editor
Kim Gaster
Muzica / Music
Erran Baron Cohen
Distribuţia / Cast
Omid Djalili (Mahmud Nasir)
Matt Lucas (Rabbi)
Miranda Hart (Mrs.Keyes)
Richard Schiff (Lenny)
Igal Naor (Arshad Al-Masri)
Archie Panjabi (Saamiya Nasir)
Arvind Ethan David, Uzma Hasan, Stewart le Maréchal
Slingshot Studios, Met Film Production
Turin Film Festival – Best actor (Omid Djalili). Selecţie
oficială la / Official selection: Tribeca Film Festival;
Jerusalem Film Festival
The Salt Company
(International) ltd.
3rd floor
1a Adpar Street
London W2 1DE
UK
info@salt-co.com
www.salt-co.com
45
Regia / Director: Josh Appignanesi
Marea Britanie / Great Britain, 2010 / 105 min.
Mahmud Nasir este un soţ iubitor, un tată afectuos şi un musulman “relaxat”,
pentru că îi place muzica rock şi mai bea din când în când alcool. În viaţa lui totul
mergea bine, până în ziua în care descoperă că este un copil adoptat, că nu este
musulman, ci evreu şi că numele lui adevărat e Solly Shimshillewitz. Toată existenţa
lui e dată peste cap, Mahmud devine prada unei profunde crize de identitate şi riscă
să-şi piardă familia, căreia nu îndrăzneşte să-i spună adevărul.
Mahmud is a loving husband, doting father and an admittedly ‘relaxed’ Muslim,
because he loves rock music and he drinks alcohol every now and then. In his life
everything seemed to be going smoothly, ‘till the day he found out he had been
adopted as a child, that he was not a Muslim, but a Jew and that his true name is
Solly Shimshillewitz. His whole life is turned up-side-down. Mahmud falls into a deep
identity crisis, risking to lose his family, to whom he doesn`t dare telling the truth.
46
„Infidelul este o comedie despre schimbarea bruscă a identităţii, în care naraţiunea
se juxtapune unui comic curajos. Deşi este un film încărcat de căldură şi iubire
pentru personajele sale problematice, nici nu intră în discuţie vreo aluzie comică sau
moralistă la adresa componentelor rasiale sau religioase, ce definesc, până la urmă,
acest film. Această peliculă NU este vreo tragicomedie britanică stereotipală, lipsită de
personalitate, pe placul tuturor şi care să nu supere pe nimeni. […] Ce are unic acest
film este curajul de a înfăţişa musulmanii într-o linie comică, curajul de a râde cu (şi nu
de) musulmanii britanici (exceptând pesemne cele mai radicale elemente, de care cu
toţii sunt sătui până peste poate.) Acest film nu a fost realizat în maniera de a pune pe
tapet marile discuţii ale timpului. Narativ şi inteligent, mă aştept ca Infidelul să atragă
public de ambele genuri, incluzând şi “non-albii” care să aprecieze intens un erou de
comedie relaxată, precum şi un public larg, implicat, tânjind să râdă de lucruri despre
care nu sunt siguri că ar fi permis. Pentru mine, aceasta e formula unui şlagăr indie, cu
versuri excelente.”
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
“The Infidel is an identity-swap comedy where real topical kick meets broad comic
appeal. Whilst it has oodles of warmth and great love for its flawed characters, it
refuses to pull comic punches or patronise audiences about the race and religion issues
that underpin it. What this film will NOT be is a formulaic, weak-willed, please-everyone
and offend no-one British comedy-drama. [...] What is unique about this film is that
it’s unafraid to make Muslims funny, laughing with but not at Muslim Brits (except
perhaps the most extreme elements, whom everyone’s heartily sick of.) This hasn’t yet
been done in a full-on way that tackles the big issues of the day. Topical and smart, I
expect The Infidel to play strongly to a clued-up audience of both sexes, including both
‘non-whites’ desperate for an unpatronising comedy hero, and an engaged general
audience dying to laugh at things they’re not sure they’re allowed to. For me, that’s a
formula for an indie hit with excellent word of mouth.”
Josh Appignanesi
Filmografie / Filmography:
2011 – Rufus Stone (s)
2010 – The Infidel
2006 – Ex memoria (s)
2005 – Song of Songs
2002 – Nine 1 / 2 Minutes (s)
2000 – Respectable (s)
Regizor, scenarist, producător britanic născut la Londra, în 1975. Studii de
antropologie la King’s College, Cambridge. Realizează numeroase filme publicitare,
câteva scurtmetraje şi două lungmetraje de ficţiune. Primul, Cântarea cântărilor,
urmăreşte relaţia dintre doi fraţi evrei – o femeie ultrareligioasă şi un bărbat
aproape ateu. O drama răsplătită cu un premiu la Festivalul de la Londra 2005. Josh
Appignanesi este profesor de regie şi scenaristică la Londra.
British director, screenwriter and producer. Born in London, in 1975, he studied
anthropology at the King`s College, Cambridge. He directed many advertising films,
a few short films and two feature films. The first one, The Song of Songs, follows
the relationship between two Jewish brothers: an Orthodox Jewish woman and her
almost atheist brother. It`s a drama that received an award at the London Film Festival
2005. Josh Appignanesi teaches film directing and screenwriting in London.
47
Joanna
“Finalul simbolic e sugestiv, atât în cheie emoţională,
cât şi religioasă. Faptul că a adăpostit-o pe micuţa
Roza a fost crucea pe care a trebuit să o poarte
Joanna, Golgota ei. Totuşi, semnificaţia profundă a
acestei poveşti e amară şi urâtă: ascunzând copilul,
Joanna înfrunta un pericol sporit din pricina propriului
ei popor.” (Tadeusz Sobolewski, Gazeta Wyborcza)
‘The final, symbolic image is suggestive — in a tearful
and religious manner — of the fact that sheltering
little Róża was Joanna’s personal torture referring
to Golgotha. However, the deeper meaning of that
story is perverse and bitter: hiding the child was even
more dangerous because of Joanna’s ‘own people’,
mutually controlling the patriotic decency.’ (Tadeusz
Sobolewski, Gazeta Wyborcza)
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
“Mai mult decât orice, impactul puternic al filmului
se datorează personajelor cu care Falk se identifică. El
le explorează cu o subtilitate psihologică remarcabilă,
evitând excesele emoţionale, chiar şi în scenele cele
mai dramatice. Astfel, deşi se referă la Holocaust,
povestea trece dincolo de contextul istoric şi, datorită
măiestriei lui Falk şi actorilor săi, Joanna este o
capodoperă fără vârstă.” (Kirsten Liese)
‘Above all, the stirring impact of Joanna comes from
its characters with whom Falk closely identifies. He
explores them with remarkable psychological subtlety,
yet avoids emotional excess even in the most dramatic
scenes. Thus although related to the Holocaust, the
story transcends its historical background and, thanks
to Falk’s artistry and his first-class actors, Joanna is a
true masterpiece of timeless validity.’ (Kirsten Liese)
Feliks Falk
Piotr Śliskowski
Montajul / Editor
Krzysztof Szpetmański
Muzica / Music
Bartłomiej Gliniak
Distribuţia / Cast
Urszula Grabowska (Joanna)
Sara Knothe (Róża)
Joachim Paul Assböck (Major)
Stanisława Celińska (Kamińska)
Monika Kwiatkowska (Marta)
Halina Łabonarska (mama Joannei / Joanna’s mother)
Iza Kuna (Ewa)
Kinga Preis (Staszka)
Michał Kwieciński
Akson Studio
Polish Films Festival - Gdynia 2010 – Best director, Best
screenplay, Best supporting actress, Best costumes;
Moscow International Film Festival 2011 – Best Actress,
Russian Film Critics Award; Palm Beach Jewish Film
Festival 2011 – Audience Award.
TVP SA
17, J.P. Woronicza st.
00-999 Warsaw, Poland
tel: 48 22 547 8501, fax: 48 22 547 4248
festivals@tvp.pl sales@tvp.pl
www.international.tvp.pl
49
Regia / Director: Feliks Falk
Polonia / Poland, 2010 / 105 min.
VO: Polonă / Polish
Viaţa de zi cu zi în Varşovia ocupată de germani, în timpul celui de-al Doilea Război
Mondial, decurge între eforturile de a găsi ceva de lucru pentru a-ţi procura hrana
şi eforturile de a evita raziile pe care Gestapo-ul le face pe străzi. Într-o bună zi,
într-o asemenea razie e arestată o evreică a cărei fetiţă de 8 ani reuşeşte să scape.
Rămasă singură pe lume, copila flămândă şi îngheţată se ascunde într-o biserică.
Acolo o găseşte Joanna, o femeie care, de mai bine de patru ani, îşi aşteaptă soţul
să se întoarcă acasă. Ea vrea să ajute fetiţa, dar nu ştie pe nimeni care ar putea oferi
un adăpost sigur unui evreu. Oricine ar fi prins făcând aşa ceva, riscă pedeapsa cu
moartea. Pentru a putea salva fetiţa, Joanna se lasă sedusă de un ofiţer german.
Everyday life in the German occupied Warsaw in the midst of the WWII runs
between efforts to find a job and therefore – something to eat, and the efforts
to avoid ‘seizures’ carried on regularly by the German horrifying special forces –
Gestapo on the streets. One of the days takes away a Jewish woman, whose 8-yearold daughter accidentally manages to avoid the seizure, but now – left completely
alone – hides in the nearby church, hungry and frozen almost to death. It is Joanna,
an ordinary middle-class woman waiting for her husband to return home for over
four years now, who sees the girl. She feels a natural, strong urge to help, but
doesn’t know anyone of the underground opposition circles, who would be able to
secure the safe home for the Jewish child. The gravest danger hangs over everyone
involved, as there is the death penalty for hiding a Jewish person.
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Feliks Falk
2010 - Joanna
2009 - Enen
2005 - Komornik
1995 – Daleko ot siebie
1994 – Lato milosci
1993 - Smowolka
1991 - Koniec gry
1986 - Bohater roku
1984 - Idol
1981 - Był jazz
1979 - Szansa
1977 – Wodzirej
1975 – Aktorka
1973 – Nocleg
51
Regizor, scenarist, producător. Născut în 1941 la Stanisławowo. Absolvent al
Academiei de Belle Arte din Varşovia, facultatea de grafică şi pictură în 1966. Studii de
regie de film la celebra Şcoală Naţională de Film din Łódź, unde în prezent e profesor.
Falk este unul dintre principalii reprezentanţi ai generaţiei ‘70 în cinematograful
polonez, cunoscută sub denumirea de “Cinematograful Anxietăţii Morale”. Se
impune în circuitul internaţional cu filmul Prezentatorul (1978), în care îi oferă primul
rol principal actorului Jerzy Stuhr, ce va deveni interpretul lui preferat. Filmele sale
din acea perioadă denunţă fără menajamente carierismul şi oportunismul societăţii
comuniste, pe care o descrie în dimensiunile ei ridicole şi, totodată, tragice. Are o
bogată carieră regizorală atât în film, cât şi în teatru, televiziune şi radio.
Film and theatre director, screenwriter, producer. Born in 1941 in Stanisławowo,
Poland. A graduate of the Warsaw Academy of Fine Arts (faculty of graphics
and painting, 1966) and Łódź National Film School (directing), where he teaches
at present. Falk is one of the main representatives of the `70s generation in the
Polish cinematography, known as the ‘Cinematography of the Moral Anxiety’. He
becomes internationally known with the film ‘The Presenter’(1978). For the main
part, he chooses the actor Jerzy Stuhr, who will become his favorite actor. His films
from that era denounce bluntly the careerism and opportunism of the Communist
society, that he depicts in its dimensions, which are both ridiculous and tragic, at
the same time. He has a rich experience as a director, both in film and in theatre,
television and radio.
Jurnalul Estherei
Esther’s Diary
“Rareori relaţia dintre două femei pline de personalitate
a fost mai sugestiv surprinsă. Dar ceea ce dă acestui
film un impact emoţional puternic sunt raporturile
contradictorii, ce pendulează între dragoste şi ură,
dintre Maria şi mama ei, Apollonia.” (Tom Turgend,
The Jewish Journal of Greater Los Angeles)
‘A bond between two adult, self-confident women
has rarely been portrayed as effectively, but it is
the hate-love relationship between Maria and her
mother that gives the film its powerful emotional
impact.’ (Tom Turgend, The Jewish Journal of Greater
Los Angeles)
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
“O perspectivă nouă asupra unui subiect incitant,
interesant şi sensibil.” (Doug Whipple, New Hope
Film Festival)
“A fresh perspective on a provocative, interesting
and sensitive topic.” (Doug Whipple, New Hope Film
Festival)
Allan Knee
James Rodriguez
Montajul / Editor
Brian Burrowes
Muzica / Music
Mark Chait
Distribuţia / Cast
Juli Erickson (Apollonia)
Shelly Calene-Black (Maria)
Sydney Barrosse (Sarah)
Jamie Goodwin (Jeff )
Wilbur Penn (Clayton)
Dell Aldrich (Esther Horn-Blumenfeld – voice)
Krystal Morton (tânăra / young Esther)
Heidi Hutter, Mariusz Kotowski, Gilda Longoria,
Lea Rosa Garcia
Bright Shining City
Glen Rose Neo-Relix Film Festival 2010 - Relix Award; The
Indie Fest, 2010 Award of Merit; Great Lakes International
Film Festival 2010 - Best Narrative Feature; Telly Awards,
2010 Bronze; International Film Festival Ireland 2010;
River Bend Film Festival 2010
53
Regia / Director: Mariusz Kotowski
SUA / USA, 2010 / 75 min.
După moartea mamei sale, Sarah Blumenfeld descoperă în jurnalul acesteia adevăruri
tulburătoare despre tinereţea ei ca tânără evreică în Polonia ocupată de nazişti.
Incapabilă însă să găsească răspuns la numeroasele întrebări pe care şi le pune citind
acest jurnal, Sarah porneşte în căutarea Apolloniei, cea mai bună prietenă a Estherei,
înainte ca aceasta să ajungă într-un lagăr de concentrare. O găseşte într-o casă de
bătrâni unde este îngrijită de fiica ei, Maria, cu care Sarah se împrieteneşte.
After her mother`s death, Sarah Blumenfeld discovers in her diary upsetting truths
about her youth as a young Jewish girl in Nazi occupied Poland. Not being able to
find answers to many questions, she asks herself while reading this diary, Sarah
begins to search for Apollonia, Esthera`s best friend from before her being sent in
a concentration camp. She finds her in a hospice where she is taken care of her
daughter Maria, who`ll become her friend.
54
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Mariusz Kotowski
2010 - Deeper and Deeper
2010 - Esther`s Diary
2008 - Forgiveness
2006 - Life is a dream in Cinema: Pola Negri (doc)
2005 – Clara’s Secret (s)
2004 – Tango on Broadway (s)
“Jurnalul Estherei se concentrează asupra unui subiect foarte drag mie. M-am simţit
dator să fac acest film, ca o aducere aminte a efectului perpetuu pe care îl are asupra
societăţii o tragedie precum Holocaustul şi cât e de important să nu o uităm.”
“Esther’s Dairy focuses on a topic very close to my heart. I felt it was imperative for me
to make this film as a reminder of the lasting effect a tragedy such as the Holocaust has
on society and how important it is to never forget.”
Regizor, scenarist, producător. Face studii de balet şi coregrafie, mai întâi în Polonia
natală, ulterior la Londra. În 1988 se stabileşte la New York unde în timpul zilei dă
lecţii de dans, iar seara urmează cursuri de regie de film, la New York University. După
absolvire, întemeiază, la Austin, casa de producţie Bright Shining City. Debutează în
filmul de lungmetraj cu un documentar despre Pola Negri, actriţa poloneză care a
devenit primul star european de la Hollywood. Tot ei îi va dedica în 2011 monografia
“Pola Negri: Legenda Hollywood”, declarată în Polonia “Cartea anului”. Jurnalul
Estherei reia tema Holocaustului, amorsată în primul său film de ficţiune Forgivness /
Iertarea, şi se inspiră din întâmplări adevărate aflate de la bunicii săi, care, în timpul
războiului, s-au numărat printre cei care au ascuns evrei.
Director, screenwriter, producer. He studies ballet, then choreography first in his
native Poland, then in London. In 1988 he moves to New York, where at day time
he teaches dance classes and in the evening he attends film directing classes at the
New York University. After the graduation, he establishes the Bright Shining City
production company in Austin. His first film project is a documentary about Pola
Negri, the Polish actress who became the first European star in Hollywood. In 2011
he will dedicate a monography to her, called ‘Pola Negri: the Hollywood legend’,
which was declared the ‘Book of the year’ in Poland. Esther`s Diary goes back to
the theme of the Holocaust, which was to be found also in his first feature film
Forgiveness and is inspired by true facts, found out from his grandparents who,
during the war, were among those who hid Jews in their homes.
55
“Filmul Lea şi Darija are la bază o poveste muzicală
adevărată, înfăţişând viaţa a două fetiţe-vedete,
la sfârşitul anilor ‘30: bruneta evreică Lea Deutsch
(rol interpretat de fermecătoarea Klara Naka), “o
Shirley Temple a Croaţiei” şi cea mai bună prietenă
a ei, partenera ei de step, blonda Darija Gasteiger
(interpretată de Tamy Zajec), de origine germană.
Dincolo de momentele lor de dans irezistibile,
ceilalţi artişti credeau că popularitatea şi talentul
lor le vor feri de schimbările politice, în timp ce fac
încercări disperate să continue să danseze şi, apoi, să
supravieţuiască – convertirea de formă la catolicism,
căsătoria pe hârtie a Leei cu un tânăr admirator arian,
îndreptarea către partizani. În timp ce povestea este
spusă oarecum confuz, prin prisma amintirilor Darijei
ajunsă la bătrâneţe, realismul magic al momentelor
de dans îşi atinge apogeul cu scena deportării Leei
spre Auschwitz, moment tragic, transformat de
aceasta într-o ultimă prestaţie de scenă.” (Nora Lee
Mendel, Film Forward)
Lea şi Daria
Lea and Darija
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
‘Lea and Darija is based on a real-life musical story,
the lives of two late 1930s child stars: brunette and
Jewish Lea Deutsch (played by the charming Klara
Naka), ‘the Croatian Shirley Temple’, and her blonde
best friend and tap dancing partner, Darija Gasteiger
(Tamy Zajec), an ethnic German. A counterpoint
to the irresistible performances is the off-stage
poignancy of artists who thought their popularity and
talent would protect them from the political changes,
outside as they try ever desperate measures to keep
performing and then to survive—pro forma Catholic
conversion, Lea’s paper marriage to a helpful Aryan
fan, and reaching out to partisans. While the story
is a bit confusingly told through the elderly Darija’s
memories, the lure of musical theater as an escapist
fantasy takes a touching turn into magic realism when
Lea’s doomed transport to Auschwitz is transformed
into a final stage number.’ (Nora Lee Mandel, Film
Forward)
Branko Ivanda, Drago Kekanovic
Mirko Pivcevic
Montajul / Editor
Marin Juranic
Muzica / Music
Alfi Kabiljo
Distribuţia / Cast
Klara Naka (Lea Deutsch)
Tamy Zajec (Darija Gasteiger)
Zrinka Cvitesic (Ivka Deutsch)
Linda Begonja (Melita Gasteiger)
Sebastian Cavazza (Stjepan Deutsch)
Vedran Zivolic (Tadija Kukic)
Lidija Ivanda
Ars septima, Zagreb
Pula Film Festival 2011 (Croatia) – Best Art Direction and
Best Achievement in Make-Up
Ruth Diskin Films Ltd.
P.O.Box 7153
Jerusalem, 91071
ISRAEL
www.ruthfilms.com
57
Regia / Director: Branko Ivanda
Croaţia / Croatia, 2011 / 100 min.
VO: Croată / Croatian
Lea şi Daria înfăţişează povestea a două fete de 13 ani care, înainte de cel deal Doilea Război Mondial, erau vedete pe scena teatrului şi dansului din Zagreb.
Spectacolele lor cu casa închisă erau menţionate în presa croată şi în cea europeană,
care le lăuda talentul de actriţe şi dansatoare. Operatorii de la Pathe şi UFA le
imortalizau pe peliculă. În perioada persecuţiilor naziste şi ulterioarei întoarceri
a germanilor împotriva comuniştilor, a luat naştere o prietenie dramatică, prin
intermediul divertismentului, dansului, dar şi al angoasei. Toate acestea au dus către
un final neaşteptat.
It’s an inspiring true story about two thirteen-year-old girls who were, on the eve of
World War II, great dancing and acting stars in Zagreb. Selling out theatre venues,
they were praised in the most superb headlines by the Croatian and European press.
They were filmed by Parisian Pathe and Berlin’s UFA.
During the Nazi persecution of Jews and the later German nationals’ flight from
communists, a dramatic friendship was born through entertainment, dance, but
also anxiety. This led towards an unexpected end.
58
“Cum să realizezi un film care să fie distractiv, dar în acelaşi timp, să fie însoţit de
atingerea de gheaţă a morţii? De ce să colorezi un destin tragic într-o lumină rozalie?
De ce să fii vesel şi, în acelaşi timp, să ascunzi un strigăt de groază? Cum să vorbeşti
despre Holocaust, fără să arăţi imagini din cele cunoscute de toată lumea? Cum să
păstrezi emoţia autorului şi să răspunzi raţional la o mie de întrebări şi o sută de dileme?
Cum să eviţi melodrama, spunând o poveste în care două personaje cântă şi dansează?
Cum să imiţi stilul filmelor din anii `30 sau `40, într-un mod în care spectatorul să-l
poată percepe în mod inconştient ca fiind autentic? Cum să sacrifici o orientare uşor
de recunoscut în festivalurile internaţionale, în favoarea unei forme clasice? Ei bine, da,
toate acestea au meritat din plin, pentru a putea spune adevărul despre destinul uitat
al unui personaj feminin aflat la limita dintre copilărie si adolescenţă.”
Branko Ivanda
Lidija Ivanda
“How to make an entertaining film accompanied with ice-touch of death? Why colour
a tragic destiny with a rosy light? Why to be cheerful hiding a scream of horror?
How to talk about the Holocaust without showing the expected scenes? How to
keep the author’s emotion and answer rationally a thousand questions and hundred
dilemmas? How to avoid a melodrama with a story, in which people dance and sing?
How to imitate unobtrusively style of the films in 1930s and ‘40s in such a way that
a contemporary spectator receives it unconsciously as authentical? How to sacrifice a
recognizable selective orientation of the world festivals in favour of a classical form?
Yes, all this was worth it, in order to tell the truth about the forgotten destiny of neither
a child, nor a young lady.”
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
2011 – Lea i Darija
2003 - Konjanik
2000 – Poezija i revolucija – studentski strajk 1971 (doc)
1982 – Zlocin u skoli
1978 – Prijeki sud
1968 – Gravitacija ili fantasticna mladost Borisa Horvata
Regizor, scenarist, actor. Născut la Split în 1941. Studii de literatură comparată,
filosofie şi regie de film. Din 1980 e profesor la Catedra de Regie Film de la Academia
de Artă Dramatică din Zagreb şi realizator a numeroase filme documentare şi de
ficţiune, pentru marele şi micul ecran. Circulaţia lor internaţională este confirmată
şi de prezenţa în festivaluri importante, precum Berlin, Londra, New York, Mar del
Plata, Bergamo ş.a.
Director, screenwriter, actor. Born in Split in 1941. He studied Comparative Literature,
Philosophy and Film Directing. Since 1980, he has been teaching Film Direction at the
Zagreb Academy for Dramatic Art. He has been directing documentaries and feature
films, both for TV and for the big screen. Their international career was confirmed in
eminent film festivals, such as Berlin, London, New York, Mar del Plata, Bergamo, etc.
Lidija Ivanda, producătoare de film, director general al Companiei de producţie de
film şi teatru Art Septima. Este producătoarea filmului documentar Regatul copiilor,
care a fost inclus în curricula oficială de învăţământ gimnazial din Croaţia.
A colaborat mult timp cu Televiziunea Naţională Croată, în realizarea unor filme
de televiziune şi emisiuni. Este membră a Asociaţiei Artiştilor de Film, Uniunii
Muzicienilor, Asociaţiei Artiştilor Dramatici şi a Asociaţiei Producătorilor din Croaţia.
Lidija Ivanda, MA producer, is general manager of the Production Company for film
and theatre, Ars Septima. She produced the documentary film Children’s Kingdom,
part of which was included in the official curriculum in Croatian secondary schools.
For many years, she collaborated with the Croatian National Television on several
feature and TV films. She is a member of Film Artist Association, Musicians Union,
Association of Drama Artists and Producers Association In Croatia.
59
“ Filmul e îmbogăţit printr-o serie de referiri istorice
şi culturale foarte bine alese şi sugestive. De
exemplu, personajul Leila deschide o fereastră spre
mişcarea care a fost semnalul luptei de eliberare
algeriene, înainte de a fi reprimată sângeros de
către Frontul Eliberării Naţionale. Sau figura istorică
a rectorului care ne ajută să înţelegem conexiunile
dintre mişcarea anti-colonială, rezistenţa antinazistă şi reţelele de solidaritate cu evreii, în Franţa
lui Petain, pe lângă faptul că scoate la lumină
un personaj de o impresionantă ţinută morală şi
inteligenţă politică.” (Leonardo De Franceschi,
Cinemafrica)
Oameni liberi / Free Men
Les Hommes Libres
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
“The film is enriched by a number of very
suggestive and carefully chosen historical and
cultural references. For example, the character
Leila opens a window towards the movement
that represented the beginning of the Algerian
liberation war before being suppresed in blood
by the National Liberation Front. Or the historical
figure of the rector, that helps us understand the
connections between the anti-Colonial movement,
the anti-Nazi resistance and the solidarity networks
with the Jews, in Petain`s France, besides the fact
that it brings to light a character of an impressive
moral status and political intelligence.” (Leonardo
De Franceschi, Cinemafrica)
Ismaël Ferroukhi, Alain-Michel Blanc
Jérôme Alméras
Montajul / Editor
Annette Dutertre
Muzica / Music
Armand Amar
Distribuţia / Cast
Tahar Rahim (Younes)
Michael Lonsdale (Si Kaddour Ben Ghabrit)
Mahmoud Shalaby (Salim)
Lubna Azabal (Leila)
Christopher Buchholz (Major Von Ratibor)
Annette Dutertre
PYRAMIDE PRODUCTIONS
Regia / Director: Ismaël Ferroukhi
Franţa / France, 2011, 100 min.
VO: Franceză / French
1942 în Parisul aflat sub ocupaţie germană. Younes, un tânăr funcţionar algerian
care se ocupă cu comerţul la negru, este arestat de poliţia franceză, care îl eliberează
în schimbul angajamentului său de a spiona moscheea din Paris. Poliţia îi suspectează
pe cei de la moschee, printre care şi pe superiorul Ben Ghabrit că i-ar sprijini pe
musulmanii din Rezistenţă şi că i-ar ajuta pe evreii din nordul Africii, furnizându-le
acte false. La moschee, Younes îl întâlneşte pe cântăreţul algerian Sali Halali şi e
foarte impresionat de vocea lui frumoasă şi de personalitatea lui puternică. O strânsă
prietenie se naşte între ei, iar când Younes află că Salim e evreu, el refuză cu orice
risc să mai colaboreze cu poliţia. Astfel, Younes se transformă dintr-un muncitor
emigrant fără cultură şi implicare politică, într-un luptător pentru libertate.
1942, in German-occupied Paris. Younes, a young unemployed Algerian, earns his
living as a black marketeer. Arrested by the French police but given a chance to avoid
jail, Younes agrees to spy on the Paris Mosque. The police suspects the Mosque
authorities, among which its rector Ben Ghabrit, of aiding Muslim Resistance agents,
as well as helping North African Jews, by giving them false certificates.
