Date Cheie privind Predarea Limbilor Străine în Școlile din

Transcription

Date Cheie privind Predarea
Limbilor Străine în Școlile
din Europa în 2012
Date Cheie privind
Predarea Limbilor
Străine în Școlile din
Europa în 2012
Ediția 2012
Acest document este publicat de Agenţia Executivă pentru Educaţie, Audiovizual şi Cultură
(EACEA, Eurydice şi Sprijin pentru politici)
Disponibil în Limba Engleză (Key Data on Teaching Languages at School in Europe – 2012),
Limba Franceză (Chiffres clés de l’enseignement des langues à l’école en Europe – 2012) și
Limba Germană (Schlüsselzahlen zum Sprachenlernen an den Schulen in Europa – 2012).
ISBN 978-92-9201-443-8
doi:10.2797/20842
Acest document este disponibil online, la http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice.
Text finalizat în luna Iulie 2012.
© Agenţia Executivă pentru Educaţie, Audiovizual şi Cultură, 2012.
Conţinutul acestei publicaţii poate fi reprodus parţial, cu excepţia scopurilor comerciale, cu
condiţia ca extrasul să fie precedat de o referinţă la “Reţeaua Euryidice”, urmat de data
publicării documentului.
Cererile pentru permisiunea de reproducere a întregului document trebuie adresate EACEA,
Eurydice şi Sprijin pentru politici.
Traducerea a fost realizată de către Laura Ionela DUMITRAȘCU
Agenţia Executivă pentru Educaţie, Audiovizual şi Cultură
P9 Eurydice and Policy Support
Avenue du Bourget 1 (BOU2)
B-1140 Bruxelles
Tel. +32 2 299 50 58
Fax +32 2 292 19 71
E-mail: eacea-eurydice@ec.europa.eu
Website: http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice
CUVÂNT ÎNAINTE
Diversitatea lingvistică și culturală a Uniunii Europene este una dintre atuurile sale importante, dar, de
asemenea, una dintre principalele provocări. De-a lungul ultimului deceniu, politica europeană privind
multilingvismul a fost ghidată de obiectivele stabilite de către Consiliul de la Barcelona din martie
2002, care a propus, în scopul îmbunătățirii abilităților de bază, în special, prin studiul a cel puțin două
limbi străine de la o vârstă foarte fragedă. Acest obiectiv, a fost, de asemenea, enunțat de
Comunicarea Comisiei - "Multilingvismul: un avantaj pentru Europa și un angajament comun" (2008) și
prin Rezoluția Consiliului referitoare la o Strategie Europeană pentru Multilingvism (2008). Aceste
documente strategice au stabilit politica lingvistică drept o temă transversală ce contribuie la toate
celelalte politici ale UE.
Îmbunătățirea calității și eficienței învățării limbilor străine a devenit unul dintre obiectivele-cheie ale
Cadrului Strategic pentru Educație și Formare Profesională ("ET 2020"). Cadrul subliniază necesitatea
de a permite cetățenilor să comunice în două limbi străine pe lângă limba maternă, precum și
necesitatea promovării predării limbilor străine și oferirea emigranților oportunitatea de a învăța limba
țării gazde. Învățarea limbilor străine a dobândit, de asemenea, un loc important în cadrul inițiativelor
emblematice integrate în strategia de ansamblu a Uniunii Europene - "Europa 2020" - promovarea
creșterii inteligenței, durabilă și favorabilă incluziunii. În special, competențele lingvistice, ca un mijloc
de încurajare a mobilității transfrontaliere a cetățenilor UE, joacă un rol crucial în cadrul inițiativei:
Tineretul în Mișcare și Agenda pentru Noi Competențe și Locuri de Muncă.
În scopul oferirii unui sprijin suplimentar pentru învățarea limbilor străine în Europa, Consiliul de la
Barcelona a solicitat stabilirea unui indicator privind competențele lingvistice. Această etapă a fost
urmată, în 2009, de o propunere de a stabili un punct de referință în acest domeniu. Procesul de
definire a unui cadru de referință a fost facilitat de un studiu important -Sondajul European privind
Competențele Lingvistice. Sondajul a avut drept scop măsurarea competenței a elevilor în
comunicarea în limbi străine, elevii fiind înscriși în ciclul final al învățământului secundar inferior.
Rezultatele sondajului - lansat în iunie 2012 - a oferit, pentru prima oară, o imagine asupra nivelului
realist de competențe lingvistice pe care elevii din Europa îl posedă.
În acest context al politicii, suntem foarte încântați să prezentăm a treia ediție comună
Eurydice/Eurostat: Date Cheie privind Predarea Limbilor Străine în Școlile din Europa, care oferă o
imagine completă a sistemelor de predare a limbilor străine existente în 32 de state europene. Acest
studiu analizează diverse aspecte ale predării limbilor străine, în special organizarea predării,
nivelurile de participare și formarea inițială și continuă a profesorilor de limbi străine. În plus, raportul
se referă la modelul de învățare integrată a conținutului și a limbii (CLIL), în care discipline non -
3
Date Cheie privind Predarea Limbilor Străine în Școlile din Europa – 2012
lingvistice sunt predate în limbi străine. Luată drept un întreg, publicația oferă răspunsuri la o serie de
întrebări, care se află în centrul cooperării europene în domeniul educației și formării profesionale.
Noi suntem de părere că această publicație oferă perspective originale în ceea ce privește predarea
limbilor străine și reprezintă un suport crucial în contextualizarea rezultatelor Sondajul European
privind Competențele Lingvistice. Recomandăm consultarea studiului: Date Cheie privind Predarea
Limbilor Străine în Școlile din Europa tuturor practicienilor si factorilor de decizie care lucrează în
acest domeniu. Suntem încrezători că publicația va fi de mare folos pentru cei responsabili pentru
elaborarea și implementarea strategiilor de predare a limbilor străine în școlile din întreaga Europă.
Algirdas Šemeta
Androulla Vassiliou
Comisar responsabil în domeniul
Comisar în domeniul Educaţiei, Culturii,
Impozitării, Uniunii Vamale, Antifraudei și
Multilingvismului și Tineretului
Statisticii
4
CUPRINS
Cuvânt Înainte
3
Introducere
7
Principalele Constatări
9
Coduri, Abrevieri și Acronime
15
CAPITOLUL A – CONTEXTUL
17
CAPITOLUL B – ORG ANIZARE A
25
Secțiunea I – Studiul limbilor străine în cadrul învățământului pre-primar,
primar și secundar: numărul de discipline lingvistice oferite
25
Secțiunea II – Predarea limbilor străine în contextul CLIL în cadrul învățământului primar și
secundar
39
Secțiunea III – Gama de limbi străine oferite în cadrul învățământului primar și secundar
45
CAPITOLUL C – PARTICIP ARE A
55
CAPITOLUL D – CADRELE DIDACTICE
85
CAPITOLUL E – PROCESUL DE INSTRUIRE
103
Secțiunea I – Motivația elevilor și metodele de predare
103
Secțiunea II – Timpul de studiu și dimensiunea claselor
111
Secțiunea III – Rezultatele așteptate ale studiului limbilor străine și certificările oferite
127
Glosar, Bază de date statistice și Bibliografie
137
Anexe
145
Lista Figurilor și a Tabelelor
161
Mulțumiri
165
5
INTRODUCERE
Această a treia ediție a publicației „Date Cheie privind Predarea Limbilor Străine în Școlile din Europa”
conține 61 de indicatori, fiind structurat în cinci capitole intitulate: Contextul, Organizarea, Participarea,
Cadrele Didactice și Procesul de Instruire. Raportul este un studiu comun Eurydice/Eurostat creat în
strânsă cooperare cu Comisia Europeană. Acesta face parte din seria de publicații - date cheie, al
cărui scop este de a combina date statistice și informații calitative privind Sistemele Europene de
Învățământ.
Publicația cuprinde indicatori construiți pe baza datelor din mai multe surse distincte: Eurydice,
Eurostat, Sondajul European privind Competențele Lingvistice, și PISA, un sondaj internațional al
OCDE. Acesta include, de asemenea, un indicator pe baza datelor din acțiunea de formare Comenius,
care este o parte a Programului de Învățare pe tot Parcursul Vieții (LLP). Indicatorii din diferite surse
sunt adesea corelați pentru a oferi o perspectivă interesantă în predarea limbilor străine.
Informațiile din cadrul Eurydice sunt preluate din surse oficiale iar anul de referință este 2010/11.
Indicatorii Eurydice acoperă în principal învățământul primar și secundar (ISCED nivelurile 1, 2 și 3),
deși unele se referă, de asemenea, la nivelul pre - primar (nivelul ISCED 0). Acești indicatori oferă o
perspectivă asupra politicilor și recomandările în vigoare în statele europene, care influențează
predarea limbilor străine. Acestea se referă la aspectele organizatorice, cum ar fi numărul de limbi
predate, intervalul de vârstă al elevilor implicați și metodele de predare utilizate, inclusiv modelul de
învățare integrată a conținutului și a limbii (CLIL). În plus, indicatorii relevă timpul de studiu alocat
limbilor străine și nivelurile de competențe pe care elevii trebuie să le posede. Cruciale pentru
problema învățării limbilor străine sunt formarea inițială și continuă a profesorilor de limbi străine,
chestiuni de asemenea, abordate. În timp ce datele Eurydice tratează toate statele din Uniunea
Europeană, precum și statele membre ale Spațiului Economic European (SEE), Croația și Turcia
indicatorii ce au la bază alte surse sunt mai limitați, uneori.
Datele statistice Eurostat, ce se referă la anul școlar 2009/10 oferă informații cu privire la învățarea
limbilor străine și ratele de participare ale elevilor din învățământul primar și secundar (ISCED 1, 2 și
3). Aceste date se referă la învățământul general, precum și cel pre - profesional și profesional, în timp
ce datele Eurydice acoperă doar învățământul general. De asemenea, trebuie remarcat faptul că atât
Eurostat, cât și de datele Eurydice acoperă doar sectorul public și școlile private subvenționate.
Datele din chestionarele contextuale ale Sondajului European privind Competențele Lingvistice 2011
(ESLC) sunt utilizate, în principal pentru a aduce completări indicatorilor Eurydice. Din cele 16 state
sau comunități ale unor state care au participat la sondaj, raportul prezintă date referitoare la 15 dintre
ele. Aceste date oferă informații cu privire la practicile actuale de predare a limbilor străine, inclusiv
informații cu privire la motivația elevilor de a studia o limbă străină, în măsura în care aceștia sunt
expuși la limbi străine în viața lor de zi cu zi, precum și informații cu privire la educația și formarea
profesorilor de limbi străine.
Câțiva indicatori au fost elaborați cu ajutorul bazelor de date din chestionarele contextuale PISA 2009
(OCDE) și sondaje internaționale. Ele oferă un mijloc de a considera multilingvismului ca existând întradevăr în școlile din Europa și oferă informații cu privire la proporția elevilor care vorbesc o altă limbă
la domiciliu, diferită de limba de predare.
Publicația de față conține mai multe serii de timp. Ele sunt preluate din surse Eurydice și Eurostat și
sunt deosebit de utile în identificarea tendințelor în predarea limbilor străine în ultimii ani și în ultimele
decenii. De exemplu, ele permit stabilirea măsurii în care limbile străine (drept discipline obligatorii)
7
sunt predate la o vârstă din ce în ce mai fragedă în învățământul primar, și dacă procentul de elevi
care învață limbi străine specifice este în creștere sau în scădere.
Capitolul referitor la "Principalele constatări" ale raportului este rezumat într-o secțiune separată la
începutul publicației. Codurile, abrevierile și a acronimelor utilizate sunt, de asemenea, enumerate la
început, în timp ce glosarul, bazele de date statistice și referințele pot fi găsite la sfârșitul publicației.
Acestea sunt urmate de două anexe, care includ descrieri scurte ale procesului de predare a limbilor
străine în fiecare stat, precum și informații cu privire la metoda de învățare a conținutului și limbii a
unei discipline (CLIL).
Această versiune a studiului „Date Cheie privind Predarea Limbilor Străine în Școlile din Europa” este, de
asemenea, disponibilă în format electronic pe Eurydice: (http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/) și
pe site-ul Eurostat (http://epp.eurostat.ec.europa.eu/).
Toate persoanele care au contribuit în vreun fel la acest demers colectiv sunt enumerate la sfârșitul
raportului.
8
P R I N C I P A L E L E C O N S T AT Ă R I
Indicatorii din această ediție a publicației „Date Cheie privind Predarea Limbilor Străine în Școlile din
Europa” acoperă o serie de aspecte în centrul gândirii contemporane și discuțiilor în Europa cu privire
la predarea limbilor străine.
Studiul tratează anumite provocări precum gradul de diversitate lingvistică în școlile europene și
nevoia de a asigura anumite măsuri corespunzătoare de sprijin pentru elevii care învață limba de
predare ca a doua limbă. Sunt adresate probleme precum: studiul timpuriu al limbilor străine din
învățământul primar, și provocările pe care aceasta le reprezintă pentru cadrele didactice și pentru
distribuirea timpului de predare disponibil pentru disciplinele din cadrul programelor școlare. Sunt
expuse și cele două provocări semnificative într-o Europă plurilingvistică, în cadrul unei economii
globale în creștere și anume: faptul că, un procent relativ mic de elevi studiază limbi străine în
învățământul secundar profesional sau pre - profesional în comparație cu cei din învățământul general
și gama relativ limitată de limbi străine învățate în școli.
Pentru a fi eficientă, predarea limbilor străine are nevoie de cadre didactice bine calificate de limbi
străine. Cu toate acestea, găsirea unor astfel de profesori pentru ocuparea posturilor vacante sau pe
cele de suplinitor pentru cadrele didactice absente pare a fi foarte dificilă pentru directorii școlilor. Pe
lângă calificările relevante, profesorii de limbi străine au nevoie de resurse suficiente și adecvate de
predare, precum și orientări clare de predare. Cu toate acestea, chiar dacă aceste nevoi sunt
îndeplinite, punerea în aplicare a recomandărilor oficiale, s-ar putea dovedi o provocare încă în unele
state.
În cele din urmă, după cum arată cercetările, motivația este un factor -cheie în procesul de învățare de
succes și expunerea prelungită la limbile străine facilitează dobândirea de competențe lingvistice.
Crearea unor oportunități pentru a îmbunătăți motivația elevilor și pentru a permite o mai mare
expunere la limbile țintă poate fi o provocare pentru școlile din anumite state, dar proiecte de
colaborare transfrontalieră, precum și schimburile de elevi și cadre didactice sunt, cu siguranță practici
utile, care ar putea fi dezvoltate ulterior în Europa.
Acești indicatori se bazează pe date din mai multe surse distincte: Eurydice, Eurostat, Sondajul
European privind Competențele Lingvistice 2011 (ESLC); Studiul Internațional PISA din 2009 (OCDE)
și Programul de Învățare pe tot parcursul vieții (LLP). Mai multe serii de timp sunt relevante în
identificarea tendințelor în predarea limbilor străine în ultimii ani și în ultimele decenii.
DIVERSITATEA LINGVISTICĂ A ELEVILOR ÎN CADRUL ȘCOLILOR
•
În Europa, în medie, 92,9% dintre elevii de 15 ani, vorbesc limba de predare la domiciliu (a se
consulta Figura A2). În marea majoritate a statelor, câteva școli găzduiesc un număr mare de elevi
care nu vorbesc limba de predare la domiciliu. Excepțiile se regăsesc în mare parte în Belgia
(Comunitatea Franceză și Comunitatea Germanofonă), Spania, Liechtenstein, și mai ales
Luxemburg, unde luxemburgheza este limba maternă a majorității elevilor, în timp ce limba de
predare este limba franceză sau germană (a se consulta Figura A3).
•
Proporția de elevi în vârstă de 15 de ani, ai căror părinți s-au născut în străinătate variază
semnificativ între state: cea mai mare cifră se găsește în Luxemburg (40,2%), iar cea mai mică în
Polonia. În majoritatea statelor, jumătate dintre acești elevi vorbesc limba de predare la domiciliu (a
se consulta Figura A4).
9
•
Sprijin pentru învățarea limbii de instruire există în toate statele, cu excepția Turciei. Se remarcă
două principale modele: fie elevii sunt integrați direct în clase normală pentru vârsta lor (sau într-o
clasă mai mică în unele cazuri) și primesc un sprijin special, sau sunt incluși în clase separate
pentru o perioadă limitată și primesc școlarizare în funcție de nevoile lor. În cele mai multe state ale
Europei, există două modele, însă, într-un număr semnificativ de țări singurul tip de suport, este
disponibil prin integrarea directă (a se consulta Figura E6).
LIMBILE STRĂINE ÎN CADRUL PROGRAMEI ȘCOLARE
•
În Europa, elevii au, în general, vârste cuprinse între 6 și 9 ani, atunci când trebuie să înceapă să
învețe o limbă străină. În Belgia (Comunitatea Germanofonă), elevii sunt chiar mai tineri, fiind
nevoiți să învețe o limbă străină în învățământul pre - primar de la vârsta de trei ani (a se consulta
Figura B1). Tendința de a oferi această posibilitate de la o vârstă timpurie, este evidentă în multe
state (a se consulta Figura B2), ce au implementat reforme sau proiecte-pilot pentru a duce mai
departe predarea limbilor străine (a se consulta Figura B8). Din 2004/05 - 2009/10, procentul de
elevi înscriși în învățământul primar ce nu studiază încă o limbă străină a scăzut de la 32,5% la
21,8% (a se consulta Figura C2).
•
În timp ce limbile străine au devenit din ce în aprofundate ca disciplinele obligatorii în programa
școlară din învățământul primar, timpul alocat lor, ca procent din timpul total de predare, nu
depășește în general 10% în statele în care numărul de ore petrecute pe anumite discipline este
stabilit la nivel central (a se consulta Figura E11). În douăsprezece state, acest procent este chiar
mai mic, atingând mai puțin de 5%. Cu toate acestea, Belgia (Comunitatea Germanofonă) (14,3%),
Luxemburg (40,5%), Malta (15,2%) și Croația (11,1%) reprezintă excepții de la această tendință.
•
În majoritatea statelor europene, învățarea a două limbi străine pe o perioadă de cel puțin un an pe
parcursul învățământului obligatoriu este o obligație pentru toți elevii (a se consulta Figura B7).
Această învățare obligatorie începe atunci când elevii au vârste cuprinse între 10 și 15 ani, în cele
mai multe state (a se consulta Figura B1). Așa cum era de așteptat, deoarece a doua limbă străină
este introdusă mai târziu, elevii vor primi instruire mult mai puțină pentru această disciplină
comparativ cu prima limbă străină din momentul în care au terminat învățământul obligatoriu (a se
consulta Figura E10).
•
În majoritatea statelor, programa școlară începe să-și diversifice în învățământul secundar. Elevii
sunt invitați să opteze pentru anumite trasee educaționale care oferă diferite posibilități pentru
învățarea limbilor străine (a se vedea Figurile B4 și B5). În Luxemburg, Islanda și Liechtenstein,
elevii care aleg anumite trasee educaționale trebuie să învețe până la patru limbi, fiind cel mai
mare număr de limbi străine studiate în Europa.
•
În medie, în 2009/10, 60,8% dinte elevii înscriși în învățământul secundar inferior în Europa au
învățat două sau mai multe limbi străine (a se consulta Figura C5). Aceasta reprezintă o creștere
de 14,1 puncte procentuale față de anul 2004/05 (a se vedea Figura C7a).
•
În învățământul secundar superior, în cele mai multe state, există o diferență semnificativă între
procentul de elevi care învață două sau mai multe limbi străine în învățământul general (59,4%) și
cei care studiază limbi străine în învățământul pre-vocațional/vocațional (39,4%), (a se consulta
Figurile C5b și c).
•
În toate statele, cu excepția Danemarcei, Greciei, Islanda și Turcia, unele școli oferă elevilor