At the Mosque, Younes meets the Algerian singer Salim Halali, and is moved by
Salim’s beautiful voice and strong personality. A deep friendship develops, and soon
after Younes discovers that Salim is Jewish. In spite of the risks it entails, Younes
stops collaborating with the police, and gradually develops from being a politically
ignorant immigrant worker into a fully-fledged freedom fighter.
Selecţia oficială / Official Selection: TORONTO Int’l Film
Festival; HAIFA Int’l Film Festival;
ABU DHABI Film festival
PYRAMDE PRODUCTIONS
5, Rue du Chevalier de Saint George
Paris 75008
France
www.pyramidefilms.com
61
62
Totul a început de la un articol apărut în “Le Nouvel Observateur”, în care am citit că
moscheea din Paris a ascuns nişte membri ai mişcării de rezistenţă şi nişte evrei în timpul
celui de-al Doilea Război Mondial. Cercetând problema, am descoperit că în Paris exista
atunci o comunitate puternică de nord-africani care emigraseră înainte de război.
Aceştia munceau în fabrici, dar şi în cabaretele arabe, la spitalul musulman din Bobigny
şi la un cimitir. Am fost surprins pentru că nu aveam habar de aşa ceva. Încercând
să aflu mai multe despre Kaddour Ben Gabrit, creatorul şi directorul moscheei, am
descoperit un om generos, complex şi profund religios. El era deopotrivă retras şi om
de lume, pentru că frecventa societatea pariziană, îi plăceau muzica şi pictura. Apoi un
prieten mi-a povestit ca Ben Gabrit o salvase în timpul războiului pe bunica lui evreică.
Ardeam de nerăbdare să scriu această poveste. “Dacă el n-ar fi existat, eu n-aş fi azi
aici” mi-a declarat prietenul meu care, până atunci, nu-mi pomenise nimic despre asta,
deşi ne cunoşteam de multă vreme. Lucrul a avut un impact hotărâtor. Am apelat la doi
istorici – Benjamin Storam, specialist în Magreb şi Pascal Le Pautremat, care de mulţi ani
se ocupa de subiectul Islamului în Franţa. Aveam nevoie de ei ca să ajung la documente.
Îmi trebuia un fundal istoric real pentru ca apoi să trec la ficţiune.
“Cu un subiect exemplar precum acesta, Ferroukhi ar fi putut cădea în revizionism
istoric, dar el se fereşte să generalizeze situaţiile pe care le descrie cu multă precizie.
Toate personajele au mai multe faţete, ceea ce le permite să basculeze în orice clipă
de cealaltă parte a baricadei. Aşa cum e cazul protagonistului, un adevărat simbol al
acestei perioade de incertitudine. Cu mult simţ pentru nuanţe (francezii nu sunt nici
eroi, dar nici nemernici) Ferroukhi reuşeşte să creeze un foarte just portret al epocii.”
(Virgile Dumez, Avoir, alire)
Everything started with a ‘Le Nouvel Observateur’ article in which I read that the
Mosque of Paris had hidden some members of the Resistance and Jews during World
War II. After doing some research, I discovered that there was an important community
of people from North Africa in Paris, who had emigrated before the war. These people
were working in factories; there were also Arabic cabarets, a Muslim hospital in Bobigny
and a cemetery. I was really surprised since I had never heard of it before. Trying to find
more information about Kaddour Ben Gabrit, creator and director of the Mosque, I
discovered a generous, but complex and deeply religious man. He was both reserved
and open, being part of the Parisian life and also interested in music and art. Then a
friend of mine told me that Ben Ghabrit saved his Jewish grandmother during the war.
I wanted to write this story as soon as possible. ‘If Ben Ghabrit did not exist, I would
not be here today’ said my friend, who had never mentioned this before, though I’ve
known him for years. This had a great impact on me. I worked with two historians:
Benjamin Storam, specialist of the Maghreb region, and Pascal Le Pautremat, who has
been working for years on the subject of Islam in France. I needed to be surrounded
by experts to get historical documents. I wanted to have some historical and realistic
background to be able to explore fiction after.
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Ismaël Ferroukhi
“With such an exemplary plot, Ferroukhi could have fallen into historical revisionism;
instead, he avoids generalizing the situations that he so thoroughly depicts. All his
characters have different sides, which allow them to fall any instant on the other side
of the barricade. This is actually the case of the main character, a true symbol of this
period of uncertainties. With a keen sense for subtle details (all Frenchmen are neither
heroes, nor bastards) Ferroukhi succeeds in creating a very just/ honest portrayal of this
era.” (Virgile Dumez, Avoir, alire)
2011 – Les Hommes libres
2007 – La Paire de chaussure (s)
2004 – Le grand voyage
1999 – Petit Ben
1997 – Akim
1996 – L’inconnu (s)
1992 - L’Exposé (s)
Regizor, scenarist. Născut la Kenitra, în Maroc. Încă de la debutul său cu scurtmetrajul
L’Exposé, s-a făcut remarcat la festivalul de la Cannes, unde a obţinut un premiu
Kodak. O şi mai mare recunoaştere dobândeşte cu primul său lungmetraj, roadmovieul Le Grand Voyage, în care un tată şi fiul lui adolescent pornesc din sudul Franţei, cu
maşina, într-un pelerinaj la Mecca. Filmul este selecţionat în numeroase festivaluri,
printre care Veneţia 2004 (Premiul Dino de Laurentiis pentru Cel mai bun debut),
Namur 2004 (Premiul Special al Juriului), Mar del Plata 2005 (Premiul pentru Cel mai
bun film), Teheran 2005 (Premiul pentru Scenariu). Les Hommes libres este cel de-al
doilea film de ficţiune al său.
Director, screenwriter. He was born in Kenitra, Morocco. With his debut with the
short film L’Exposé, he achieved recognition at the Cannes Film Festival, where
he received a Kodak award. He achieves even a greater recognition with his first
feature, the road movie Le Grand Voyage, in which a father and his teenage
son set out on a pilgrimage to Mecca, by car, from the south of France. The film
is selected to take part in different festivals: Venice 2004 (the Dino de Laurentiis
Award for debut), Namur 2004 (the Special Prize of the Jury), Mar del Plata 2005
(the Award for Best Film), Teheran 2005 (the Award for Best Script). Les Hommes
Libres is his second feature.
63
“Adaptarea operei literare e remarcabilă, regia lui
Paquet-Brenner e de o precizie uimitoare, interpretarea
actriţei Kristin Scott Thomas e tulburătoare. (...)
Regizorul reuşeşte perfect să combine cele două fire
narative, cele două poveşti care se petrec în două
epoci diferite, ceea ce e de natură să-l captiveze pe
spectator. Din străzile Parisului şi până la ţară, în Loiret,
de la New York şi până în camera de spital, el e invitat
să urmărească cu sufletul la gură destinele celor două
femei pe care le desparte mai bine de o jumătate de
secol şi să fie frapat de forţa ecourilor dintre trecut şi
prezent.” (Mathieu Payan, Abus de Ciné)
‘The adaptation of the literary work is remarkable,
Paquet-Brenner`s directing is incredibly sharp, Kristin
Scott Thomas` character is very moving (…) The
director succeeds in perfectly mixing the two narrative
structures, the two stories that take place in different
periods of time, which captivates the viewer. From
the streets of Paris to the countryside in Loiret, from
New York to the hospital ward, the viewer is invited to
watch quite out the destinies of the two women, that
are separated by more than a half a century… and to
be struck by the strength of the echoes between past
and present.’ (Mathieu Payan, Abus de Ciné)
O chema Sarah / Sarah’s Key
Elle s`appelait Sarah
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
“Dureros, sângeros şi, finalmente, sfâşietor, O chema
Sarah devine pe alocuri prea greoi, ceea ce nu e în
avantajul filmului, dar există mii de elemente care-l fac
coerent şi lesne de urmărit. Rezultatul te ţine ţintuit
în scaun. Fiind o interogaţie asupra consecinţelor
unei deplorabile perioade de crime politice în Franţa
ocupată şi o poveste despre felul în care investigarea
trecutului are un efect asupra prezentului, O chema
Sarah este plin de interesante elemente-surpriză.”
(Rex Reed, New York Observer)
“Painful, blood-curdling and ultimately heartbreaking,
Sarah’s Key occasionally moves too ponderously for its
own good, but its myriad elements are coherent and
easy to follow. The results will keep you on the edge
of your seat. As a mystery about the consequences
of a deplorable period of political crime in occupied
France, and as a tale about how dredging up the past
has a ripple effect on the present, Sarah’s Key is full
of engaging surprise elements.” (Rex Reed, New York
Observer)
Serge Joncourt & Gilles Paquet-Brenner (după un roman
de / based on a novel by Tatiana de Rosnay)
Pascal Ridao
Montajul / Editor
Hervé Schneid
Muzica / Music
Max Richter
Distribuţia / Cast
Kristin Scott Thomas (Julia Jarmond)
Mélusine Mayance (Sarah Starzynski)
Niels Arestrup (Jules Dufaure)
Frédéric Pierrot (Bertrand Tezac)
Michel Duchaussoy (Edouard Tezac)
Dominique Frot (Genneviève Dufaure)
Gisèle Casadesus (Mamé)
Aidan Quinn (William Rainsferd)
Natasha Mashkevich (Mrs.Starzynski)
Sarah Ber (Rachel)
Stéphane Marsil
Hugo Productions, Studio 37, TF1 droits Audiovisuels –
France 2 Cinéma
Tokyo International Film Festival, 2010: Best Director
Award (Gilles Paquet-Brenner); César Awards 2011–
NOMINATION – Best Actress (Kristin Scott Thomas);
Motion Picture Sound Editors, USA, 2012 – Nominated
Golden Reel Award (Best Sound Editing - Sound Effects,
Foley, Dialogue and ADR in a Foreign Feature Film)
65
Regia / Director: Gilles Paquet-Brenner
Franţa / France, 2010 / 111 min.
VO: Franceză & Engleză / French & English
Paris, iulie 1942. Sarah, o fetiţă de zece ani, e arestată în toiul nopţii, împreună cu
părinţii ei, de către poliţia franceză, care bântuie din casă în casă după familiile de
evrei. Disperată să-şi protejeze fratele mai mic, Sarah îl încuie în dulapul din dormitor
– ascunzătoarea lor preferată -, promiţându-i că se va întoarce să-l elibereze,
imediat ce li se va da şi lor drumul. După şaizeci de ani, povestea fetiţei de atunci se
împleteşte cu aceea a Juliei Jarmond, o ziaristă americană care investighează acele
arestări nocturne. Cercetările sale o fac să descopere secrete care o leagă de Sarah,
ridicând totodată semne de întrebare asupra relaţiilor ei sentimentale.
Paris, July 1942, Sarah, a ten-year old girl, is taken with her parents by the French police
as they go door-to-door arresting Jewish families in the middle of the night. Desperate to
protect her younger brother, Sarah locks him in a bedroom cupboard – their secret hiding
place – and promises to come back for him as soon as they are released. Sixty seven
years later, Sarah`s story interwines with that of Julia Jarmond, an American journalist
investigating the roundup. In her research, Julia stumbles onto a trail of secrets that link
her to Sarah, and to questions about her own romantic future.
66
“Nu ne aflăm într-un scenariu de tipul binele-în-luptă-cu-răul. Noi relatăm fapte,
dar vorbim şi despre consecinţele acestora asupra generaţiilor care au urmat, fără să
recurgem la obişnuitele simplificări şi eludări. Povestea rezonează şi cu istoria propriei
mele familii. Sunt evreu şi bărbaţii din familia mea au fost victimele acelei perioade.
Bunicul meu, un muzician evreu din Germania care se stabilise în Franţa, a fost denunţat
de nişte francezi şi a murit la scurt timp după ce a ajuns în lagăr. Îi aduc un omagiu prin
personajul violonistului, care are un inel cu otravă, pentru ca el singur să-şi poată hotărî
clipa morţii. Mama mi-a povestit pentru prima data asta când mă aflam cu filmul în preproducţie. Anumite lucruri au fost scoase la iveală. Eu nu existam când bunicul a fost
deportat, dar am văzut cât de mult le-a afectat asta pe bunica, pe mama şi pe surorile
mele. Morala pe care mi-am însuşit-o din carte, este că noi, cei vii, trebuie să învăţăm
să trăim cu morţii noştri.” (Gilles Paquet-Brenner)
“We`re not in a good-versus-evil scenario – we have the facts, but also the consequences
on future generations and we`re miles away from the usual shortcuts and simplifications.
Also, it resonated with my own family history. I`m of Jewish origin and the men in my
family were victims of that period. My grandfather, a German Jewish musician who had
settled in France, was denounced by some French people and died shortly after being
sent to the camps. I pay tribute to him in the film through the character of the violinist
who has a ring containing poison, so he alone can decide when he dies. My mother
told me that story for the first time, while I was in pre-production for the film. Certain
things resurfaced. Obviously, I wasn`t around when my grandfather was deported, but
I saw how it had affected my grandmother and my mother and her sisters. The thing
I learned from this book is about the living who have to learn to live with the dead”.
(Gilles Paquet-Brenner)
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Gilles Paquet
Brenner
2010 – Elle s ‘appelait Sarah
2009 – Walled In
2007 – Gomez vs Tavarès
2007 – U.V.
2003 – Gomez & Tavarès
2001 – Les jolies choses
2000 – Le Marquis (s)
Regizor, scenarist. Născut la Paris în 1974. A debutat în lungmetraj în 2001 cu Les
jolies choses, premiat la festivalul de la Deauville pentru cel mai bun scenarist francez.
Filmul a fost remarcat de critici, care au salutat apariţia unui nou autor (Studio
Magazine) şi au apreciat complexitatea scenariului “despre căutarea identităţii bazate
pe o tratare vizuală cu adevărat inventivă” (Premiere). În continuare, Paquet-Brenner
are în vedere, în primul rând, genuri adresate publicului larg, precum comedia
poliţistă, aruncând în joc doi protagonişti complet nepotriviţi, dar care trebuie să
formeze o echipă: marseillezul Tavarès şi parizianul Gomez. După cinci ani, ei vor
reveni într-un sequel. Între cele două aventuri poliţiste, apare o nouă schimbare
de gen, odată cu thrillerul psihologic U.V. Tot un thriller este şi coproducţia francoamericano-canadiană, Walled In.
Director and screenwriter, born in Paris in 1974. His first feature, Les Jolies Choses
(2001), received Best Young French Screenwriter award at Deauville. The film was
noticed by the critics who pointed out ‘the birth of an author’ (Studio Magazine)
and who appreciated the ‘complex screenplay about the search for identity, based
on a really inventive visual treatment’ (Premiere). Next, Paquet-Brenner made an
attempt to entertain the audience with a crowd-pleaser – a police comedy, Payoff
– in which two totally mismatched protagonists must make a team: Tavares from
Marseille and Gomez from Paris. After 5 years, they will be part of ‘Payoff’, the
sequel. Between the two police comedies, he took a turn towards a new genre,
with the psychological thriller U.V. The French-American-Canadian co-production
‘Walled In’ is also a thriller.
67
O fată evreică la Shanghai
A Jewish Girl in Shanghai
“Datorită combinaţiei neobişnuite de animaţie
frumos desenată cu o perspectivă inedită asupra
experienţei războiului, acest film naiv şi fermecător
este menit să impresioneze publicul de toate
vârstele” (Jonathan Walton, UK Jewish Film
Festival)
“With its unusual combination of beautifully
drawn animation and a rarely heard perspective on
the wartime experience, this charming, naïve film
will keep audiences of all ages utterly engrossed.”
(Jonathan Walton, UK Jewish Film Festival)
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Wu Lin (după romanul său de benzi desenate / based on
his graphic novel)
Muzica / Music
Shi Jiayang
Distribuţia / Cast (voci / voices)
Cui Jie
Zhao Jing
Ma Shaohua
Ren Zhongren, Wu Pei, Cai Hongzhuan, Shi Bixi
Shanghai Animation Film Studio
Fifth China International Jilin Animation Festival – Best
Animated Film Award; Macau International Film Festival
2011 – Best Animation.
Go2Films Distribution & Marketing
37/8 Issar Natanzon St.
Jerusalem 97787
Israel
www.go2films.com
69
Regia / Director: Wang Genfa
China, 2010, 80 min.
VO: Chineză / Mandarin Chinese
O fată evreică la Shanghai este primul film de animaţie chinezesc care vorbeşte
despre Holocaust. Acţiunea se petrece în Mica Vienă, cartierul din Shanghai unde,
în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, şi-au aflat adăpost peste 30.000 de
evrei. Rina, o şcolăriţă ochioasă din comunitatea refugiaţilor, se împrieteneşte cu
Zhou A-Gen, un vânzător chinez de clătite. Deşi foarte diferite şi situate la mii de
kilometri distanţă, ţările celor doi se confruntă cu situaţii asemănătoare, atâta vreme
cât Shanghaiul suferă din pricina ocupaţiei japoneze. Luaţi în grijă de către o familie
de localnici, Rina şi frăţiorul ei, Michaeli, se adaptează rapid la viaţa din Shanghai.
Numai că o întâmplare neaşteptată vine să le tulbure din nou existenţa…
A Jewish Girl in Shanghai is the first Chinese animated film to portray the
Holocaust. The story takes place in Shanghai’s Little Vienna – the neighborhood
where around 30,000 Jewish refugees found shelter during WWII. Rina, a wide-eyed
European Jewish schoolgirl, becomes friend with A-Gen, a Chinese pancake seller.
They teach each other about their distant worlds, as Shanghai struggles beneath its
own cruelly portrayed Japanese occupation. Cared for by a local family, Rina and
her younger brother Michaeli adapt quickly to Shanghai life, until a sudden event
throws the precarious balance of their lives into question once again.…
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Wu Lin
“Prima noastră grijă a fost să respectăm realitatea istorică. Aşa cum spune un celebru
dicton: adevărul înseamnă putere. Realismul e cel care dă forţă şi argumente oamenilor
să clădească un viitor mai bun. Eu am scris un scenariu bazat pe întâmplări adevărate
şi era nevoie de un desen clar, puternic şi cu puţină influenţă chinezească. Oamenii
din ţara mea sunt interesaţi să afle mai multe despre Israel şi despre evrei, pe care ii
consideră foarte inteligenţi. În fond Marx şi Einstein nu erau evrei? “ (Wu Lin)
“O fată evreică la Shanghai este prima animaţie chinezească care abordează subiectul
Holocaustului şi o face cu sensibilitate. Perspectiva proaspătă asupra personajelor
principale demonstrează că evenimentele din trecut nu mai sunt tributare relatărilor
despre Holocaust, iar spectatorul e liber să tragă propriile lui concluzii. Frumos desenate,
personajele prind viaţă cu ajutorul culorilor bogate şi al dialogului fermecător” (Becky
Sear, Best for Film)
“Our main concern was to be true to the actual facts, to the historic truth. As a
famous quotation says: truth means power. Realism is the one that gives the people
the strength and the reasons to build a better future. I wrote a script based on true
facts and it needed a clear and strong cartoon, with a bit of a Chinese flavor. The
people in my country are interested in finding out more things about Israel and
about the Jews, that they think are very intelligent. And after all, weren`t Marx and
Einstein Jews?” (Wu Lin)
Scriitor, scenarist. De formaţie profesor de istorie, în 2005 a început să se preocupe
de episodul refugierii evreilor la Shanghai în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Prietenia cu Jerry Moses, un evreu american, originar din Breslau, care a trecut în
copilărie printr-o asemenea experienţă, l-a ajutat să înţeleagă mai bine împrejurările.
În 2008, el a publicat un roman grafic intitulat “O fată evreică din Shanghai”, care
s-a vândut în 4000 de exemplare, încă din primele 6 luni. Faptul că dialogurile
personajelor desenate erau în limba engleză, a limitat răspândirea cărţii pe piaţa
chineză. Este unul dintre motivele pentru care Wu a vrut ca romanul să devină film,
un film adresat nu numai adulţilor, ci şi copiilor, în speranţa că ar putea constitui o
pildă pentru generaţiile viitoare.
“A Jewish Girl in Shanghai is the first Chinese animation to deal with the Holocaust,
and manages it sensitively. The fresh perspective of the main characters means that the
events of the times are freed from clichéd depictions of the Holocaust and the viewer
is able to draw their own conclusions. Beautifully drawn, the doe-eyed characters are
brought to life using rich colours and charming dialogue.” (Becky Sear, Best for Film)
Writer, screenwriter. A History teacher, in 2005 he started being interested in the
episode of the Jews that seeked refuge in Shanghai, during the WWII. His friendship
with Jerry Moses, an American Jew from Breslau, who had been gone through this
experience as a child, helped him better understand the circumstances. In 2008 he
published a graphic novel called ‘A Jewish Girl from Shanghai’, which sold over
4,000 copies in the first 6 months. The fact that the dialogues of the depicted
characters were in English, limited the spreading of the book on the Chinese market.
This is one of the main reasons why Wu wanted the novel to be turned into a film,
a film which is meant not only for the grown-ups, but also for the children, with the
hope that it may represent an example for the future generations.
71
Pisica rabinului / The Rabbi’s
cat / Le chat du Rabbin
“Trebuie să salutăm intransigenţa lui Sfar care a
refuzat orice efect facil, simplitatea şi îndrăzneala
cu care şi-a dus proiectul la bun sfârşit.” (Bernard
Génin, Positif )
“We have to acknowledge Sfar’s uncompromising
spirit, that rejected any shallow effect, his simplicity
and his boldness, the qualities that made him carry
this project to a well-deserved end.” (Bernard
Génin, Positif )
“Animaţia e blândă şi fluidă. Dar filmul se impune
prin sunet. Prin muzica ce îmbină ritmuri de
kletzmer cu celke de inspiraţie arabo-andaluză,
şi mai ales prin vocile de primă mână” (Aurélien
Ferenczi, Telerama)
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
“The animation is tender and fluid. But the movie
stands by its soundtrack. The music mixes klezmer
rhythms with Arabian-Andalusian celke, and
its first class singing voices.” (Aurélien Ferenczi,
Telerama)
Sandrina Jardel & Joann Sfar
Montajul / Editor
Maryline Monthieux
Muzica / Music
Olivier Daviaud
Distribuţia / Cast (voci / voices)
François Morel (Pisica / The cat )
Maurice Benichou (Rabinul / The Rabbi)
Hafsia Herzi (Fiica rabinului / The Rabbi’s daughter)
François Damiens (Reporterul / The reporter)
Mathieu Amalric (Prinţul / The prince)
Joann Sfar & Antoine Delesvaux
Autochenille Production
Selecţionat la / Showed in Annecy International Animated
Film Festival 2011; César Awards 2012; European Film
Awards 2011.
TF1 INTERNATIONAL
6 Place Abel Gance
92 100 Boulogne Billancourt
France
www.tf1international.com
sales@tf1.fr
73
Regia / Director: Joann Sfar & Antoine Delesvaux
Franţa / France, 2011, 100 min.
VO: Franceză / French
Subtitluri / Subtitles: Română - Engleză / Romanian – English
Algeria, cca. 1920. Rabinul Sfar locuieşte împreună cu fiica sa, Zlabya, un papagal
gălăgios şi o pisică şmecheră, care mănâncă papagalul şi începe să vorbescă, dar
spune numai minciuni. Rabinul vrea să se descotorosească de pisică, dar aceasta
o iubeşte atât de mult pe fetiţă, încât ar face orice ca să-i rămână alături, chiar şi
să participe la Bar Mitzvah! Aşa că rabinul trebuie s-o înveţe rapid pe pisică legile
lui Moise! Când rabinul trebuie să dea un examen în limba franceză, pisică face
sacrilegiul de a invoca cerul în ajutor. Rabinul trece proba, iar pisica nu mai poate
vorbi, aşa că va fi tratată din nou ca un animal de companie oarecare. Dar aventurile
nu se opresc aici...
Algeria, circa 1920. Le Rabbi Sfar lives with his daughter Zlabya, a noisy parrot and
a sneaky cat, who devours the parrot and begins to talk – only to tell lies. The Rabbi
wants to get rid of the cat, but it is so in love with his little girl that it will do anything
to stay with her, even attend her Bar Mitzvah! So the Rabbi has to give his cat a crash
course in the Law of Moses! When the Rabbi receives notice that he will have to
pass a test in French to keep his position, the cat commits the sacrilege of calling on
the Eternal to help out. The Rabbi succeeds, but the cat stops talking. The cat is once
again treated like an ordinary pet. And the adventures are not over...
De la bandă desenată la film
Lui Joann Sfar i-a plăcut întotdeauna să deseneze după modele reale. Întâmplător
avea acasă o pisică. Ea a devenit eroina din banda desenată “Pisica rabinului”, a
cărei prim volum a apărut la editura Dargaud în ianuarie 2002, fiind caracterizată
de un atipic amestec inspirat din Voltaire, cultura evreiască din Algeria şi Albert
Cohen. De-a lungul a nouă ani, au mai apărut cinci volume din această serie, care
s-au vândut în peste 900.000 exemplare şi au fost traduse în 15 limbi. Astfel, Sfar
devine, alături de Marjane Satrapi, (autoarea romanului grafic “Persepolis”) unul
dintre cei mai importanţi autori de benzi desenate ai Noului Val Francez. Condiţia
pusă de autor, când s-a pus problema ecranizării cărţii “Pisica rabinului”, a fost să
fie el însuşi regizorul.
“După nouă ani de existenţă sub formă de roman grafic şi în uma numeroaselor
vizite prin şcoli elementare şi licee, mi-am dat seama că, fără să fi avut intenţia,
“Pisica rabinului” pledează pentru nevoia imperioasă de a dedramatiza relaţiile
dintre evrei, creştini şi musulmani. Cu toţii cred că se cunosc între ei, dar nici unul
n-a stat vreodată la masă cu ceilalţi. Povestea mea arată cât de mult se aseamănă
familia de evrei cu cea de arabi! Aşa că scenariul chiar a intenţionat să lanseze un
anume “mesaj”: trebuie să respectăm oamenii, chiar dacă nu le împărtăşim credinţa.
Pisica rabinului nu vorbeşte despre Algeria la începutul secolului XX, ci despre Franţa
multiculturală de azi!” (Joann Sfar)
“Joann vroia un film la fel de fluid precum Pisicile aristocrate şi care să aibă acelaşi
realism emoţional ca şi filmele cu actori. Aşa că metoda noastră s-a bazat pe
principiul translării. Am luat hotărârea să lucrăm iniţial cu actori în carne şi oase, ca
să dăm realism şi ritm personajelor animate.” (Antoine Delesvaux)
From cartoon to movie
Joann Sfar always enjoyed sketching from real life models and he happened to
have a cat at home. Thus she became the protagonist of ‘The Rabbi`s Cat’, whose
first volume was published at the Dargaud Publishing House in January 2002; it`s
an atypical series, a mix of inspiration from Voltaire, the Jewish culture of Algeria
and Albert Cohen. Nine years and five volumes later, ‘The Rabbi`s Cat’ has sold over
900,000 copies and has been translated into 15 languages. Thus, Sfar joins Marjane
Satrapi`s ‘Persepolis’ in triumphant confirmation of the New Wave of French graphic
novelists. Joann Sfar’s condition, when asked about adapting the story for the big
screen, was to direct it himself.
“After its nine years existence as a graphic novel, and as a result of my many visits
to elementary and middle schools, I realized despite myself that ‘The Rabbi’s Cat’
fulfilled a true need: dedramatizing relations between Jews, Christians and Muslims.