posibilitatea de a învăța discipline non - lingvistice în două limbi diferite (modele tip CLIL), (a se
consulta Figura B9). De exemplu, discipline non - lingvistice pot fi predate printr-o limbă de stat și o
limbă străină, sau ele pot fi predate într-o limbă de stat și limbă minoritară/regională. Cu toate
10
acestea, școlile care oferă acest tip de discipline sunt foarte puține ca număr (a se vedea Anexa 2),
cu excepția Belgiei (Comunitatea Germanofonă), Luxemburg și Malta, unde toate școlile
funcționează pe o abordate tip "CLIL". Lipsa acestei prevederi ar putea explica parțial de ce doar
câteva state sau regiuni din state au emis linii directoare specifice privind calificările necesare
pentru cadre didactice pentru a utiliza metode CLIL (a se consulta Figura D8).
GAMA DE LIMBI STRĂINE OFERITE ȘI STUDIATE
•
Limba engleză reprezintă o limbă străină obligatorie în 14 state sau regiuni din state (a se consulta
Figura B13). Limba engleză, este, de departe, limba străină cea mai predată în aproape toate
statele, la toate nivelurile de învățământ. Tendințele din 2004/05 arată o creștere a procentului de
elevi ce învață limba engleză, la toate nivelurile de învățământ, în special la nivel primar (a se
vedea Figurile C4 și C10). În 2009/10, în medie, 73% dintre elevii înscriși în învățământul primar, în
UE au studiat limba engleză (a se consulta Figura C3). În învățământul secundar inferior și
secundar general, superior, procentul a fost mai mare chiar, de 90%. În învățământul pre profesional și profesional secundar superior, a ajuns la 74,9% (a se consulta Figura C9).
•
În majoritatea statelor, a doua, cea mai larg predată limbă străine este, de obicei, Limba Germană
sau Limba Franceză. Limba Germană este deosebit de populară în mai multe state din Europa
Centrală și de Est în timp ce Limba Franceză este predată în special în statele din sudul Europei.
Limba Spaniolă ocupă poziția a treia sau a patra în cadrul limbilor străine cel mai frecvent predate
într-un număr semnificativ de state, în special la nivelul secundar superior. Același lucru este
valabil pentru Limba Italiană, dar într-un număr mai mic de state. Limba Rusă este a doua cea mai
larg predată limbă străină în Letonia și Lituania, unde locuiesc comunități mari vorbitoare de limba
rusă, și, de asemenea, în Bulgaria, în învățământul secundar inferior (a se consulta Figura C8).
•
În 2009/10, procentul elevilor ce învăță, alte limbi străine decât Limba Engleză, Limba Franceză,
Limba spaniolă, Limba germană sau Limba rusă a fost de sub 5% în majoritatea statelor, iar într-un
număr semnificativ de state procentul a fost de mai puțin de 1% (a se consulta Figura C11). Statele
cu cele mai mari procente de elevi ce învață o altă limbă decât principalele cinci enumerate au fost
cele în care limba alternativă reprezenta o limbă obligatorie. Acestea au inclus: Limba Suedeză
sau Limba Finlandeză în Finlanda și Limba Daneză, în Islanda (a se consulta Figura B13).
•
Date furnizate de Comisia Europeană (2009) arată că subvențiile din cadrul programului de
formare Comenius urmează același model de popularitate a limbilor străine: acestea sunt în mare
parte acordate pentru cursurile predate în Limba Engleză (76,4%), Limba Franceză (11,3%), Limba
Germană și Limba Spaniolă (ambele aproximativ 5%) (a se consulta Figura D11).
•
În conformitate cu liniile directoare oficiale, limbile regionale și minoritare pot fi studiate într-un
număr semnificativ de state (a se consulta Figura B15), chiar și în cele în care aceste limbi nu au
niciun statut oficial, cum ar fi în Franța (a se vedea Figura A1). Mai multe limbi regionale și
minoritare sunt, de asemenea, utilizate drept limbi de instruire, alături de limba de stat, în
aproximativ 20 de state (a se vedea anexa 2). Limba Greacă și Limba Latină, fiind limbi clasice,
sunt oferite în cadrul programei școlare din învățământul general secundar superior, în aproximativ
jumătate din toate statele europene (a se consulta Figura B16).
11
RECOMANDĂRI CU PRIVIRE LA PREDAREA ȘI PRACTICILE ÎN MATERIE DE LIMBI
STRĂINE
•
În douăsprezece state sau regiuni din state programa școlară recomandă profesorilor să pună mai
mult accent pe abilitățile orale (de exemplu, ascultare și competențe de vorbire), atunci când se
începe predarea limbilor străine pentru elevii mai mici. La sfârșitul învățământului obligatoriu, însă,
cele patru abilități de comunicare au același statut în aproape toate programele (a se consulta
Figura E14).
•
În majoritatea statelor europene, recomandările oficiale pentru predarea limbilor străine stabilesc
niveluri minime de dobândire a competențelor pentru prima și a doua limbă străină. Aceste niveluri
corespund cu cele șase niveluri de competență definite de Cadrul European Comun de Referință
publicat de Consiliul Europei în 2001 (a se consulta Figura E15). La sfârșitul învățământului
general obligatoriu, liniile directoare oficiale din majoritatea statelor stabilesc nivelul minim de
competență între A2 și B1 pentru prima limbă străină și între A1 și B1 pentru a doua (a se vedea
Figura E16).
•
Autoritățile publice din cele mai multe state au emis norme de dimensiune maximă a claselor la
care se predau cursuri de limbi străine. În câteva state, aceste norme sunt specifice numai acestor
cursuri de limbi străine. Ele variază în mod substanțial între state, de la 33 de elevi în Regatul Unit
al Marii Britanii (Scoția), la 17 în Slovacia (a se vedea Figura E12). Potrivit elevilor testați în cadrul
Sondajului European privind competențele lingvistice (ESLC), majoritatea elevilor studiază limbi
străine în clasele dimensionate inferior comparativ cu norma maximă de mărime (a se vedea
Figura E13).
•
În cele mai multe state sau regiuni din statele participante la ESLC, procedee legate de tehnologia
comunicațiilor (TIC), nu sunt folosite în mod regulat în timpul predării cursurilor de limbi străine
conform elevilor. Situația, însă, variază în mod substanțial între state: în Olanda, 31,5% dintre elevi
declară că folosesc în mod regulat programe pe calculator, în timp ce în Comunitatea Franceză și
Comunitatea Germană din Belgia procentul acestora este de 3,6% și, respectiv, 3,2% (a se
•
În prezent, există o mulțime dovezi ce sugerează că cu cât mai multe ore de predare a limbilor
străine sunt introduse pentru elevi, cu atât competența lor în comunicarea în limba respectivă va fi
mai mare. O modalitate de a crește expunerea elevilor la limbile străine este se asigure că limba
țintă este folosită în timpul disciplinelor de limbi străine atât de către cadre didactice cât și de către
elevi. Cu toate acestea, în aproape toate statele sau regiunile din statele participante la ESLC,
conform elevilor, cadrele didactice nu utilizează "în mod uzual" limba țintă în sala de clasă, deși
încă o utilizează în unele sau în frecvente cazuri (a se consulta Figura E3).Utilizarea limbii țintă în
sala de clasă atât de către profesori cât și de către elevi este deosebit de importantă atunci când
limba în cauză nu este Limba Engleză, aceasta deoarece elevii din majoritatea statelor participante
la ESLC au raportat că au intrat în contact prin intermediul mass-media cu alte limbi străine, altele
diferite de Limba Engleză de "de câteva ori pe an". Cum era de așteptat, expunerea elevilor la
Limba Engleză este cea mai mare în toate statele participante (a se consulta Figura E2).
•
Motivația este un factor -cheie în procesul de învățare de succes. Percepția elevilor referitoare la
utilitatea limbilor străine pe care le studiază poate contribui în mod clar la creșterea motivației lor.
În medie, în cele 15 state participante sau regiuni din state, procentul elevilor care consideră că
este util să învețe Limba engleză pentru viitorul lor educație, muncă sau pentru a obține o slujbă
bine plătită este mai mare decât procentul celor care consideră Limba Engleză utilă pentru viața
12
personală. Aceste procente scad destul de mult, atunci când este vorba de alte limbi străine (a se
•
Organizarea de excursii referitoare la educația unei limbi străine poate fi, de asemenea, o
modalitate de a stimula interesul elevilor în învățarea limbilor străine. În medie, doar 28,1% dintre
elevii din cele 15 state participante sau regiuni din state declară că au participat la astfel de
activități, în ultimii trei ani. Cele mai mari procente se regăsesc în Belgia (Comunitatea Franceză) și
Olanda (38,5%), iar cel mai mic în Suedia (13,2%) (a se consulta Figura E5).
CADRELE DIDACTICE CARE PREDAU LIMBI STRĂINE
•
În medie, 89,6% dintre profesorii de limbi străine din statele participante la ESLC susțin că sunt pe
deplin calificați să predea limbi străine. Procentul variază de la 57,3% în Estonia la 97,2% în
Spania. În majoritatea statelor participante, cei mai mulți profesori care nu dețin calificări complete
raportează că ei posedă certificate de predare a limbilor străine de tipul temporare, de urgență,
provizorii sau altă natură (a se consulta Figura D6). În Estonia, de exemplu, mulți profesori de limbi
străine dețin un certificat de "recalificare", permițându-le astfel să predea limbi străine pentru care
nu au fost inițial formați pentru a preda.
•
În medie, în statele participante ESLC, aproximativ 25% dintre elevii sunt înscriși la o școală în
care directorii școlilor se confruntă cu dificultăți în ocuparea posturilor vacante de predare sau cele
de suplinitor pentru cadrele didactice absente ce predau limbi străine. Acest medie, ascunde
diferențe uriașe între state, situația cea mai critică se regăsește însă în Belgia (Comunitatea
Franceză), unde 84,6% dintre elevi merg la o școală unde directorul școlii pretinde să aibă
dificultăți în procesul enumerat mai sus (a se vedea Figura D7).
•
În Europa, în conformitate cu recomandările oficiale, atât cadre didactice nespecializate cât și
specializate predau limbi străine în învățământul primar (a se consulta Figura D1), în timp ce în
învățământul secundar, profesorii de limbi străine sunt de obicei specializați pe aceste discipline (a
se consulta Figura D2). În majoritatea statelor, profesorii de specialitate ar putea fi, de asemenea,
calificați pentru a preda o altă disciplină non – lingvistică alături de predarea unei limbi străine (a se
consulta Figura D3). Profilurile de calificare ale profesorilor de limbi străine, precum sunt auto raportate de cadrele didactice din ESLC sunt destul de variate, în aproape toate statele. Franța
este o excepție, aici, 90,4% din cadrele didactice de limbi străine declară că sunt calificați să
predea doar o limbă străină (a se consulta Figura D4).
•
Doar în câteva state anumite reglementări oficiale recomandă ca viitorii profesori de limbi străine
să petreacă o perioadă de formare în statul în care limba de predare este vorbită (a se consulta
Figura D9). În medie, 53,8% dintre profesorii de limbi străine participanți la sondajul ESLC declară
că au stat deja mai mult de o lună în scop de studii sau formare într-un state în care limba pe care
o predau este vorbită. Această medie ascunde variații mari între state: 79,7% dintre profesorii din
Spania declară că au făcut acest lucru, în timp ce în Estonia procentul acestora este de doar 11%
(a se consulta Figura D10).
•
Găzduirea unor profesori străini ce predau discipline lingvistice nu reprezintă o practică răspândită
în statele participante la ESLC. În majoritatea statelor, mai puțin de 10% dintre elevi sunt înscriși la
o școală unde directorul școlii a declarat că a primit cel puțin un astfel de profesor din străinătate
pentru o perioadă de cel puțin o lună în decursul anului precedent (a se consulta Figura D12).
13
CODURI, ABREVIERI ȘI ACRONIME
Codurile statelor
EU/EU-27
Uniunea Europeană
PL
Polonia
BE
Belgia
PT
Portugalia
BE fr
Belgia – Comunitatea Franceză
RO
România
BE de
Belgia – Comunitatea Germanofonă
SI
Slovenia
BE nl
Belgia – Comunitatea Flamandă
SK
Slovacia
BG
Bulgaria
FI
Finlanda
CZ
Cehia
SE
Suedia
DK
Danemarca
UK
Regatul Unit al Marii Britanii
DE
Germania
UK-ENG
Anglia
EE
Estonia
UK-WLS
Țara Galilor
IE
Irlanda
UK-NIR
Irlanda de Nord
EL
Grecia
UK-SCT
Scoția
ES
Spania
FR
Franța
IT
Italia
CY
Cipru
LV
Letonia
IS
Islanda
LT
Lituania
LI
Liechtenstein
LU
Luxemburg
NO
Norvegia
HU
Ungaria
MT
Malta
State candidate
NL
Olanda
HR
Croația
AT
Austria
TR
Turcia
Statele
EFTA/EEA
Statistici
(:)
Datele nu sunt disponibile
(–)
Nu este aplicabil sau este nul
15
Cele trei state membre ale
Asociației Europene a Liberului
Schimb din Spațiul Economic
European
Abrevieri și acronime
Convenții Internaționale
CECRL
Cadrul European Comun de Referință pentru Limbi Străine
CLIL
Modelul de Învățare Integrată a Conținutului și a Limbii
ESCL
Sondajul European privind Competențele Lingvistice
Eurostat
Oficiul de Statistică a Comunității Europene
FYRM
Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei
ISCED
Clasificarea Internațională Standard a Educației
OCDE
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică
PISA
Programul Internațional pentru Evaluarea Elevilor (OCDE)
UOE
UNESCO/OCDE/EUROSTAT
Abrevieri naționale în limba de origine
AHS
Allgemeinbildende höhere Schule
AT
ZŠ/G
Základní škola/Gymnázium
CZ
GCSE
Certificat General Internațional din Învățământul Secundar
UK-ENG/WLS/NIR
HAVO
Hoger Algemeen Voortgezet Onderwijs
NL
PGCE
Certificat Profesional de Absolvire în Învățământ
UK-ENG/WLS/NIR
VMBO
Voorbereidend Middelbaar Beroepsonderwijs
NL
VWO
Voorbereidend Wetenschappelijk Onderwijs
NL
16
CONTEXTUL
LIMBILE REGIONALE SAU MINORITARE SUNT RECUNOSCUTE ÎN MOD OFICIAL ÎN MAI
MULT DE JUMĂTATE DINTRE TOATE STATELE EUROPENE
Modelul lingvistic din cele mai multe state europene, este destul de complex, fiind vorba de o varietate
mare de limbi vorbite. Limbile străine pot fi vorbite în state, la nivel general sau pot avea o
caracteristică regională în interiorul statele. De asemenea, este o caracteristică comună pentru state,
aceea de a împărtăși aceeași limbă cu vecinii lor, în jurul zonelor de frontieră, accentuând astfel istoria
lor comună. Natura plurilingvistică a Europei poate fi abordată din unghiuri diferite, dintre care unul
este, fără îndoială, recunoașterea oficială a limbilor de către autoritățile europene, naționale sau
regionale.
1
În ianuarie 2011, Uniunea Europeană a recunoscut 23 de limbi oficiale ( ), ce aveau statut de limbă de
stat în cel puțin unul dintre statele sale membre. În timp ce în majoritatea statelor o singură limbă este
recunoscută ca limbă de stat, patru state (Irlanda, Cipru, Malta și Finlanda) extind statutul de limbă de
stat la două limbi vorbite în interiorul granițelor lor. În Luxemburg, există trei limbi de stat. Belgia, în
mod similar, are trei limbi oficiale, dar acestea nu sunt recunoscute ca limbi administrative la nivelul
întregului teritoriu al statului, dar sunt utilizate în zone lingvistice delimitate
Figura A1: Limbile statelor și limbile regionale sau minoritare având statut oficial în Europa, 2011
O singură limbă oficială
2 limbi recunoscute drept oficiale
2 limbi recunoscute drept oficiale
Limbă (i) regională (e) sau minoritară (e) cu
statut oficial
Sursa: Eurydice.
(1)
Bulgară, Cehă, Daneză, Olandeză, Engleză, Estonă, Germană, Finlandeză, Franceză, Greacă, Maghiară, Irlandeză,
Italiană, Letonă, Lituaniană, Malteză, Polonă, Portugheză, Română, Slovacă, Slovenă, Spaniolă și Suedeză.
17
CONTEXTUL
Figura A1 (continuare): Limbile statelor și limbile regionale sau minoritare având statut oficial în
Europa, 2011
Limbile statelor
BE
BG
CZ
Germană,
Franceză,
Olandeză
Bulgară
Cehă
DK
Daneză
DE
EE
IE
EL
ES
Germană
Estonă
Engleză,
Irlandeză
Greacă
Spaniolă
FR
IT
Franceză
Italiană
CY
LV
LT
LU
HU
MT
NL
AT
Greacă, Turcă
Letonă
Lituaniană
Germană,
Franceză,
Luxemburgheză
Maghiară
Limbi regionale sau minoritare
cu statut oficial
Limbile statelor
Germană, Polonă, Rromani,
Slovacă
Feroeză, Germană,
Groenlandeză
Daneză, Limbi Sorbiane
Catalană, Valenciană, Bască,
Galiciană
PL
Polonă
Belarusă, Cehă, Cațubă,
Germană, Evreiască, Armeană,
Caraimă, Lituaniană, Rromani,
Rusă, Lemkiană, Slovacă,
Tătară, Ucraineană, Idiș
PT
RO
Portugheza
Româna
SI
SK
Slovenă
Slovacă
FI
Finlandeză,
Suedeză
Suedeză
Mirandeză
Bulgară, Cehă, Germană,
Greacă, Croată, Maghiară,
Polonă, Rromani, Rusă,
Slovacă, Sârbă, Turcă,
Ucraineană
Maghiară, Italiană
Bulgară, Cehă, Germană,
Croată, Maghiară, Polonă,
Rromani, Rusină, Ucraineană
Limba Rromani, Rusă, Sami,
Tătară, Idiș
Finlandeză, Meänkieli,S ami,
Rromani, Idiș
SE
UK-ENG/
NIR
UK-WLS
UK-SCT
IS
LI
NO
Albaneză, Catalană, Germană,
Greacă, Franceză, Friuliană,
Croată, Ladin, Occitan,
Provensală, Slovenă, Sardiniană
Aramaică, Armeană
TR
HR
Bulgară, Germană, Greacă
Croată, Armeană, Polonă,
Română, Rromani și Băiașă,
Ruteană, Slovacă, Slovenă,
Sârbă, Ucraineană
Malteză, Engleză
Olandeză
Frizonă
Germană
Cehă, Croată, Maghiară,
Slovacă, Slovenă, Limba
Rromani
cu statut oficial
Engleză
Engleză
Engleză
Islandeză
Germană
Norvegiană
(două versiuni:
Bokmål și
Nynorsk)
Turcă
Croată
Galeză
Galică Scoțiană
Finlandeză, Kven, Sami
Albaneză, Bosniană, Bulgară,
Cehă, Germană, Evreiască,
Maghiară, Italian, Macedoneană,
Poloneză, Română, Rromani,
Rusină, Rusă, Muntenegreană,
Slovacă, Slovenă, Sârbă, Turcă,
Ucraineană
Note explicative
Figura A1 grupează limbile regionale, minoritare si non-teritoriale sub titlul „limbi regionale sau minoritare”.
Limbile regionale și minoritare din Figura A1 (continuare) sunt enumerate conform ordinii alfabetice a codului lor
ISO 639-3 (consultă http://www.sil.org/iso639-3/).
Pentru o definiție a conceptelor de: ‘limbile oficiale’; ‘limbile statelor’; ‘limbile regionale sau minoritare’ precum și
‘limbi non-teritoriale’, a se consulta secțiunile Glosar, Bază de Date Statistice și Bibliografie.
Note specifice statelor
Belgia: Limbile oficiale sunt utilizate numai în zonele delimitate.
În Belgia (BE fr, BE nl), Bulgaria, Republica Cehă, Danemarca, Germania, Estonia, Grecia, Spania, Cipru, Franța,
Ungaria, Italia, Letonia, Lituania, Austria, Portugalia, România, Slovenia, Slovacia, Finlanda și Norvegia: s-a
acordat statutul de limbă oficială pentru limbajul mimico – gestual.
18
CONTEXTUL
Mai mult de jumătate dintre toate statele europene recunosc oficial limbile regionale sau minoritare în
interiorul frontierelor lor în scopuri juridice sau administrative. Aceste state acordă recunoașterea
oficială a limbilor dintr-o anumită zonă geografică - de multe ori o regiune sau o unitate autonomă - în
care acestea sunt în mod normal vorbit. În Spania, de exemplu,Limba catalană, Limba Valenciană,
Limba Bască și Limba Galiciană sunt limbi oficiale - sau limbile oficiale comune cu Limba Spaniolă - în
comunitățile lor autonome corespunzătoare. Numărul de limbi regionale sau minoritare recunoscute
oficial variază de la un stat la altul. În timp ce în unele state, aceste limbi sunt limitate la doar una sau
două, în altă parte (de exemplu, Ungaria, Italia, Polonia, România, Slovacia și Croația), numărul
acestora este mult mai mare. De exemplu, în România și Slovacia, o limbă minoritară este
recunoscută în mod oficial și poate fi utilizată în scopuri administrative, juridice și publice, în orice
unitate administrativă unde populația minoritară reprezintă cel puțin 20% din numărul total de locuitori.
O altă parte a imaginii lingvistice în Europa este existența unor limbi non- teritoriale, adică limbile
folosite de anumite grupuri de persoane în stat, dar " care [ ... ] nu pot fi identificate cu o anumită
zonă" (Consiliul Europei, 1992). Limba Rromani este un exemplu tipic al unei limbi non- teritoriale. Opt
state- Cehia, Austria, Polonia, România, Slovacia, Finlanda, Suedia și Croația - acordă în prezent,
acestei limbi statut de limbă oficială.
Mozaicul limbilor europene nu ar fi complet fără a menționa limbajul semnelor. În 1988, Parlamentul
European a aprobat în unanimitate o rezoluție privind limbajul semnelor (Parlamentul European,
1988), solicitând tuturor statelor membre ale UE să recunoască ca limbajul semnelor național, drept
limbă oficială. În prezent, aproximativ două treimi din statele europene au acordat statut de limbă
oficială limbajului semnelor.
În cele din urmă, trebuie atrasă atenția asupra existenței limbilor vorbite de populația de imigranți, în
număr mare în unele state europene. Aceste limbi contribuie la diversitatea lingvistică europeană și a
completează imaginea lingvistică.
MAJORITATEA ELEVILOR ÎN VÂRSTĂ DE 15 ANI COMUNICĂ ÎN LIMBA DE INSTRUIRE
LA DOMICILIU
În cadrul studiului internațional PISA, elevii au fost rugați să precizeze ce limbă (limbi) vorbesc la
domiciliu în majoritatea timpului. Recentul ciclul observat de sondajul PISA, care a colectat date din
2009, a confirmat modelul observat anterior și anume că majoritatea elevilor din aproape toate statele
europene vorbesc limba de predare la domiciliu. În medie, în 27 de state participante, membre UE -,
în medie, 92,9% dintre elevii de 15 ani, au vorbit limba de predare la domiciliu.
Cu toate acestea, această cifră medie, ce sugerează un nivel ridicat de omogenitate, ascunde situații
foarte diferite în unele state, care rezultă din contextul lor lingvistic special. Deși au existat foarte puțini
elevi care vorbeau o altă limbă la domiciliu în Cehia, Ungaria, Polonia, Portugalia și Croația (mai puțin
de 2%), în Luxemburg, în 2009, 88,9% dintre elevii de 15 ani au indicat că au vorbit o limbă la
domiciliu diferită de cea de predare. Această cifră destul de mare se datorează în mare parte faptului
că 62,2% dintre elevii de 15 ani din Luxemburg au indicat că acasă au vorbit Letzeburgesch (limba
luxemburgheză) - o limbă germanică - care este una dintre cele trei limbi oficiale ale statului
Luxemburg (a se consulta Figura A1). Aproape toți acești elevi (96,0%) au raportat că Limba Germană
a fost limba lor de instruire. Mai mult, 14,7% dintre elevii de 15 ani din Luxemburg au vorbit limba
portugheză la domiciliu, o limbă care diferă foarte mult de principalele limbi de instruire (limba
franceză și limba germană).
În unele state, mulți elevi au vorbit o altă limbă decât cea de instruire la domiciliu ca urmare a
variațiilor regionale în limba de predare. De exemplu, în Spania, 9,1% din studenții care vorbeau
19
CONTEXTUL
spaniola la domiciliu au avut limba catalană drept limbă de predare, în timp ce 38,5% dintre elevii care
au vorbit limba valenciană la domiciliu au avut spaniola ca limbă de instruire. În Comunitatea
Germanofonă din Belgia, 10,6% din elevi au vorbit limba franceză la domiciliu, deși aceasta a fost
limba de instruire pentru doar o treime dintre aceștia.
În doar câteva state populația de imigranți reprezintă majoritatea elevilor care au vorbit altă limbă
decât limba de predare la domiciliu. În 2009, în Comunitatea Franceză din Belgia, 4,6% dintre elevi
vorbeau limbi din Europa de Vest la domiciliu și 3,0% vorbeau Limba Arabă acasă. În Austria, 3,0%
dintre elevii de 15 ani, au vorbit limba turcă la domiciliu. Pentru mai multe informații despre elevii
imigranți și limbile pe care le vorbesc, a se consulta Figura A4.
Proporția de elevi ce vorbesc limba de instruire la domiciliu a rămas relativ stabilă în sistemele de
învățământ europene, comparând cele două cicluri cele mai recente de testare PISA în 2006 și 2009.
Cu toate acestea, în UE – în medie, în 27 de state participante, proporția elevilor ce vorbesc alte limbi
la domiciliu, comparativ cu limba de predare a crescut cu 1,0%. Acest lucru s-a datorat unor mici
modificări într-un număr de state.
Figura A2: Procentul elevilor în vârstă de 15 ani ce vorbesc acasă, în principal o limbă diferită de cea
predată în școli, 2009
EU
BE fr BE de BE nl
BG
CZ
DK
DE
EE
IE
EL
ES
FR
IT
CY
LV
LT
LU
2009
7.1
17.7
19.0
6.8
10.9
1.3
4.5
10.5
2.8
5.8
4.8
18.1
7.1
4.9
x
9.4
4.3
88.9
Δ
1.0
:
-1.9
0.2
0.4
-0.3
0.0
1.5
-1.4
1.7
0.8
2.0
0.0
1.0
x
3.4
1.0
-1.6
HU
MT
NL
AT
PL
PT
RO
SI
SK
FI
SE
UK-SCT
IS
LI
NO
HR
TR
2009
1.0
x
6.4
10.7
0.6
1.6
3.2
5.2
5.4
3.7
8.1
6.6
2.5
3.1
15.0
7.3
1.7
4.0
Δ
0.1
x
0.5
0.7
0.2
-0.7
0.4
-0.9
0.7
1.3
-0.1
1.5
0.7
0.9
2.8
1.6
0.3
1.6
Δ
Diferența comparativ cu 2006
x
UK
(1)
State non-participante în cadrului acestui studiu
UK (1): UK-ENG/WLS/NIR
Sursa: OCDE, PISA 2009 și baze de date din 2006.
Note explicative
Atunci când sunt analizate diferențele dintre anii 2006 și 2009, valorile care sunt semnificative din punct de vedere
statistic (p <.05) diferite de zero sunt indicate folosindu-se un text îngroșat.
Pentru mai multe informații referitoare la baza de date PISA, a se consulta secțiunile Glosar, Bază de Date Statistice și
Bibliografie.
Belgia (BE fr): În sondajul PISA 2006 aproximativ 10% dintre răspunsuri au fost lipsă și limbile solicitate au fost ușor
diferite de cele din 2009. Ca urmare, Comunitatea franceză din Belgia, a fost exclusă de la compararea mediilor UE și
diferența nu este raportată.
Belgia (BE de): Vorbirea unui dialect german acasă a fost considerată ca fiind Limba Germană vorbită.
Belgia (BE nl): Vorbirea unui dialect flamand acasă a fost considerată ca fiind Limba Olandeză vorbită
Italia: Vorbirea unui dialect italian acasă a fost considerată ca fiind Limba Italiană vorbită
Slovacia: Vorbirea unui dialect slovac acasă a fost considerată ca fiind Limba Slovacă vorbită (însă această distincție a
fost făcută doar în 2006).
20
CONTEXTUL
ÎN CADRUL A FOARTE PUȚINE ȘCOLI SUNT ÎNSCRIȘI UN NUMĂR MARE DE ELEVI A
CĂROR LIMBĂ MATERNĂ NU ESTE ACEEAȘI CU LIMBA DE PREDARE
În Europa, majoritatea elevilor frecventează școli omogene din punct de vedere lingvistic. Potrivit
datelor PISA 2009, 90,4% dintre elevii de 15 ani în 27 de state membre UE, participante sunt înscriși
la școli în care 80% sau mai mult dintre contemporanii lor vorbeau limba de instruire la domiciliu. În
unele state, populația școlară a fost extrem de uniformă. De exemplu, în Polonia, în 2009, niciun elev
nu a fost înscris la școli în care au fost înscriși mai mult de 20% de elevi de 15ani, care vorbeau o
limbă la domiciliu, alta decât limba de predare. În Cehia, Ungaria, Portugalia, Regatul Unit al Marii
Britanii (Scoția) și Croația, procentul elevilor care frecventează școli cu o populație diversă, a fost
aproape de zero. În toate statele menționate mai sus, aproape toți elevii de 15 ani vorbeau limba de
instruire la domiciliu (a se consulta Figura A2).
În medie, în 27 de state membre UE, participante în 2009, doar 2,7% dintre eleviiau fost înscriși la
școli în care majoritatea elevilor vorbeau o limbă acasă, alta decât limba de predare. Cu toate
acestea, 6,9% dintre toți elevii au fost înscriși la școli care au avut mai mult de 20-50% dintre elevi
care vorbeau o altă limbă la domiciliu, alta decât limba de predare.
Câteva sisteme de învățământ au cerințe mai mari în ceea ce privește diversitatea lingvistică a
programelor școlare pentru elevi. În Luxemburg, Letzeburgesch (limba luxemburgheză), este limba
maternă pentru majoritatea elevilor, și, deși este o limbă germanică și o limbă de stat, aceasta nu este
o limbă de predare. Prin urmare, aproape toți elevii de 15 de ani (95,4%) frecventează școli în care cel
puțin jumătate dintre contemporanii lor, vorbesc o limbă acasă, alta decât limba de instruire; nici un
stat european nu are un astfel de procent ridicat.
În Comunitatea Franceză și Comunitatea Germanofonă din Belgia, unul din trei elevi de 15 ani, a fost
înscris la o școală unde mai mult de 20% dintre contemporanii lor vorbeau o limbă acasă, alta decât
limba de predare. În Spania și Liechtenstein, aproximativ 25% dintre elevi au fost înscriși la o astfel de
școală, în timp ce în Bulgaria, Germania, Letonia și Austria procentul a fost de aproximativ 10-20%.
21
CONTEXTUL
Figura A3: Procentajul elevilor în vârstă de 15 ani ce frecventează cursurile unei școli și proporțiile
diferite ale elevilor ce nu vorbesc acasă limbile predate în școli, 2009
< 20
20-49
≥ 50
EU
BE fr BE de BE nl
BG
CZ
DK
DE
EE
IE
EL
ES
FR
IT
LV
LT
LU
<20
90.4
66.6
66.8
90.5
81.7
99.6
95.0
84.0
97.4
96.4
94.7
72.4
90.7
96.2
CY
87.2
94.4
1.9
20-49
6.9
27.3
33.2
7.7
12.6
0.3
4.2
14.3
2.6
1.8
3.0
11.7
8.4
2.2
8.4
3.8
2.7
≥ 50
2.7
6.1
0.0
1.9
5.8
0.1
0.8
1.7
0.0
1.8
2.3
16.0
0.9
1.7
4.4
1.9
95.4
HU
MT
NL
AT
PL
PT
RO
SI
SK
FI
SE
UK (1)
UKSCT
IS
LI
NO
HR
TR
<20
99.0
92.5
82.7 100.0 99.8
95.1
92.4
92.8
97.9
90.6
91.5
99.3
97.9
74.1
94.0
98.6
93.6
20-49
1.1
6.2
13.5
0.0
0.2
3.5
7.0
5.4
2.0
7.1
6.6
0.7
2.1
26.0
5.5
0.8
3.9
≥ 50
0.0
1.3
3.8
0.0
0.0
1.4
0.7
1.8
0.1
2.2
2.0
0.0
0.0
0.0
0.5
0.6
2.5
Note explicative
Bibliografie.
Belgia (BE de): Vorbirea unui dialect german acasă a fost considerată ca fiind limba germană vorbită.
Belgia (BE nl): Vorbirea unui dialect flamand acasă a fost considerată ca fiind limba olandeză vorbită
Italia: Vorbirea unui dialect italian acasă a fost considerată ca fiind limba Italiană vorbită
.
22
CONTEXTUL
JUMĂTATE DINTRE ELEVII ÎN VÂRSTĂ DE 15 ANI, AI CĂROR PĂRINȚI S-AU NĂSCUT ÎN
STRĂINĂTATE, VORBESC LIMBA DE PREDARE LA DOMICILIU
Măsura în care copiii ai căror părinți s-au născut în străinătate vorbesc limba de predare la domiciliu ar
trebui să fie luată în considerare atunci când se discută aspecte legate de predarea limbilor în școlile
din Europa. În primul rând, este deosebit de important să se stabilească cât de mulți dintre acești elevi
sunt prezenți în școlile din întreaga Europă.
Studiul PISA adună informații ample despre elevii care răspund la sondaje, inclusiv informații despre
părinții lor/tutorii din statul de origine. Potrivit studiului, un elev este definit drept "imigrant", în cazul în
care ambii părinți/tutori, s-au născut în străinătate. În conformitate cu această definiție, în medie, 9,3%
dintre elevii de 15 ani au fost imigranți în cele 27 de state membre UE, participante în 2009.
Luxemburg a avut cel mai mare procent de elevi imigranți de 15 ani, respectiv 40%. Aproximativ 2030% dintre elevi au fost imigranți în Comunitatea Franceză și Germanofonă din Belgia, precum și
Liechtenstein. În schimb, în Bulgaria, Polonia, România, Slovacia și Turcia, proporția elevilor de 15
ani, ai căror părinți s-au născut în străinătate a fost foarte mic (mai puțin de 1%) și, prin urmare,
aceste state nu sunt luate în considerare în discuția următoare.
Având părinți care s-au născut în străinătate nu înseamnă neapărat că elevul nu vorbește limba de
instruire la domiciliu. În 2009, în medie, în cele 27 de state membre UE, participante, au fost 4,1% de
elevi de 15 ani ai căror părinți s-au născut în străinătate și care vorbea limba de predare la domiciliu.
Există o proporție similară de elevi de 15 ani (4,1%) care au avut părinți care s-au născut în
străinătate și care nu vorbesc limba de instruire la domiciliu. Cu alte cuvinte, jumătate dintre elevii de
15 ani ai căror părinți s-au născut în străinătate au indicat că au vorbit limba de predare la domiciliu.
Cu toate acestea, în unele state, numărul de elevi imigranți care nu vorbesc limba de instruire la
domiciliu a fost mai mare. În Luxemburg, unul din patru elevi de 15 ani, au fost clasificați drept
imigranți și nu vorbesc limba de instruire la domiciliu. În Comunitatea Franceză și Comunitatea
Germanofonă din Belgia, Germania, Austria, Suedia și Liechtenstein, au fost între 7 și 13% de elevi de
15 ani ai căror părinți s-au născut în străinătate și care au indicat că ei nu vorbesc limba de predare la
domiciliu. De obicei, acești elevi sunt originari din state unde limba oficială (limbile oficiale) a fost
diferită de limba de instruire, în state a căror școli le frecventau. De exemplu, în Luxemburg, elevii
imigranți care nu vorbesc limba de instruire la domiciliu s-au născut în Portugalia, una dintre fostele
Republici Iugoslave sau în Italia. În Austria, cei mai mulți dintre acești elevi s-au născut în Turcia,
Bosnia și Herțegovina, Serbia și Muntenegru.
În schimb, în Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Ungaria, Portugalia și Croația au fost aproximativ 1%
de elevi sau chiar mai puțin în vârstă de 15 ani, ai căror părinți s-au născut în străinătate și nu vorbesc
limba de instruire la domiciliu. În Estonia și Letonia aceasta a fost legat de prevalența procesului de
instruire școlare într-o altă limbă decât limba oficială a țării. Majoritatea elevilor imigranți din aceste
state a fost vorbitoare de limbă rusă atât acasă cât și la școală. În Portugalia, elevii imigranți provin din
fostele colonii, cum ar fi Brazilia sau statele africane în care limba portugheză este o limbă oficială.
23
CONTEXTUL
Figura A4: Procentajul elevilor imigranți în vârstă de 15 ani (având părinți născuți într-un alt stat) și
limbile vorbite acasă, 2009
Limba predată în școli nu
este vorbită acasă
Limba predată în școli
este vorbită și acasă
Nu există informații disponibile referitoare
la limbile vorbite acasă de către elev
EU
BE fr BE de BE nl
BG
CZ
DK
DE
EE
IE
EL
ES
FR
IT
CY
LV
LT
LU
4.1
10.8
7.5
3.2
0.3
0.9
3.7
8.3
0.8
3.6
3.4
4.0
4.6
3.1
0.0
0.8
0.7
24.9
4.1
10.9
12.1
2.9
0.2
1.0
3.4
6.0
7.0
4.4
5.2
5.5
6.9
1.6
0.0
3.4
1.1
7.6
1.1
0.4
1.3
2.9
0.1
0.4
1.5
3.3
0.2
0.3
0.5
0.1
1.7
0.9
x
0.2
0.0
7.7
Immigrants 9.33 22.05 20.98 9.01
0.51
2.27
8.63 17.62 8.00
8.29
9.03
4.46
1.74 40.16
LI
NO
HR
TR
Immigrants
9.48 13.14 5.54
UKUK (1)
IS
SCT
5.1
2.2
1.8
HU
MT
NL
AT
PL
PT
RO
SI
SK
FI
SE
0.1
0.0
4.5
8.6
0.0
1.0
0.1
3.9
0.1
1.9
6.5
12.7
5.2
0.3
0.1
2.0
0.0
6.1
3.1
0.0
4.1
0.2
3.2
0.4
0.7
3.3
5.7
1.7
0.5
14.2
1.6
10.2
0.5
0.0
x
1.6
3.5
0.0
0.4
0.0
0.7
0.0
0.0
1.9
0.4
0.2
0.1
3.4
0.0
0.2
0.0
2.1
0.0
12.1
15.2
5.5
0.3
7.8
0.5
2.6
11.7
11.2
4.0
2.4
30.3
6.8
10.7
0.5
0.0
x
Note explicative
Bibliografie.
Belgia (BE de): Vorbirea unui dialect german acasă a fost considerată ca fiind limba germană vorbită.
Belgia (BE nl): Vorbirea unui dialect flamand acasă a fost considerată ca fiind limba olandeză vorbită
Italia: Vorbirea unui dialect italian acasă a fost considerată ca fiind limba italiană vorbită
24
ORGANIZAREA
SECȚIUNEA I – STUDIUL LIMBILOR STRĂINE ÎN CADRUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI
PREPRIMAR, PRIMAR ȘI SECUNDAR: NUMĂRUL DE DISCIPLINE LINGVISTICE OFERITE
Figurile numerotate de la B1 până la B8 fac referire la studiul limbilor străine la nivelul învățământului
pre - primar, primar și secundar, conform caracteristicilor prevăzute în cadrul oficial de reglementare
în statele respective. Acestea se concentrează pe numărul de limbi oferite ca parte a nivelului minim
de educație (a se consulta secțiunile referitoare la Glosar, Baze de Date Statistice și secțiunea
Bibliografie). Indicatorii relevă vârsta de începere studiului primei și celei de-a doua limbă străină,
drept disciplină obligatorie, tendințele referitoare la vârsta de pornire, și circumstanțele în care unii sau
toți elevii ar putea avea posibilitatea de a studia limbi suplimentare, în funcție de traseele educaționale
pe care le aleg, sau oportunitățile oferite de programa școlară locală. Un indicator se concentrează pe
recomandarea UE de a învăța două limbi străine de la o vârstă fragedă. În cele din urmă, unele date
sunt incluse în proiecte pilot menite să extindă predarea limbilor străine în cadrul nivelului minim de
învățământ din oferta educațională. Anexa 1 oferă un scurt rezumat al prevederilor legate de limbi
străine în fiecare stat pentru a susține informațiile prezentate în această secțiune.
ÎNVĂȚAREA OBLIGATORIE A PRIMEI LIMBI STRĂINE ÎNCEPE LA VÂRSTE CUPRINSE
ÎNTRE 6 ȘI 9 ANI ÎN MAJORITATEA STATELOR EUROPENE
În cele mai multe state, vârsta de începere a studiului primei limbi străine drept disciplină obligatorie este
cuprinsă între 6 și 9 ani. În Belgia (Comunitatea Germanofonă), toți elevii încep să învețe o limbă străină
de la o vârstă mai mică de 3 ani, în momentul începerii învățământul preprimar. În Spania, elevii să
înceapă învățarea unei limbi străine, în al doilea ciclu de învățământ preprimar, în majoritatea
comunităților autonome, încă de la vârsta de 3 ani. La celălalt capăt al scalei se află în Regatul Unit al
Marii Britanii (Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord), în cazul în care toți elevii încep învățarea unei limbi
străine drept disciplină obligatorie la vârsta de 11 ani atunci când încep ciclul de învățământ secundar.
Școlile din Estonia, Finlanda și Suedia au o oarecare libertate pentru a determina clasa în care este
introdusă prima limbă străină ca disciplină obligatorie. Autoritățile educaționale centrale definesc un
interval de vârstă (sau clasa școlară), pentru introducerea limbilor străine: între 7 și 9 ani, în Estonia și
Finlanda, precum și între 7 și 10 în Suedia. Conform datelor statistice (a se consulta Figura C1b), în
Suedia, 57,3% dintre elevii cu vârsta de 9 ani elevi studiază cel puțin o limbă străină.
Unele state introduc în prezent reforme pentru a reduce vârsta de începere a studiului primei limbi
străine ca disciplină obligatorie. În Cipru, din septembrie 2011, toți elevii trebuie să învețe limba
Engleză drept disciplină obligatorie de la vârsta de 6 ani. Cu toate acestea, în unele școli,învățarea
obligatorie a limbii engleze începe de la vârsta de 5 ani, iar această cerință ar trebui să fie extinsă la
toate școlile până în septembrie 2015. În Germania, cerința de a învăța o limbă străină drept disciplină
obligatorie este implementată în toate școlile pentru elevii cu vârste cuprinse între 8 și 10 ani. În
Slovacia, din 2008/09, școlile introduc predarea obligatorie a unei limbi străine de la vârsta de 8 ani. În
2010/11, cu toate acestea, această reformă nu fusese încă pusă în aplicare pentru toți elevii cu vârsta
de 9 ani. În plus față de aceste trei state, Letonia va introduce o reformă în 2013/14, prin care prima
limbă străină va fi obligatorie de la vârsta de 7 ani.
Irlanda și Regatul Unit (Scoția) sunt singurele state în care învățarea unei limbi străine la școală nu
este obligatorie. În Irlanda, toți elevii învață limba irlandeză și limba engleză, niciuna dintre ele fiind
privită drept limbi străine. În Regatul Unit al Marii Britanii (Scoția), unde nu există nicio programă
școlară statutară, școlile au obligația de a pune la dispoziție studiul unei limbi străine (a se consulta
Figura B5), dar elevii nu au obligația de a o învăța.
25
ORGANIZAREA
Figura B1: Vârstele de pornire pentru învățarea primei și a celei de-a doua limbi străine, ca discipline
obligatorii pentru toți elevii în învățământul preșcolar, primar și / sau secundar general în anul 2010/11
Prima limbă străină
Ca materie obligatorie
Complet
implementat
În curs de
implementare
Vârsta de
pornire
Vârsta de pornire
este variabilă
A doua limbă străină
ca materie obligatorie