They all think they know each other, but none of them go have a meal with the
others. And yet the story shows how an Arab family and a Jewish family are a
lot alike! So writing the screenplay I was much more aware of the ‘message’ we
were getting across: we have the right to respect people without necessarily sharing
their beliefs. ‘The Rabbi’s Cat’ isn’t about early twentieth century Algeria, it is about
multicultural France today!” (Joann Sfar)
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Joann Sfar
Antoine Delesvaux
“Joann wanted an animated film as fluid as The Aristocats, with the emotional
realism of a live action film. The methods we used were all direct translations of this
principle. Beginning with the decision to work with real actors, to bring realism and
rhythm to the characters.” (Antoine Delesvaux)
75
Antoine Delesvaux, producător, regizor. Născut în
septembrie 1979. În 2001, înfiinţează împreună cu
Clément Oubreri un studio de producţie numit “La
Station Animation” care începe să lucreze pentru diferite
canale TV. Numele lui Delesvaux apare ca producător şi
supervizor pe programe precum “Les Zozors”, “Emile
et Mila”, “Momo le Préhisto”, “Monsieur Loutre”, “La
Mare aux Têtards”. În 2005 produce scurtmetrajul Raoul
Superstar, iar în 2007 creează împreună cu Clément
Oubreri şi Joann Sfar casa de producţie Autochenille care
va deveni una dintre cele mai active companii franceze
în domeniu. Pentru a-şi realiza proiectele la care atrag
şi parteneri europeni, cei trei asociaţi înfiinţează şi un
studio de animaţie – Banjo Studio, unde se realizează
lungmetrajul de animaţie Pisica rabinului.
Joann Sfar, regizor, scenarist, producător. Născut în 1971 la Nisa într-o familie
de evrei jumătate sefarzi, jumătate aşkenazi. Desenul este pasiunea lui încă din
fragedă copilărie. Printre altele descoperă plăcerea de a desena persoane vii care
să deambuleze astfel pe străzi. La 23 de ani, trei editori diferiţi – Dargaud, Delcourt
şi L’Association – îl descoperă şi se oferă să-i publice benzile desenate. De atunci
primeşte comenzi non-stop, astfel că în zece ani publică peste 150 de cărţi de
benzi desenate care indiferent de subiect se caracterizează prin umor, inteligenţă
şi sensibilitate la care se adaugă o extraordinară inventivitate şi atracţie vizuală. De
asemenea semnează şi câteva filme de animaţie printre care un clip muzical pentru
Thomas Fersen, care obţine la Festivalul internaţional de la Annecy, ediţia 2006,
premiul Best Music Video. În acelaşi an, banda desenată “Pisica rabinului” obţine
premiul Eisner.
Antoine Delesvaux, producer, director. Born in September
1979. In 2001, he created a production studio, together
with Clément Oubreri, entitled ‘La Station Animation’, and
started working for different TV channels. Delesvaux’s name
is featured as producer and superviser for ‘Les Zozors’, ‘Emile
et Mila’, ‘Momo le Préhisto’, ‘Monsieur Loutre’, ‘La Mare aux
Têtards’. In 2005, he produced the shortfilm Raoul Superstar,
and, in 2007, he created, together with Clément Oubreri and
Joann Sfar, the production house Autochenille, which will
become one of the most active French companies from this
field. They also created an animation studio, entitled Banjo
Studio, in order to attract European partners, where in 2010,
they produced the animation feature ‘The Rabbi’s Cat’.
Joann Sfar, director, screenwriter, producer. Born in 1971, in Nice, în a halfSephardic, half-Ashkenazic Jewish family. Drawing has been his preoccupation since
early childhood. He discovered his pleasure of drawing living characters. At 23, three
different publishers - Dargaud, Delcourt and L’Association – discover him and offer
to publish his cartoons. Since then, he had continuously been comissioned and, in
the last 10 years, he published over 150 cartoon books, characterized by humour,
intelligence and sensitivity, drawn into an astonishing visual shape. He also signed
a few animation movies, like a music video for Thomas Fersen, which was awarded
Best Music Video at International Festival from Annency, 2006. In the same year, the
cartoon ‘The Rabbi’s Cat’ got the Eisner Prize.
Prima mea nuntă / My First
Wedding / Mi Primera Boda
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
TRESPLANOS CINE
cine@tresplanos.com / (5411) 4824 2181
Coronel Diaz 2277 12A / Bs. As. Argentina
77
Patricio Vega
Felix Monti
Montajul / Editor
Francisco Freixa
Muzica / Music
Lucio Godoy & Dario Eskenazi
Distribuţia / Cast
Natalia Oreiro (Leonora Campos)
Daniel Hendler (Adrian Meier)
Imanol Arias (Miguel Angel Bernardo)
Martin Piroyansky (Fede)
Muriel Santa Ana (Ines)
Gabriela Acher (Raquel)
Nathalie Cabiron, Ricardo Freixa, Axel Kuschevatzky
Film Suez, Instituto Nacional de Cine y Artes
Audiovisuales (INCAA), Luz Libre Producciones
Regia / Director: Ariel Winograd
Argentina, 2011, 104 min.
VO: Spaniolă / Spanish
Adrian şi Leonora au hotărât să se căsătorească. El e evreu, ea e catolică. Diferenţa
de credinţă nu reprezintă un impediment, pentru că nici unul, nici celălalt nu sunt
din cale afară de religioşi. Cu toate astea, Adrian nu ştie cum să amâne ceremonia.
Nu pentru că i-ar fi frică (sau poate că-i este?!), ci pentru că a pierdut mai întâi o
verighetă, mai apoi pe amândouă. Ceea ce urmează e un adevărat dezastru.
Jewish-born but now secular Adrián, and Catholic-born, but now quasi-secular
Leonora have finally reached their wedding day. Instead of gracefully embracing
matrimony, Adrián spends the hours leading up to the ceremony trying to postpone
it, not because he’s got cold feet (or does he?), but because he’s clumsily lost, both
his and his bride-to-be’s sacred wedding rings. Disaster ensues.
78
“Filmul are un spirit coral. Una dintre principalele intenţii ale regizorului a fost amploarea
şi diversitatea faunei umane: înverşunata mamă a Leonorei, nesuferiţii părinţi ai lui
Adrian, bunicul exasperat pentru că, de ani de zile, se află sub papucul nevestei,
seducătorul cinic şi agresivul ex-logodnic al miresei, prietena ingenuă şi optimistă care
se îndrăgosteşte de o altă jună, vărul mirelui, preotul catolic şi rabinul cu meditaţiile
lor teologice etc. Nu e greu să descoperi referiri la alte filme de gen şi, dacă e nedrept
să comparăm Prima mea nuntă cu cinematograful lui Howard Hawks, Billy Wilder sau
Blake Edwards, nu putem să nu observăm intenţia regizorului de a recicla anumite
trăsături ale comediei clasice.” (Ziarul “La Nacion”)
“The film has somehow a feeling of a choir. One of the director`s main intentions was
to underline how big and how diverse the human fauna is: Leonora`s strong-headed
mother, Adrian`s awful parents, the grandfather who`s mad for having been for years
henpecked by his wife, the cynical and aggressive ex-fiancé of the bride, the ingénue
optimistic friend who falls for another young woman, the groom`s cousin, the catholic
priest and the rabbi with their theological meditations, etc… It`s not difficult to discover
references to other films of this genre and if it`s unjust to compare ‘My First Wedding’
to the films made by Howard Hawks, Billy Wilder or Blake Edwards, it`s impossible
not to notice the director`s intention to recycle some characteristics of the classical
comedy.” (La Nacion newspaper)
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
ariel winograd
2011 – Mi primera boda
2006 – Cara di queso ‘mi primer ghetto’
2004 – Fanaticos (doc)
1999 – Dracool (s)
1998 – 100% lana (s)
Regizor, scenarist, producător. Născut la Buenos Aires în 1977. Studii la Universidad
del Cine. Producător de emisiuni de televiziune, autor de scurtmetraje şi videoclipuri
muzicale. Se impune în 2004 cu documentarul de lungmetraj Fanii, după care
abordează lungmetrajul de ficţiune, cu o comedie de mare priză la public: Faţă de
brânză – primul meu ghetou.
Director, screenwriter, producer. Born in Buenos Aires in 1977. Studied at the
Universidad del Cine. He produced TV shows, short films and musical videos. He
becomes known in 2004 with his documentary ‘The fans’. After that, he moves
onto the fiction feature, making a well-received comedy: Cheesehead – My First
Ghetto.
79
Razia / The Round Up
La Rafle
“Razia nu este un film de plăcut, ci un film care
să ne determine să înţelegem. Ceea ce reuşeşte
foarte bine.” (Andrew L. Urban, Urban Cinefile)
“The Round Up is not a film to ‘like’; it’s a film
to make us understand; it does that all too well.”
(Andrew L. Urban, Urban Cinefile)
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Rose Bosch
David Ungaro
Montajul / Editor
Yann Malcor
Muzica / Music
Christian Henson
Distribuţia / Cast
Jean Reno (Dr.David Sheinbaum)
Mélanie Laurent (Annette Monod)
Gad Elmaleh (Schumel Weismann)
Raphäelle Agogué (Sura Weismann)
Hugo Leverdez (Jo Weismann)
Olivier Cywie (Simon Zygler)
Matthieu and Romain Di Concetto (Noe Zygler)
Rebecca Marder (Rachel Weismann)
Anne Brochet (Dina Traube)
Isabelle Gelinas (Helene Timonier)
Thierry Fremont (Captain Pierret)
Catherine Allegret (portăreasa ‘Tati’ / janitor “Tati”)
Sylvie Testud (Bella Zygler)
Ilan Goldman
Légende Films
Premiul publicului la / Audience Award at Washington
Jewish Film Festival, Palm Beach Jewish Film Festival,
Miami Jewish Film Festival, Denver Jewish Film Festival,
Atlanta Jewish Film Festival, Los Angeles Jewish Film
Festival, Rochester Jewish Film Festival, Rehoboth Beach
Independent Film Festival, Michiana Jewish Film Festival,
New Jersey Jewish Film Festival, Pittsburgh Jewish Film
Festival, AJC Seattle Jewish Film Festival, Rochester Jewish
Film Festival, Jewish Omaha Film Festival, Shreveport
Jewish Film Festival.
Gaumont S.A.
30 avenue Charles de Gaulle
92 200 Neuilly-sur-Seine
France
81
Regia / Director: Rose Bosch
Franţa-Ungaria-Germania / France-Hungary-Germany, 2010, 115 min.
VO: Franceză - Germană - Idiş / French - German - Yiddish
Subtitluri / Subtitles: Engleză - Română / English - Romanian
Paris, 6 iulie 1942. Un băieţel de 11 ani, Joseph Weismann, trebuie să se ducă la
şcoală cu o stea galbenă cusută pe piept, pentru că aşa impune noul decret emis
de guvernul francez, prin care se interzice accesul evreilor în parcuri, cinematografe,
târguri şi grădini publice. Peste numai zece zile, familia Weismann este trezită în toiul
nopţii şi îmbarcată în autobuze de către jandarmii francezi. 13.000 de evrei sunt
înghesuiţi în incinta velodromului de iarnă parizian. Timp de cinci zile, vor fi ţinuţi
acolo fără hrană, fără apă, fără îngrijire medicală. Razia redă destine reale, atât ale
victimelor, cât şi ale călăilor. Ale celor care au orchestrat totul, ale celor care au avut
încredere. Ale celor care s-au făcut că nu văd. Ale celor care s-au împotrivit. Toate
personajele din film au existat. Toate evenimentele, chiar şi cele extreme, au avut loc
în acea vară a anului 1942.
Paris, July the 6th, 1941. An eleven years old boy, Joseph Weismann, must go to
school wearing a yellow star stitched to his chest, because that`s the way the new
anti-Jews decree of the French government, which has just come into force, says;
according to this decree, all Jews are banned from parks, cinemas, fairgrounds and
public gardens. 10 days later, the Weismanns are woken up in the middle of the
night and pushed inside a bus by the French gendarmes. 13,000 Jews are crammed
into the Winter Velodrome in Paris. They will be kept there for 5 days without any
food, water or medical care. The Round Up charts real destinies: of the victims
and of the persecutors. Of those who organized everything. Of those who had
confidence. Of those who pretended not to see. Of those who fought against it. All
the characters in the film existed for real. All the events, even the extreme ones, took
place in that summer of 1942.
82
“Holocaustul este ceea ce particularizează cel de Al Doilea Război Mondial. Iar în
interiorul acestei excepţii atroce, pentru prima oară adulţii au hotărât să facă rău copiilor
cu un singur scop, acela de a-i distruge! Un lucru nemaiîntâlnit în istorie la o asemenea
scară! Un milion şi jumătate au pierit. Acesta e unul dintre motivele pentru care am
acceptat să fac acest film şi am încercat să-l fac din punctul de vedere al copiilor. Dar
multă vreme m-am îndoit că voi reuşi. În primul rând, nu ştiam dacă voi avea forţa
morală. Eu sunt de formaţie ziaristă. Ştiu cât de mult te poţi implica într-o poveste care
să-ţi ia somnul şi să-ţi strice viaţa. Mă aşteptam la aşa ceva. Şi aşa s-a întâmplat. Dar
mai erau sute şi chiar mii de întrebări… Cum poate cineva să evoce asemenea vremuri
barbare şi să rămână normal? Cum e posibil să lucrezi cu sute de copii în platou, printre
care un protagonist de numai 5 ani? Cum pot filma asemenea orori fără să întorc
capul şi fără să realizez imagini de nesuportat? Cum să găsesc supravieţuitori când, din
13.000 de oameni, ridicaţi de la casele lor, s-au întors doar 25, printre care nici un copil,
din cei 4051?” (Rose Bosch)
“The Holocaust is precisely what makes the Second World War a very different war.
And within this atrocious exception, for the first time, adults specifically chose to harm
children with one objective in mind: destroying them! It is unique in history on such a
scale! 1,5 million of them perished. It is one of the reasons I agreed to make this movie,
wanting to do it from the children’s point of view. But for a long time, I thought such a
movie would be impossible to make. First of all, I was questioning my own moral force.
I am a former journalist. I know how much one can get involved in a story, how it can
alter your sleep, your life. I was ready for that. And certainly it did happen. And also
there were all the questions, hundreds, thousands of them… How could one portray
such barbaric times and yet stay human? How was it possible to direct hundreds of kids
on the set and, among them, a main character who was only 5 years old? How could I
film ‘frontally’ without taking my eyes off, and yet not create unbearable images? How
could I find survivors, when only 25 out of the 13,000 people rounded up came back
and none of the 4,051 children?” (Rose Bosch)
“Transpunând cel mai sumbru moment din istoria modernă a Franţei într-o dramă
istorică, filmul regizoarei şi scenaristei Rose Bosch este o reconstituire plină de pathos a
arestării în masă a 13.000 de evrei parizieni, în vara lui 1942. Beneficiind de o producţie
impecabilă şi de performanţe actoriceşti de excepţie, Razia subliniază suferinţa greu de
suportat cauzată de evenimente aproape incredibile, care s-au petrecut cu adevărat (aşa
cum se menţionează în generic), deşi, de multe ori, simplifică lucrurile, introducându-le
în tiparul luptei dintre bine şi rău.” (Jordan Mintzer, Variety)
“Transpunând cel mai sumbru moment din istoria modernă a Franţei într-o dramă
istorică, filmul regizoarei şi scenaristei Rose Bosch este o reconstituire plină de pathos a
arestării în masă a 13.000 de evrei parizieni, în vara lui 1942. Beneficiind de o producţie
impecabilă şi de performanţe actoriceşti de excepţie, Razia subliniază suferinţa greu de
suportat cauzată de evenimente aproape incredibile, care s-au petrecut cu adevărat (aşa
cum se menţionează în generic), deşi, de multe ori, simplifică lucrurile, introducându-le
în tiparul luptei dintre bine şi rău.” (Jordan Mintzer, Variety)
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Rose Bosch
2012 - Rasputin
2010 – La Rafle
2006 – Animal
Regizoare, scenaristă, producătoare. Studii de semiologie. Îşi începe cariera ca ziaristă
şi se remarcă prin reportajele sale despre subiecte arzătoare ale planetei: foametea
din Nordeste, inundaţiile din Bangladesh, refugiaţii de la graniţa kmero-thailandeză,
terorismul basc etc. În 1987, interesul pentru personalitatea şi biografia lui Cristofor
Columb se soldează cu un scenariu de film care, în 1991, va fi realizat de către
regizorul britanic Ridley Scott. Continuă să scrie scenarii, iar în 2006 va debuta ca
regizoare cu filmul Animal, un thriller ştiinţifico-fantastic despre un tânăr genetician,
care descoperă gena agresivităţii. Razia este cel de al doilea lungmetraj al său.
Director, screenwriter, producer. She studied semiology, then starts her career as
a journalist and her voice become heard thanks to her stories on important topics
about the world: the hunger in Nordeste, the flood in Bangladesh, the refugees
at the Khmero-Thai border, the basque terrorism, etc. In 1987 her interest in the
personality and life of Christopher Columbus ends up in a feature film script, which
will be turned into an actual film in 1991, by the British director Ridley Scott. She
continues to write scripts and, in 2006, she made her debut as a director with
Animal, a Sci-Fi thriller about a young geneticist who discovers the gene of the
aggressiveness. The Round Up is her second feature film.
83
Stele neliniştite / Simone and
Gustave / Le Stelle Inquiete
“Cu totul surprinzătoare sunt luminozitatea şi
căldura peisajului, pus foarte bine în valoare
de inspirata imagine a lui Raoul Torresi. Ele
contrastează cu ecourile războiului, care se simt,
chiar dacă sunt încă îndepărtate.” (Stefano Coccia,
Cine Clandestino)
“Raoul Torresi`s inspired cinematography catches
the light and the warmth of the scenery in a
completely surprising way. They are set in contrast
with the echoes of the war, which can still be felt
even if they are far away.” (Stefano Coccia, Cine
Clandestino)
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Emanuela Piovano
Raoul Torresi
Montajul / Editor
Roberto Perpignani
Muzica / Music
Marc Perrone
Distribuţia / Cast
Lara Guirao (Simone Weil)
Fabrizio Rizzolo (Gustave Thibon)
Isabella Tabarini (Yvette Thibon)
Marc Perrone (Pepe)
Luigi Liprandi (Mayor)
Danilo Bertazzi ( Părintele Perrin / Father Perrin)
Dil Gabriele dell`Aiera (Ivo)
Giulia Bonavolontà
KITCHENFILM SRL, TESTUKINE, in association with A&G
Premiul Golden Globes Italy 2011 – categoria “filme care
nu trebuie uitate” / ‘Unforgettable Movies’ Category.
Distribuitor /Distribution company
KITCHENFILM S.R.L.
Via Nuova delle Fornaci, 20”
„Villa Rondine”
00165 Roma
Italia
www.kitchenfilm.com
kitchen@kitchenfilm.com
85
Regia / Director: Emanuela Piovano
Italia / Italy, 2010, 91 min.
VO: Italiană / Italian
Bazată pe un episod real din viaţa tinerei şi carismaticei Simone Weil, aceasta este
povestea istoricei sale întâlniri cu cel care i-a fost gazdă în vara anului 1941 –
Gustave Thibon, “ţăranul filosof “. Ulterior, el avea să publice postum unul dintre
cele mai cunoscute manuscrise ale ei. Sub vraja acestui “ţinut fermecat” acoperit
de vii, lavandă şi scăldat de soarele din Provence, Simone, Gustave şi soţia acestuia,
Yvette, cunosc un moment unic şi nepreţuit de intimitate. În această ambianţă plină
de complicitate, gelozii şi tachinări, dar nelipsită de iubire şi amuzament, timpul pare
să se fi oprit în loc pentru o clipă, în Franţa ocupată.
Based on a true episode in the young life of the charismatic French philosopher
Simone Weil, this was the charming historic encounter with her host, Gustave
Thibon, the ‘philosopher peasant’ who would later posthumously publish one of
her most famous manuscripts. Under the spell of this ‘enchanted land’ of vineyards,
lavender, and the Provencal sun, Simone, Gustave and his wife, Yvette, live a unique
and precious moment of intimacy. As teasing, complicity, and jealousies give way
to love and laughter, the power of sheer joy makes even time stop for a moment in
occupied France.
86
“Am vrut să fac un film simplu, uşor şi aerisit, aşa cum i-ar fi plăcut lui Simone. (…)
Am vrut să fac un film plin de lumină pentru vremurile noastre întunecate, pentru că
Simone m-a învăţat că ultima expresie a curajului e speranţa. A fost pentru prima data
când mi-a trecut prin minte să fac un film de epocă. Şi nu l-aş fi făcut, dacă nu aş fi avut
un subiect relevant. Relevant pentru acea perioadă, când această femeie foarte tânără,
profesoară de filozofie, a stat la o fermă din Ardèche împreună cu Gustave Thibon şi
nevasta lui. Franţa guvernării de la Vichy şi Italia de azi. Asta e, un moment istoric, când
nu suntem siguri ce se va întâmpla cu acele ideologii, ale căror limite le-am văzut. (…)
Am încercat să facem un film deschis şi profund despre trecerea unui meteorit, pentru
că Simone a fost un meteorit prin viaţa unui cuplu obişnuit, deşi, după această trecere,
şi el a devenit filozof. O poveste de dragoste în care dragostea nu este implicare, ci
iluminare.” (Emanuela Piovano)
“I wanted to make a simple film, light and airy, as Simone would have liked it. (...)
I wanted to make a film filled with light for our dark times, Simone having taught
me that the ultimate essence of courage was hope. This was the first time I had ever
thought of making a period film. And I would not have done so if it had not been a
relevant film. Relevant also to that period when this very young woman, a professor
of Philosophy, stayed at a farmhouse in the Ardèche, with Gustave Thibon and his
wife. The France of Vichy, and the Italy of today. That is, a historic moment when we
are not quite sure what will happen to those ideologies whose limits we have seen.
(...) We tried to make an open and profound film about the passing of a meteor, for
Simone was a meteor, through the everyday life of an ordinary couple, though he too
became a philosopher after this passing. A love story in which love is not attachment,
but illumination.” (Emanuela Piovano)
“După Amorfù şi Complicele, Emanuela Piovano se măsoară cu un personaj de proporţii
titanice, atât morale, cât şi intelectuale. Bazându-se pe experienţa sa de a gestiona
o naraţiune despre femei, regizoarea piemonteză se încumetă în Stele neliniştite să
realizeze ceva foarte dificil: să o rupă pe Simone Weil de energia vibrantă a scrierilor ei
filosofice şi să o supună analizei uşor neruşinate şi voyeuristice a aparatului de filmat, în
aşteptarea imprevizibilului.” (Tiziana Morganti, Movieplayer)
“After Amorfù and Le Complici, Emanuela Piovano tries her strength against a titanical
character, both in moral and intellectual power. Counting on her own experience
in telling stories about women, the director, with her Stelle inquiete tries to achieve
something very difficult: to tear Simone Weil apart from the vibrating energy of her
philosophical works and to place her under the somehow shameless and voyeuristic
analysis of the camera, waiting for the unforeseeable to happen.” (Tiziana Morganti,
Movieplayer)
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Emanuela Piovano
2010 – Le stelle inquiete
2003 - Amorfù
1997 – Le complici
1992 – L ‘aria in testa (doc)
1990 – Le rose blu (doc)
1987 – Senza fissa dimora (s)
Regizoare, scenaristă, producătoare. Născută la Torino în 1959. Absolventă a
Facultăţii de Critică şi Istorie a Filmului, în 1984. Cercetătoare la Arhiva Naţională
de Filme a Rezistenţei, fondatoare a mişcării Camera Woman, o organizaţie nonprofit care îşi propune să promoveze femeile în cinema, precum şi a companiei de
producţie Kitchenfilm, cu sediul la Roma. Debutul său în lungmetrajul de ficţiune
este thrillerul Le complici, urmat la o distanţă de câţiva ani de Amorfù – o poveste
de amor dintre o psihiatră şi pacientul ei. Indiferent de genul abordat, caracteristic
pentru Piovano este faptul că încearcă să meargă pe căi mai puţin bătătorite.
Director, screenwriter, producer. She was born in 1959 in Turin, where she graduated
in Film History and Criticism. She worked as a researcher at the National Film
Archives of the Resistance, then she founded the movement Camera Woman, a
non-profit organization whose aim is to promote the women`s work in cinema; she
also founded Kitchenfilm, a film production company with its office in Rome. Her
feature film debut was with the thriller Le complici, which was followed a few years
later by Amorfù – a love story between a psychiatrist and her patient. No matter
what genre she chooses, Piovano`s characteristic is the fact that she tries to avoid
the beaten tracks.
87
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Panorama Scurtmetraje
Panorama Short Films
A-7714
Cohen de pe pod / Cohen on the Bridge
Dumnezeu să te aibă în pază / May God Give You Peace
O zi minunată / A Wonderful Day
Păstorul misterios / The Mysterious Shepherd
Smochinul fermecat / The Fig Tree
Spre steaua lui David / Starring David
Un sandvici cu tâlc / A Reuben by Any Other Name
Propunere afiş Andreea Jugănaru,
2012.
Poster proposal by Andreea Jugănaru,
Festival 2012.
89
90
A - 7714
Regia / Director: Manuela Borza
România, 2010, 3 min. 85”
Acest scurtmetraj e rezultatul cursului de “Iluminare şi exponometrie” susţinut de
conf. univ. dr. Xantus Gabor, curs pe care l-am avut în anul al II-lea, semestrul al IIlea. Trebuia să ilustrăm un poem ,iar eu mi-am găsit inspiraţia într-o carte cu poezii
ale unui supravieţuitor al Holocaustului, pe nume Alexander Kimel. Era perioada în
care mă familiarizam cu fotografia pe film alb-negru şi îmi doream ca şi acest film să
se încadreze în estetica respectivă. Cu Iulia (actriţa) am avut o legătură strânsă în ziua
filmării, a înţeles de la început ce doream de la ea. E o persoană deosebită.
Cohen de pe pod
Cohen on the Bridge
Manuela Borza
Manuela Borza
Distribuţia / Cast
Iulia Benze ( Femeia evreică / the Jewish woman)
Cluj Napoca “Babes-Bolyai” University; Faculty of
Theatre and TV
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
This short film is the result of the course ‘Illumination and exponometry’ held by
Ph.D. prof. Xantus Gabor during the second semester of the second year. We were
supposed to illustrate a poem and I found my inspiration in a book of poems written
by a Holocaust survivor, named Alexander Kimel. That was the time I was getting
close to the black and white photography on film and I wanted this film to be within
the framework of this aesthetics. On the shooting day I had a close relationship
with Iulia (the actress); she understood what I expected from her from the very
beginning. She is a very special person.
Andrew Wainrib
Uri Akerman, Itzik Ben Senior, Buza, Asher Ben Yair,
Yoram Milo, Roni Katzenelson, Raffi, Andi Reiss
Montajul / Editor
Yaniv Sardal
Muzica / Music
Clay Stevenson
Distribuţia / Cast
Shirli Michalevicz, Elan Frank
Studio Fat Cat Animation, Tel Aviv
St.Louis International Film Festival 2009 – Best Short;
Miami Jewish Film Festival 2011 – Best Short Film.
În selecţia oficială la / Official Selection: Palm Spring
International Shortfest 2010, Jerusalem Jewish Film
Festival 2010, Atlanta Jewish Film Festival 2010, Toronto
Jewish Film Festival 2010, San Francisco Jewish Film
Festival 2010, Denver Jewish Film Festival 2011, Austin
Jewish film Festival 2011
91
Regia / Director: Andrew Wainrib
Israel - SUA, 2009/ Israel-USA, 2009, 21 min.
Cohen de pe pod: Operaţiunea Entebbe este un documentar de animaţie despre
evenimentele dramatice din perioada 27 iunie – 4 iulie 1976, când un avion al
companiei Air France, zborul 139 de la Tel Aviv la Paris, a fost deturnat de către
terorişti şi dus la Entebbe, în Uganda. După şase zile, ostaticii au fost eliberaţi de
către forţele speciale israeliene printr-una dintre cele mai îndrăzneţe operaţiuni din
istorie. Filmul montat foarte strâns, filmat în alb / negru în 2D şi 3D, îl are narator
pe actorul Oded Fehr, care relatează întâmplările din punctul de vedere al lui Amir,
primul ofiţer de comando care a intrat în terminal înfruntând focul ucigător şi alte
piedici imposibile. Intervin, de asemenea, vocile unora dintre adevăraţii ostatici şi
salvatori, ca şi alte figuri imediat recognoscibile, precum primul ministru Benjamin
Netanyahu.
Această poveste fără vârstă subliniază puterea curajului şi faptul că, atunci când
nu te mai aştepţi, intervenţia salutară, chiar şi a unei singure persoane, poate salva
multe vieţi.
Cohen On The Bridge:The Entebbe Rescue (COTB) is a 21 minute animated short
documentary of the dramatic events of June 27 to July 4 1976, when Air France Flight
139 en route from Tel Aviv to Paris, was hijacked by German and PFLP terrorists and
taken to Entebbe, Uganda. Seven days later, the hostages were rescued by Israeli
special forces in one of the most brazen rescue operations in history.
This tightly edited film, in 2d and 3d black and white animation, is narrated by Oded
Fehr who recounts the story through the eyes of Amir, the first commando to enter
the Entebbe terminal building against withering fire and impossible odds. It also
features the voices of the actual ex-hostages and special operations rescuers, as well
as other highly recognizable characters like Israeli Prime Minister Bibi Netanyahu.
This timeless story underscores the power of rescue, and how when least expected,
the good actions of even one person can somehow deliver so many others from
hard times.
92
Dumnezeu să te aibă în pază
May God Give You Peace
Regia / Director: Shachar Aharoni, Yotam Boker, Ishai Mayer
Israel, 2011, 12 min.
Viaţa lui Itamar se schimbă atunci când tatăl lui pleacă pe neaşteptate de acasă.
Convenţiile familiei acceptate până atunci nu mai funcţionează, rutina este pusă în
chestiune. De-a lungul filmului, Itamar trece printr-un proces care-l învaţă că familia
înseamnă implicare şi dăruire.
Itamar’s life changes when his father suddenly leaves home; previously accepted
family conventions are shaken and his routine is now in question. During the film,
Itamar undergoes a process in which he discovers the commitment entailed in the
meaning of family.
Manuela Borza
Manuela Borza
Distribuţia / Cast
Iulia Benze ( Femeia evreică / the Jewish woman)
Cluj Napoca “Babes-Bolyai” University; Faculty of
Theatre and TV
O zi minunată
A Wonderful Day / Yom nifla
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Haifa film festival 2011 – third place; Competition of the
Orthodox High Schools in Israel 2012 –1st place;
Efrat ‘Kolnoar 5’ Film Contest 2012.
Joseph Fackenheim, Ariel Weisbrod
Ohad Ezra, Yossi Meiri
Montajul / Editor
Ariel Weisbrod, Yossi Meiri
Muzica / Music
Alon Kaplan
Distribuţia / Cast
Lea Koenig (Bunica / Grandmother)
Ori Yaniv (Sachar)
Elinor Kluger (Sharon)
Dvir Benedek (Supraveghetor consular /Consular
Supervisor)
Tal Moneta, Ariel Weisbrod, Yossi Meiri
Warsaw Jewish Film Festival 2011 – Best Short Film; Jaipur
International Film Festival 2012 – Best Script
Regia / Director: Ariel Weisbrod, Yossi Meiri
VO: Ebraică/ Hebrew
Înainte de a se muta în Germania, Shachar o cere în căsătorie pe logodnica lui, în
speranţa că vrea să meargă cu el. Bunica lui, o supravieţuitoare a Holocaustului, face
totul ca să împiedice această plecare. Conflictul devine inevitabil. O zi minunată
este o incursiune cinematografică în două lumi diferite, în care două generaţii îşi
dezvăluie problemele şi metalităţile, pe fundalul epocii postbelice.
Before moving to Germany, Shachar plans to propose marriage to his girlfriend,
hoping that she will accompany him. His grandmother, a Holocaust survivor, will
stop at nothing to prevent him from going to Germany. The conflict becomes
inevitable. A Wonderful Day is a cinematic exploration into two different worlds,
where two generations unleash their difficulties and judgments with the backdrop
of post-World War II.
Ariel Weisbrod - regizor, producător, scenarist. A absolvit Facultatea de Film din
cadrul Universităţii din Tel Aviv, urmând în continuare cursurile masterale în cadrul
aceleiaşi facultăţi. Proiectul de licenţă a fost realizat în colaborare cu NANA10, unul
dintre cele mai importante portaluri de Internet din Israel.
Yossi Meiri - regizor, producător, director de imagine. Dintre ultimele producţii la
care a luat parte, în calitate de producător, monteur şi director de imagine, şapte
au fost proiectate în cadrul unor festivaluri de film, precum cel de la Cannes (2006),
Locarno (2007), Moscova (2007) şi Montreal (2010).
Ariel Weisbrod - Director, producer, scriptwriter. Graduate of Tel-Aviv University’s
(TAU) Bachelor’s program in Film and is currently enrolled in the Master’s program
in Film at TAU. His final project for his Bachelor’s Degree was made in collaboration
with NANA10, one of Israel’s leading Internet Portals.
Yossi Meiri - Director, producer, cinematographer. His recent production,
cinematography and editing credits include seven short films, which were screened
in such festivals as the Cannes Film Festival (2006), Locarno Film Festival (2007)
Moscow Film Festival (2007) and Montreal World Film Festival (2010).
93
94
Păstorul misterios
The Mysterious Shepherd
Regia / Director: Dusty Hayes
SUA / USA, 2011, 18 min.
VO: Engleză/ English
Subtitluri / Subtitles: Romanian
Păstorul misterios este povestea unei comunităţi de evrei dintr-un străvechi sat
marocan. Un zadik foarte respectat în comunitate se împrieteneşte cu sultanul, ceea
ce stârneşte invidia vizirului, principalul consilier al sultanului, care pune la cale un
plan prin care să-l distrugă pe rabin. Un simplu păstor, foarte inteligent, reuşeşte să
zădărnicească acest complot.
The Mysterious Shepherd tells the story of a community of Jews in an ancient
Moroccan village. A well respected tzaddik who becomes friendly with the sultan,
but their friendship is envied by the king’s advisor. The vizier and imam plot to
destroy the rabbi, but a simple shepherd manages to thwart the vizier’s plans in a
very clever way.
Eli Kantor & Dusty Hayes
Illustration and animation
Bongo Dog Design
Distribuţia / Cast (Voci / Voices)
Matt Cory
Pete Greenberg
Dusty Hayes
Paul Beaudry
Matt Kristiansen
JAM Animations
Smochinul fermecat / The Fig
Tree / La higuera encantada
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Alejo Moreno
Kiko Pino
Montajul / Editor
Alejo Moreno
Muzica / Music
Julio De la Rosa
Distribuţia / Cast
Paula Ramirez (Ariel)
Alejo Moreno & Enrique Ballesteros
La quimera del cine
Haifa film festival 2011 – third place; Competition of the
Orthodox High Schools in Israel 2012 –1st place;
Efrat ‘Kolnoar 5’ Film Contest 2012.
Regia / Director: Alejo Moreno
Spania / Spain, 2009, 15 min.
VO: ladino, spaniolă, arabă / Judae-Spanish, Spanish, Arabic
În Albaicin (Granada) există o legendă care se transmite de secole de la o generaţie la
alta. Ea vorbeşte despre o femeie bătrână care apare în timpul nopţii şi are în grădină
un smochin vrăjit, cu fructe de aur. După ce ascultă povestea din gura mamei sale,
micuţa Ariel adoarme şi în vis e antrenată într-o periculoasă aventură.
There is a legend in the neighborhood of Albaicín (Granada), passed on from
mothers to children for centuries. A strange old woman appears during the night
and hidden in her orchard is a bewitched fig tree whose fruits are golden. Little
Ariel learns this legend from her mother just before going to sleep and will live a
dangerous adventure in her dreams.
În selecţia oficială la / Official Selection: Seville European
Film Festival, New York Sephardic Jewish Film Festival,
Boston Jewish Film Festival, Jewish Eye Film Festival
(Ashkelon), Insight Film Festival (Manchester), Seattle
Jewish Film Festival.
Dusty Hayes - regizor, scenarist, animator. A înfiinţat un studio de graphic design/
animaţie (Bongo Dog Designs) lângă Seattle, Washington, unde locuieşte împreună
cu soţia şi cele două fiice ale lor. Dusty a contribuit creativ la producerea proiectelor
Jam Animations, de la a scrie scenariul, la grafic & web design, crearea de personaje,
animaţie, editare muzică, dublaj de voci şi servicii de post-producţie. Când nu se
ocupă de producerea filmelor de animaţie, Dustry scrie melodii, cântă împreună cu
prietenii săi şi se bucură de peisajele coastei de NV a Pacificului.
Alejo Moreno - regizor, scenarist, producător. Din 2005 face parte din echipa
care realizează programul “Dias de cine” pentru canalul TVE 2, o emisiune de
prestigiu din Spania despre lumea cinematografiei, cea mai veche de acest gen, din
Europa. Debutează cu scurtmetrajul Duelo, pentru care semnează imaginea şi este
recompensat cu premiul IORTV pentru cea mai bună imagine. Smochinul vrăjit este
prima realizare a propriei sale case de producţie, “La quimera del cine”.
Dusty Hayes - Writer, director, animator. Operates a graphic design/animation
studio (Bongo Dog Designs) out of Seattle, Washington, where he lives with his
Alejo Moreno - Director, screenwriter, producer. Since 2005 he’s been working as
a screenwriter, critic and producer in ‘Días de cine’ in TVE 2, a prestigious program
specialized in cinema from Spain, and also the oldest of all European television. The
first short he worked on, named ‘Duelo’ was given the IORTV prize, for the best
photography director. The Fig Tree is his first work produced by his own company,
named ‘La quimera del cine’.
wife and two daughters. Dusty has been producing content for JAM Animations in a
variety of ways since August 2010, by contributing scripting, graphic & web design,
character creation, animation, editing, music, voice-over and audio production
services. When he’s not producing cartoons, Dusty writes songs, plays music with
friends and enjoys the outdoors in the scenic Pacific Northwest.
95
96
Spre steaua lui David
Starring David / David de ster
Regia / Director: Ester Gould
Olanda / The Netherlands, 2011, 20 min.
VO: Olandeză / Dutch
Protagonistul acestui documentar este un băieţel de 12 ani, ambiţios şi isteţ, pe
nume David. El e evreu. “Mai bine zis… aproape evreu”. Aici e problema: tatăl e
evreu, mama nu – aşa că, după lege, David nu e evreu. Însă el doreşte să devină pe
deplin şi de-adevăratelea evreu. Ce e de făcut? Ce e atât de special în a fi evreu?
Ce înseamnă să faci parte din poporul evreu? Spre steaua lui David este un film care
abordează teme majore precum credinţa, antisemitismul sau identitatea.
David is a 12-year-old high-flyer. He’s ambitious, witty and Jewish. “Well... almost
Jewish,” he admits. There’s just one slight problem: his father is Jewish, but his
mother is not, so according to Jewish law he’s not Jewish. David wants to become
fully Jewish and really belong, but why? What’s so special about being Jewish?
What does it mean to be part of the Jewish people? Starring David is a funny,
mature children’s documentary that touches on major themes such as faith, antiSemitism and identity.
Ester Gould
Aage Hollander, Adri Schrover, Diderik Evers
Montajul / Editor
Gys Zevenbergen
Muzica / Music
Jeroen Goeijers
Joost Seelen
ZUIDENWIND FILMPRODUCTIONS
Un sandvici cu tâlc
A Reuben by Any Other Name
Distribuitor /Distribution
company
Zuidenwind Filmproductions
P.O.Box 4673
4803 er Breda
The Netherlands
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Boston Jewish Film Festival – Audience Award. În selecţia
oficială / Official Selection: San Francisco Jewish Film
Festival, Hong Kong Jewish Film Festival, UK Jewish Film
Festival, Chicago International Children`s Film Festival,
Vancouver Jewish Film Festival, Boston Jewish Film
Festival, Seattle Jewish Film Festival.
Jeremy Dylan Lanni & Pasquale Lanni
Bradley Sellers
Montajul / Editor
Jimmy Gadd
Muzica / Music
‘Hava Nagila’, arranged by Fred Mandel
Distribuţia / Cast
Jasmine Anthony (Deborah)
Anita Barone (Sarah)
Paul Ben-Victor (Max)
Larry Cedar (Benjamin)
Pamela Cedar (Deli Clerk)
Alanna Ubach (Elizabeth)
Matt Winston (Larry)
Jeremy Dylan Lanni and Robert Novak
Noble Savage Productions and Sonny Boy Studios
AJC Seattle Jewish Film Festival – Audience Award; În selecţia
oficială la / Official selection: Palm Springs International
Shortfest, Hollywood Film Festival, Los Angeles Jewish Film
Festival, Atlanta Jewish Film Festival, Baton Rouge Jewish
Film Festival, Austin Jewish Film Festival, Santa Barbara
Jewish Film Festival, Lenore Marwil Jewish Film Festival
(Detroit), Zagreb Jewish Film Festival, Denver Jewish Film
Festival, East Bay Int’l Jewish Film Festival.
Ester Gould - regizoare, scenaristă. Născută în Scoţia, în 1975. De la zece ani trăieşte
în Olanda. Studii de teatru şi film la Amsterdam şi New York. După o relativ scurtă
activitate în teatru ca asistent de regie, îşi face ucenicia ca scenaristă pe lângă
cunoscuta documentaristă Heddy Honigmann. Din 2005 debutează ca regizoare de
filme documentare de scurt- şi lungmetraj.
Ester Gould - Director, screenwriter. Born in Scotland in 1975, has lived in the
Netherlands since she was ten. She studied Film and Theatre in Amsterdam and New
York. Having worked for a short while in the theatre as an assistant director, she has
worked closely with the renowned documentary filmmaker Heddy Honigmann. In
2005 she made her debut as a short film and feature film director.
Distribuitor /Distribution company
Jeremy Dylan Lanni
Noble Savage Productions Inc.
3943 Veselich Ave., #387
Los Angeles, CA 90039
97
Regia / Director: Jeremy Dylan Lanni
SUA / USA, 2010, 5 min.
Filmul abordează cu umor diferenţele între iudaismul ortodox şi cel reformist,
ilustrate prin deosebirea dintre sandviciul Reuben făcut la New York şi sandviciul
Reuben făcut la Los Angeles. Dacă vreţi să aflaţi dacă sunteţi evreu ortodox sau
evreu reformist, uitaţi-vă la acest film!
The film takes a humorous look at the differences between Orthodox and Reform
Judaism played out in terms of the differences between the New York and Los
Angeles versions of the Reuben sandwich. Brilliant performances are provided by
an ensemble cast of familiar faces from film and television. Are you an Orthodox or
Reform Reubenite? Watch the film and find out!
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Invitat permanent - israel
Permanent Guest - israel
L-am văzut în culori / I Was There In Color
Al cincilea cer / The Fifth Heaven
Australia mea / My Australia
Braţe ofilite / Fluchkes
Independenţă pentru o zi / Independence for a Day
Mendelsohn vizionarul / Mendelsohn’s Incessant Visions
Sfâşiat / Torn
Propunere afiş Andreea Raluca Negru,
2012.
Salsa Tel Aviv / Salsa Tel Aviv
Ultima Poveste a lui Kafka / Kafka’s Last Story
Poster proposal by Andreea Raluca
Negru, selection from the poster contest
99
100
L-am văzut în culori
I Was There in Color
Regia / Director: Avishai Kfir
Montajul / Editor
Avishai Kfir
Itzhak Rubin
„L-am văzut în culori” este povestea extraordinară şi inedită a naşterii Israelului, în
culori! Această peliculă istorică a fost filmată de către Fred Monosson, un om de
afaceri evreu din Brookline, MA, care a murit în 1972. Până la descoperirea acestei
filmări, istoria Israelului putea fi văzută doar în alb-negru. „L-am văzut în culori”
aduce un omagiu acestui erou neelogiat, precum şi numeroşilor evrei americani care
au voluntariat şi au contribuit la crearea statului Israel.
I Was There in Color is an extraordinary, never before seen story of the birth of
Israel in color! The historic footage was shot by Fred Monosson, a Jewish-American
businessman from Brookline, MA who died in 1972. Until this discovery, the history
of Israel was captured only in black and white. Now, for the first time, Israel’s history
is told in color. ‘I Was There in Color’ pays tribute to this unsung hero and to the
many American Jews who volunteered and contributed so much to the realization
of the creation of the Jewish State.
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Avishai Kfir
“A fost un evreu american tipic pentru vremea lui, care s-a implicat şi s-a devotat
ajutorării tânărului stat Israel. Era un om bogat, cu puternice conexiuni politice, atât
în Israel, cât şi în Statele Unite. Singura diferenţă dintre el şi mulţi alţii a fost pasiunea
de a-şi imortaliza viaţa cu un aparat de filmat color de 16 mm. Când a murit, a lăsat
în subsolul casei sale o unică şi preţioasă arhivă despre o epocă pe care nimeni, până
atunci, nu o văzuse în culori. „L-am văzut în culori” spune povestea acestei arhive
ascunse timp de 40 de ani într-un subsol din Brookline, Boston, până când eu am
dat peste ea din întâmplare, cu câteva zile înainte de demolarea casei.” (Avishai Kfir Regizor şi producător independent)
În selecţia oficială / Official Selection: Toronto Jewish Film
Festival 2011, Boston Jewish Film Festival 2010, Rutgers
Jewish Film Festival 2010
“He was a typical American Jew for his time, committed and devoted to help the
young emerging State of Israel. He was a rich man with strong political ties, both
in Israel and the US. The only difference between him and many others was his
passion to document his life with a professional 16 mm color film camera. When
he passed away, he left in his basement a rare and unique historical archive of an
era that no one, until today, ever saw in color. I Was There in Color tells the story
that lay dormant in the basement, in Brookline, Boston, for more than 40 years,
until I accidentally found it, a few days before it was to be dumped.” (Avishai Kfir Independent director and producer)
Ruth Diskin Marketing and Distribution
P.O.Box 7153 7153
Jerusalem, 91071
Israel
101
102
Al cincilea cer
The Fifth Heaven
Regia / Director: Dina Zvi Riklis
1944, în Palestina aflată sub protectorat britanic. După ce mama ei a plecat în
America, iar tatăl ei s-a recăsătorit, Maya, o fetiţă de 13 ani, ajunge la orfelinat.
Acolo îl întâlneşte pe doctorul Markowski, un vechi prieten de familie căruia nu-i vine
să creadă că fata a ajuns acolo. Tot la orfelinat se îndrăgosteşte de Duce, logodnicul
unei muncitoare de la orfelinat şi membru al unei facţiuni teroriste antibritanice.
Într-o lume în care idealurile s-au prăbuşit, cei de la orfelinat aşteaptă sfârşitul celui
de-al doilea război mondial în speranţa că vor ieşi din izolarea personală şi naţională.
Aceasta e povestea începuturilor societăţii israeliene.
1944. Palestine is under the British Mandate. Maya (13) arrives at a remote
orphanage. Her mother has left for America without a trace and her father has
remarried. At the orphanage, Maya meets Dr. Markowski, an old family friend who
seems baffled by her appearance. During her time at the orphanage Maya falls in
love with Duce (25), the fiancé of an orphanage worker and a member of an antiBritish terrorist faction. In a world in which ideals have gone bankrupt, the residents
of the orphanage await the end of the Second World War and hope to be liberated
from their personal and national isolation. This is the story of the beginnings of
Israeli society.
Dina Zvi Riklis & Alma Ganihar (după un roman de /
based on a novel by Rachel Eytan)
Shai Goldmane
Montajul / Editor
Yosef Grunfeld
Muzica / Music
Josef Bardanashvili
Distribuţia / Cast
Yehezkel Lazarov (Dr. Markovski)
Amit Moshkovitz (Maya)
Rotem Zisman-Cohen (Berta)
Alena Yiv (Frida)
Guy Adler (Duce)
Aki Avni (Wolfson)
Yifat Prestelnik, Leon Edery, Moshe Edery
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Dina Zvi Riklis
2011 – Ba’rakiya Ha’Hamishi / Al cincilea cer
2007 - The Witch from Melchot Street / Vrăjitoarea din
strada Melchot
2006 – Shaloh Ima ‘ot / Trei mame
1998 – Levana Yakirati / Poştăriţa
1995 - Shiv ‘a
1994 – Sipur Shematchil Belevaya Shel Nachash / O
poveste care începe cu înmormântarea unui şarpe
1984 – Cordonia (s)
În selecţia oficială la / Official Selection: Hamptons
International Film Festival 2011; Haifa International Film
Festival 2011; Israel International Women Film Festival
2011; Atlanta Jewish Film Festival 2012
Go2Films Distribution and Marketing
Jerusalem, 97787
Israel
103
Regizoare, scenaristă, producătoare.
Absolventă a Universităţii din Tel Aviv, departamentul de teatru. Şi-a început cariera
de cineastă în 1976, scriind scenariul filmului Givat Halfon nu răspunde, regizat de Asi
Dayan. Cu acest prilej, pe platourile de filmare l-a întâlnit pe viitorul ei soţ, regizorul
Eran Riklis. A lucrat atât pentru televiziune, cât şi pentru marele ecran, obţinând
numeroase premii şi recompense peste tot în lume.
Director, screenplay writer, producer.
A graduate of the Theater Department of Tel Aviv University, she began her film
career in 1976, as a script writer on the Asi Dayan film Givat Halfon Doesn’t Answer,
on the same set where she would meet her future husband, director Eran Riklis.
Since then she has made a number of cinematic and television films. Dina Zvi Riklis
has earned numerous awards and recognition for her work all over the world.
104
Australia mea
My Australia
Regia / Director: Ami Drozd
Israel & Polonia / Israel & Poland, 2011, 100 min.
VO: Ebraică, Polonă / Hebrew, Polish
Polonia, mijlocul anilor ‘60. O familie dezbinată dintr-un cartier sărac. După ce s-a
despărţit de soţul ei polonez, o femeie munceşte din greu pentru a-şi întreţine copiii,
doi băieţi de 10 şi, respectiv, 14 ani. Nefiind supravegheaţi, aceştia se înhăitează
cu o bandă de tineri neo-nazişti, împreună cu care atacă şi violentează nişte tineri
dintr-un cartier evreiesc învecinat. Poliţia îi arestează, iar mama află cu stupoare
isprava copiilor. Şocul e cu atât mai mare cu cât ea e evreică, dar le-a ascuns copiilor
adevărul. Supravieţuitoare a Holocaustului, eroina a preferat să-i boteze în rit
catolic pentru a-i proteja. Realizând că nu mai poate continua astfel, ea hotărăşte
să emigreze în Israel. Băiatului cel mare îi spune adevărul, dar pe cel mic îl face să
creadă că se îmbarcă spre Australia. Filmul urmăreşte lupta celor trei emigranţi de a
începe o viaţă nouă într-o ţară străină.
Poland, mid 60’s. A fragmented family in a poor neighborhood. The mother, who is
separated from her Polish husband, spends most of her time working to provide the
basic needs for her two sons, who are 10 and 14 years old. Left to their own devices,
the boys join a neighborhood gang with a strong Neo Nazi orientation. One day, the
gang enters a Jewish neighborhood, beating and stabbing some youngsters, and
are arrested by the police. The mother succeeds in convincing the police to release
her sons, but is shocked to learn about their involvement with Neo Nazis. She had
always thought that she was protecting her sons by concealing her past and origins,
but now she must tell them the truth: she is a Jew. A Holocaust survivor, she wanted
to raise her sons as Catholic Christians, but she realizes that they cannot continue to
live like this and decides to leave Poland. She takes the older boy into her confidence,
but the younger son is told that they are immigrating to Australia, while the truth
is that they are boarding a ship to Israel. The film explores the struggle to form an
identity in a new country, while trying to build a new life in a foreign country.
Ami Drozd
Adam Sikora
Montajul / Editor
Ami Drozd & Haim Tabakman
Muzica / Music
Ofir Leibovitz, Janusz Stoklosa
Distribuţia / Cast
Jakub WRÓBLEWSKI (Tadek)
Aleksandra POPŁAWSKA (Halina)
Łukasz Sikora (Andrzej)
Marek Rozenbaum, Itai Tamir, Dariusz Jablonski, Violetta
Kaminska, Izabela Wojcikl
Transfax Film Production, Apple Film Production
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Ami Drozd
2011 – My Australia
2009 - The Stone Culture
2008 - One Eye Wide Open
2006 - Islam History
2003 - Mother Will Fly a Kite
2001 - Land of Fathers
1994 – Albania, the Eagle Land
1993 - You Can’t Hide It
1990 - Mourning In Av
1988 - The Dibuk of Andrzej Wajda
Jerusalem Film Festival 2011 – Audience Award. În selecţia
oficială la / Official Selection: Denver Jewish Film Festival
2010; UK Jewish Film Festival 2011; Goa International
Film Festival 2011; Los Angeles Israeli Film Festival 2011;
Ashkelon Jewish Eye Film Festival 2011; New York Jewish
Film Festival 2012
Palm Springs International Film Festival 2012; Philadelphia
Israeli Film Festival 2012.
TRANSFAX FILM PRODUCTIONS LTD.
3 Yagia Kapayim street
Tel Aviv, 67778Israel
www.transfax.co.il
105
Regizor, scenarist, monteur. Născut la Varşovia în 1953. Studii de film, televiziune
şi radio la Saddleback College din Los Angeles. În perioada 1980-1995, lucrează
pentru televiziunea israeliană, realizând peste 30 de documentare şi programe TV.
În 1995 îşi întemeiază propria sa casă de producţie. Unul dintre modelele sale este
regizorul Andrzej Wajda, alături de care a avut prilejul să fie în timpul filmărilor la
Korczak.
Director, screenwriter, editor. Born in Warsaw in 1953. After graduating the
Saddleback College in Los Angeles (with studies of film, television and radio), between
1980-1995, he works for the Israeli television, directing over 30 documentaries and
TV programs. In 1995 he sets up his own production company. One of his role
models is the director Andrzej Wajda, with whom he had the privilege of working
during the filming of Korczak.
106
Braţe ofilite
Flutchkes
Regia / Director: Ofer Inov
Braţe ofilite (aceasta este semnificaţia cuvântului “fluchkes”) urmăreşte procesul de
creaţie al dansului “Gila”. Un grup de femei între 72 şi 82 de ani se străduieşte să
facă faţă complicatelor cerinţe ale artei dansului. În acelaşi timp, aceste femei de
treabă şi foarte conştiincioase îşi împărtăşesc problemele şi experienţele inerente
bătrâneţii. Fiecare are imaginea ei personală despre această vârstă. Filmul le
urmăreşte la repetiţii timp de un an, surprinzând momente grele, de slăbiciune,
eşecuri, frământări, precum şi momente de bucurie, prietenie, frumuseţe nobilă
şi succese. În cele din urmă, în faţa aplauzelor publicului s-a născut o realizare
profesională artistică.
Ofer Inov
Montajul / Editor
Yasmine Novak
Anath Kandell, Ofer Inov
One Light Productions
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Ofer Inov
Shanghai TV Film Festival 2011; Docaviv International Film
Festival 2011; Rochester Jewish Film Festival 2012; Reel
Israel Cleveland, OH 2012; Chicago International Movies
& Music Festival 2012; Minneapolis Jewish Film Festival
2012; FilmIsreal! Holland 2012; UK Jewish Film Festival,
2011.