Nu există nicio limbă străină
stabilită drept disciplină obligatorie
Sursa: Eurydice.
Note explicative
Această diagramă face referire, în principal la limbile clasificate, în cadrul programei școlare, drept "limbi străine" (sau
"limbi moderne"). Limbile regionale și / sau minoritare (a se vedea Figura B15) și limbile clasice (evidențiate în Figura
B16), sunt incluse numai în cazul în care sunt desemnate prin programa școlară ca fiind alternative la limbile străine.
Vârstele de pornire reflectă vârsta normală a elevilor atunci când se începe studiul unei limbi străine noi, acestea nu iau în
considerare înscrierile la școală timpurii sau întârziate ale elevilor, repetențiile sau alte întreruperi de an școlar (noțiunea de
ani în teorie pentru elevi).Pentru o definiție a conceptelor de: ‘limbi oficiale’; ‘limbi ale statelor’; ‘limbi regionale sau
minoritare’ precum și ‘limbi non-teritoriale’, a se consulta secțiunile Glosar, Bază de Date Statistice și Bibliografie.
Belgia (BE fr): Abrevierea "BE fr Bxl" se referă la regiunea Bruxelles-capitală, "BE fr Bxl" face referire la restul Comunității.
Germania: În unele landuri, cum ar fi Baden-Wurttemberg, elevii trebuie să înceapă învățarea primei limbi străine ca
materie obligatorie de la vârsta de 6 ani.
Spania: În 10 din cele 17 comunități autonome, tuturor copiilor de la vârsta de 3 ani ce sunt înscriși în cadrul
învățământul pre-primar le este predată o limbă străină.
Olanda: Este obligatorie învățarea unei limbi străine în cadrul învățământului primar, în practică, acest lucru se întâmplă
numai în cazul elevilor cu vârste cuprinse între 10 si 12 ani dar școlile pot pune la dispoziție predarea unei limbi străine
de la o vârstă mai timpurie.
În majoritatea statelor, învățarea a două limbi străine este obligatorie pentru toți elevii din învățământul
general, la un moment dat în timpul școlarizării lor (a se consulta Figura B7). Vârsta la care elevii
trebuie să înceapă să învețe o a doua limbă străină variază în mod semnificativ între state, pornind de
la 10 până la 15 ani în cele mai multe state. Luxemburg se remarcă, aceasta deoarece toți elevii
trebuie să învețe o a doua limbă străină de la vârsta de 7 ani. În Estonia, cum este cazul cu prima
26
SECȚIUNEA I – STUDIUL LIMBILOR STRĂINE ÎN CADRUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREPRIMAR, PRIMAR ȘI SECUNDAR: NUMĂRUL DE DISCIPLINE LINGVISTICE OFERITE
limbă străină, autoritățile centrale din domeniul educației cere școlilor să introducă această disciplină
într-un interval de vârstă bine definit (între 10 și 12 ani).
În mai multe state, învățarea unei a doua limbi străine drept disciplină obligatorie începe de la trei sau
mai puțin de trei ani de la începerea studiului primei limbă obligatorie. Acest lucru este cazul în special
în Luxemburg și Islanda, unde elevii încep învățarea unei a doua limbi străine de la un an de când au
început să o învețe pe prima.
Reforme au loc în prezent în cele două state. În Slovenia, cerința pentru toți elevii în vârstă de 12 ani
și 15 ani să învețe o a doua limbă străină era, în 2010/11, în procesul de a fi introdusă în școli. Cu
toate acestea, ca urmare a unei decizii adoptate în noiembrie 2011, această reformă a fost pusă în
așteptare. În Slovacia, toți elevii din învățământul general, ar trebui să învețe două limbi străine între
11 și 19 de ani. Această cerință, cu toate acestea, este încă în curs de implementare pentru elevii cu
vârsta între 13 și 14 (a se consulta Figura B3).
Luxemburg și Islanda sunt singurele state în care toți elevii din învățământul general trebuie să
studieze trei limbi. Cu toate acestea, durata de învățare diferă foarte mult: cinci ani (între 14 și 19 ani)
în Luxemburg și un an, în Islanda (între 17 și 18 ani).
Informații cu privire la durata de învățare pentru prima și a doua limbi străine, ca discipline obligatorii
sunt prezentate în Figurile B2 și B3. În unele state, elevii ce optează pentru anumite trasee
educaționale sau anumite tipuri de școli trebuie să studieze limbi străine suplimentare și, uneori, de la
o vârstă mai mică (a se consulta Figura B4). Mai mult, în unele state, autonomia de care beneficiază
școlile le permite să introducă mai multe limbi străine în programa școlară (a se consulta Figura B6).
ELEVII ÎNCEP PROCESUL DE ÎNVĂȚARE OBLIGATORIE A PRIMEI LIMBI STRĂINE LA O
VÂRSTĂ DIN CE ÎN CE MAI FRAGEDĂ
De-a lungul ultimelor două decenii, Europa a asistat la o creștere a duratei de predare a disciplinelor
obligatorii de limbi străine. Această creștere a avut drept sursă exclusivă scăderea vârstei elevilor de
la care începe studiul acestor limbi străine. Într-adevăr, în ultimele două decenii, toți elevii din
învățământul general, au trebuit să studieze o limbă străină până la sfârșitul ciclului de învățământ
secundar superior, cu excepția Maltei și Regatului Unit al Marii Britanii. În 2010, Italia a întreprins o
reformă în scopul de a face studierea limbilor străine obligatorie pentru toți elevii până la sfârșitul
ciclului de învățământ secundar. În Malta și Regatul Unit (Scoția), toți elevii pot studia limbi străine
drept o opțiune la nivelul învățământului secundar superior, toate școlile trebuind să ofere cel puțin o
limbă străină (a se consulta Figura B5).
Numai în Regatul Unit al Marii Britanii (Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord),autoritățile din domeniul
educației au redus numărul de ani studiu obligatoriu al limbilor străine pentru toți elevii. În momentul în
care legislația referitoare la programele obligatorii a fost adoptată în Anglia și Țara Galilor (1988) și
Irlanda de Nord (1989), învățarea limbilor străine obligatorie a fost stabilită pentru toți elevii cu vârste
între 11 – până la 16 ani. Au fost aduse modificări ulterioare, în anul 1995 (Țara Galilor), 2004 (Anglia)
și 2007 (Irlanda de Nord), când s-a îmbunătățit flexibilitatea în programele școlare pentru elevii cu
vârste de la 14 la 16 ani, permițând acestora să opteze dacă să studieze sau nu limbi străine. În
Belgia (Comunitatea Flamandă), poate fi observată o reducere a numărului de ani de studiu în
Bruxelles, pentru care se aplică acum aceleași dispoziții ca și peste tot în Comunitate.
Între 1993/94 și 2010/11, numai nouă state sau regiuni din țări nu au redus vârsta de începere a
elevilor a învățării obligatorii a unei limbi străine de către toți elevii. Cu toate acestea, în două dintre
acestea (adică, Luxemburg și Malta), toți elevii trebuie să învețe o limbă străină încă din primul an de
învățământ primar, încă din 1994. În Finlanda și Suedia, școlile beneficiază de o anumită flexibilitate în
stabilirea anului de studiu în care elevii încep învățarea unei limbi străine drept disciplină obligatorie (a
se consulta Figura B1). Cele mai multe schimbări au avut loc în Belgia (Comunitatea Germanofonă) și
Liechtenstein. În Belgia (Comunitatea Germanofonă), legislația adoptată în 2004, a stabilit ca fiind
obligatorii activitățile de joacă în timpul disciplinelor de limbi străine din învățământul preprimar,
punând accentul pe un caracter mai formal pentru disciplinele de limbi străine obligatorii din primul an
27
ORGANIZAREA
de învățământ primar – ambele caracteristici ale educației timpurii, care au fost anterior opționale, dar
care au fost practicate în majoritatea școlilor timp de mai multe decenii.
Din 2006/07, șapte state sau regiuni din state au introdus reforme pentru a reduce vârsta de începere a
studiului obligatoriu a limbilor străine. Modificările deosebit de importante se pot observa în Cipru și în
Polonia. Sunt disponibil mai multe informații referitoare la reformele actuale și viitoare în cadrul Figurii B1.
Figura B2: Vârsta de pornire și durata studiului primei limbi străine ca disciplină obligatorie în învățământul
preprimar, primar și/sau secundar general, anii de referință 1993/94, 2002/03, 2006/07, 2010/11
Vârsta
Studiul unei limbi străine este în curs de
implementare
Vârsta