2010 – The Golden Pomegranate by Dan Turgeman
2007 - Beaufort by Joseph Cedar
2004 – Ha-Bsora Al-Pi Elohim / The Gospel According to
God by Assi Dayan
2004 – Medurat Hashevet / Campfire by Joseph Cedar
2002 – Ha shiva me-hodu / Open Heart by Menahem
Golan
2000 – Hahesder / Time of Favor by Joseph Cedar
1995 – Smicha Hashmalit Ushma Moshe by Assi Dayan
1994 - Te’atron Hahaim (doc) by Amos Gitai
1994 – Duel by Tamir Paul
1991 - The Word Maker by Eli Cohen
1988 – El Atzmi by Tamir Paul
1984 – The Ambassador by J. Lee Thompson
Fluchkes (Yiddish for flabby arms) follows the creation process of the dance
performance ‘Gila’. A group of colorful, energetic 72 to 82 year old women bravely
confront the hardships and demands of the art of dance. At the same time, these
honest and conscious women openly share their personal experience and feelings of
getting old. Each one of them presents a unique personal view of old age. The film
followed the group for a year of rehearsals, through moments of hardships, failures
and inside intrigues as well as moments of friendship, happiness, noble beauty and
great success. Finally, in front of an applauding audience, a truly artistic professional
performance is born.
Jerusalem, 97787
Israel
www.go2films.com
107
Director de imagine. Studii: şcoala de film “Bet Zvi” din Israel. Semnează imaginea
unor filme de ficţiune şi documentare realizate de cei mai buni regizori din Israel.
Astfel, el lucrează cu Amos Gitai, Asi Dayan şi Joseph Cedar. Filmele acestuia din
urmă îi aduc două premii OFIR (echivalentul israelian al Oscarului) pentru ca mai
bună imagine: în 2000, pentru Time of Favor şi, în 2007, pentru Beaufort.
Director of photography. In 1981, he graduated the ‘Bet Zvi’ Film School in Israel.
Ofer Inov has shot both feature films and documentaries with some of the bestappreciated directors in Israel, such as Amos Gitai, Asi Dayan (two features), Joseph
Cedar (all three features of him). The films of the latter bring him two OFIR awards
(the Israeli equivalent of the Oscars) for Best Picture: for Time of Favor in 2000 and
for Beaufort in 2007.
108
Independenţă pentru o zi
Independence For a Day
Regia / Director: Liviu Carmely
Potrivit tradiţiei evreieşti, o zi durează între două apusuri de soare. Vineri, 14
mai 1948, într-o casă de pe strada Rothschild din Tel Aviv, a avut loc ceremonia
declarării independenţei Statului Israel. Era ora 16.30. Câteva ceasuri mai târziu,
forţele aeriene egiptene au atacat oraşul, marcând începutul Războiului Israelian
pentru Independenţă. Între timp a început Sabatul, a început o nouă zi, astfel încât
ni s-a acordat onoarea unei singure zile de independenţă. De atunci, Statul Israel e
permanent în stare de război...
Acest film este o călătorie personală şi naţională în peisajul nostru cultural, social
şi istoric. El cercetează deosebirile dintre intenţiile fondatorilor şi ceea ce a rezultat,
întâlneşte chipuri care fac parte din acest peisaj şi încearcă să creeze imaginea
statului dintr-o singură zi.
Liviu Carmely
Udi Ben ARieh, Assaf Sudri
Montajul / Editor
Shimrit (Shish) Ronen
Yariv Mordechai Mozer
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Liviu Carmely
2008 The House on Tabenkin Street
2003 Independence for a Day
2002 Rain on the Battlefield
1986 Solo for a Tuba (producător / producer)
1985 Didi and Joseph
1984 The Professional
1983 Don Juan in Hell
According to Jewish tradition, a day lasts from sunset to sunset.
On Friday, 14.05.48, in a house on Rothschild Street in Tel Aviv, was hastily held the
ceremony of the declaration of the state of Israel`s independence. The time was
16:30. Several hours later, the Egyptian air force struck Tel Aviv, thus making the
beginning of the Israeli War of Independence.
In the meantime, the Sabbath began, a new day commenced and so we were
‘awarded’ a single day of independence. Ever since, the state of Israel is constantly
in a state of war…
This film is a personal and national journey into the cultural, social and historical
Regizor, scenarist. Născut în România, a emigrat în Israel în 1974. Licenţă şi master la
Universitatea din Tel Aviv, Departamentul de film si televiziune. Fondator şi director
al arhivei de film TAU. A câştigat o menţiune pentru „Solo pentru tubă”, de la
Institutul de Film Israelian. Filmul său, „Independenţă pentru o zi”, 2003, a fost
proiectat la Festivalul evreiesc de la Ierusalim, La DaKino România şi pe Channel 8. În
acelaşi an, a făcut imaginea pentru ultimul film al lui David Perlov, „My Stills”.
Director, screenwriter. Born in Romania, immigrated to Israel in 1974. BFA and MFA
graduate of the Tel Aviv University, Film and TV Department. Founder and director
of TAU film archive. Won a Mention Production award for ‘Solo for a Tuba’ by the
Israeli Film Institute. His film, ‘Independence for a Day’ from 2003, was screened at
the Jerusalem Jewish Festival, the Romania DaKino Festival and on Channel 8. In the
same year, he photographed the last film of David Perlov, ‘My Stills’.
landscape of ourselves. The film examines the distinctions between the founders’
intentions and the result, encounters figures which are part of this landscape and
attempts to create an image for remembrance of a state on a day.
109
110
Mendelsohn vizionarul
Mendelsohn’s Incessant Visions
Regia / Director: Duki Dror
Acest documentar e o meditaţie cinematografică despre povestea lui Erich
Mendelsohn a cărui viaţă şi carieră au fost la fel de enigmatice şi de tragice ca şi
vremurile pe care le-a trăit. El făcea schiţe pe bucăţele de hârtie, pe care le trimitea
unei tinere violonceliste care îl aştepta la Berlin. Ea l-a considerat un geniu şi, după
Primul Război Mondial, l-a ajutat să ajungă cel mai solicitat arhitect din Germania.
Când ea a hotărât să-l părăsească pentru un poet comunist, el i-a construit o casă
care i se potrivea perfect, de la livingul cu deschidere spre lac, până la argintărie şi
rochiile de seară. Când naziştii au ajuns la putere, cei doi au fugit din Germania,
abandonând pentru totdeauna casa. Erich şi Louise Mendelsohn au rătăcit între
un continent şi altul, între un război mondial şi altul, între succes şi eşec. Clădirile
pe care Erich le-a construit peste tot în lume, consemnând astfel parcursul lor, au
schimbat istoria arhitecturii.
Galia Engelmayer & Duki Dror
Philippe Bellaiche
Montajul / Editor
Galia Engelmayer & Duki Dror
Muzica / Music
Frank Ilfman
Yael Shavit & Duki Dror
Zygote Films
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Duki Dror
2011 - Mendelsohn’s Incessant Visions
2009 - Across The River
2007 - SideWalk
2005 - The Journey of Vaan Nguyen
2004 - Mr. Cortisone Happy Days
2002 - Raging Dove
2001 - My Fantasia
2000 - Watchman
1999 - Red Vibes
1999 - Taqasim
1998 - Stress Peres
Jerusalem Film Festival 2011 – Honorable Mention. În
selecţia oficială la / Official Selection: St.Louis International
Film Festival 2011, Washington Jewish Film Festival 2011,
Vancouver Jewish Film Festival 2011, San Francisco Jewish
Film Festival 2011, Berlin Jewish Film Festival 2012, Denver
Jewish Film Festival 2012, San Diego Jewish Film Festival
2012, Atlanta Jewish Film Festival 2012, New York Jewish
Film Festival 2012, Miami Jewish Film Festival 2012.
This film is a cinematic meditation about the untold story of Erich Mendelsohn,
whose life and career were as enigmatic and tragic as the path of the century. He
drew sketches on tiny pieces of paper and sent them, from the trenches, to a young
cellist, who was waiting for him in Berlin. She thought he was a genius and after
WW1 she helped him become the busiest architect in Germany. When she planned
to leave him, for a Communist poet, he built a perfect house for her, entirely planned
by him, from the Lakeview living room, to the silver-wear and her evening-gowns.
When the Nazis came to power, they escaped the house and Germany forever.
Erich and Louise Mendelsohn have wondered between continents, between world
wars, between success and failure. The buildings that Erich built around the world,
scattered as a trail of their journey, have changed the history of architecture.
Jerusalem, 97787
Israel
www.go2films.com
111
Regizor, scenarist. “M-am născut de Yom Kippur la Tel Aviv, în 1963, cu numele de
Zaloh Salah Dror Darwish, Părinţii mei erau din Bagdad, de unde au plecat în anii
’50. Când tatăl meu avea 17 ani, a fost acuzat de sionism şi încarcerat pentru 5 ani.
După eliberare, şi-a schimbat numele arab de Darwish, adică Hoinarul, în numele
evreiesc Dror, adică Libertate. Povestea lui a devenit subiectul filmului meu jurnal,
Fantezia mea, care se petrece în timpul Războiului din Golf, în fabrica de menore pe
care o deţine familia mea la Tel Aviv. Am studiat Teatru şi Studii Clasice la UCLA şi am
absolvit Şcoala de Film din cadrul Columbia College din Chicago.”
Director, screenwriter. ‘I was born in Tel Aviv, on Yom Kippur 1963, as Zadok Salah
Dror Darwish. My parents were born in Baghdad, Iraq, from which they have fled in
the 1950’s. When my father was 17, he was imprisoned for 5 years in Iraq, charged
for being ‘Zionist’. After his release, he changed his Arabic last name Darwish
(‘wanderer’) to the Hebrew name Dror (‘freedom’). His story is the subject of my
diary film, My Fantasia, which takes place in the family owned Menorah factory in
Tel Aviv, during the Gulf War. I studied Theater and Classical Studies in UCLA and
graduated Columbia College Film School in Chicago’.
112
Sfâşiat
Torn / Karuah
Regia / Director: Ronit Kertsner
VO: Ebraică – Polonă – Engleză – Franceză / Hebrew – Polish – English – French
Subtitluri / Subtitles: Română – Engleză / Romanian – English
După ce, în urmă cu 12 ani, fusese hirotonisit preot, Romuald Waszkinel descoperă
că părinţii lui erau evrei şi că numele lui adevărat e Jakub Weksler. El este singurul
supravieţuitor al unei familii ucise în timpul Holocaustului. Viaţa şi-o datorează unui
cuplu de polonezi, care a acceptat să-l ia din braţele mamei lui biologice, atunci
când aceasta i-a implorat să-l crească şi să-l facă preot. Odată cu aflarea adevărului,
cele două identităţi au intrat în conflict şi opţiunea s-a dovedit chinuitoare. Weksler
/ Waszkinel nu se putea hotărî să renunţe la nici una dintre ele. Situaţia s-a dovedit
şi mai complicată atunci când la 60 de ani a vrut să emigreze, iar statul israelian a
refuzat să-i acorde cetăţenia. Acest documentar urmăreşte călătoria lui incredibilă de
la sacerdotul catolic, care ţinea slujbe într-o biserică din Polonia, la evreul conştiincios
dintr-un kibbutz din Israel.
12 years after he was ordained as a priest, Romuald Waszkinel found out that
he was born to Jewish parents, that his name was Jakub Weksler. He is the only
survivor of a family that had been killed during the Holocaust. He owes his life to
a Polish couple who accepted to take him from his biological mother`s arms, when
she begged them to raise him to become a priest. Once the truth was out, his two
conflicting identities started tormenting him. Weksler/Waszkinel is unable to give up
either one, each of which demands that he decide who he is. His situation became
even more complicated when at 60 years old he wanted to immigrate, but the state
of Israel denied him his request of becoming an Israeli citizen. ‘Torn’ follows his
amazing journey from conducting mass in a church in Poland, to life as an observant
Jew in a religious kibbutz in Israel.
Ronit Kertsner
Ron Katzenelson
Montajul / Editor
Ronit Kertsner
Ronit Kertsner
Ronit Kertsner& Ofra Tevet Productions
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Ronit Kertsner
În selecţia oficială la / Official Selection: Docaviv
International Film Festival 2011, Palm Beach Jewish
Film Festival 2011, Vancouver Jewish Film Festival 2011,
Pittsburgh Jewish Film Festival 2011, San Francisco Jewish
Film Festival 2011, Toronto Jewish Film Festival 2012,
Portland Jewish Film Festival 2012, Austin Jewish Film
Festival 2012, Pioneer Valley Jewish Film Festival 2012,
Minneapolis Jewish Film Festival 2012, San Francisco
Jewish Film Series 2012, Israeli Film Festival in Los Angeles
2012, Philadelphia Israeli Film Festival 2012, Atlanta
Jewish Film Festival 2012, San Diego Jewish Film Festival
2012, New York Jewish Film Festival 2012.
2011 – Karuah/ Sfâşiat
2009 - Menachem & Fred
2006 – Haktana hanal
2002 – The Secret
Regizoare, scenaristă, monteuză, producătoare. Născută la Ierusalim în 1956. După
serviciul militar este primită la Departamentul de Cinema al Universităţii din Tel Aviv.
După patru ani de studii lucrează în televiziune ca monteuză de filme documentare
de lung şi scurmetraj. Înarmată cu o bogată experienţă, ea abordează cu succes
regia de film. În ultimii zece ani a regizat şi produs patru documentare.
Director, screenwriter, editor, producer. Born in Jerusalem in 1956. After her military
service, she was admitted to the Cinema Department at Tel Aviv University, where she
embarked on a four-year course of study. Upon completion, Ronit began working
as a professional editor of documentaries for TV and other media. Ronit has edited
dozens of documentary films over the years. For the last 10 years, Ronit has directed
and produced 4 documentaries.
Jerusalem, 97787
Israel
www.go2films.com
113
114
Salsa Tel Aviv
Regia / Director: Jorge Weller
VO: Spaniolă - Ebraică / Spanish - Hebrew
Vicki este o dansatoare de salsa din Mexic, care îşi creşte singură băieţelul pentru că
iubitul ei, Beto, a părăsit-o şi a plecat în Israel. Hotărâtă să-l găsească, tânăra mamă
se deghizează în călugăriţă şi pleacă pe urmele lui. În avion îl cunoaşte pe Yoni,
un om de ştiinţă israelian care revine acasă după o călătorie de studii, pregătinduse pentru căsătoria cu Dafna, bogata sa logodnică. În Tel Aviv, Vicki şi Beto sunt
imigranţi ilegali care îşi câştigă pâinea de pe o zi pe alta, dansând prin baruri şi
dând lecţii de salsa. Când Beto e prins de poliţia care îi urmăreşte, Vicki apelează la
ajutorul lui Yoni, care o ascunde la el acasă.
Vicki, a Mexican salsa dancer, a poor single mom leaves her young son with her
mom and flies to Israel, dressed as a nun, in order to sneak in. She plans to work
and follow Beto, her boyfriend and the father of her child. On the plane she meets
Yoni, a young Israeli scientist, who is on his way back to Israel from a research trip, to
marry his rich girlfriend, Dafna. In Tel Aviv, Vicki and Beto are illegal immigrants who
take any day jobs and at night dance and teach in a club to the happy rhythm of
the salsa. But the immigration police chase them. Beto is caught, and Vicki is forced
to hide until she is thrown out into the street. Out of desperation, she goes to Yoni,
who gives her refuge and hides her in his home.
Elisa Dor
Claudio Steinberg
Montajul / Editor
Sergio Libermann
Muzica / Music
Alon Olearchick /Itay Abramovich
Distribuţia / Cast
Angelica Vale (Vicky)
Angel Bonani (Yoni)
Dan Deutsch (Poliţistul / Police Officer)
Hilla Vidor (Dafna)
Zvi Spielmann / Gady Levy /Jorge Weller
Israfilm Motion Pictures ltd.
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Jorge Weller
2011 – Salsa Tel Aviv
2005 – Like a Fish Out of Water
2002 – Mi Telenovela Personal
1990 – No te metas
1982 – Ernesto
Jewish Omaha Film Festival 2011 – Best Comedy; Chicago
Film Festival – Golden Plaque Award. În selecţia oficială
la / Official Selection: UK Jewish Film Festival-Limmud,
2011; Toronto Jewish Film Festival; Washington Jewish
Film Festival; Moscow Israeli Film Festival 2011; Rio de
Janeiro Jewish Film Festival, August 2011; São Paulo
Jewish Film Festival, August 2011; International Film
Festival Guadalajara, Mexico 2011
Regizor, scenarist, producător. Născut la Buenos Aires în 1955. La vârsta de 23 de
ani emigrează în Israel după absolvirea Institutului Naţional de Film din Buenos Aires.
Îşi completează studiile de film şi televiziune la Universitatea din Tel Aviv. Lucrează
la televiziunea israeliană realizând o serie de filme, dintre care cele mai premiate
au fost Ca un peşte pe uscat şi Telenovela mea personală. Salsa Tel Aviv reprezintă
debutul lui în lungmetrajul de ficţiune.
Director, screenwriter, producer. Born in Buenos Aires in 1955. At 23 years old he
emigrates to Israel, after graduating the Buenos Aires Film National Institute. He
continues his film and television studies at the Tel Aviv University. He works for the
Israeli television making a series of films, out of which the most awarded were Like
a Fish out of the Water and My Own Telenovela. Salsa Tel Aviv represents his first
feature film.
37/8 Isaar Natanzon St.
Jerusalem
97787
Israel
115
116
Ultima poveste a lui Kafka
Kafka’s Last Story
Regia / Director: Sagi Bornstein
Israel - Germania / Israel - Germany, 2011, 56 min.
VO: Ebraică - Germană - Cehă / Hebrew - German - Czech
În timpul vieţii, Kafka a ars cam 90% din opera lui. După moartea lui, la 41 de ani,
în biroul său din Praga s-a găsit o scrisoare adresată prietenului lui, Max Brod, prin
care îi cerea să ardă tot ceea ce găseşte ca manuscrise, jurnale, scrisori scrise de
el sau primite. La mai puţin de două luni, Brod nesocotea această ultimă dorinţă
şi semna un contract pentru o ediţie postumă a romanelor lui Kafka nepublicate.
Astfel, “Procesul” a apărut în 1925, urmat de “Castelul” (1926) şi “America”
(1927). În 1939, ducând un bagaj încărcat cu scrierile lui Kafka, Brod a plecat spre
Palestina cu ultimul tren care părăsea Praga, cu cinci minute înainte ca naziştii
să închidă graniţele. Documentarul urmăreşte manuscrisele lui Franz Kafka de la
prima lor călătorie ascunse în bagajul lui Max Brod, până la reşedinţa lor actuală
într-un apartament delabrat din Tel Aviv, păzite straşnic de o femeie excentrică şi
cam nebună şi de numeroasele ei pisici. Rezultatul e o poveste bizară, de coloratură
detectivistă, a cărei ironie şi absurditate nu i-ar fi scăpat marelui autor.
Sagi Bornstein
Eliran Knoller, Sagi Bornstein
Montajul / Editor:
Sagi Bornstein
Muzica / Music
Omer Frenkel
Sagi Bornstein
Bosa Productions
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
sagi bornstein
Monteur, regizor, producător. Studiază fotografia la Camera Obscure School din
Tel Aviv şi Psihologia – Ştiinţele comunicării la Open University. Bogată experienţă
în televiziunea israeliană, unde lucrează ca monteur şi realizator de documentare,
programe de ştiri, publicitate. Înfiinţează şi conduce “Loop”, casă de producţie şi
postproducţie.
XVI International TV Festival Bar Montenegro, 2011 –
Best Author`s Approach. În selecţia oficială la / Official
Selection: Westchester Jewish Film Festival 2012, Leipzig
International Documentary Film Festival 2011, UK Jewish
Film Festival 2011, DocAviv Int’l Film Festival 2011.
Editor, director, producer. Studied Photography at Camera Obscure School, Tel
Aviv and Psychology-Communication in the Open University, Tel Aviv. 13 years of
experience in the Israeli Television industry as a documentary and comedy director,
news and commercials editor. Founder and CEO of LOOP, production and postproduction house.
During his lifetime, Franz Kafka burned an estimated 90 percent of his work. After
his death at age 41, in 1924, a letter was discovered in his desk in Prague, addressed
to his friend Max Brod. ‘Dearest Max,’ it began. ‘My last request: Everything I leave
behind me... in the way of diaries, manuscripts, letters (my own and others’), sketches
and so on, to be burned unread.’ Less than two months later, Brod, disregarding
Kafka’s request, signed an agreement to prepare a posthumous edition of Kafka’s
unpublished novels. ‘The Trial’ came out in 1925, followed by ‘The Castle’ (1926)
and ‘Amerika’ (1927). In 1939, carrying a suitcase stuffed with Kafka’s papers, Brod
set out for Palestine on the last train to leave Prague, five minutes before the Nazis
closed the Czech border. The film follows the manuscripts from their initial journey
in Brod’s suitcase, to their current location, gathering dust in a run down Tel Aviv
apartment, closely guarded by an unstable, eccentric woman and dozens of cats.
The result is a twisted, bizarre detective story, whose irony and absurdity would not
have been lost on the great man himself.
Ruth Diskin Marketing & Distribution Ltd.
P.O.Box 7153
Jerusalem
91071
Israel
www.ruthfilms.com
117
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
CompetiŢie / Competition
A 7986 sau ... Golda Solomon / A 7986 or ... Golda Solomon
A fi caşer / Being Kosher
Coacăze roşii / Redcurrants
Licuricii / Fireflies
Machol România 2011 / Machol Romania 2011
Mostar dus-întors / Mostar Round Trip
Pawel evreul / The Moon Is Jewish
Scrisoare către Wedgwood / A Letter To Wedgwood
Viaţa în fotografii / Life In Stills
Propunere afiş Eduard Constantin,
2012.
Poster proposal by Eduard Constantin,
Festival 2012.
119
120
A 7986 sau ... Golda Solomon
A 7986 or ... Golda Solomon
Regia / Director: Roxana Amzăr Gheorghe
Romania, 2010, 25 min.
VO: Română / Romanian
Subtitluri / Subtitles: Engleză / English
Roxana Amzăr Gheorghe
Florin Ioniţă
Montajul / Editor
Claudiu Nedelcu
TVR
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Roxana Amzăr
Gheorghe
În ciuda tuturor metodelor de persecuţie, au existat oameni care au păstrat în
suflet speranţa. Ea a fost cea care i-a însoţit şi i-a călauzit în momentele în care
erau forţaţi să se despartă de fraţi, surori sau mame. S-a încercat o dezrădăcinare a
evreilor, o moarte spirituală, pe lângă cea trupească. Ei sunt cei care au fost minţiţi,
umiliţi, terorizaţi, batjocoriţi, exterminaţi. Şi totuşi, există supravieţuitori, există voci
care condamnă, voci care nu ne lasă să uităm. Ororile pe care le-au trăit evreii în
lagărele de concentrare, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, nu mai sunt
un secret pentru nimeni. Puţinii supravieţuitori ai acelor vremuri tulburi încearcă
să lase în urmă amintirile de coşmar, adunate în anii în care au luptat să scape cu
viaţă din lagărele de concentrare. Este şi cazul doamnei Golda Solomon din Sighetu
Marmaţiei, una dintre vecinele familiei lui Elie Wiesel.
Realizatoare TV. Născută în 1979 la Bucureşti. Studii de Jurnalism, master în
Comunicare şi Relaţii Publice. Din 1998, realizatoare de emisiuni TV. Din 2004,
reportaje şi emisiuni la Departamentul Minorităţi din TVR – Secţia Emisiuni pentru
alte minorităţi. “Viaţa minorităţilor din România şi nu numai, a constituit subiectul
multor reportaje pe care le-am realizat de când lucrez în acest domeniu. Pornind de
la ţăranul simplu şi terminând cu instituţiile oficiale, minorităţile reprezintă un factor
important în România.”
TV filmmaker. She was born in Bucharest in 1979. After studying Journalism, with a
M.A. in Communication and Public Relations, she became a TV filmmaker in 1998.
Since 2004, she has been making TV programs within the Minorities department in
TVR – programs for other minorities section. ‘The life of the minorities from Romania
and not only, was the main topic of the TV programs I made since I have been
working in this field. Starting from the simple peasant and finishing with the official
institutions, the minorities represent an important part of the Romanian society.’
In spite of the persecuting methods, there were people who kept their hope alive in
their souls. They carried it with them along the way and it gave them strength when
they were forced to part from their brothers, sisters or mothers. The intention was
the uprooting of the Jews, not only the physical death, but also the spiritual one.
They are the ones that have been lied to, humiliated, kept under terror, mocked at,
exterminated. And still, there are survivors, there are voices that blame out loud,
voices that don`t let us forget, What the Jews went through in the concentration
camps during the Second World War is not a secret for anyone anymore. The very
few survivors of those awful times try to leave behind the nightmarish memories
from the years when they struggled to stay alive and to escape the concentration
camps alive. This is the case of Mrs. Golda Solomon from Sighetu Marmatiei, one of
Elie Wiesel family`s neighbours.
Ruth Diskin Marketing & Distribution Ltd.
P.O.Box 7153
Jerusalem
91071
Israel
www.ruthfilms.com
121
122
A fi caşer
Being Kosher
Regia / Director: Ruth Olshan
Germania / Germany, 2010, 90 min.
VO: Germană - Rusă - Lituaniană / German - Russian - Lithuanian
A fi caşer este o investigare tragicomică a legilor purităţii evreieşti. De la mâncarea
caşer la igiena ritualică, de la viaţa intimă după standardele religioase până la cea
„nu chiar caşer”, identitatea evreiască şi istoria familială a regizoarei Ruth Olshan
însăşi creează acest documentar, ca o incursiune în trecutul est-european al autoarei
şi în viaţa evreilor din Germania de azi.
Ruth Olshan
Dietmar Ratsch
Montajul / Editor
Christian Matern, Karin Jacobs
Muzica / Music
Jens Grötzschel
Sonia Otto, Arek Gielnik, David Bernet
INDI Film, Stuttgart
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Ruth Olshan
Being Kosher is a tragicomic exploration of Jewish purity laws. From kosher food
to ritual hygiene, sex by the book to the ‘not quite kosher’, Jewish identity and
family history of the filmmaker Ruth Olshan herself – a documentary journey into
the author’s Eastern European roots and contemporary Jewish life in Germany.
2010 - Being Kosher
2005 - Wie Luft zum Atmen
2002 - Savannah
2001 - Quién eres tú? (s)
2000 – Gott Hustet (s)
Filmfest München 2011; Prix Europa 2011; Filmfestival
Biberach; Mostra International de Cine São Paulo
INDI Film GMBH
Heinrich-Roller-Str.15
10405 Berlin
www.indifilm.de
info@indifilm.de
123
Regizoare, scenaristă. Născută la Moscova în 1970. Studii de teatru şi film la Freien
Universität din Berlin, apoi de film şi televiziune la Kunsthochschule für Medien din
Köln.
Director, screenwriter. Born in Moscow in 1970, she studied theatre and film at the
Berlin Freien Universitat and then film and television at the Köln Kunsthochschule
für Medien.
124
Coacăze roşii
Redcurrants
Regia / Director: Leo Kantor
Polonia & Suedia / Poland & Sweden, 2011, 34 min.
VO: Polonă / Polish
Leo Kantor
Witold Adamek
Ernest Zawada
P.A.I. Studio & Close-Up Warszawa, Poland
Coacăze roşii este un film documentar după un spectacol teatral, susţinut de Leo
Kantor pe scena Teatrului Rozmaitosci din Varşovia atunci când, după o absenţă
de 42 de ani, a revenit în Polonia. Propunându-şi să vorbească despre destinul lui,
Kantor începe astfel: “În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, un million şi
jumătate de copii au fost ucişi. Ei nu vor mai vorbi niciodată. Cei care au supravieţuit
spun întotdeauna poveşti cu final fericit.” Unul dintre aceşti supravieţuitori este chiar
Kantor. Coacăze roşii este un film biografic, care ne poartă înapoi în timp, fiind
şi o pledoarie pentru respectul faţă de om, pentru apărarea demnităţii acestuia,
indiferent cine este el.
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Leo Kantor
În selecţia officială / Official selection: Jerusalem Film
Festival 2001; Jewish Motifs Warszawa 2012; Krakow
Film festival 2012.
2010 - Being Kosher
2005 - Wie Luft zum Atmen
2002 - Savannah
2001 - Quién eres tú? (s)
2000 – Gott Hustet (s)
Redcurrants is a documentary made after a theatre show, performed by Leo Kantor,
on the stage of the Rozmaitosci Theatre in Warsaw, when, after 42 years of being
away from Poland, he returns. With the resolution of wanting to speak about his
own destiny, Kantor begins like this: ‘During the Second World War, a million and
a half children were murdered. They will never be able to speak again. The ones
that survived always tell stories with happy end.’ One of these survivors is Kantor
himself. Redcurrants is a biographical film, that takes us back in time and which
pleads for respect towards a human being, for protecting one`s dignity no matter
who he/ she is.
Regizor, scenarist, cadru didactic universitar, ziarist. Născut în 1940. În timpul celui
de al Doilea Război Mondial, s-a refugiat, împreună cu mama sa, în Urali. Tatăl lui a
murit în 1941 în luptele de lângă Harkov. A fost adoptat de un evreu polonez, cel deal doilea soţ al mamei sale şi, în 1946, toată familia s-a mutat în Strzegom, un orăşel
din Silezia Inferioară. Retragerea trupelor germane, la care a asistat, e un lucru pe
care nu-l va uita niciodată. A părăsit Polonia în 1968, din cauza campaniei antisemite
a regimului comunist. Din 1969 s-a stabilit în Suedia. În 2007 a primit premiul
Federaţiei Creatorilor Suedezi pentru opera sa de apărare a demnităţii umane.
Director, screenwriter, academic tutor and journalist. Born in 1940. He spent the
War with his mother in Russia, in the Urals. His father fell in battle outside Kharkov
in 1941. He was adopted by a Polish Jew, and in 1946 he went to live in a small
town in Lower Silesia. It was from there that he saw the Germans leaving. This was
something he would remember forever. He left Poland in 1968, following the antiSemitic campaign of the communist authorities. He has been living in Sweden since
1969. In 2007 he received the main prize of the Federation of Swedish Artists for his
work in defence of human dignity.
INDI Film GMBH
10405 Berlin
www.indifilm.de
info@indifilm.de
125
126
Licuricii
Fireflies
Regia / Director: Gili Meisler
VO: Ebraică - Engleză / Hebrew - English
În 1973, în prima noapte a războiului de Yom Kippur, Giora Meisler a dispărut fără
urmă, după ce tancul lui a fost lovit de artileria egipteană. Licuricii este povestea
unui bărbat la trei vârste diferite – 12, 24 şi 44 de ani. El este Gili Meisler, regizorul
filmului şi fratele mai mic al lui Giora, cel care va avea pentru totdeauna 19 ani. Când
acesta a dispărut în peninsula Sinai, Gili a devenit fiu unic pentru părinţii care l-au
căutat zile întregi, cu disperare, pe băiatul cel mare. Când a crescut, Gili a continuat
să-l caute şi paşii îl poartă în Nepal.
In 1973, on the first night of the Yom Kippur war, Giora Meisler disappeared without
a trace after his tank got hit by the Egyptian artillery. Fireflies tells the story of a
man at three different ages – 12, 24 and 44. He is Gili Meisler, the film director
and the Giora`s younger brother, who will always be 19 years old. When Giora
disappeared in the Sinai peninsula, Gili became the only son of his parents who have
been desperately looking for the lost son for many days. As an adult, Gili continued
to search for him and his footsteps take him to Nepal.
Gili Meisler
Roey Roth, Idan Glik Zelig
Montajul / Editor
Gili Meisler
Muzica / Music
Iris & Gili Meisler
Meisler.com
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Gili Meisler
Regizor, scenarist, monteur, producător. Născut în 1961. Studii de literatură ebraică,
film şi televiziune la Universitatea din Tel Aviv. Experienţă ca monteur pe suport
video. Licuricii este primul său film în calitate de regizor.
Canada International Film Festival 2010 - Royal Reel
Award for Excellence in Filmmaking. În selecţia oficială
/ Official Selection: Jerusalem International Film
Festival 2009; Canada International Film Festival 2010;
Kathmandu International Mountain Film Festival 2010;
New Filmmakers New York Festival 2010; Ventura Film
Festival 2010; Bruxelles Fiction & Documentary Festival
2010; Singapore Indie Doc Fest – 2011; Washington
Jewish Film Festival 2011
Director, screenwriter, editor, producer. Born in 1961, he studied Hebrew literature,
then Film and Television within the Tel Aviv University. He has achieved a lot of
experience in video editing. Fireflies is his first film as a director.
127
128
Machol România 2011
Regia / Director: Carmen Ştefănescu
România, 2011, 22 min.
Subtitluri / Subtitles: Engleză / English
Un documentar-reportaj realizat la Festivalului Internaţional de Dansuri Israeliene
Machol România 2011. Invitaţia organizatorilor a fost cât se poate de atrăgătoare:
“Fie că eşti expert sau că nu ai experimentat niciodată dansurile israeliene, cât timp
îţi place muzica şi dansul, acest eveniment este pentru tine! Vino să dansezi cu
prieteni, muzică bună, într-o atmosferă extraordinară. Gustă experienţa dansului!”
Şi se adresa tuturor acelor care dansează pentru râset, pentru lacrimi, pentru
nebunie, pentru temeri, pentru speranţe. Au răspuns 90 de tineri din România, Israel,
Ungaria, Bulgaria, Serbia, Moldova, Germania, Anglia, precum şi Oren Ashkenazi şi
Sagi Azran, unii dintre cei mai populari coregrafi de dansuri israeliene.
Traian Popescu
Montajul / Editor
Cătălin Nedelcu
TVR Cultural
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Carmen
Ştefănescu
Din 1990 lucrează la Redacţia Minorităţi a TVR, unde s-a ocupat cu precadere de
comunitatea evreilor din România. Este autoarea serialului documentar “Sinagogile
din România”.
A reportage-documentary, filmed in the framework of Machol International Israeli
Dance Festival Romania 2011. The organizers’ invitation was very attractive: ‘May
you be an expert, or an amateur in Israeli dances, as long as you like music and
dancing, this festival is for you! Come and dance along with friends, good music,
in an extraordinary spirit. Taste the dance experience!’ It was dedicated to all who
dance for the laughter, for the tears, for the insanity, for the hopes and fears. There
were 90 youngsters who attended, from Romania, Israel, Hungary, Bulgaria, Serbia,
Moldavia, Germany, UK, as well as Oren Ashkenazi and Sagi Azran, two of the most
popular Israeli dance choreographers.
Since 1990, she has been working in the Minority Editorial Team from the Romanian
National Television, where she mostly worked on the Romanian Jewish communities.
She directed the documentary series ‘The Synagogues from Romania’.
129
130
Mostar dus-întors / Mostar RoundTrip / Mostar haloh va’shov
Regia / Director: David Fisher
VO: Ebraică - Engleză - Sârbo - Croată / Hebrew - English - Serbo - Croatian
Subtitluri / Subtitles: Română - Engleză - Ebraică / Romanian - English - Hebrew
La 17 ani, Yuval a plecat din Israel ca să urmeze cursurile unui colegiu din Mostar,
Bosnia-Herţegovina. După un an, tatăl lui, cineastul David Fisher, îl urmează cu
intenţia de a face un documentar despre viaţa lui acolo. Filmul surprinde relaţia
tatălui cu fiul şi atmosfera din colegiul situat în zona fostei linii de demarcaţie
dintre bosniaci şi sârbi, din timpul războiului civil din anii ‘90. În afară de cei doi
“protagonişti”, în prim-plan mai apar arabul israelian Salam, colegul de cameră al
lui Yuval, Neus – iubita spaniolă a lui Yuval, Niva – o altă colegă care vrea să devină
actriţă şi alţi adolescenti veniţi, ca şi ei, din Israel.
17-year-old Yuval leaves Israel to attend the UWC international high-school in
Mostar, Bosnia-Herzegovina. After a year, his father, filmmaker David Fisher follows
him with the intention of making a documentary about his life there. In the film, the
father-son relationship unfolds, but also the atmosphere of this college, situated on
what used to be the frontline between the Croatians and the Bosniaks during the
Civil War from the `90s. Besides the two ‘protagonists’, we can see in the foreground
the Israeli Arab Salam, Yuval`s roommate, Neus – Yuval`s Spanish girlfriend, Niva –
another colleague who wants to become an actress, and other teenagers that also
came from Israel.
David Fisher
Edan Sasson, David Fisher, Haris Zugor, Goran Kresic
Montajul / Editor
Hadas Ayalon
Muzica / Music
Amnon Fisher
David Fisher
Fischer Features
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
David Fisher
2012 – Six Million and One
2011 – Mostar Round Trip
2000 – Love Inventory
1998 – Achot K’tanach achot G’dolah / Little Big Sister
1997 – A Shepherd’s Affair
1996 – Kavru Oto V’Hu Chai / Buried Alive
În selecţia oficială / Official selection: Jerusalem IFF;
Montréal World FF; Auburn Youth Film Festival; Australia,
Exground Filmfest; Israeli Film Festival Amsterdam;
Belgrade Documentary and Short Film Festival; Israeli Film
Festival Paris; Crossing Europe Film Festival Linz
Regizor, scenarist, producător. Născut în 1956. Se impune drept unul dintre cei mai
importanţi realizatori de documentare israelieni. În 1998 realizează, în coproducţie
cu România şi Suedia, lungmetrajul Little Big Sister, despre psihologul Hedi Fried,
născută la Sighet şi deportată la Auschwitz, împreună cu toată familia. Una dintre
temele recurente în filmele lui Fisher este cea a familiei, căreia îi consacră o trilogie
începută în 2000 cu Love Inventory, filmul său cel mai cunoscut (Cel mai bun
documentar la Festivalul Internaţional de la Ierusalim 2000 şi la Premiile Academiei
Israeliene de Film, în acelaşi an). Celelalte titluri ale trilogiei sunt Mostar Round Trip
şi Six Million and One.
Director, screenwriter, producer. Born in 1956, he becomes one of the most important
Israeli documentary filmmakers. In 1998 he made an Israeli-Romanian-Sweden coproduction, called Little Big Sister, about Hedi Fried, a psychologist born in Sighet
and deported to Auschwitz, together with her entire family. One of the main topics
in his films is the family; on this topic he has been working on a trilogy started in
2000 with Love Inventory, his best known film (Best Documentary at the Jerusalem
International Film Festival in 2000 and at the Israeli Film Awards, in the same year).
The other titles of the trilogy are: Mostar Round Trip and Six Million and One.
131
132
Pawel Evreul / The Moon Is
Jewish / Ksiezyc To Zyd
Regia / Director: Michał Tkaczyński
Polonia, 2011, 45 min.
VO: Poloneză / Polish
Filmul este povestea lui Pawel, care trece printr-o neobişnuită transformare. Până
acum viaţa lui se concentrase pe fotbal şi pe echipa lui favorită. Meciuri, încăierări
cu suporterii echipelor concurente – tot timpul liber şi-l petrecea la stadion. Din
momentul în care soţia lui a găsit semnificaţia numelui său în Comunitatea evreiască,
atitudinea lui s-a schimbat. Pawel a suferit un şoc care a determinat o serie de
schimbări în comportamentul şi înfăţişarea sa. A început să studieze Tora, să-şi lase
perciuni şi să poarte tallis în fiecare zi.
This film tells the story of Paweł, who has undergone an unusual transformation. His
life used to concentrate on his beloved soccer team. Games, brawls with fans of the
opposite teams – all his leisure time was spent at the stadium. However, his attitude
changed the moment his wife found out about the origin of his name in the Jewish
Community. It was a shock to Paweł, which effected a lot of changes, both in his
spiritual life and physical appearance. He started to study the ‘Torah’, grew sidelocks
and began to wear a ‘tallis’ every day.
Michał Tkaczyński, Paweł Bramson
Józef Romasz
Montajul / Editor
Jarosław Kamiński
Muzica / Music
Yoda and Marcin Świetlicki
Documentary and Feature Film Production Company
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Michał Tkaczyński
Regizor, scenarist. Născut în 1975 la Częstochowa. Studii la Facultatea de Film şi
Fotografie din cadrul Şcolii Superioare de Artă din Łódź.
Director, screenwriter. Born in 1975 at Częstochowa, Poland. Education at The
Faculty of Film and Photography of the Higher School of Art and Design in Łódź.
UK Jewish Film Festival 2011; Krakow Film Festival 2011;
Washington Jewish Film Festival 2011;
New York Jewish Film Festival 2012
133
134
Scrisoare către Wedgwood
A Letter to Wedgwood
Regia / Director: Yale Strom
SUA / USA, 2012, 57 min.
Gabriella Hartstein s-a născut în 1914 la Mukacevo, în Cehoslovacia, un oraş cu o
numeroasă comunitate evreiască, prosperă şi cosmopolită. Evreii unguri laici trăiau
alături de hasidici (conduşi de carismaticul rabin Eliezer Shipra) şi de sionişti înflăcăraţi.
Mukacevo era un recunoscut centru al Sionismului, astfel încât, în 1922, colonelul
britanic Josiah Wedgwood a venit să ţină un discurs prin care argumenta de ce el şi
alţi creştini sionişti din Anglia spijineau planul creării statului Israel. Cu această ocazie
memorabilă, comunitatea evreiască a ales o fetiţă care să-i înmâneze vizitatorului flori
şi să-i spună câteva vorbe în engleză. Era frumoasă, drăgălaşă şi inteligentă. Numai că
Gabriella era atât de emoţionată, încât a izbucnit în plâns. Anii au trecut şi Gabriella a
devenit o sionistă militantă, profesoară la prestigiosul gimnaziu evreiesc din localitate.
Comunitatea evreiască era în continuare prosperă... până în 1938, când fasciştii unguri
au invadat această parte a Cehoslovaciei (la îndemnul germanilor) şi brusc, laţul s-a
strâns în jurul tuturor evreilor din Mukacevo. Atunci, Gabriellei i-a venit îndrăzneaţa
idee de a-i scrie omului (devenit Lordul Wedgwood) care ar putea salva-o pe ea şi pe
familia ei. Oare îşi mai amintea el de fetiţa timidă de altădată?
Yale Strom
Luke Jungers
Montajul / Editor
Luke Jungers
Muzica / Music
Yale Strom
Gabriella Auspitz Labson
Blackstream Films, Cutting Room Floor
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Yale Strom
2012 - A Letter to Wedgwood: The Life of Gabriella
Hartstein Auspitz
2010 - The Golden Greek: The Harry Agganis Story (în
colaborare cu/ together with Jim Jermanok)
2008 - A Great Day on Eldridge Street
2005 - Man From Munkatsh: Gypsy Klezmer
2004 - Klezmer on Fish Street
2002 - L’Chaim Comrade Stalin!
1996 - Carpati: 50 miles, 50 Years
1994 - The Last Klezmer: Leopold Kozlovski, His Life and
Music
1991 - At the Crossroads: Jews in Eastern Europe Today
Gabriella Hartstein was born in 1914 in Mukacevo, Czechoslovakia, a city shaped by its
thriving and cosmopolitan Jewish community: Secular Hungarian Jews co-existed with
Khasidim (led by the renowned, charismatic Rabbi Eliezer Shipra) and ardent Zionists.
Mukacevo was such a center of Zionism that British Colonel Josiah Wedgwood came
in 1922 to give a speech on why he and other Christian Zionists from England were
supporting the plan to create the State of Israel. For this momentous occasion, the
Jewish community selected a little girl to present their esteemed visitor with flowers and
a speech in English, one who had the beauty, charm and intellect to represent them. But
Gabriella was so nervous, she burst into tears. Years later, the adult Gabriella had become
an ardent Zionist and teacher at the prestigious Hebrew gymnasium and the Jewish
community continued to prosper... until 1938, when the Hungarian fascists invaded this
part of Czechoslovakia (with encouragement from Germany) and suddenly, the noose
tightened around all of Mukacevo’s Jews. It was then that Gabriella had the audacious
thought to write to the man (now Lord Wedgwood) who might be able to save her and
her family. Did he remember that shy, little girl from all those years ago?
135
Violonist, compozitor, cineast, scriitor, fotograf şi dramaturg. Născut în 1957 la
Detroit. De la începutul anilor ‘80, se consacră cercetării comunităţilor evreieşti şi
rome din Europa Centrală, de Est şi din Balcani. Iniţial s-a axat pe prezenţa muzicii
klezmer în cele două grupuri. Treptat, interesul lui a cuprins toate aspectele culturii
lor, de după cel de Al Doilea Război Mondial şi până în prezent. Timp de două
decenii, el a făcut 75 asemenea incursiuni în zona cercetată. Strom a devenit unul
dintre cei mai importanţi artişti-etnografi-cercetători de muzică klezmer şi de istorie
din lume. A realizat documentare pe această temă şi a compus muzică pentru
nenumărate alte filme. În 2008 s-a numărat printre producătorii filmului Romania
Romania: în căutarea lui Schwartz, de Radu Gabrea.
Violinist, composer, filmmaker, writer, photographer and playwright, Born in
1957 in Detroit. He is a pioneer among revivalists in conducting extensive field
research in Central and Eastern Europe and the Balkans, among the Jewish and
Rom communities, since the early 1981. Initially, his work focused primarily on the
use and performance of Klezmer music among these two groups. Gradually, his
focus increased to examining all aspects of their culture, from post-World War II to
the present. Over more than 2 decades and 75 such research expeditions, Strom
has become one of the world’s leading scholar-ethnographer-artists of Klezmer
music and History. He has directed documentary films and has composed music
for countless others. In 2008 he was among the producers of Romania, Romania:
Searching for Schwartz by Radu Gabrea.
136
Viaţa în fotografii
Life In Stills
Regia / Director: Tamar Tal
VO: Ebraică - Germană / Hebrew & German
La 96 de ani, Miriam Wissenstein nu şi-a închipuit că în viaţa ei se va deschide un
nou capitol. Când atelierul foto al defunctului ei soţ, Rudi, urma să fie demolat,
această femeie încăpăţânată şi independentă a simţit că are nevoie de ajutor. Sub
ameninţarea unei tragedii de familie, între Miriam şi nepotul ei, Ben, s-a înfiripat
o relaţie specială, atunci când şi-au unit forţele ca să salveze atelierul şi cele
aproape un milion de negative, care constituiau tot atâtea documente legate de
momente-cheie ale întemeierii statului Israel. În ciuda hiatusului dintre generaţii şi a
numeroaselor conflicte, Ben şi Miriam au început împreună o călătorie de suflet, cu
momente vesele şi emoţionante – o călătorie care a necesitat multă dragoste, curaj
şi compasiune.
Tamar Tal
Daniel Kedem, Tamar Tal
Montajul / Editor
Tal Shefi
Muzica / Music
Alberto Shwartz
Barak Heymann
Heymann Brothers Films
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Tamar Tal
Regizoare de film documentar şi director de imagine. Studii la Camera Obscura School of Arts din Tel Aviv. Scurtmetrajul său, The Iron Lady & The Photohouse, a fost
premiat la Docaviv Film Festival 2007. Viaţa în fotografii este primul ei documentar.
DocAviv Int’l Documentary Film festival 2011 - Best Film,
Best Editing, Bar International TV
Festival, Montenegro 2011 - Grand Prix; Dok Leipzig
Int’l Film Festival 2011 - Talent Dove Award; One World
International Human Rights Documentary Film Festival,
Czech Republic 2012 - The Student Jury Award. În selecţia
oficială la / Official Selection: International Women’s Film
Festival, Israel 2011; DocPoint Film Festival, Finland 2012;
Paul Spiegel Filmfest Duesseldorf 2012; Hotdocs, Canada
2012; Documentary Edge Festival, New Zeeland 2012;
Krakow Film Festival 2012; Jewish Film Festival Berlin
2012.
Documentary filmmaker and photographer. Graduated from Camera Obscura School of Arts in Tel Aviv.
Her short film, The Iron Lady & The Photohouse, won in Docaviv Film Festival
2007. Life In Stills is her first feature documentary.
At the age of 96, Miriam Weissenstein never imagined that she would be facing a
new chapter in her life. But when ‘The Photo House’ – her late husband Rudi’s life’s
work – was destined for demolition, even this opinionated and uncompromising
woman knew she needed help. Under the cloud of a family tragedy, a special
relationship is forged between Miriam and her grandson, Ben, as they join forces to
save the shop and its nearly one million negatives that document Israel’s defining
moments. Despite the generation gap and many conflicts, Ben and Miriam embark
on a heart-wrenching journey, comprising many humorous and touching moments
– a journey that requires a lot of love, courage, and compassion.
INDI Film GMBH
10405 Berlin
www.indifilm.de
info@indifilm.de
137
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Eveniment / Event
Anul 2012 a fost declarat de către Seimul polonez Anul Janusz Korczak.
În luna august se împlinesc 70 de ani de când Henryk Goldszmit (cunoscut sub
numele de Janusz Korczak) a murit în lagărul de exterminare de la Treblinka. Născut
în 1878 sau 1879, în familia unui respectabil avocat din Varşovia, el a urmat studii
de medicină, devenind pediatru, deşi manifesta evidente înclinaţii pentru scris
(Korczak fiind pseudonimul său literar). Întreaga existenţă şi-a dedicat-o copiilor,
fie exercitându-şi cu abnegaţie profesia, fie scriind cărţi precum “Dreptul copilulului
la respect” sau “Cum să iubeşti un copil”, fie susţinând emisiuni radiofonice de
specialitate pe înţelesul tuturor (“Convorbirile Bătrânului Doctor”), fie înfiinţând
şi conducând (1912-1942) orfelinatul evreiesc din Varşovia. Când nemţii au mutat
acest aşezământ în ghetou, Korczak a refuzat să-şi abandoneze protejaţii (deşi ar fi
putut), fiind alături de ei până la moarte.
Acest erou exemplar a rămas în istoria Poloniei contemporane precursorul luptei
pentru drepturile minorilor, creatorul unui sistem educaţional modern, antiautoritar,
bazat pe diverse forme de autoguvernare ale copiilor.
2012 was declared by the Polish Seim the Janusz Korczak year.
In August it`s 70 years since Henryk Goldszmit (known as Janusz Korczak) died in the
Treblinka extermination camp. Born in 1878 or 1879, in the family of a respectable
lawyer from Warsaw, he studied medicine to become a pediatrician, although he
had quite an obvious talent for writing (Korczak is his pen name). He dedicated
his entire life to children, either by working as a doctor, or by writing books (such
as “The child`s right to respect” or “How to love a child”), or by setting up and
running (1912-1942) the Jewish orphanage in Warsaw. When the Germans moved
this institution to the ghetto, Korczak refused to abandon his protégés (though he
could have done it), staying by their side until he died.
This hero remained in the history of contemporary Poland as the forerunner of
the fight for the rights of the minors, the creator of a modern anti-authoritarian
educational system, based on different forms of the children`s self-governing.
Janusz Korczak, Courtesy of Historical
Museum of Warsaw
139
140
Korczak
Regia / Director: Andrzej Wajda
Germania - Polonia - Franţa / Germany - Poland - France, 1990, 115 min.
Acţiunea se petrece în 1942, la trei ani după ce germanii au invadat Polonia. Filmul
urmăreşte ultimul capitol din existenţa orfelinatului pentru copii evrei, strămutat în
ghetoul din Varşovia. Korczak e un om cu principii nobile. Lui nu-i e teamă să strige la
ofiţerii germani şi nu se lasă convins să-şi cruţe viaţa. Orfelinatul, plasat într-o şcoală
dezafectată din ghetou, poate găzdui 200 de copii fără adăpost. Punând în practică
metodele sale educaţionale experimentale, el îi instituie un fel de autoguvernare a
copiilor, ceea ce e în flagrant contrast cu ceea ce se întâmplă afară. Chiar în faţa
şcolii, zeci de copii mor sau sunt ucişi în fiecare zi, iar trupurile lor goale zac pe
caldarâm. Conducătorul ghetoului îl asigură pe Korczak că orfanii nu vor păţi nimic,
până într-o zi, când inevitabilul se produce.
Set mostly in 1942, three years after the German invasion of Poland, the film covers
the last tragic chapter of his life at the Jewish orphanage which was relocated to
the Warsaw Ghetto. Korczak is a man of high principles. He is unafraid of shouting
at German officers and frequently has to be persuaded to save his own life. His
orphanage, set up in a cramped school in the Warsaw ghetto, provides shelter to
200 homeless kids. Putting his experimental educational methods into practice, he
installs a kind of children’s self-government, whose justice is in a big contrast to what
is happening in the outside world. Right in front of the school, dozens of kids are
dying or being killed everyday and their naked bodies lie on the street unattended.
Ghetto’s mayor assures Korczak that the orphanages will be saved.
Agnieszka Holland
Robby Müller
Montajul / Editor
Ewa Smal
Muzica / Music
Wojciech Kilar
Distribuţia / Cast
Wojtek Pszoniak (Janusz Korczak)
Ewa Dalkowska (Stefania Wilczynska)
Marzena Trybala (Estera)
Piotr Kozlowski (Heniek)
Zbigniew Zamachowski (Ichak Szulc)
Jan Peszek (Max Bauer)
Aleksander Bardini (Adam Czerniakow)
Regina Ziegler, Janusz Morgenstern, Daniel Toscan du
Plantier
Perspektywa, Regina Ziegler Filmproduktion, Telmar,
Erato, ZDF, BB
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
German Film Awards 1991 - Outstanding Achievement in
Cinematography
Wavelength Pictures
24 Alexandra Grove, ap.4
London, N4 2LF
www.wavelengthpictures.co.uk
john.flahive@wavelengthpictures.co.uk
141
142
“Wajda aduce aici omagiu unui erou autentic, evreu polonez care s-a vrut mai mult
polonez decât evreu. Wajda face din el un sfânt laic, care optează să fie închis,
alături de copiii pe care-i avea în grijă, în ghetoul din Varşovia şi apoi să moară cu
ei, în acea zi din vara lui 1942, când naziştii i-au dus pe toţi în camerele de gazare
de la Treblinka. Korczak e un sfânt şi cea mai mare parte a co-naţionalilor săi, evrei
sau neevrei, sunt mai cu seamă oameni de ispravă. Korczak e un film al consensului
mut.” (Jean-Pierre Jeancolas, Positif )
“Filmul pune în discuţie, pentru prima dată după mai bine de 20 de ani (să reamintim
că în 1968 linia naţionalistă a partidului a reuşit să impună tăcere asupra temei),
chestiunea evreiască. Trebuia remarcată relaţia dintre nazişti şi evrei, dintre aceştia
şi polonezi. Pentru Wajda, lucrurile prezentau o cunoaştere profundă, pentru că
regizorul polonez trăise în cuprinsul acestei realităţi ultragiate a ocupaţiei germane,
în cuprinsul unei lumi eronate, în care valorile umane se spulberau până la dispariţie,
sub presiunea unei ideologii totalitare” (Titus Vîjeu, vol. “Omul de celuloid”)
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Andrzej Wajda
‘With his film, Wajda pays tribute to an authentic hero, a Polish Jew who wanted
himself to be more a Polish than a Jew. Wajda turns him into a laic saint, who
chooses to be moved, with the children he was taking care of, into the Warsaw
ghetto, then to die together with them in that summer day of 1942, when the Nazis
took all of them to the gas chambers of Treblinka. Korczak is a saint and most of
the people that surround him, Jews or non-Jews, are rather nice people. Korczak is
a film of the silent agreement.’ (Jean Pierre Jeancolas, Positif )
2009 - Tatarak
2007 - Katyn
1999 – Pan Tadeusz
1990 - Korczak
1982 - Danton
1981 – Czlowiek z zelaza / Man of Iron
1979 – Panny z Wilka / The Maids of Wilko
1978 – Bez znieczulenia / Rough Treatment
1976 – Czlowiek z marmuru / Man of Marble
1974 – Ziemia obiecana / The Promise Land
1972 – Wesele / The Wedding
1970 – Brzezina / The Birch Wood
1968 – Wszyztko na sprzedaz / Everything for Sale
1958 – Popiol i diament / Ashes and Diamonds
1956 - Kanal
1954 – Pokolenie / A Generation
‘The film brings forward the topic of the Jewish situation, for the first time after
more than 20 years (it shouldn`t be forgotten that in 1968, the nationalist line of
the party succeeded in forcing this topic to silence). It was supposed to mark the
relationship between the Nazis and the Jews, then between the Jews and the Polish
people. Wajda was very familiar to this situation, because he had lived in the middle
of this outraged reality of the German occupation, in an incorrect world, where
the human values were scattered until total vanishing, under the pressure of a
totalitarian ideology.’ (Titus Vîjeu, vol. “Omul de celuloid”)
143
Regizor de film şi teatru. Născut în 1926 la Suwalki, Polonia. Studii de pictură la
Academia de belle arte din Cracovia şi de regie de film la celebra Şcoală de film
din Lodz, unde s-au format numeroşi cineaşti ai Noului val polonez din anii ‘50-’60.