Nu este stabilită nicio limbă străină cu statut de disciplină
obligatorie
Sursa: Eurydice.
Note explicative
Vârstele de pornire reflectă vârsta normală a elevilor atunci când se începe studiul unei limbi străine noi, acestea nu iau
în considerare înscrierile la școală timpurii sau întârziate ale elevilor, repetențiile sau alte întreruperi de an școlar
(noțiunea de ani în teorie pentru elevi).
Pentru anii 1993/94, 2002/03 și 2006/07 diagrama evidențiază vârstele între care elevii vor fi învățați o limbă străină
nouă, ca disciplină obligatorie, în conformitate cu reglementările / recomandările oficiale, chiar și atunci când această
prevedere nu se extinde în cazul tuturor școlilor sau la toate grupele de vârstă pe parcursul anului de referință. În cazul
anului de referință 2010/11, măsura "implementare treptată" (a se vedea secțiunile Glosar, Baze de date statistice și
secțiunea Bibliografie), este evidențiat ca atare în cazul în care acesta nu a fost încă pe deplin implementată în 2010/11.
Pentru informații suplimentare cu privire la situația din anul 2010/11, a se vedea figura B1
Pentru o definiție a conceptelor de: ‘implementare treptată’; ‘limbă străină’; ‘limbă străină considerată disciplină
obligatorie’, a se consulta secțiunile Glosar, Bază de Date Statistice și Bibliografie.
28
Note specifice statelor (Figura B2)
Belgia (BE fr): Comunitatea franceză este responsabilă în: (a) Bruxelles, unde limba de predare este limba franceză, și
(b) în comunitatea vorbitoare de limbă franceză din Valonia.
Belgia (BE nl): Comunitatea flamandă este responsabilă în: (a) Bruxelles, unde limba de predare este olandeză, și (b)
în Regiunea Flamandă.
Germania: În unele landuri, cum ar fi în Baden-Wurttemberg, învățarea obligatorie a unei limbi străine începe la vârsta
de 6 ani. Învățământul secundar superior (Gymnasium) se încheie la vârsta de 18 ani în unele landuri și la 19 ani în
altele. Dacă elevii nu au optat o limbă străină pentru Abitur, aceștia pot întrerupe învățarea acesteia cu un an înainte de
încheierea etapei învățământului secundar superior.
Estonia și Finlanda: În 2010/11, 2006/07 și 2002/03, autoritățile din învățământ au hotărât numai faptul că elevii trebuie
să înceapă să învețe o limbă străină ca și disciplină obligatorie, atunci când aceștia au vârsta cuprinse între 7 si 9 ani.
Irlanda: Predarea limbilor străine nu este obligatorie. Limbile oficiale respectiv limba engleză și limba irlandeză sunt
predate tuturor elevilor.
Spania: După Legea din 2006 privind Educația, în cele mai multe comunități autonome, tuturor copiilor cu vârsta de la 3
ani care frecventează învățământul pre-primar le este predată o limbă străină.
Olanda: Este obligatorie învățarea unei limbi străine în cadrul învățământului primar. În practică, acest lucru se întâmplă
pentru elevii cu vârste cuprinse intre 10 si 12 ani, dar școlile pot face acest lucru într-un stadiu mai devreme.
Suedia: În 2010/11, 2006/07 și 2002/03, autoritățile din învățământ au precizat numai că elevii trebuie să înceapă să
învețe o limbă străină ca disciplină obligatorie la o vârstă cuprinsă între 7 și 10 ani.
Regatul Unit al Marii Britanii (SCT): Deși nu este obligatorie, predarea unei limbi străine a fost considerată de cele mai
multe persoane ca și obligatorie înainte de punerea în aplicare a recomandărilor Grupului Ministerial de Acțiune privind
Limbile străine (2000). Recomandările făcute de acest organism au facilitat și flexibilizat predarea limbilor străine.
REFORMELE ÎN SCOPUL INTRODUCERII ÎNVĂȚĂRII TIMPURII A LIMBILOR STRĂINE NU
SUNT FRECVENTE, DAR UNELE AU AVUT LOC RECENT
Dintre statele în care studiul a două limbi străine nu a fost obligatoriu pentru toți elevii din anul școlar
2002/03, foarte puține au introdus reforme pentru a schimba această situație. Italia și Malta sunt
excepțiile în care două limbi străine au căpătat statut obligatoriu pentru toți elevii la începutul ciclului
de învățământ secundar. În Malta, cu toate acestea, chiar și înainte de 2002/03, cei mai mulți elevi
care sunt înscriși în cadrul învățământului secundar au fost obligați să învețe două limbi străine. În
schimb, în Olanda, a doua limbă străină nu mai este obligatorie pentru toți elevii din învățământul
secundar general, dar este obligatorie pentru elevii înscriși în anumite tipuri de școli și care au optat
pentru anumite trasee educaționale (a se consulta Figura B4).
Cele mai multe reforme care privesc studiul celei de-a doua limbi străine ca disciplină obligatorie a dus
la micșorarea vârstei elevilor pentru începerea studiului acestei limbi. Aceasta este în mod special
cazul în Belgia (Comunitatea Flamandă) în Grecia, unde schimbările au avut loc înainte de 2006/07 și
în Polonia, Islanda, Slovenia și Slovacia unde au avut loc reforme după această dată, deși în Slovenia
și Slovacia aceste reforme nu au fost încă implementate în toate școlile, în 2010/11. În Slovenia, cu
toate acestea, ca urmare a unei decizii adoptate în noiembrie 2011, această reformă a fost pusă în
așteptare. În Franța, reformele mai târzii au introdus o a doua limbă străină ca disciplină obligatorie
pentru toți elevii din învățământul secundar superior general.
Imaginea sistemelor de învățământ din anul școlar 2010/11 arată că învățarea unei a doua limbi străine ca
disciplină obligatorie, începe de obicei, la nivelul învățământului secundar, la vârsta de 10, 11, 12 sau
2
13 ani, în funcție de structura educațională din anumite țări ( ).Singurele excepții sunt Grecia, Estonia,
Letonia, Islanda și Luxemburg. În primele patru state enumerate, învățarea unei a doua limbi străine devine
obligatorie de la sfârșitul învățământului primar, de la vârsta de 10 sau 12 ani, în funcție de stat, deși în
Estonia, școlile au o oarecare autonomie în stabilirea exactă a vârstei de începere (a se vedea Figura B1).
În Luxemburg, studiul celei de-a doua limbi străine pornește de la începutul învățământului primar.
(2)
Pentru infromații referitoare la corelația dintre vârsta teoretică a elevilor și structura sistemelor de învățământ, a se
consulta Structura Sistemelor de Învățământ Europene, elaborate de Euryidice și disponibil la următoarea adresă:
http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/documents/tools/108_structure_education_systems_EN.pdf
29
ORGANIZAREA
Figura B3: Vârsta de pornire și durata studiului celei de-a doua limbi străine ca disciplină obligatorie
în învățământul preprimar, primar și/sau secundar general,anii de referință 2002/03, 2006/07, 2010/11
Studiul unei limbi străine este în curs de
implementare