Wajda este unul dintre marii maeştri ai cinematografului mondial postbelic, iar alături
de Andrzej Munk şi Jerzy Kawalerowicz este unul dintre principalii creatori ai şcolii
poloneze de film. Înzestrat cu sensibilitatea unui poet romantic, cu forţa unui militant
politic, cu consecvenţa şi echilibrul unui gânditor clasic şi cu capacitatea de a imagina
universuri, el traversează de-a lungul a peste jumătate de veac diferite etape de creaţie,
care corespund evoluţiei sale ca artist şi cetăţean. De patru ori nominalizat la premiul
Oscar pentru film străin, primeşte în 2000 un Oscar onorific. Multipremiat în marile
festivaluri ale lumii. Din 1997, membru al Academiei franceze de Belle Arte.
Theatre and film director. Born in 1926 in Suwalki, Poland. He studied Painting at
the Academy of Fine Arts in Krakow and Film Directing at the famous Film School
Lodz, where many filmmakers of the New Polish Wave of the `50s and the `60s had
studied. Wajda is one of the great postwar filmmakers, together with Andrzej Munk
and Jerzy Kawalerowicz, and also one of the main creators of the Polish Film School.
Having the sensitiveness of a Romantic poet, with the force of the political militant,
with the consistency and the balance of a classical thinker and with the ability of
imagining universes, he crosses over 50 years of different creation periods, which
go along together with his evolution as an artist and citizen. A four time nominee at
the Oscars for Best Foreign Film, he receives an honorary Oscar in 2000. He received
many awards at the important film festivals all over the world and, since 1997, he is
a member of the French Academy.
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Retrospectivă
David Perlov
David Perlov
Retrospective
Mişcarea delicată, echilibrul dinamic, jocul dintre libertate şi control, dintre haosul
cotidian şi simţul ordinii – aceştia sunt primii parametri ai realităţii noastre vizuale.
Această realitate vizuală poate garanta sensul, fără a-l subjuga unei dogme, ne
educă empatia, ne ajută să navigăm între „Mica” şi “Marea Istorie” din împrejurimile
noastre cotidiene – acestea sunt lucrurile pe care încă le învăţăm din opera lui David
Perlov. (Noa Steimatsky)
Propunere afiş Ioana Mitrea, selecţie
din expoziţia concursului de afişe din
cadrul celei de-a doua ediţii a Festivalului
The delicate motion, the dynamic balance, the play between freedom and control,
between the little everyday chaos and the sense of order -- these are the first
parameters of our visual reality. That visual reality can grant meaning without
subjugating it to dogma, that it instructs empathy, that it helps us navigate between
the “grand History” and the “little History” of our daily surroundings – this we still
learn from the work of David Perlov. (Noa Steimatsky)
Poster proposal by Ioana Mitrea,
Festival 2012.
145
146
Fotografiile mele, 1952-2002
My Stills, 1952-2002
Regia / Director: David Perlov
Liviu Carmely
Liran Atzmor
Belfilms Ltd & The Israeli Film Service
Ultimul film al lui David Perlov se bazează pe fotografiile sale şi are forma unui triptic.
Prima parte invită privitorul la o călătorie spre rădăcinile imaginii – cadrul, unghiul,
lumina, stop-cadrul pe mişcarea oamenilor – şi expune imaginea foto şi imaginea de
cinema. Cea de-a doua parte se construieşte în jurul a trei fotografi pe care Perlov îi
admira foarte mult: David Seymore, Henri Lartigue şi Henri Roth (foografiile acestuia
din urmă au servit drept mărturie în procesul Eichmann). Partea a treia constă numai
din fotografii făcute de Perlov dintr-unul şi acelaşi loc: masa unei cafenele din Tel
Aviv, colţul din care el a realizat cele mai fascinante fotografii care confirmă spusele
lui Renoir “Clasica eternitate trebuie căutată chiar după colţ”.
La Ierusalim
In Jerusalem / B’Yerushalaim
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Adam Greenberg
The Israel Film Service
Festival Veneţia 1963 - Medalie de bronz
German Film Awards 1991 - Outstanding Achievement in
Cinematography
VO: Ebraică - Engleză / Hebrew - English
Considerat de multă lume ca fiind unul dintre cele mai poetice filme produse în
această ţară şi o piatră de hotar în documentarul israelian, La Ierusalim e compus din
10 observaţii angajate asupra oraşului, înainte ca acesta să se unească.
Considered by many one of the most poetic films ever produced in this country
and as a milestone in Israeli documentary cinema, In Jerusalem is composed of 10
engaged observations of the city, before it was united.
“Pe când filmam am avut senzaţia că fac ceva decisiv pentru mine, dar şi pentru
cinematografia israeliană. În primul rând, datorită libertăţii pe care o aveam în
procesul creaţiei şi apoi, datorită formalismului, dacă pot spune astfel, strădaniei
pentru o formă în filmul documentar, ceea ce nu era aici ceva curent. Şi filmul ăsta
chiar că îşi îndeplineşte scopul printre prietenii mei care, la vremea respectivă, făceau
studii de cinema sau chiar începuseră să facă filme.” (David Perlov)
“Când am văzut pentru prima oară La Ierusalim, în 1963, n-am fost pe deplin
conştient de importanţa filmului şi a regizorului său, dar am ştiut că nu văzusem
niciodată un film israelian ca acesta. Am avut senzaţia că cinematograful israelian
s-a născut chiar sub ochii mei.” (Uri Klein, Haaretz)
„Când fac fotografii cotidiene, o fac cu simţul necesităţii. Mereu din acelaşi unghi,
care corespunde modului în care îmi trăiesc viaţa, nu ca un reporter care aleargă
după ştiri.Eu stau pe loc, doar oamenii din imagini se mişcă.” ( David Perlov)
David Perlov’s last film is based on his still photographs. It is formed as a triptych: the
first part takes the viewer on a journey to the very roots of the image, the frame, the
angle, the light, and the frozen movement of people, and contemplates stills and
cinema photography. The second part revolves around three photographers whom
Perlov deeply admired: David Seymore, Henri Lartigue, and Henri Roth (the latter
‘s photographs served of evidence in the Eichmann Trial). The third part of the film
consists solely of stills taken by Perlov mainly during the past two years of his life
and always from the same spot: his breakfast table at a Tel Aviv café. On his own
corner Perlov took some of his most fascinating photos, as goes the saying of Renoir
“Finding the classical eternity just around the corner”.
“When I was filming, I had a feeling that I was doing something decisive for myself
and also for Israeli filmmaking. Firstly, because of the freedom in which I was
creating, and second, due to the formalism, if that is the word, the striving for a
form in documentary film, something that was not common here. And that film
really did serve its purpose, among my friends, too, who were studying at the time
or had begun to make films.” (David Perlov)
“When I first saw In Jerusalem in 1963 I was not fully aware yet the importance of the
film itself or of its director, but I knew that I had never seen an Israeli film such as that.
I felt that the Israeli cinema was being born in front of my eyes.” (Uri Klein, Haaretz)
“When I take pictures of the everyday, I do it with a sense of necessity. Always
from the same angle, which corresponds to the way in which I live my life, not as a
reporter running after events. I stand in my place and the people in the stills are the
ones who are moving.” (David Perlov)
147
148
Jurnal
Diary / Yoman
Israel, 1973, 6 x 55 min.
VO: Engleză-Ebraică / English-Hebrew
Filmat pe durata a zece ani, Jurnal nu este doar jurnalul politic, profesional şi personal
al unui om, ci şi o mărturie cu rol de discurs despre o realitate turbulentă, într-o ţară
sfâşiată de războaie - Israel. Cele şase capitole cuprinse în film ne poartă de la Tel
Aviv la Paris, apoi la Londra şi în Brazilia, locul natal al lui David Perlov, în care acesta
decide să se reîntoarcă, după douăzeci de ani de absenţă. Filmul este şi un jurnal de
familie, în care Perlov înregistrează evoluţia celor două fiice ale sale, Yael şi Naomi.
Apar întâlniri cu Claude Lantman, Isaac Stern, Andre Schwartz-Bart, Irving Howe
şi Klaus Kinski. Jurnal este o operă unică, un amestec extraordinar de imagini de
familie, documentar politic şi cinema-verité.
David Perlov
David Perlov, G. Danzig, Y. Sicherman, Y. Hirsch
Montajul / Editor:
J. Erlich, N. Darevski, Y. Greenfeld, L, Ziny, Yael Perlov, S.
Vainess, B. Leon, D. Arav
Muzica / Music
Shem Tov Levy
Mira Perlov
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
David Perlov
2003 - My Stills 1952-2002
2001 – Revised Diary 1990-1999
2000 - Anemones
1995 – The Silver Platter
1994 – Yavne Street
1993 – Tel Katzir 1993
1981 – In Search of Ladino
1977 – Biba
1973 - Yoman
1972 – Ha Glula
1969 – 42:6 – Ben Gurion
1967 – The Pill
1964 - Tel Katzir
1963 – B’Yerushalaim
1960 – Fishermen in Jaffa
1959 - Shoemakers’ in Jaffa
1957 – Tante Chinoise et les autres (s)
„Mai 1973, cumpăr o cameră de filmat. Încep să mă filmez pe mine însumi şi pentru
mine însumi. Cinematografia profesionistă nu mă mai atrage. Filmez zi după zi, în
căutarea altui lucru. Caut, înainte de toate, anonimatul. Îmi trebuie timp ca să învăţ
să îl reproduc.” (David Perlov, Jurnal, capitolul 1)
Shot over a ten-year period, Diary is not only the political, professional and personal
diary of a man, but a testimony that is also a statement on the turbulent reality of a
war-torn country, Israel. The six chapters that made the film take us from Tel Aviv to
Paris, then to London and Brazil, where David Perlov was born and where he decides
to return after twenty years of absence. The film is also a family diary in which
Perlov records the coming of age of his two daughters, Yael and Naomi. There are
meetings with Claude Lantman, Isaac Stern, Andre Schwartz-Bart, Irving Howe and
Klaus Kinsky. An extraordinary mixture of home movies, political documentary and
cinema-verite, Diary is a unique work.
‘May 1973, I buy a camera. I start to film myself and for myself. Professional cinema
doesn’t attract me anymore. I film day after day, in search for another thing. I
search, above all, anonymity. I need time to learn how to do it.’ (David Perlov,
Journal, chapter 1)
149
Regizor, scenarist. Născut la Rio de Janeiro în 1930, în familia unui magician
ambulant. La 22 de ani pleacă la Paris pentru a studia pictura. Aici descoperă
capodopera lui Jean Vigo, Nota zero la purtare şi se îndrăgosteşte definitiv de
cinema. Devine pentru o vreme asistentul lui Henri Langlois, la Cinemateca Franceză
şi realizează primul scurtmetraj. În 1958 emigrează în Israel, unde se instalează mai
întâi într-un kibbutz, mai apoi la Tel Aviv. Se impune ca un cineast original şi liber,
care revoluţionează documentarul, introducând o dimensiune subiectivă şi poetică.
Cadru didactic la departamentul de cinema de la Universitatea din Tel Aviv. Moare
în decembrie 2003.
Director, screenwriter. Born in 1930, in Rio de Janeiro; son of a performing magician.
At 22, he went to Paris to study Painting. He discovered Jean Vigo’s masterpiece,
Zéro de conduite: Jeunes diables au collège, and definitely fell for Cinematography.
He was, for a short time, the assistant of Henri Langlois, at French Cinematheque,
where he produced his first shortfilm. In 1958, he emigrated to Israel, and started
living there, first in a kibbutz, then in Tel Aviv. He imposed himself as a free and
original filmmaker, that revolutionized the documentary genre, by introducing a
poetic and subjective dimension. Professor at the Department of Cinema from the
University of Tel Aviv. Died in December 2003.
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Propunere afiş Andreea Jugănaru,
selecţie din expoziţia concursului
de afişe din cadrul celei de-a doua
ediţii a Festivalului Filmului Evreiesc
Bucureşti 2012.
Poster proposal by Andreea
Jugănaru, selection from the poster
contest for the second edition of
Bucharest Jewish Film Festival 2012.
151
Film Document
Document Film
152
Să păstrăm vie flacăra
Keeping the Flame Burning
Regia / Director: Andrei Călăraşu
La invitaţia Rabinului Şef, Dr.Moses Rosen, o echipă formată din 10 persoane în
frunte cu subsemnatul am plecat în România. Trecuseră 18 ani de la venirea mea în
Israel. În echipă mai era încă un evreu de origine română - operatorul Tiby Solomon.
Urma să facem împreună un film despre viaţa evreilor în plină teroare communist
şi care să poarte titlul Să păstrăm vie flacăra iudaismului în România. Prin această
peliculă Israelul a cunoscut mult mai bine comunitatea evreilor originari din România.
Un film istoric-documentar încărcat cu multă nostalgie. Am filmat multe oraşe
unde evreii sarbatoreau Purimul, am filmat mulţi studenţi israelieni care învăţau în
România, multe centre de ajutorare a evreilor români, printre care şi spitalul-cămin
“Amalia şi dr. Moses Rosen”. Evreii de origine română din Israel s-au mândrit cu
acest film care nu s-ar fi putut face fără sprijinul organizatiei Joint. La filmări am avut
bucuria să mă reîntâlnesc cu mulţi oameni de artă, precum Maia Morgenstern, Tricsi
Abramovici şi Rozina Cambos, Hary Eliad, Dan Mizrachi, vestita familie de muzicieni
Abramovici. Tuturor le sunt recunoscător pentru colaborare.
Tiby Solomon
Israelian television
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Andrei Călăraşu
1962 – Vacanţă la mare
1962 – Doi băieţi ca pâinea caldă
1960 – Portretul unui necunoscut (colab. Gheorghe
Turcu)
1958 – Allo? ... Aţi greşit numărul!
1957 – Vultur 101
1954 – ... şi Ilie face sport (s)
Answering Chief Rabbi, dr.Moses Rosen`s invitation, I came to Romania with a crew
of nine professionals from the Israeli television. 18 years passed since I had come to
Israel. Among us, there was another member that was from Romania – the director of
photography Tiby Solomon. We were to make a film about the life of the Jews in Romania
under the communist terror and the film would be called Keeping the flame of the
Judaism in Romania burning. Through this film, Israel had the chance of knowing a lot
better the community of the Jews originating from Romania. It is a historic documentary
filled with nostalgia. We went through many towns where the Jews were celebrating
Purim, we filmed many Israeli students that were studying in Romania, many centers
for helping the Romanian Jews, among which the hospital-nursing home “Amalia and
dr.Moses Rosen”. The Jews originating from Romania were very proud of this film which
couldn`t have been done without the help of the Joint organization. With the occasion
of the shootings, I had the joy of meeting many artists, among which Maia Morgenstern,
Tricsi Abramovici and Rozina Cambos, Hary Eliad, Dan Mizrachi, the famous musician
family Abramovici. I am greatful to all of them for this collaboration.
153
Regizor, scenarist. Născut la Botoşani în 1922. Studii: Conservatorul de artă dramatică
din Iaşi. După patru ani de experienţă teatrală (1948-1952), devine realizator de
filme, mai ales comedii, care au marcat începuturile cinematografiei socialiste. În
1965 a emigrat în Israel unde a lucrat în televiziune.
Director, screenwriter. Born in Botosani in 1922. He studied at the Conservatory of
dramatic art in Iasi. After 4 years of experience in the field of the theatre (19481952), he becomes a film director, making especially comedies that marked the
beginning of the socialist cinematography. In 1965 he immigrated to Israel where
he worked for the Israeli television.
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Omagiu / dedication
Doru Segal
Pe 6 mai se împlineşte un an de când directorul de imagine şi regizorul Doru Segal a
plecat dintre noi. Cea de-a doua ediţie a Festivalului de film evreiesc de la Bucureşti
a inclus în program acest omagiu adus cineastului care, timp de peste o jumătate
de secol, a slujit filmul documentar românesc cu talent, forţă şi dăruire. Un adevărat
maestru.
“Filmele lui Doru Segal au o stilistică “unicat” în filmul documentar. Ceva din
cine-verité, structuri ce amintesc de o fabulă, secvenţe poematice, experiment
cinematografic, un inedit al privirii asupra unor locuri comune, devenite ca prin
farmec locuri neobişnuite. Filmele lui Doru Segal (şi cele ale cuplului Paula şi Doru
Segal) au limpezime, acurateţe şi, mai ales, sunt inteligente!” (Laurenţiu Damian)
On the 6th of May it`s been already a year since the director of photography and
director, Doru Segal, left us. The second edition of the Bucharest Jewish Film Festival
included in the program this hommage brought to the filmmaker that, for over a
half of century, served the Romanian documentary with talent, strength and selfgiving. A genuine maître.
‘Doru Segal`s films have a <unique> stylistics within the documentary genre.
Something from the cine-verité, structures that are similar with the fable,
poetic sequences, cinematographic experiment, a fresh, original look over the
commonplaces that, by magic, turn into unusual ones. Doru Segal`s films and the
ones of the couple Paula and Doru Segal are crystal clear, accurate and most of all,
intelligent!” (Laurentiu Damian)
Propunere afiş Vangjush Vellahu, selecţie
din expoziţia concursului de afişe din
cadrul celei de-a doua ediţii a Festivalului
Poster proposal by Vangjush Vellahu,
Festival 2012.
155
156
Marile emoţii mici
The Big Small Emotions
Regia / Director: Doru Segal
Romania, 1965, 13 min./ 13’
“Cineastul se joacă cu aparatul, cu obiectivele, cu cei din jur – părinţi şi copii – la o
serbare într-o grădiniţă. Şi, în plus, se mai “joacă” şi cu o idee: aparatul va surprinde
nu atât emoţiile celor mici, ci, mai ales, ale celor mari, părinţi care recită şi ei, cântă
şi ei alături de copii, emoţiile lor fiind extraordinare. Fiecare părinte îşi încurajează
copilul şi, astfel, spectacolul nu mai este pe scenă, ci în sală, printre spectatori.”
‘The filmmaker plays around with the camera, with the lenses, with the people
around – parents and children – at a kindergarten festivity. Moreover, he “toys” with
another idea: the camera catches not only the children`s emotions, but also their
parents` ones, who say the poems and sing along with their children; and they are
very emotional. Every parent encourages his own child, and, in this way, the show is
no longer on stage, but in the room, among the spectators.’
Doru Segal
Doru Segal
Studioul “Alexandru Sahia”/ ‘Alexandru Sahia’ Film
Studio
Orgile din Transilvania
The Organs From Transylvania
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Doru Segal
Doru Segal
Muzica / Music
Theodor Mitache
Studio
Premiul Asociaţiei Cineaştilor din România pentru cel
mai bun documentar (1982) / Romanian Filmmakers’
Association Award for The Best Documentary (1982)
Premiul pentru film documentar – Festivalul Internaţional
al Filmului Mamaia (1965) / Documentary Award –
International Film Festival Mamaia (1965)
157
“Filmul acesta ni-l descoperă pe Doru Segal drept un cineast erudit, cu o mare
anvergură intelectuală. În fapt, el redescoperă orgile din Transilvania, în catedrale
aproape părăsite, orgi care au “tăcut”mult timp şi care acum, într-o remarcabilă
polifonie sonoră, propagă muzică, suflet şi… spirit”.
‘This film reveals Doru Segal as being a very erudite filmmaker, with a far-reaching
intelligence. In fact, he re-discovers the organs from Transylvania in almost deserted
cathedrals; those organs that had ‘kept silence’ for such a long time, are now
overflowing with music, soul and…spirit, in a remarkable poliphony.’
158
Înţelepciunea şi limitele ei
The Wisdom and Its Limits
Regia / Directors: Paula Segal, Doru Segal
“Un film plin de inventivitate şi umor, care pune în antiteză comentariile unor mari
filozofi despre “inteligenţă” cu existenţa cotidiană, surprinsă de “ochiul” necruţător
al cineastului.”
‘A film filled with inventiveness and humour, that places the comments of some
great philosophers on ‘intelligence’ against the daily existence, caught by the
merciless ‘eye’ of the filmmaker.’
Paula Segal, Doru Segal
Doru Segal
Muzica / Music
Mihaela Sergescu
Studioul “Alexandru Sahia” / ‘Alexandru Sahia’ Film
Studio
Echipajul
The Crew
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Doru Segal
Doru Segal
Muzica / Music
Mihaela Sergescu
Studio
159
“Echipajul ar putea intra în categoria filmelor de călătorie. La o privire mai atentă însă,
este o călătorie iniţiatică. O familie, tatăl marinar, mama casnică şi un copil petrec
câteva săptămâni pe un şlep, pe Dunăre.Viaţa pe şlep şi imaginea oraşelor dunărene,
de capitale europene, spectacolul Vienei sau al Budapestei, sunt momente în care
un copil descoperă lumea.”
‘The Crew could be considered a travel film. If you look closer, it`s more like an
initiatic journey. A family – the father is a sailor, the mother is a housewife, and
their little child – spend a few weeks on a barge, on the Danube. Life on the barge
and the image of the cities along the Danube, the European capitals, the views of
Vienna, or Budapest, are moments when the child discovers the world.’
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
ExpoziŢia “Orizonturi”
Horizons – the exhibition
Expoziţia “Orizonturi” cuprinde fotografii care surprind frumuseţi din Israelul istoric
şi cel contemporan - imagini, perspective şi simboluri.
Israelul poate fi o sursă de inspiraţie prin peisajul său variat şi minunat, prin legătura
specială dintre geografia şi istoria acestei ţări.
Imaginile permit explorarea diversităţii locurilor şi oamenilor din Israel oferind
publicului vederi aeriene asupra locurilor istorice, oraşelor noi, oamenilor şi peisajelor
minunate ale Israelului - locuri biblice şi istorice: Ierusalim, Nazareth, Marea Galileei,
Capernaum, Cezareea, Masada dar şi locuri şi oraşe moderne, staţiunea Eilat de la
Marea Roşie sau Tel-Aviv, oraşul care nu doarme niciodată.
The exhibition ‘Horizons’ comprises photographs from the historical and, in the
same time, contemporary Israel, - images, perspectives and symbols.
Israel is a source of inspiration, by its diverse and wonderful landscapes, and by the
relation between this country’s geography and history.
The images are a passport for an exploration of the diversity of people and places
from Israel, by giving the audience aerial views upon historical places, new cities,
the wonderful Israeli landscapes and people, biblical and historical places, such
as Jerusalem, Nazareth, Sea of Galilee, Capernaum, Caesarea, Masada, but also
modern places, such as Eilat resort from the Red Sea or Tel-Aviv, the sleepless city.
161
162
Benjamin Fondane
INSTITUTUL FONDANE, coordonat de Luiza Palanciuc şi Mihai Şora, îşi propune
conservarea şi punerea în circulaţie a patrimoniului intelectual şi moral lăsat de
Benjamin Fondane: direct – soţiei sale, Geneviève Fondane, născută Tissier (prin
testamentul literar care însoţea ultima scrisoare, trimisă din lagărul de la Drancy, în
29 mai 1944, cu o zi înainte de a fi deportat la Auschwitz) sau indirect, prin scrierile
sale, atitudinile publice ori private (de pildă, Le Lundi existentiel et le Dimanche de
l’histoire / Lunea existenţială şi Duminica istoriei, text publicat de Jean Grenier în
volumul colectiv L’Existence / Existenţa, la editura Gallimard, în anul 1945). Există, la
tânărul Fundoianu, un potenţial al verticalităţii care îl plasează pe un ax deopotrivă
al adâncimii omeneşti şi al transcendenţei: dacă perioada începuturilor este una
a căutărilor febrile şi a curiozităţii neostoite desfăşurate pe orizontală, liniar (în
sensul acumulării de experienţe indirecte pe calea lecturilor), o radicală schimbare a
sensului se produce după sosirea sa la Paris, în anul 1923, unde îl va întâlni pe Lev
Şestov, cel care îi va deveni părinte spiritual. Această ieşire din traiectoria profană a
unui intelectual apărut în orizontul culturii române la începutul secolului al XX-lea,
traiectorie care ar fi putut face din Fundoianu un excelent gazetar, om de litere şi
animator cultural, este – în ea însăşi – excepţională: o ieşire din orizontul limbii
materne, întâi de toate, dar păstrând mereu deschisă disponibilitatea afectivă
pentru aceasta, însoţită de o intrare ardentă în problematica filosofiei existenţiale,
autentică şi profund personalizată de autorul devenit Benjamin Fondane. Este ceea
ce îl diferenţiază spontan de celelalte existenţialisme care, înainte de a pune accentul
pe individul concret, pe fiinţa umană în carne şi oase, sunt filosofii „despre“, iar nu
„dintru“, precum aceea a lui Fondane. Acesta este sensul călătoriei intelectuale şi
umane pe care o va face Fondane în scurta şi intensa lui viaţă, care nu-i îngăduie
popasuri ori reveniri în punctul de plecare.
Le voyageur n’a pas fini de voyager, scria Fondane, cu intuiţia înfrigurată a unui
sfârşit tragic.
Manuscrise, documente, resurse iconografice, traduceri şi trimiteri către ediţiile
franceze şi româneşti (electronice şi tipărite) sunt disponibile pe siturile consacrate
lui Fondane, la adresele www.fondane.fr şi www.fondane.net.
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
163
Fondane Institute, coordinated by Luiza Palanciuc and Mihai Sora, aims to
preserve and promote the intellectual and moral heritage of Benjamin Fondane:
directly, by his main inheritant, his wife, Mrs. Geneviève Fondane, born Tissier
(through his literary last will, sent along with his last letter to her, from Drancy
concentration camp, on the 29th of May 1944, just a day before he had been
deported to Auschwitz), and indirectly, through his writings, his private and public
literary attitudes (for example, Le Lundi existentiel et le Dimanche de l’histoire /
Existential Monday and Sunday of History, a text published by Jean Grenier in the
collective work L’Existence / Existence, at Gallimard Publishing House, 1945). In his
early writings, we can notice a moral potentiality that places him on an axis of
human depth and transcendence: if his beginnings were feverish, marked by an
unstoppable, linear curiosity (meaning gaining indirect experience through extensive
reading), a sudden change of direction happened after his arrival in Paris, in 1923,
where he was to meet Leo Shestov, one of his spiritual guides. This exit from the
mundane world of an intellectual that had risen in the Romanian culture at the
beginning of the 20th century, a trajectory that could have made him, though, an
excellent journalist, philologist, and cultural activist, is, by itself, exceptional: an exit
from the horizon of his mother tongue, first of all, but with an eternal openness to
it, along with an ardent insight for existentialism, authentic and deeply personalized
by the author Benjamin Fondane. This is what makes him different from other
existentialist approaches, which, before pointing on the concrete individual, on the
flesh and bones being, are discourses on ‘about’, not ‘from’, like Fondane made.
This is the direction of the intellectual and human journey of Fondane, in his brief
and intense life, that didn’t allow any stops or returns. Le voyageur n’a pas fini de
voyager, wrote Fondane, with his freezing intuition of a tragical end. Handwritings,
documents, iconographic resources, translations and references to French and
Romanian sources ( online and printed) are available on the websites dedicated to
Fondane, www.fondane.fr and www.fondane.net.
164
Documentarul „Benjamin Fondane“
‘Benjamin Fondane’ Documentary
Titlul original / Original title: Benjamin Fondane
Regia şi scenariul/ Directed and written by: Ana Simon
Anul/ Year: 1998
Durata / Runtime: 30 minute
Imaginea / Photography
Sorin Chivulescu, Leonid Berdicevsky, Thierry Le Nouvel,
Dominique Bauguil
Sunetul / Sound effects
Denis Wallois
Muzica / Music
Paco Ibañez
Producător/ Producer
Maia Simon (Elveţia / Switzerland)
Filmul restituie deplasările lui B. Fundoianu/Benjamin Fondane, un om chinuit de mari
întrebări existenţiale. Documentarul mizează pe autenticitatea surselor şi a locurilor
decisive din biografia autorului de origine română. Se urmăreşte drumul eroului
pornit din Moldova natală, „paradis al neurasteniei“, cum o numeşte Cioran, până
în Parisul cu irezistibilele sale atracţii culturale, de care a fost sedus poetul emigrant.
Sunt redescoperite peisajele bucovinene descrise cu melancolie şi ironie în poemele
din Privelişti, dar şi străzile pariziene care vor deveni decorul Cine-poemelor.
Fotografia lui Fondane cu o cameră de filmat în mână devine laitmotivul vizual care
leagă secvenţele între ele. Fără să urmărească efecte spectaculoase în sine, filmul
reuşeşte momente de bravură ca, de pildă, episodul argentinian unde este evocată
realizarea lungmetrajului Tararira. Fotografiile de la filmare şi din film sunt cadenţate
foarte inspirat în ritm de tango, sugerând culoarea locală, ca şi atmosfera ludică a
peliculei.
Realizatoarea elveţiană de origine română Ana Simon a regizat numeroase
documentare inspirate din universul artelor, dintre care merită amintite Les Simon
(despre dinastia actoricească întemeiată de Michel Simon), Portretul pictorului
Venturelle, Evocarea poetului Herrera, Mica vânzătoare de lămpi, Geneva lui Borges
(unde comentariul este rostit de buna ei prietenă Jeanne Moreau), Muzele adormite
sau Triptic, o coproducţie româno-elveţiană despre trei muzicieni români de excepţie
– Constantin Brăiloiu, Clara Haskil şi Dinu Lipatti.
The picture shows Barbu Fundoianu/ Benjamin Fondane’s travels, a character
enslaved by deep, existential self-questioning. The documentary is based on the
authenticity of sources and decisive places from the biography of the Romanianborn author. It starts with the character’s departure from natal Moldavia, ‘a paradise
of neuroasthenia’, as Cioran named it, to destination Paris, and its irresistible
attractions, that seduced the immigrant poet. It re-tells Bukowinean picturesque
landscapes, melancholically and ironically rendered in the series of poems entitled
‘Views’, but also the Parisian streets, that solely became the background for the
‘Cine-poems’.
Fondane’s photographic work, with a camera in his hands, becomes the visual
leitmotif of the story.
Without looking for spectacular effects in itself, the picture achieves great moments
of bravery, like the Argentinian part, where the production of the feature Tararira is
evoked. The photographs from the making of the film, and from the film itself are
inspiredly modulated by tango rhythms, suggesting the local scent of Argentina and
the playful atmosphere of the whole picture.
The Romanian-Swiss director, Ana Simon, has directed numerous documentaries
inspired by the art world, such as Les Simon (about the dynasty of actors, formed
by Michel Simon), The portrait of the painter Venturelle, The Evoking of Herrera the
Poet, The Little Lamp Merchant, Geneve of Borges (with Jeanne Moreau’s voice in
the background), The Dormant Muses or Trypthic, a Romanian-Swiss coproduction
about three exceptional Romanian musicians - Constantin Brăiloiu, Clara Haskil and
Dinu Lipatti.
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
165
166
Salvatorii
The Rescuers
“Salvatorii”, cel mai recent film al cineastului Michael King, laureat al Premiului
Emmy, dezvăluie povetile prea putin cunoscute a 13 diplomaţi care, dând dovadă de
eroism şi curaj, şi cu riscuri personale mari, au salvat zeci de mii de evrei în timpul
celui de-al doilea război mondial. Filmul o prezintă pe Stephanie Nyombayire, o
tânără rwandeză, activistă anti-genocid, care şi-a pierdut 100 din membrii familiei în
timpul genocidului din Rwanda din anii ’90, şi pe Sir Martin Gilbert, renumit istoric
al secolului 20, specializat în istoria Holocaustului. Aceştia au călătorit prin 15 ţări şi
trei continente, timp în care au înregistrat mărturiile unor supravieţuitori ai celui deal doilea război mondial şi ale urmaşilor acestor diplomaţilor. Nyombayire şi Gilbert
explorează şi contemplă trecutul într-un periplu prin care, în parte, vor să înţeleagă
ce ar trebui făcut pentru a opri genocidele din prezent din Darfur şi din alte zone.
Filmul arată cum Nzombayire este constrânsă să se întoarca acasă în Rwanda sperând
să găsească răspunsuri despre genocidul din ţara ei şi să vadă unde diplomaţia nu
avut soluţii, fiind forţată să facă faţă unor adevăruri dureroase. Ea îl intervievează
pe Paul Kagame, preşedintele Republicii Rwanda şi pe General Locotenent Romeo
Dallaire, fostul Comandant al Fortei de Pace a Naţiunilor Unite în Rwanda.
Filmul, pentru care au fost folosiţi kilometri de peliculă de arhivă şi documente vechi,
şi în care au fost reconstituite cinematografic, cu actori, scene cutremuratoare ale
acelor timpuri, ne transportă din biblioteca personală din Londra a lui Sir Martin
pe Champs d’Elysées în Paris, până în Valea Sacra de la Yad Vashem, în Ierusalim.
Supravieţuitori ai Holocaustului şi descendenţi ai celor 13 diplomaţi sunt intervievaţi
în Germania, Danemarca, Italia, Polonia, Lituania şi în final, Budapesta, care a fost
scena celui mai dramatic şi amplu efort din istorie de salvare a evreilor.
Printre cei arătaţi în film se numără diplomatul german (şi membru al Partidului
Nazist) Georg Duckwitz în Copenhaga; consulul portughez Aristide de Sousa
Mendes în Bordeaux; americanii Varian Fry şi Hiram Bingham in Marsilia; consulul
japonez Chiune Sugihara şi cel olandez, Jan Zwartendijk, în Kaunas; consulul turc
Selahattin Ülkümen în Rodos; capitanul britanic Frank Foley în Berlin; diplomatul
polonez Henryk Slawik în Budapesta; şi diplomatul suedez Raoul Wallenberg, care
a ajutat la coordonarea eforturilor de salvare din Budapesta în 1944 cu italianul
Giorgio Perlasca, care reprezenta Spania; arhiepiscopul Angelo Rotta, care reprezenta
Vaticanul; şi consulul Carl Lutz al Elveţiei. În film mai apare şi Alteţa Sa Regală Prinţul
Charles, care dezvăluie povestea prea puţin ştiută despre familia sa.
“The Rescuers”, the latest film from Emmy Award-winning filmmaker Michael King,
uncovers the largely unknown stories of 13 heroic and courageous diplomats who,
at tremendous personal cost, saved tens of thousands of Jews during World War
II. The film follows Stephanie Nyombayire, a young Rwandan anti-genocide activist
who lost 100 members of her family in the Rwandan Genocide of the 1990s, and Sir
Martin Gilbert, the renowned 20th century and Holocaust historian, as they travel
across 15 countries and three continents interviewing survivors and descendants of
the diplomats. Nyombayire and Gilbert explore and contemplate the past in a quest,
in part, to understand what should be done to stop the ongoing genocide in Darfur
and elsewhere.
During the film, Nyombayire is compelled to return home to Rwanda hoping to
find answers about her country’s genocide and to see where diplomacy failed in
her country. She is forced to face some painful truths. She interviews Paul Kagame,
President of the Republic of Rwanda, and Lieutenant General Romeo Dallaire, former
Force Commander of the United Nations Peacekeeping Force in Rwanda.
Using amazing archival footage and weaving documentary style and dramatic reenactments, the film takes us from Sir Martin’s personal library in London, to the
streets of the Champs d’Elysees in Paris, to the sacred Valley of Destroyed Communities
at Yad Vashem in Jerusalem. The interviews with survivors and descendants of the
diplomats continue through Germany, Denmark, Italy, Poland, Lithuania, and finally
Budapest, the scene of the largest diplomatic rescue effort in history.
Among those featured in the film are German diplomat (and Nazi Party member)
Georg Duckwitz in Copenhagen; Portuguese Consul Aristide de Sousa Mendes
in Bordeaux; Americans Varian Fry and Hiram Bingham in Marseille; Japanese
Consul Chiune Sugihara and the Dutch Jan Zwartendijk in Kaunas; Turkish Consul
Selahattin Ülkümen in Rhodes; British Captain Frank Foley in Berlin; Polish diplomat
Henryk Slawik in Budapest; and Swedish diplomat Raoul Wallenberg, who helped
coordinate the rescue efforts in Budapest in 1944 with Italian Giorgio Perlasca, who
represented Spain; Archbishop Angelo Rotta, who represented the Vatican; and
Consul Carl Lutz of Switzerland. The film also features His Royal Highness Prince
Charles, The Prince of Wales, revealing a little-known story about his family.
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Michael King
Director, Producer and Writer. Michael King has
produced, directed and written documentaries,
music videos and a feature film. In 1991, his MTV
music video on Dr. Martin Luther King’s speech I Have
A Dream received national recognition. In 1995 he
produced, directed and wrote a PBS documentary
titled Making A Living, the African-American
Experience. In 1997, he directed and wrote his first
feature film, Vanity Kills, in the Czech Republic.
In 1999, King’s PBS documentary on youth violence
in America, entitled Bangin’, won the Emmy and
International Television and Video Association Award
for Best Documentary and Best Editing. In 2007, he
completed a feature documentary entitled Rapping
with Shakespeare (2008), which examines how a
popular English teacher used hip-hop and rap to help
his students to better access Shakespeare’s works.
The film also explores the lives of five South Central
Los Angeles teenagers attending Crenshaw High
School and the parallels between their experiences
and that of Shakespeare’s characters. King was
nominated for an A&E Indie Filmmaker Award in
2008 for Rapping with Shakespeare. He also was the
executive producer for the American Film Institute
film, Crenshaw Nights (2008) starring Vondie CurtisHall and Judd Nelson.
167
Regizor, Producător şi Scenarist. Michael King a produs, regizat si a scris scenarii
pentru documentare, videoclipuri muzicale si un film artistic. În anul 1991,
videoclipul dedicat faimosului discurs al lui Dr. Martin Luther King Jr. - ”Am Un Vis”
– difuzat la MTV, a primit aprecieri nationale. In 1995, el a produs, regizat si scris
un documentar PBS intitulat ”Castigarea Existentei, Experienta Afro-Americana”.
În 1997, a scris si regizat primul său film artistic, ”Vanitatea Ucide”, în Cehia. În
1999, documentarul PBS al lui King despre violenta tineretului din America, intitulat
<<Bangin’>>, a castigat premiul Emmy si Premiul pentru Cel mai Bun Documentar
si Cea mai Bună Editare, din partea Asociatiei Internationale pentru Televiziune
si Productii Video. In 2007, a finalizat un documentar artistic intitulat ”Dansand
Rap cu Shakespeare” (2008), care analizează modalitatea prin care un profesor de
limba engleză a folosit muzica hip-hop si rap pentru a face lucrarile lui Shakespeare
mai accesibile elevilor săi. Totodată, filmul exploreaza vietile a cinci adolescenti din
South Central Los Angeles, elevi la liceul Crenshaw, si prezinta o paralela intre viata
acestora si cea a personajelor lui Shakespeare. In 2008, King a fost nominalizat la
Premiul A&E Indie Filmmaker pentru ”Dansand Rap cu Shakespeare”. De asemenea,
el a fost producătorul executiv pentru filmul Institutului American de Film, ”Nopti in
Crenshaw” (2008), cu Vondie Curtis-Hall si Judd Nelson.
168
Jurnal – David Perlov
Diary – David Perlov
Invitaţi speciali / Special guests: Liviu Carmely, Radu Jude şi Vlad Petri
Moderatori / Moderators: Andrei Gorzo şi Andrei Rus
24, 25 aprilie, proiecţie şi discuţie la UNATC Bucureşti
Un eveniment conex în cadrul Festivalului Filmului Evreiesc Bucureşti, organizat în
parteneriat cu UNATC şi Film Menu.
April 24th, 25th, film projection and discussion at UNATC Bucharest
A side-event in the framework of Bucharest Jewish Film Festival, organized together
with UNATC and Film Menu.
Capitolul I (1973-1977): Mira şi binoclul: Yael şi Naomi, Războiul de Yom Kippur,
Zidul Plângerii, São Paulo, la Universitatea din Tel Aviv, Klaus Kinski, Nathan Zach,
Isaac Stern, noul apartament, Julio şi Fela, alegerile, Bruxelles, Paris, Romaine,
Marguerite, Abrasza bolnav, Saadat în Israel, marşul din Ierusalim.
Chapter 1 (1973-1977): Mira and the binoculars: Yael and Naomi, the War of Yom
Kippur, The Wailing Wall, São Paulo, at Tel Aviv University, Klaus Kinsky, Nathan
Zach, Isaac Stern, the new flat, Julio and Fela, the elections, Brussels, Paris, Romaine,
Marguerite, Abrasza’s illness, Saadat in Israel, the march of Jerusalem.
Capitolul al II-lea (1978-1980): cimitirul pionierilor, Yael şi Naomi merg în armată,
insomnie, Aria de Bach şi copiii, vizita la oculist, Bonnard, un film despre iudeospanioli, vizitatorii, Naomi vorbeşte despre Piero della Francesca, Yael o trădează,
împreună cu Mira, în Creta, pe femeia mulatră.
Chapter 2 (1978-1980): the pioneers’ cemetery, Yael and Naomi go to the army,
insomnia, Aria by Bach and the children, the visit to the eye specialist, Bonnard,
a film about Ladino, the visitors, Naomi speaks about Piero della Francesca, Yael
betrays, together with Mira, in Crete, the mulatto woman.
Capitolul al III-lea (1981-1982): noile alegeri, Sângele Fiarelor, sinuciderea lui Abrasza,
Pierre Goldmann, Joris Ivens, Yael vorbeşte despre montaj, plaja, Julio şi Fela la Tel
Aviv, Naomi şi Jean-Marc, prima manifestaţie împotriva războiului din Liban.
Chapter 3 (1981-1982): the new elections, The Blood of Beasts, Abrasza’s suicide,
Pierre Goldmann, Joris Ivens, Yael speaks about the montage, the beach, Julio and
Fela in Tel Aviv, Naomi and Jean-Marc, the first manifestation against the War in
Lebanon.
Capitolul al IV-lea (1982-1983): Războiul din Liban, Cantata Alexandre Nevsky, Goya
şi războiul, aniversarea lui Yael, funeraliile, Sabra şi Shatila, Un veac de singurătate,
Sharon refuză să demisioneze, Emile Greenzweig, un curcubeu.
Capitolul al V-lea (1983): Centrul Pompidou, strada Poissonnière – sinagoga şi
catedrala, Köln, Amsterdam, Londra, convalescenţa, Irving Howe, gara de Est,
Naomi la Scola Cantorum, jocuri de noroc cu camera, Yael lucrează pe Shoah,
Claude Lanzmann, André Schwartz-Bart, Yael se mută, Parisul în august.
Capitolul al VI-lea (1983): São-Paulo, cartierul evreiesc, gara, Fawzi – amicul
libanez, Rio de Janeiro, o procesiune religioasă, Ouro-Preto, Alejadinho, Tiradentes,
întoarcerea la Belo Horizonte, Lisabona.
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Chapter 4 (1982-1983): the War in Lebanon, cantata Alexandre Nevsky, Goya and
the war, Yael’s anniversary, the funeral, Sabra and Shantila, One Hundred Years of
Solitude, Sharon refuses to resign, Emile Greenzweig, a rainbow.
Chapter 5 (1983): Pompidou Centre, Poissonnière street – the synagogue and the
cathedral, Köln, Amsterdam, London, convalescence, Irving Howe, East Station,
Naomi at Scola Cantorum, games of chance with the camera, Yael works on Shoah,
Claude Lanzmann, André Schwartz-Bart, Yael relocates, Paris in August.
Chapter 6 (1983): São-Paulo, the Jewish quarter, the station, Fawzi – the Lebanese
friend, Rio de Janeiro, a religious procession, Ouro-Preto, Alejadinho, Tiradentes, the
return to Belo Horizonte, Lisbon.
169
Concursul de afişe
The Poster Contest
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Gândit ca un eveniment conex pentru prezenta ediţie, concursul de afişe a fost creat în ideea creşterii
interactivităţii cu o anumită categorie de public, precum şi a dezvoltării unei laturi interdisciplinare a
festivalului.
În acest cadru, al Festivalului Filmului Evreiesc, propunerea noastră a apărut şi ca o invitaţie la dialog, un
dialog dorit şi aşteptat între arte şi între culturi. Anularea graniţelor şi a prejudecăţilor, într-un context în care
antisemitismul îşi mai face simţită prezenţa, este unul dintre obiectivele acestui festival.
Tema de gândire a concursului de afişe a fost avangarda artistică (şi implicita ei dimensiune evreiască), o iniţiativă
sporită de legăturile adânci ale prezenţei evreieşti în zona geografică românească din perioada modernă.
Concursul s-a bucurat de participarea a 68 de concurenţi, iar decizia juriului a fost deosebit de dificilă,
deoarece foarte multe propuneri au atins scopurile acestei iniţiative.
Câştigătoarea concursului a fost domnişoara Ana Maria Negru (n. 1987), grafician, absolventă a Universităţii
Naţionale de Arte Bucureşti, specializarea Grafică, în 2010.
O selecţie din afişele finaliste se regăsesc în grafica prezentului catalog, cât şi în într-o expunere publică pe
durata proiecţiilor de film.
2 aprilie 2012, Bucureşti
Simona Vilău, coordonator concurs de afişe
The poster contest, projected as a side event for the current edition, was created in order to increase the process
of interactivity with a certain target audience, and to develop an inter-disciplinary trait of the festival.
In this framework, of a Jewish Film Festival, our initiative became an invitation to dialogue, a well awaited
and needed connection between arts and cultures. The annihilation of boundaries and prejudices, in a
framework of still active anti-Semitism, represents one of the aims of this festival.
The main conceptual theme of this poster contest is the artistic Avant-garde (and its Jewish dimension),
an initiative doubled by the deep roots of the Jewish presence and heritage in the framework of Modern
Romanian culture.
We received 68 applications from all around the country, and the jury’s decision was difficult, because many
of these applications successfully attained the goals of this initiative.
The contest winner is Ms. Ana Maria Negru (n. 1987), Graphic artist and graduate of the National University
of Arts from Bucharest, Graphics Department, in 2010.
A brief selection from the shortlisted posters are to be found here, in the layout of this catalogue, and also
in a public display, during the film sessions.
Propunere afiş Ada Muntean, selecţie din
expoziţia concursului de afişe din cadrul
celei de-a doua ediţii a Festivalului Filmului
Evreiesc Bucureşti 2012.
Poster proposal by Ada Muntean,
Festival 2012.
2nd of April 2012, Bucharest
Simona Vilău, poster contest coordinator
171
172
Afiş / Poster by Ada Muntean
Afiş / Poster by Alexandrina
Nicolescu
Afiş / Poster by Alexandru Nenciu
Afiş / Poster by Raluca Croitoru
Afiş / Poster by Ioan Mihai Baba
Afiş / Poster by Ioana Mitrea
Afiş / Poster by Marc Copil
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Afiş / Poster by Ana Maria Negru
Afiş / Poster by Andreea Jugănaru
Afiş / Poster by Andreea Jurj
Afiş / Poster by Andreea Raluca
Negru
Afiş / Poster by Mihai Gheorghe
Afiş / Poster by Magdalena Radu
Afiş / Poster by Horea Voichiţa
Afiş / Poster by Andrei Tomas
Afiş / Poster by Alexandru Baston,
Raluca Ignătescu
Afiş / Poster by Eduard Constantin
Afiş / Poster by Francisc Traian
Apostu
Afiş / Poster by Teodor Horea
Afiş / Poster by Georgiana Ţurcan
173
174
Seara Kabbalah: Thea O. Haimovitz
Kabbalah Evening: Thea O. Haimovitz
Seară de film KABBALAH - Lansare de album KABBALAH - Prezentare colecţie
de bijuterii KABBALAH
KABBALAH Movie Night - KABBALAH Album Release - KABBALAH Jewelry
Collection Presentation
Seara Kabbalah – este un mijloc de călătorie în Universul culturii evreieşti - de la film
la carte. De la carte la bijuterii.
The Kabbalah evening is a means of traveling through the world of Jewish culture from films to books. From books to jewelry.
Ştiinţa spiritului înalt, regina artelor numită Kabbalah a fost ţinută în secret de poporul
evreu, timp de mii de ani şi s-a aşteptat momentul în care, conform profeţiilor, a
putut fi făcută publică. Această modalitate de GÂNDIRE, ABORDARE şi PERCEPERE
a relaţiei omului cu UNIVERSUL, cât şi menirea omului pe acest Pământ este una din
explicaţiile succesului incontestabil, a aşa-numitului “creier evreiesc”.
The science of the high spirit and queen of arts, Kabbalah was kept secret by the Jewish
people thousands of years, awaiting the moment when according to the prophecies
it could be made public. This way of THINKING, APPROACH and PERCEPTION of the
humans’ relationship with the Universe as well their purpose on Earth is one of the
arguments for the undisputed success of the so called “Jewish brain”.
Acest creier a contribuit la progresul omenirii în toate domeniile şi este recunoscut
printr-o prezenţă marcată de talent şi genialitate în zona creaţiei de film, recunoscută
prin numeroase premii Oscar, sau în alte multe domenii, fiind vorba despre poporul
cu cele mai multe premii Nobel câştigate vreodată.
This brain contributed to human progress in all fields, from the sustained presence of
talent and genius in film production, rewarded by numerous Oscars, to contributions
in many other fields, reflected by the greatest number of Nobel Prizes ever to be
awarded to one people.
Astăzi, Kabbalah, fiind publică, este “ştiinţă de stat” în Israel. Predată de mari
personalităţi academice, în toate universităţile de prestigiu din Israel şi din lume,
kabbalah este, astăzi, sursa principală de inspiraţie şi de lumină, căutată de toţi cei
care doresc să lase pe acest Pamant un semn minunat al trecerii lor prin talentul cu
care i-a dăruit universul, toţi cei care doresc să treacă prin această viaţă, amprentând
într-un mod de neuitat pe cei din jurul lor.
Today Kabbalah, being public, is a science linked with the State of Israel. Taught
by great academics throughout prestigious universities in Israel and around the
world, Kabbalah is today the primer source of inspiration and light sought-after by
all who, through their talent bestowed by the Universe, want to leave a wonderful
mark of their passage on Earth, all who want to pass through this life leaving an
unforgettable impression on the fellow human.
Bijuteriile Kabbalah, superbe prin unicitate şi expresie, create într-un ritual strict
respectat, modeste în uriaşul univers de expresie Kabbalah, aduc cu ele un mesaj
puternic: suntem unici, suntem speciali, avem dreptul să fim diferiţi, avem datoria
de a NE EXPRIMA, chiar dacă ceea ce avem de spus este excentric, considerat ciudat
şi novator. Dar, în faţa universului, suntem toţi o singură creaţie, în care există o
singură regulă: Iubirea!
The Kabbalah Jewelry, unique and superb in expression, designed in a strictly
followed ritual, modest in the huge universe of Kabbalah expressivity, bring a strong
message: We are unique, we are special, we have the right to be different, we have
the duty to express ourselves, even if what we have to say is eccentric, regarded
as unusual or innovative, because in the face of the Universe we are all a singular
creation governed by a single law: Love!
F
F
E
B
2
e s t i
i l m
v r e
u c u
0
v a l u l
u l u i
i e s c
r e ș t i
1
2
Thea O. Haimovitz şi piese din
colecţia de bijuterii Kabbalah
Thea O. Haimovitz and pieces of
Kabbalah Jewelry Collection
175
Echipa Festivalului
Festival Team
Comitetul de organizare
Organizational committee
Coordonator tehnic / Technic Coordinator
Adrian Coman
Director Festival / Festival Director
Paul Ghiţiu
Director Artistic / Artistic Director
Cristina Corciovescu
Director Evenimente / Events Manager
Alexander Hausvater
Director Relaţii Internaţionale / IR manager
Erwin Simsensohn
Director Secţiune Documentar / Documentary Section
Manager
Laurenţiu Damian
Preşedintele Fundaţiei Culturale Art Promo / President of Art
Promo Cultural Foundation
Ovidiu Morar
Asistent de Proiect / Project Assistant
Iulia Necoară
Parteneriate şi comunicare publică / Partnerships and PR
manager
Oana Popa
Adela Teodorescu
Simona Vilău
Fundraising
Monica Vlăduţu
Coordonator tehnic / Technic Coordinator
Marius Mihail Ghiţă
Cu sprijinul doamnei Thea Haimovitz / With the support of Mrs.
Thea Haimovitz
Juriu competiţiei de film documentar
The Jury of the Documentary Competition
Oded Guy
Directorul Jewish Film Festival, Ashkelon, Israel / Jewish Film Festival,
Ashkelon, Israel
Laurenţiu Damian
Regizor, scenarist, prof. univ. UNATC / Director, screenwriter,
professor at UNATC
Magda Mihăilescu
critic de film / film critic
Juriul concursului de afişe
The Jury of the Poster Competition
Paul Ghiţiu
Directorul Festivalului Filmului Evreiesc Bucureşti / Bucharest Jewish
Film Festival director
Ovidiu Morar
Preşedintele Fundaţiei Culturale Art Promo / President of Art Promo
Cultural Foundation
Ciprian Paleologu
Lector universitar, artist vizual / Lecturer, visual artist
Catalog / Catalogue
Editor
Cristina Corciovescu
Traduceri / Translations
Iulia Necoară, Adela Teodorescu, Simona Vilău
Grafică şi DTP / Graphic design and pre-press
Irina Spirescu
Coperta / Cover design
Ana Maria Negru
Publicat de NOI Media Print 2012
Published by NOI Media Print 2012

Pentru a vizualiza Catalogul festivalului BJFF 2012 faceti click aici

Transcription

Similar documents

the chorology, ecology and phytocoenology of adonis vernalis l. in

NORA WALN - Autonomie und Chaos

39th Annual Meeting in Bellevue, Washington, 2011

)VZ[VU 1L^PZO -PST

Singurul lector nativ de limba arabă din România, Nr. 11, p. 22

Serviciul de Ambulanţă Timiş, în alertă din cau

Diplomova prace ho tela - Michal Benes