Nu este stabilită nicio limbă străină cu statut de disciplină
obligatorie
Sursa: Eurydice.
Note explicative
Pentru anii 2002/03 și 2006/07 diagrama evidențiază vârstele între care elevii vor fi învățați o limbă străină nouă, ca
disciplină obligatorie, în conformitate cu reglementările / recomandările oficiale, chiar și atunci când această prevedere
nu se extinde în cazul tuturor școlilor sau la toate grupele de vârstă pe parcursul anului de referință. În cazul anului de
referință 2010/11, măsura "implementare treptată" (a se vedea secțiunile Glosar, Baze de date statistice și secțiunea
Bibliografie), este evidențiat ca atare în cazul în care acesta nu a fost încă pe deplin implementată în 2010/11. Pentru
informații suplimentare cu privire la situația din anul 2010/11, a se vedea figura B1
Pentru o definiție a conceptelor de: ‘implementare treptată’; ‘limbă străină’; ‘limbă străină considerată disciplină
obligatorie’, a se consulta secțiunile Glosar, Bază de Date Statistice și Bibliografie.
30
ELEVII CE AU OPTAT PENTRU ANUMITE TRASEE EDUCAȚIONALE SAU ANUMITE
TIPURI DE ȘCOLI TREBUIE SĂ ÎNVEȚE LIMBI STRĂINE SUPLIMENTARE
De la începutul învățământului secundar, unele sisteme de învățământ oferă elevilor posibilitatea
optării pentru trasee educaționale diferite, fie în aceeași școală sau în diferite tipuri de școli. În aceste
state, se poate remarca o diferență între numărul de limbi străine obligatorii pentru toți elevii și
numărul obligatoriu pentru elevii din anumite trasee educaționale. Astfel de diferențe se găsesc în
aproximativ jumătate dintre toate statele.
Este de remarcat faptul că, în unele state (sau regiuni din state), în care o singură limbă străină este
obligatorie pentru toți elevii, pentru cei care urmează anumite trasee educaționale este necesar să
studieze și alte limbi străine suplimentare: acest lucru este valabil în special în Olanda, Austria (până
la trei limbi străine în total), și în Germania, Croația și Turcia (două limbi străine în total).
Luxemburg, Liechtenstein și Islanda sunt singurele state în care unii elevi au posibilitatea să studieze
până la patru limbi străine. Acest tip de studiu durează până la patru ani în Luxemburg și
Liechtenstein, și până la trei ani în Islanda.
Figura B4: Alte limbi străine stabilite drept discipline obligatorii pentru elevi în cadrul diferitelor
trasee educaționale în timpul învățământului primar și/sau secundar general, 2010/11
Numărul maxim de limbi străine predate în funcție de vârsta
elevilor
Vârsta
O limbă străină (neutilizat)
2 limbi străine
3 limbi străine
4 limbi străine
Vârsta
Există alte limbi străine
ca discipline obligatorii
Nu există alte limbi
străine ca discipline
obligatorii
Sursa: Eurydice.
Note explicative
Pentru o definiție a conceptelor de: ‘limbă străină’; ‘limbă străină considerată disciplină obligatorie’ și traseu
educațional’, a se consulta secțiunile Glosar, Bază de Date Statistice și Bibliografie.
31
ORGANIZAREA
ÎN JUMĂTATE DIN TOATE STATELE EUROPENE, PROGRAMA ȘCOLARĂ DE BAZĂ
PERMITE ELEVILOR DIN TOATE ȘCOLILE SĂ STUDIEZE LIMBI STRĂINE SUPLIMENTARE
În aproximativ jumătate dintre toate statele europene, toate școlile trebuie să ofere cel puțin o limbă
străină ca disciplină opțională pentru toți elevii, pe care aceștia sunt liberi să o studieze sau nu. În
Marea Britanie (Țara Galilor), din septembrie 2012, toți elevii cu vârste cuprinse între 14 și 16 ani vor
avea dreptul la o gamă largă de opțiuni de studiu în programa școlară. Învățarea unei limbi străine
este inclusă într-una din cele cinci domenii specifice de învățare, care trebuie să fie accesibilă tuturor
elevilor și, prin urmare, trebuie să fie incluse în programa școlară locală.
Școlile din Cipru și Malta sunt obligate să ofere un număr excepțional de mare de limbi străine. În
Cipru, cele cinci limbi oferite ca opțiuni în programa de bază sunt, în plus față de cele două limbi
străine pe care toți elevii trebuie să le învețe (a se consulta Figura B1). În Malta, aceeași situație este
valabilă pentru elevii cu vârste cuprinse între 13 și 16 ani, în plus față de cele două limbi străine
obligatorii pentru toți elevii, toate școlile trebuie să ofere alte cinci limbi străine, ca opțiuni. După vârsta
de 16 ani, învățarea limbilor străine nu mai este obligatorie (a se consulta Figura B3), dar toate școlile
trebuie să ofere încă nouă limbi străine ca opțiuni. În practică, având în vedere dimensiunea Maltei,
elevii care doresc să studieze o anumită limbă străină ar trebui să fie grupați într-o altă școală care
oferă posibilitatea studiului acestei limbi străine.
Figura B5: Disponibilitatea predării limbilor străine ca opțiune în programa școlară de bază în cadrul
învățământului primar și sau secundar general, 2010/11
Numărul de limbi străine pe care școlile trebuie să le facă
disponibile drept opțiuni în funcție de vârsta elevilor
Vârsta
O limbă străină
2 limbi străine
3 limbi străine
≥ 4 limbi străine
Vârsta
Limbile străine reprezintă opțiuni în
programa școlară de bază
Nu există limbi străine care să constituie
opțiuni în programa școlară de bază
Sursa: Eurydice.
Note explicative
Pentru o definiție a conceptelor de: ‘limbă străină ca disciplină obligatorie’, ‘limbă străină considerată disciplină
obligatorie’ și traseu educațional’, a se consulta secțiunile Glosar, Bază de Date Statistice și Bibliografie.
32
Este de remarcat faptul că printre statele sau regiunile din statele în care o singură limbă străină este
obligatorie pentru toți elevii, există unele care cer școlilor să ofere cel puțin o a doua limbă străină
opțională pentru toți elevii. Acest lucru este în special cazul în Belgia (Comunitatea Franceză),
Danemarca, Germania, Spania, Suedia și Croația. În Spania, toate școlile trebuie să ofere o limbă
străină ca o opțiune pentru toți elevii de la vârsta de 12 ani. În unele comunități autonome (Aragón,
Insulele Canare, Galicia, Madrid și Murcia), această a doua limbă străină este obligatorie pentru elevi.
În majoritatea statelor, oferirea limbilor străine ca opțiuni în programa școlară de bază pornește de la
nivelul învățământului secundar. Patru state (Portugalia, Suedia, Regatul Unit al Marii Britanii (Scoția)
și Croația) sunt excepții. În Portugalia, din 2008/09, toate școlile au fost obligate să ofere limba
engleză elevilor cu vârste cuprinse între 6 și 10 ani. În Suedia, așa cum este cazul cu limba străină
obligatorie (a se consulta Figura B1), școlile se bucură de o mare autonomie în a decide când să
înceapă studiul acestor discipline, oferind și alte limbi străine opționale. În Regatul Unit al Marii Britanii
(Scoția), elevii nu trebuie să învețe o limbă străină, dar este de așteptat ca școlile să ofere cel puțin o
limbă străină ca o opțiune pentru toți elevii cu vârste cuprinse între 10 și 18 ani.
AUTONOMIA ȘCOLARĂ ESTE FOARTE RĂSPÂNDITĂ ȘI POATE IMPULSIONA STUDIUL
LIMBILOR STRĂINE
În majoritatea statelor, școlile au un anumit grad de autonomie care să le permită introducerea unor
discipline după propria lor alegere - limbi străine, în special - ca parte din nivelul minim al ofertei
educaționale. În cele mai multe dintre aceste state, autonomia se aplică tuturor nivelurilor de învățământ
sau numai anumitor niveluri. În Irlanda, Franța și Liechtenstein, aceasta se aplică numai pentru școlile din
învățământul secundar și, în cazul Danemarcei, în cazul liceelor. În unele cazuri, cum ar fi în Italia, deși
autonomia școlară există atât la nivelul învățământului primar și secundar, acesta este cel mai utilizat pe
scară largă în școlile din cadrul învățământului secundar superior pentru îmbogățirea programei școlare.
În acest mod, școlile pot oferi o programă școlară mai adaptată nevoilor populației și regiunii în care
se află. Ca urmare, conținutul nivelului minim al ofertei educaționale poate, într-o oarecare măsură,
varia de la o școală la alta. De exemplu, comunitatea școlară poate decide să ofere o limbă străină
suplimentară față de cele deja prevăzute în regulamentele și instrucțiunile emise de autoritățile
educaționale centrale existente (a se vedea Figurile B1 - B5).
Modul în care această autonomie este implementată la nivel de școală variază foarte mult între state. În
Olanda, de exemplu, 70% din nivelul minim al ofertei educaționale la nivel primar, este decis de către
autoritățile centrale din domeniul educației. Acest nivel de 70% include în special predarea obligatorie a
limbii engleze. În restul de 30% din timpul de studiu obligatoriu, școlile sunt libere să aleagă ce discipline să
pună la dispoziție elevilor. Ele ar putea oferi o limbă străină suplimentară, cum ar fi alte discipline precum
limba franceză sau limba germană, dar și discipline non – lingvistice, însă pot de asemenea decide să
ofere mai multe ore de studiu disciplinelor impuse de către autoritățile centrale din domeniul educației.
În Regatul Unit al Marii Britanii (Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord), școlile sunt lăsate să stabilească
singure oferta educațională suplimentară dincolo de minimul de bază, în conformitate cu caracteristicile
lor. În acest context, deși studiul unei limbi străine este obligatoriu pentru numai trei ani de studiu (de la
11 ani până la 14 ani), școlile pot alege să facă acest lucru obligatoriu pentru elevii cu vârste cuprinse
între 14-16 ani. La nivel primar, majoritatea școlilor din Anglia oferă posibilitatea învățării unei limbă
străine iar în Irlanda de Nord, acest lucru este valabil pentru cel puțin jumătate din școli. În Țara Galilor
un număr mic, dar în creștere, de școli primare oferă posibilitatea studiului unei limbi străine.
În Ungaria, autoritățile centrale de învățământ emit reglementări cu privire la modul în care școlile ar
trebui să aloce orele de studiu. Reglementările definesc, în termeni procentuali, timpul alocat pentru
33
ORGANIZAREA
diferite discipline. Astfel, în cazul limbilor străine, școlile sunt obligate să utilizeze între 2% și 6% din
timpul total de predare alocat în primii patru ani de învățământ primar. Oficial, toți elevii ar trebui să
înceapă să învețe o limbă străină din clasa a patra, atunci când aceștia au vârsta de 9 sau 10 ani, cu
toate acestea, școlile sunt libere să utilizeze o parte din timpul de predare alocat pentru a începe
predarea limbilor străine mai devreme (a se consulta Figura B1). Ele pot, de asemenea, să realoce o
parte din acest timp de predare și altor discipline, atât timp cât acestea respectă limitele inferioare și
superioare ale intervalelor procentuale stabilite.
În Belgia (Comunitățile flamandă și Franceză), școlile au capacitatea de a utiliza o parte din timpul
alocat anumitor discipline pentru alte discipline diferite, chiar dacă acesta funcționează într-un sens
mai restrictiv. Aici, autoritățile centrale de educație permit școlilor să utilizeze o parte din timpul
dedicat în mod normal pentru disciplinele obligatorii în scopul de a preda exclusiv o limbă străină.
Acest lucru se întâmplă în învățământul primar, în clasele în care învățarea unei limbi străine nu este
încă obligatorie pentru toți elevii. Ca rezultat al acestei libertăți acordate școlilor, este posibil ca o
limbă străină să fie predată într-o etapă anterioară, ca parte a nivelului minim al ofertei educaționale.
În afara acestor circumstanțe foarte specifice, școlile nu au autonomia necesară pentru a avea o
programă școlară flexibilă.
Figura B6: Motivația școlilor de a oferi predarea limbilor străine din proprie inițiativă în cadrul
nivelului minim de discipline educaționale în cadrul învățământului preprimar, primar și/sau
secundar general, 2010/11
Vârsta elevilor în cauză
Programă școlară flexibilă
Programă școlară rigidă
Sursa: Eurydice.
Note explicative
Pentru o definiție a conceptelor de: ‘limbă străină’, ‘nivelul minim obligatoriu de realizare a unei activităţi în
educaţie’ și programă școlară flexibilă’, a se consulta secțiunile Glosar, Bază de Date Statistice și Bibliografie
Austria: Școlile beneficiază de un grad de autonomie care le permite să pună la dispoziție o programă școlară diferită
de cea stabilită de către autoritățile centrale din domeniul educației. Cu toate acestea, disciplinele oferite trebuie să fie
selectate dintr-o listă întocmită de către aceste autorități.
34
ÎN MAJORITATEA STATELOR, TOȚI ELEVII TREBUIE SĂ ÎNVEȚE DOUĂ LIMBI STRĂINE
TIMP DE CEL PUȚIN UN AN ÎN CADRUL ÎNVĂȚĂMÂNTUL OBLIGATORIU
În cadrul Consiliului European de la Barcelona (2002), șefii de stat sau de guvern din UE au solicitat
continuarea măsurilor pentru "a îmbunătăți stăpânirea competențelor de bază, în special prin predarea a
cel puțin două limbi străine de la o vârstă foarte fragedă". Această recomandare derivă din impulsul
generat de către Consiliul European de la Lisabona (2000), când Uniunea Europeană a stabilit obiectivul
strategic de a deveni "cea mai competitivă și dinamică economie din lume, bazată pe cunoaștere". În
2010/11, politicile educaționale din majoritatea statelor au respectat termenii recomandării de a permite
tuturor elevilor să învețe cel puțin două limbi străine pe parcursul învățământului obligatoriu. Acest obiectiv
se traduce într-o situație în care cea mai răspândită practică din Europa este că toți elevii trebuie să învețe
cel puțin două limbi străine timp de cel puțin un an pe parcursul învățământului obligatoriu tip full-time.
Într-un al doilea grup de state, învățarea a două limbi străine, deși ele nu sunt obligatorii, este posibilă
pentru toată lumea pe parcursul învățământului obligatoriu tip full-time. În aceste state, prima limbă
străină este obligatorie, în timp ce a doua este oferită de către toate școlile, prin opțiunile programei
școlare de bază. Astfel, atunci când elevii aleg disciplinele opționale, ei pot decide să învețe o a doua
limbă străină, indiferent de școala în care învață.
Doar o minoritate de state nu fac posibilă pentru toată lumea opțiunea de a învăța două limbi străine
în cadrul învățământul obligatoriu tip full-time. În Germania, Austria și Liechtenstein, posibilitatea de a
învăța două limbi străine se extinde la toți elevii înscriși în învățământul general, post-obligatoriu, a
doua limbă fiind de fapt obligatorie în Austria și Liechtenstein.
Figura B7: Predarea a două limbi străine în cadrul programei școlare pentru învățământul preprimar,
prima și/sau secundar general, 2010/11
Un minimum de două limbi străine:
Obligatoriu pentru toți
eleviil
Reprezintă un drept
pentru toți elevii
Pentru cel puțin un an
din cadrul
învățământului
obligatoriu
Obligatoriu sau
reprezintă un drept
pentru toți elevii
Numai după finalizarea
învățământului
obligatoriu
Obligatoriu sau
reprezintă un drept
pentru unii dintre elevi
În timpul și/sau după
finalizarea
învățământului
obligatoriu
Sursa: Eurydice.
Note explicative
Această diagramă face referire, în principal la limbile clasificate, în cadrul programei școlare, drept "limbi străine" (sau "limbi
moderne"). Limbile regionale și / sau minoritare (a se vedea Figura B15) și limbile clasice (evidențiate în Figura B16), sunt
incluse numai în cazul în care sunt desemnate prin programa școlară ca fiind alternative la limbile străine.
Un drept pentru toți (învățarea a minim două limbi străine): În general, prima limbă este inclusă în programa școlară ca
disciplină obligatorie și cea de-doua limbă ca o opțiune de programa\școlară de bază.
Obligatoriu sau reprezintă un drept pentru unii (învățarea unui minim de două limbi străine): Numai o parte din elevi sunt
obligați sau au dreptul de a învăța două limbi străine, fie pentru că școlile lor sunt disponibile să le ofere o oportunitate de a
învăța o limbă în plus, sau pentru că elevii în cauză se află pe un traseu educațional care două sau mai multe limbi străine sunt
oferite sau sunt obligatorii.
Pentru o definiție a conceptelor de: ‘limbă străină’, ‘limbă străină considerată disciplină obligatorie’ și ’limbă străină ca o
opțiune în programa școlară de bază’, a se consulta secțiunile Glosar, Bază de Date Statistice și Bibliografie.
35
ORGANIZAREA
În Irlanda și Regatul Unit al Marii Britanii, nu există nicio obligație pentru școli de a oferi tuturor elevilor
posibilitatea de a învăța două limbi străine, în orice moment în timpul școlii. Cu toate acestea,
planurile de învățământ sunt suficient de flexibile pentru a permite școlilor să ofere elevilor din
învățământul obligatoriu posibilitatea de a învăța două limbi, acest lucru depinde în întregime de
decizia școlii. În Olanda, învățarea unei a doua limbi străine nu mai este o obligație pentru studenți în
anumite trasee educaționale (aproximativ 15% din populația școlară) la începutul învățământului
secundar inferior. Două sau mai multe limbi străine obligatorii sunt o caracteristică a mai multor trasee
educaționale, dar ele nu afectează toți elevii. În Turcia, numai elevii din anumite tipuri de școli trebuie
să învețe două limbi străine și acest lucru este valabil numai pentru învățământul post - obligatoriu.
Prin comparație cu situația din 2006/07 (EACEA/Eurydice, 2008), trebuie atrasă atenția asupra
modificărilor introduse în Polonia și Slovenia. Aceste două state fac acum obligatorie învățarea a două
limbi străine cu trei ani înainte de sfârșitul învățământului obligatoriu. În Slovenia, reforma care era în
proces de a fi implementată în toate școlile în anul școlar 2010/11, a fost amânată, în urma unei
decizii adoptate în noiembrie 2011.
ZECE AUTORITĂȚI CENTRALE ÎN DOMENIUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI FINANȚEAZĂ
PROIECTE PILOT PENTRU LĂRGIREA GAMEI DE LIMBI STRĂINE STUDIATE SAU
PENTRU MICȘORAREA VÂRSTEI DE ÎNCEPERE A STUDIULUI LIMBILOR STRĂINE
Zece state au stabilit proiecte pilot pentru predarea mai multor limbi decât cele prevăzute în nivelul
minim al ofertei educaționale, sau pentru a reduce vârsta de începere a studiului limbilor străine. Toate
aceste proiecte sunt organizate și finanțate sau co-finanțate de către autoritățile din domeniul educației.
În Irlanda, Grecia, Letonia, Lituania și Austria, proiectele optează pentru introducerea predării limbilor
străine în cazul în care acesta nu este încă predată ca disciplină obligatorie (a se consulta Figura B1). În
Lituania. limba germană este introdusă în 26 de instituții preprimare. De asemenea, în Austria,
numeroase proiecte finanțate din surse diferite - inclusiv surse publice - au introdus limba engleză ca
disciplină obligatorie pentru copiii din școlile preprimare. Un număr foarte mic de alte proiecte se
concentreze pe alte limbi. În Irlanda, stat în care predarea limbilor străine nu este obligatorie, peste 500
de școli primare (din 3165) oferă limba franceză, limba germană, limba spaniolă sau limba italiană ca
parte a limbilor moderne din inițiativa școlilor primare. În Grecia și Letonia, proiectele tratează diferite
evoluții care ar trebui să fie puse în aplicare pe deplin, cât de curând. În Grecia, 800 de școli primare
selectate introduc predarea limbii engleze pentru elevii cu vârste cuprinse între 6 și 8 ani. Această
învățătură va fi extinsă la toate școlile în 2013. În Letonia, proiectele se referă la predarea unor noi limbi
(limba engleză, limba franceză și limba germană), program pentru elevii cu vârsta între 6 și 11 ani.
36
Figura B8: Prezentarea proiectelor pilot în vederea stimulării predării disciplinelor de limbi străine în
cadrul învățământului pre-primar, primar și/sau secundar 2010/11
Vârsta elevilor în cauză
Există proiect(e) pilot
Nu există proiect(e) pilot
Sursa: Eurydice.
Note explicative
"limbi moderne"). Limbile regionale și / sau minoritare (a se vedea Figura B15) și limbile clasice (evidențiate în
Figura B16), sunt incluse numai în cazul în care sunt desemnate prin programa școlară ca fiind alternative la limbile
străine.
De asemenea, această diagramă se axează pe prezentarea proiectelor pilot ce extind predarea limbilor străine dincolo
de nivelul minim de realizare a activității educaționale.
Pentru o definiție a conceptelor de: ‘proiect pilot’ precum și ‘ nivelul minim obligatoriu de realizare a unei activităţi
în educaţie’, a se consulta secțiunile Glosar, Bază de Date Statistice și Bibliografie.
În Danemarca, Olanda, Portugalia, Finlanda și Norvegia, proiectele pilot oferă elevilor posibilitatea
învățării a mai multor limbi străine sau alternative (de obicei, limba franceză și limba germană), alături
de cea mai frecvent studiată, care este limba engleză, în cele mai multe cazuri. Principalele obiective
ale proiectelor în Finlanda, Norvegia și Danemarca sunt de a încuraja elevii să studieze mai multe
limbi alături de limba engleză sau să le studieze mai devreme decât era de așteptat prin programa
școlară națională. În Finlanda, proiectul se adresează elevilor cu vârste cuprinse între 7 și 16 ani. În
Norvegia, proiectul se adresează elevilor cu vârste cuprinse între 11 – 13 ani și are drept scop în mod
explicit dezvoltarea unei atitudini pozitive pentru multilingvism. Acesta va rula până în 2010-2012 și
trebuie evaluat înainte de luarea unei decizii privind punerea în aplicare la nivel general. În
Danemarca, proiectul oferă elevilor cu vârsta de 12 ani, oportunitatea de a începe să învețe limba
franceză sau germană, mai repede decât la vârsta de 13 ani, prevăzută în planul de învățământ. În
Olanda, un proiect investighează modul în care predarea limbii franceze și limbii germane poate fi cel
mai bine introdusă în școlile primare, în care toți elevii trebuie să învețe deja limba engleză (a se
consulta Figura B13). Un al doilea proiect pilot urmărește să introducă limba chineză la nivel
secundar. În funcție de școli, limba chineză este predată suplimentar sau înlocuiește cele două limbi
predate în mod normal (limba franceză și limba germană). În Portugalia, obiectivul proiectului -pilot
este de a începe predarea unei a doua limbă străină pentru elevii în vârstă de 10 ani, mai degrabă
decât la vârsta de 12 ani, care este vârsta normală pentru introducerea celei de-a doua limbi străine
ca disciplină obligatorie.
37
ORGANIZAREA
SECȚIUNEA II – PREDAREA LIMBILOR STRĂINE ÎN CONTEXTUL CLIL ÎN CADRUL
ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI SECUNDAR
ÎNVĂȚAREA INTEGRATĂ A CONȚINUTULUI ȘI A LIMBII (CLIL) ESTE PARTE A
PREGĂTIRII EDUCAȚIONALE GENERALE ÎN APROAPE TOATE STATELE
În aproape toate statele europene, anumite școli oferă o formă de prevedere în învățământ în care
discipline non - lingvistice sunt predate fie prin intermediul a două limbi diferite, sau printr-o singură
limbă, care este considerată "limbă străină", în conformitate cu programa școlară. Acest lucru este
cunoscut sub numele de învățare integrată a conținutului și a limbii (CLIL - a se vedea secțiunile:
Glosar, Baze de date statistice și secțiunea Bibliografie). Este de remarcat că numai Danemarca,
Grecia, Islanda și Turcia nu au disponibilă acest tip de prevedere.
Figura B9: Implementarea învățării integrate a conținutului și limbii (CLIL) în cadrul învățământului
primar și/sau general secundar, 2010/11
Implementarea CLIL în toate școlile
Implementarea CLIL în unele școli
Implementarea CLIL numai în cadrul
proiectelor pilot
CLIL nu este implementată
Sursa: Eurydice.
Note explicative
Implementarea CLIL numai în anumite școlile: Această practică nu este neapărat răspândită. Pentru informații detaliate
despre CLIL în fiecare stat, a se consulta anexa 2.
Această cifră nu include:•
•
Programele oferite copiilor a căror limbă maternă nu este (una dintre) limba (limbile) necesare pentru
integrarea lor.
•
Programele din școli internaționale.
Pentru o definiție a conceptelor de: ‘CLIL’ precum și ‘‘proiect pilot’, a se consulta secțiunile Glosar, Bază de Date
Statistice și Bibliografie
Deși există în aproape toate statele, la nivel primar și secundar general, metoda CLIL nu este larg
răspândită în întregul sistem de învățământ. Acest lucru poate fi observat din cadrul informațiilor
naționale publicate în Anexa 2, care, deși nu permite crearea unor comparații stricte între state, este
încă utilă, deoarece oferă indicii cu privire la modul în care această prevedere este extinsă. Belgia
(Comunitatea Germanofonă), Luxemburg și Malta sunt singurele state sau regiuni din state în care
există CLIL în toate școlile în întregul sistem de învățământ.
39
ORGANIZAREA
În trei state, CLIL este oferit numai în școli care funcționează în cadrul unor proiecte pilot. În Belgia
(Comunitatea Flamandă), proiectul, care ar fi trebuit să decurgă din 2007 până în 2010, a fost extins
până în 2012 în nouă școli din învățământul secundar. Obiectivul este de a studia în mod științific
provocările puse de CLIL. În Cipru, metoda CLIL a fost prevăzută în școli pentru mai mulți ani, în cadrul
unui program pilot, dar, din septembrie 2011, s-a transpus acum în mod general. În Portugalia, proiectul
SELF (Secções Europeias de Lingua Francesa), care implică 23 de școli la nivelul învățământului
secundar, oferă posibilitatea predării de discipline non - lingvistice prin intermediul limbii franceze.
Din 2010 în Italia, toți elevii din ultimul an de învățământ secundar superior au fost obligați să învețe
un subiect non- lingvistic într-o limbă străină. Elevii ce au optat pentru trasee "lingvistice", trebuie să
facă acest lucru de la vârsta de 16 ani. La vârsta de 17 ani, elevilor le este predată o a doua disciplină
non-lingvistică prin intermediul unei a doua limbi străine dintre cele trei pe care deja le studiază.
Practici similare sunt destul de răspândite în Austria, unde, la nivel secundar, unități de discipline nonlingvistice de dimensiuni variabile sunt predate într-o limbă străină. În plus, autoritățile austriece din
învățământ au ales să utilizeze abordarea CLIL pentru a preda prima limbă străină tuturor elevilor cu
vârste cuprinse între 6 și 8 ani, elevii au o lecție integrată pe săptămână, în care discipline din cadrul
programei școlare sunt predate într-o limbă străină. Practicile similare pentru predarea limbii engleze
există, de asemenea, în Liechtenstein pentru elevi de aceeași vârstă. În plus, începând cu 2010/11, o
școală secundară superioară oferă CLIL elevilor ce au optat pentru trasee educaționale lingvistice.
Proiectul -pilot va dura timp de patru ani.
ALĂTURI DE LIMBILE STRĂINE, LIMBILE REGIONALE SAU MINORITARE TREBUIE SĂ
FIE UTILIZATE PE SCARĂ LARGĂ ÎN CADRUL METODEI CLIL
În cazul în care două limbi sunt folosite ca limbi de instruire în contextul CLIL, statutul acestor limbi variază.
Combinația de limbi utilizate în CLIL depinde foarte mult de patrimoniul lingvistic al fiecărui stat, în
special atunci când există mai mult de o limbă de stat și / sau una sau mai multe limbi
regionale/minoritare, cu sau fără statut oficial (a se consulta Figura A1). Anexa 2 oferă informații
complete cu privire la limbile și nivelurile de educație, asociate cu acest tip de școlarizare.
Douăzeci de state europene sau regiuni din state oferă CLIL în care discipline non-lingvistice sunt
predate într-o limbă regională / a minorităților, precum și prin limba de stat (sau una din limbile de stat
în state după caz). În practică, în Ungaria, de exemplu, unele școli predau discipline non-lingvistice în
limba maghiară și altele în limba slovacă. În plus, toate aceste state, cu excepția Sloveniei și a
Regatului Unit (Țara Galilor, Irlanda de Nord și Scoția) au alte modele de utilizare a limbii.
Douăzeci și cinci de state / regiuni oferă CLIL în care discipline non-lingvistice sunt predate într-o limbă
considerată de programa școlară ca fiind "limbă străină", precum și prin limba de stat (sau una dintre
limbile de stat, după caz). Acest grup cuprinde, de asemenea, oferirea unor forme de educație în care toate
disciplinele non-lingvistice sunt predate într-o limbă străină. Alte combinații lingvistice (de exemplu, o limbă
regională sau minoritară și o limbă de stat), există, de asemenea, în toate aceste state, cu excepția
cazurilor Bulgaria, Germania, Portugalia, Marea Britanie (Anglia), Liechtenstein și Croația. În Croația, cu
toate acestea, unele școli oferă o formă de învățământ în care toate disciplinele non-lingvistice sunt
predate într-o limbă regională sau minoritară. Cu toate acestea, aceste școli, nu sunt considerate ca oferind
CLIL (a se consulta secțiunile Glosar, Baze de date statistice și secțiunea Bibliografie).
Examinarea atentă a limbilor străine folosite ca limbi de instruire, așa cum se relevă în Anexa 2, arată
că limbile engleză, franceză și germană, precum și spaniolă și italiană sunt limbile țintă cele mai
răspândite. Aceste limbi sunt, de asemenea, limbile străine cele mai predate în școlile din întreaga
Europă (a se vedea Figura C8 a și b).
40
SECȚIUNEA II – PREDAREA LIMBILOR STRĂINE ÎN CONTEXTUL CLIL ÎN CADRUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI SECUNDAR
Figura B10: Situația limbilor străine țintă utilizate în scopul implementării CLIL în cadrul
învățământului primar și/sau secundar general, 2010/11
O limbă de stat +
O limbă străină
O limbă de stat +
O limbă regională, minoritară sau non-teritorială
O limbă de stat +
O altă limbă de stat
Nu există implementat CLIL
Sursa: Eurydice.
Note explicative
Unele limbi pot fi încadrate în două categorii. Acest lucru se întâmplă în special în cazul statelor cu mai mult de o limbă
de stat. În Luxemburg, de exemplu, limba franceză este considerată atât o limbă străină cât și o limbă de stat. Această
situație apare din cauza faptului că limba este gândită ca fiind "străină" în perspectiva programei școlare, pentru scopuri
educaționale în timp ce statutul său ca o "limbă de stat" este o decizie politică. În termeni practici, atunci când pentru o
singură limbă două etichete sunt general valabile, eticheta politică prevalează.
•
integrarea lor.
•
Pentru o definiție a conceptelor de: ‘CLIL’, ‘limbă non-teritorială’ ‘limbă regională sau minoritară’ ‘limbă de stat’
‘limbă străină’ precum și ‘proiect pilot’, a se consulta secțiunile Glosar, Bază de Date Statistice și Bibliografie
În toate cele șase state cu mai mult de o limbă de stat, unele școli oferă CLIL unde (cele) două limbi
oficiale ale statului sunt folosite pentru a preda discipline non-lingvistice din programa școlară. În
Belgia (Comunitatea Germanofonă), Luxemburg și Malta, această prevedere există în toate școlile. În
Luxemburg, două dintre cele trei limbi de stat (limba germană și limba franceză), sunt folosite ca limbi
de instruire, în plus față de luxemburgheza – limba germană în învățământul primar și învățământul
secundar inferior și limba franceză în învățământul secundar inferior și superior.
În patru state (Spania, Letonia, Olanda și Austria), unele școli oferă CLIL în care trei limbi sunt folosite
pentru a preda discipline non-lingvistice. Limbile folosite sunt limba de stat, o limbă desemnată ca fiind
limbă străină în programa școlară și o limbă regională sau minoritară. Acest caracteristică foarte rară
nu este prezentată în Figura B10, care se referă doar la situația cea mai comună ce privește numai
două limbi.
41
ORGANIZAREA
CRITERIILE DE ADMITERE PENTRU ACCESUL LA ÎNVĂȚAREA PRIN METODA LA CLIL
NU SUNT COMUNE
Aproximativ două treimi din sistemele de învățământ au școli în care o limbă considerată ca fiind
"limbă străină" de către programa școlară este folosită pentru a preda discipline non-lingvistice (a se
consulta Figura B10). Această dispoziție este cunoscută sub numele de CLIL (tip A), și este punctul
central al următorului indicator referitor la criteriile de admitere bazate pe cunoaștere și competențe.
Figura B11: Recomandările centrale cu privire la cunoaștere și aptitudini drept criterii de admitere în
cadrul CLIL în învățământul primar și/sau general, 2010/11
Discipline specific în cadrul
programei școlare și aptitudini
generale
Aptitudini referitoare la limbi străine
Nu există criterii specific de admitere
Nu există CLIL sau nu se poate oferi
CLIL de tip A
Sursa: Eurydice.
Note explicative
Această diagramă face referire numai la învățământul CLIL de tip 'A'.
Pentru informații detaliate cu privire la oferirea de învățământ CLIL de tip 'A', a se consulta Anexa 2.
În cazul în care există recomandări, dar se referă la toate tipurile de învățământ și nu sunt specifice numai
învățământului CLIL, acestea nu sunt prezentate în diagramă.
•
integrarea lor.
•
Pentru o definiție a conceptelor de: ‘CLIL’ și ‘CLIL tip A’, a se consulta secțiunile Glosar, Bază de Date Statistice și
Bibliografie
În cele mai multe state care au furnizat CLIL (tip A), nu există recomandări oficiale / reglementări
pentru școli de a folosi criterii specifice de admitere pentru a selecta elevii pentru CLIL. Excepțiile de
la această regulă sunt Polonia, România și Liechtenstein. În România, doar competențele lingvistice
sunt testate. În Polonia și Liechtenstein, alte abilități, cunoștințe sau aptitudini sunt, de asemenea,
testate pentru a selecta elevii. În Liechtenstein, elevii sunt selectați pe baza mediei lor pentru anul
școlar anterior, pe baza notelor la discipline lingvistice, matematică și geografie și, în cele din urmă,
rezultatele lor la testele de prognostic. Cu toate acestea, la nivel secundar superior unde are loc
această selecție, CLIL este disponibil numai ca un proiect pilot (a se consulta Figura B9).
42
SECȚIUNEA II – PREDAREA LIMBILOR STRĂINE ÎN CONTEXTUL CLIL ÎN CADRUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI SECUNDAR
În unele state, fără recomandări oficiale sau reglementări privind criteriile de admitere bazate pe
cunoștințe și competențe pentru CLIL, școlile pot adopta în continuare propriile criterii. Acesta este
cazul Cehiei, Ungaria, Olandei, Slovaciei și Finlandei. În Olanda, de exemplu, cele mai multe școli
oferă criterii de utilizare CLIL bazate pe cunoștințele anterioare ale elevilor și, în plus față de
competențele lingvistice, acestea oferă o importanță considerabilă pentru motivarea elevilor. În
schimb, în Belgia (Comunitatea Franceză), legislația nu permite școlilor să introducă criterii de
admitere, altele decât poziția studentului pe lista de înscriere.
În Bulgaria, toate gimnaziile de specialitate la nivel secundar superior - și nu doar cei care furnizează
CLIL - utilizează criterii de admitere în scopul selecției elevilor.
43
ORGANIZAREA
SECȚIUNEA III – GAMA DE LIMBI STRĂINE OFERITE ÎN CADRUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI
PRIMAR ȘI SECUNDAR
ÎN MAJORITATEA STATELOR, AUTORITĂȚILE EDUCAȚIONALE CENTRALE
INFLUENȚEAZĂ STABILIREA GAMEI DE LIMBI STRĂINE DIN PROGRAMA ȘCOLARĂ
Cu excepția a șase state, toate celelalte autorități centrale din domeniul educației influențează
alegerea limbilor străine disponibile pentru elevii din cadrul învățământului primar și secundar.
În 15 state sau regiuni din state, cerințele specifice sunt stabilite de către autoritățile centrale din
domeniul educației care specifică în mod clar ce limbi străine trebuie să învețe elevii în timpul educației
lor. Toate școlile trebuie să ofere aceste limbi obligatorii în programa școlară (a se consulta Figura B13).
Figura B12: Recomandări destinate școlilor cu privire la includerea limbilor străine specifice în
cadrul programelor școlare la nivelurile învățământului primar și/sau general secundar, 2010/11
Lista limbilor străine
Cerințe specifice impuse elevilor
Cerințe specifice impuse școlilor
Referințe explicite oferind o
oarecare autonomie școlilor
Nu există recomandări
UK (1) = UK-ENG/WLS/NIR
Sursa: Eurydice.
Note explicative
Anumite state pot fi încadrate în mai multe categorii, cu excepția categoriei "Nu există recomandări ", care le exclude pe
toate celelalte. Diagrama nu face diferențierea între nivelurile de învățământ e - toate circumstanțele sunt reprezentate,
indiferent de nivelul de educație.
Lista limbilor străine: Acesta include cel puțin trei limbi străine oferite spre alegere școlilor
Cerințe specifice impuse elevilor pentru a studia anumite limbi străine: Elevii sunt obligați să învețe una sau mai
multe limbi străine specifice (numite limbi străine specifice obligatorii).
Cerințe specifice impuse școlilor pentru a oferi posibilitatea studiului anumitor limbi străine: Școlile trebuie să
includă anumite limbi străine în programa școlară fără a le face obligatorii pentru elevi să învețe.
Referințe explicite oferind o oarecare autonomie școlii: Reglementările oficiale sau de stat le oferă școlilor o
oarecare autonomie în a decide ce limbi străine să includă în programa școlară.
Pentru o definiție a conceptelor de: ‘limbi străine’ și ‘limbi străine specifice obligatorii’, a se consulta secțiunile
Glosar, Bază de Date Statistice și Bibliografie
În nouă state, autoritățile centrale impun școlilor să ofere anumite limbi străine elevilor. Cinci dintre
aceste state, de asemenea, fac parte din categoria anterioară în care elevilor li se impune cel puțin o
limbă obligatorie specifică (de exemplu, limba engleză). În Danemarca, toate școlile trebuie să ofere
limba germană pentru elevii cu vârsta de 13 ani, dar în plus, ele pot oferi, limba franceză. În Suedia,
toate școlile trebuie să ofere cel puțin două limbi străine dintre următoarele: limba franceză, limba
spaniolă și limba germană pe parcursul învățământului obligatoriu și toate cele trei limbi în cadrul
învățământului secundar superior. În Norvegia, toate școlile din cadrul învățământului secundar inferior
trebuie să ofere cel puțin una dintre următoarele patru limbi: limba franceză, limba germană, limba
spaniolă sau limba rusă. În Cipru, tuturor școlilor din învățământul secundar superior li se cere să ofere
nu numai limba engleză și limba franceză, care, la acest nivel, nu mai sunt obligatorii pentru elevi, dar,
45
ORGANIZAREA
de asemenea, limba germană, limba italiană, limba spaniolă, limba turcă și limba rusă. În Malta, la nivel
secundar inferior, toate liceele trebuie să ofere limba italiană, limba franceză, limba germană, limba
spaniolă, limba arabă șI limba rusă, în plus față de limba engleză, care este obligatorie pentru toți elevii.
La nivelul învățământului secundar superior, limba greacă și limba latină sunt adăugate la listă.
Ultimele patru din cele nouă state care le cer școlilor să ofere anumite limbi străine pentru elevi, nu îi
obligă pe aceștia să le și studieze. În Portugalia, toate școlile trebuie să ofere limba engleză pentru
elevii în vârstă de la 6 până la 10 ani. În Slovenia, limba engleză sau limba germană trebuie să fie
oferite de la nivelul învățământului primar. În Lituania, aceleași limbi străine, plus limba franceză,
trebuie să fie incluse în programa școlară de nivel primar. În Cehia, școlile trebuie să ofere limba
engleză înainte de oricare alte limbi pentru elevii de școală primară. Dacă elevii (sau părinții), optează
pentru o altă limbă decât limba engleză, școala trebuie să îi informeze că sistemul educațional nu
poate garanta continuitatea în predarea de limbi străine alese atunci când se trece la învățământul
secundar, sau în cazul în care se trece la o altă școală.
În opt state, autoritățile centrale din domeniul educației fac referire explicită la autonomia școlară pentru a
determina ce limbi să includă în programa școlară. Cu toate acestea, școlile din aceste state nu au
autonomie deplină, deoarece există încă unele restricții, fie pentru elevi fie pentru școli. De exemplu, în
Marea Britanie (Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord), în cazul în care autonomia pare a fi mai mare,
școlile au o oarecare libertate de a alege limba (limbile) predat(e). În Irlanda de Nord, limba (limbile) ales(e)
trebuie să fie oricare limbă oficială a UE (alta decât limba engleză și, în școlile din învățământul mediu
irlandeza). În Anglia și Țara Galilor, școlile pot învăța orice limbă europeană sau importantă din lume.
LIMBA ENGLEZĂ REPREZINTĂ O LIMBĂ OBLIGATORIE ÎN 14 STATE SAU REGIUNI DIN
INTERIORUL STATELOR
Cincisprezece state sau regiuni din state precizează că anumite limbi sunt obligatorii, adică toți elevii
trebuie să studieze limba specificată. În Belgia (Comunitatea Germanofonă Flamandă), Cipru, Islanda
și Liechtenstein, există două limbi obligatorii specifice. În Luxemburg, există trei - toți elevii trebuie să
studieze limba germană, limba franceză și limba engleză în cadrul învățământului obligatoriu.
În 14 state sau regiuni din state, toți elevii trebuie să învețe limba engleză și, în cele mai multe cazuri,
aceasta este prima limbă pe care trebuie să o învețe. Limba franceză este mai frecvent o a doua
limbă obligatorie specifică. În trei din cele cinci state sau regiuni din statele în care limba franceză este
o limbă obligatorie, ea este de asemenea, una dintre limbile de stat (a se vedea Figura A1). În mai
multe state, studiul anumitor limbi străine este obligatoriu din motive istorice sau politice, ca de
exemplu în Belgia, Luxemburg, Finlanda și Islanda.
În majoritatea statelor (cu excepția Italiei și Liechtenstein-ului), în cazul în care învățarea unei limbi
specifice a fost obligatorie, la un anumit stadiu de învățământ obligatoriu, în 2010/11, politica era deja
în vigoare în 1992/93. În Slovacia, o reformă care va fi implementată începând cu anul 2011/12 în
școli va face limba engleză o limbă obligatorie.
Aceste măsuri indică o tendință de accentuare în Europa, pentru a obliga elevii să învețe limba
engleză. Procentele actuale de elevi ce învață limba engleză în cadrul învățământului primar și
secundar sunt într-adevăr foarte mari (a se consulta capitolul C). În Cehia, Lituania, Portugalia și
Slovenia, autoritățile centrale din învățământ nu fac procesul de învățare a limbii engleze obligatoriu
dar introduc cerințe specifice cu privire la școli pentru a include limba engleză - și alte câteva limbi din
unele state - în programa școlară (a se consulta Figura B12). În Portugalia, începând cu 2012/13,
limba engleză va fi obligatorie pentru elevii de la vârsta de 10 ani. Letonia, care în 2002/03 a
recomandat că limba engleză ar trebui să fie predată pentru toți elevii, a abandonat această politică,
lăsând alegerea limbilor străine la latitudinea școlilor, elevilor și părinților.
46
SECȚIUNEA III – GAMA DE LIMBI STRĂINE OFERITE ÎN CADRUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI SECUNDAR
Figura B13: Limbi străine specifice obligatorii, precum sunt precizate de autoritățile centrale de
învățământ (învățământ obligatori de tip full-time), 1992/93, 2002/03, 2006/07, 2010/11
BE fr BE de BE nl BG
2010/11
CZ
 
DK
DE
IE
EL


EE


ES
FR
 
IT
CY


2006/07






 
2002/03







1992/93







LV
LT
LU
HU



UK-ENG/ UKMT
NL
2010/11


2006/07


2002/03


1992/93


fi/sv


Limba
Engleză
AT
PL
PT
RO
SI
SK
FI
fi/sv

Limba
Franceză

Limba
Germană
SE WLS/NIR SCT
IS
LI
NO


 da  

fi/sv


 da


fi/sv


 da



Nu există limbi
străine obligatorii
da 
HR
TR

Nu există limbi străine
specifice obligatorii
Sursa: Eurydice.
Note explicative
Diagrama reflectă exclusiv situația ce privește toți elevii, indiferent de tipul școlilor sau de traseul educațional.
În cazul în care există mai multe limbi obligatorii specifice, poziția lor în celulele de mai sus corespunde ordinii în care
sunt învățate.
Glosar, Bază de Date Statistice și Bibliografie
Belgia (BE fr): În toți anii de referință, limba olandeză a fost o limbă obligatorie specifică în Bruxelles (și în unele orașe
cu statut lingvistic specific) în timp ce franceza a fost limba de predare.
Belgia (BE de): În toți anii de referință, limba germană a fost o limbă obligatorie specifică în școlile în care limba franceză a
fost limba de instruire pentru minoritatea rezidentă de limbă franceză în regiunea vorbitoare de limbă germană.
Germania: Limba franceză, mai degrabă decât limba engleză, este obligatorie în regiunea Saarland.
Irlanda: Atât limba irlandeză cât și limba engleză trebuie să fie studiate de către toți elevii.
Finlanda: a doua limbă de stat (Suedeza (SV) sau Finlandeza (FI), în funcție de limba maternă a elevului) are statut de
limbă specifică obligatorie.
Islanda: Elevii pot alege fie limba suedeză fie limba norvegiană în loc de limba daneză (da), sub rezerva anumitor condiții.
LIMBILE MAI PUȚIN UTILIZATE PE SCARĂ LARGĂ SUNT MAI DES PROMOVATE LA
NIVELUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI SECUNDAR
În aproape toate statele, sunt necesare, recomandate sau permise oferirea anumitor limbi străine în
programa școlară (a se consulta Figura B12). Figura B14 oferă o imagine de ansamblu a acestor limbi
străine, fără a face nici o distincție între statutul de reglementare al limbii. Acesta nu conține nici o
informație cu privire la limbile care sunt de fapt oferite în practică de către școli, nici cele referitoare la
procentul actual de elevi care studiază limbi străine specifice (a se consulta capitolul C).
Cele mai folosite limbi ale Uniunii Europene (de exemplu limba engleză, limba franceză, limba
germană, limba spaniolă și limba italiană), împreună cu limba rusă, sunt limbile cel mai des propuse
de către autoritățile centrale din domeniul educației pentru includerea în programa școlară. Ele sunt,
de asemenea, limbile cele mai studiate de către elevi (a se consulta Figura C8 a și b).
47
ORGANIZAREA
Figura B14: Limbile străine din programele școlare, precum este specificat de către autoritățile
centrale la nivelurile învățământului primar și/sau general, 2010/11
Limba Engleză
Limba Franceză
LimbaSpaniolă
Limba Germană
Limba Italiană
Limba Rusă
Limba Arabă
Limba Latină
Limba Chineză
Limba Japoneză
Limba Turcă
Limba Olandeză
Limba Polonă
Limba Greacă
Clasică
Limba Daneză
Limba Suedeză
Limba Evreiască
Modernă
Limba Finlandeză
Limba Croată
Limba Maghiară
Limba Portugheză
Limba Greacă
Limba Slovacă
ISCED 2
ISCED 3
ISCED 2 și 3
ISCED 1, 2 și 3
Sursa: Eurydice.
Notă explicativă
Această diagramă prezintă limbile recomandate, cerute sau permise de către autoritățile centrale din domeniul educației.
Reprezentarea grafică evidențiază în principal limbile descris ca fiind "străine" în documentele programei școlare / oficiale
emise de autoritățile centrale din domeniul educației. Limbile regionale și / sau minoritare, precum și limbile clasice, sunt incluse
numai atunci când documentele oficiale eliberate de către autoritățile centrale din domeniul educației le desemnează ca
alternative la limbi străine. Nu se face distincție între traseul educațional sau tipuri de școli, toate sunt prezentate.
Limbile sunt listate în ordine descrescătoare, în funcție de numărul de state care le includ în documentele lor oficiale
centrale / curriculumul. Clasamentul nu ține cont de nivelul educațional pentru care este recomandat / necesar. Numai
limbi străine specificate de mai mult de un sistem de învățământ sunt prezentate în figură. Când limba străină este
specificată de un singur sistem de învățământ, limba și statul în cauză sunt menționate în notele specifice statelor.
Glosar, Bază de Date Statistice și Bibliografie.
48
In Belgia (BE fr): La Bruxelles, în școlile vorbitoare de limbă franceză, numai olandeză poate fi oferită la nivelurile
ISCED 1 și 2.
Bulgaria, Spania, Letonia, Ungaria, Polonia și Marea Britanie (SCT): Autoritățile centrale din domeniul educației nu
face nicio recomandare.
Lituania: Limba Letonă (nivelurile ISCED 2 și 3).
Austria: limba Romani (ISCED nivelul 1); Bosniacă/Croată/Sârbă (nivelurile ISCED 2 și 3), limba Slovenă, Cehă
(nivelurile ISCED 1-3).
Slovenia: Sârbă, Macedoneană (ISCED nivel 2). În anumite circumstanțe, Greaca Clasică (nivel ISCED 3), poate fi
considerată drept o limbă străină.
Norvegia: limba Sami, limba bosniacă, limba albaneză, limba Dari (limba afgană persană), Coreeana, Kurda (Sorani),
Persană, Somaleză, Tamil, Urdu, Vietnameză, limbajul semnelor (nivel 3 ISCED).
Limba Engleză reprezintă singura limbă străină cu recomandări sau reglementări în vigoare pentru
toate cele trei niveluri de educație, în aproape toate statele. În Belgia (Comunitatea Germanofonă
Flamandă) și în Luxemburg, limba engleză nu este oferit la nivelul învățământului primar, elevii trebuie
să studieze una sau mai multe alte limbi diferite de limba engleză la acest nivel (a se consulta Figura
B13). Limba Spaniolă este menționată de către autoritățile educaționale mai des la nivelul programei
școlare din cadrul învățământului secundar, în timp ce în cazul limbii germane, aceasta este
specificată la nivelul tuturor trei niveluri de învățământ într-un număr destul de important de state.
Limbile europene, precum și limbile non-europene, mai puțin utilizate pe scară largă, sunt menționate
de către un număr mai mic de autorități educaționale centrale. În plus, recomandările și reglementările
se aplică aproape întotdeauna la nivel secundar, acesta este cazul cu limba arabă, limba chineză,
limba japoneză, limba turcă, limba poloneză și limba olandeză.
În unele state, anumite limbi clasice (a se consulta Figura B16) și limbi cu statut regional și / sau
minoritar, sunt parte din pachetul de limbi prevăzut de către autoritățile centrale din domeniul educației
pentru includerea în programa școlară. Acest lucru se aplică, de exemplu, pentru limbile regionale și /
sau minoritare, precum și limbile greacă și latină clasică în Austria.
Limbile menționate în câteva state sunt limbile minorităților autohtone, limbile minorităților imigrante,
cum ar fi limba portugheză în Luxemburg, sau limbile din statele vecine, cum ar fi limba letoniană, în
Lituania. Combinația dintre alte motive istorice și lingvistice ar putea explica, de asemenea, alte limbile
specificate, cum ar fi cu limba daneză în Islanda. În cele din urmă, unele limbi sunt limbi de stat pe
care toți elevii trebuie sa le învețe cum ar fi limba finlandeză și limba suedeză în Finlanda.
Gama relativ mai largă de limbi care pot fi oferite în unele state, cum ar fi Franța, Austria și Norvegia
pot sugera, de asemenea, existența unei politici pentru diversitate lingvistică. Cu toate acestea, în
aceste state, ca și în toate celelalte, alte limbi decât cele mai utilizate pe scară largă din Europa, sunt
de fapt studiate de către un număr mic de elevi (a se consulta Figura C11).
ÎN APROAPE DOUĂ TREIMI DINTRE STATE, LIMBILE REGIONALE SAU MINORITARE
SUNT MENȚIONATE ÎN PROGRAMA ȘCOLARĂ SAU ALTE DOCUMENTE OFICIALE
În multe state europene, sunt vorbite numeroase limbi regionale sau minoritare, precum și anumite
limbi non-teritoriale. În unele dintre statele în cauză, aceste limbi au statut oficial (a se consulta
Figura A1). În aproape două treimi dintre state, autoritățile educaționale centrale recomandă sau
impun ca anumite limbi regionale, minoritare sau limbi non - teritoriale, să fie incluse în programa
școlară.
În multe state, tuturor limbilor care le este acordat statutul de limbă oficială se regăsesc în cerințele
sau recomandările referitoare la programa școlară. Franța și Lituania, care nu acordă statut oficial
niciunei limbi regionale sau minoritare, precizează că limbile regionale sau minoritare pot fi incluse în
programa școlară.
49
ORGANIZAREA
bel
bos
bre
bul
cat
cat
cos
csb
cse
cym
dan
deu
ell
eus
fao
fin
fit
fra
frp
fry
fur
gla
gle
glg
hbs
heb
hrv
hun
Limba străină
Bielorusă
Bosniană
Bretonă
Bulgară
Catalană
Valenciană
Corsicană
Kashubiană
Cehă
Galeză
Daneză
Germană
Greacă
Bască
Feroeză
Finlandeză
Meänkieli
BE fr
BE de
BE nl
BG
CZ
DK
DE
EE
IE
EL
ES
FR
IT
CY
LV
LT
LU
HU
MT
NL
AT
PL
PT
RO
SI
SK
FI
SE
UK-ENG
UK-WLS
UK-NIR
UK-SCT
IS
LI
NO
HR
TR
Codul
Figura B15: Referințe cu privire la limbi străine specifice regionale sau minoritare în documentele
oficiale eliberate de autoritățile centrale competente în domeniul învățământului primar și/sau
general secundar, 2010/11









 












 




(Finlandeză
Tornedalen)
Franceză
Franco-Provençală
Frisiană
Friuliană
Galică scoțiană
Irlandeză
Galiciană
Montenegreană
Iudaică
Croată
Maghiară

  

















  

Sursa: Eurydice.
Notă explicativă
Această diagramă prezintă lista limbilor regionale sau minoritare menționate către autoritățile centrale din domeniul
educației ca fiind recomandate, permise sau obligatorii în programa școlară.
Nu se face nicio diferențiere cu privire la nivelul de educație, traseele educaționale, sau tipuri de școli.
În unele state, limbile menționate ar putea exista în școli numai în anumite regiuni.
Limbile străine sunt clasificate în ordinea alfabetică a codurilor aferente formate din trei litere (Standardul ISO 639-3).
Pentru o definiție a conceptelor de: ‘limbi regionale minoritare’ și ‘limbi non-teritoriale’, a se consulta secțiunile
În câteva state, unele limbi regionale sau minoritare sunt obligatorii pentru toți sau unii dintre elevi.
Acesta este cazul limbilor precum catalană, valenciană, bască șI galiciană, care sunt limbi obligatorii
specifice în Comunitățile Autonome Spaniole unde reprezintă limbi co-oficiale alături de limba
Spaniolă. În Olanda, limba frisiană este obligatorie pentru toți elevii din provincia Friesland. În Marea
Britanie (Țara Galilor), toți elevii trebuie să învețe limba galeză.
50
hye
ita
kal
kdr
lit
lld
mkd
mwl
oci
pol
rcf
rmy
rom
ron
rue
rue
rus
slk
slv
sme
sqi
srd
srp
tah
tat
tpi
tur
ukr
wen
yid
Limba străină
Armenă
Italiană
Groenlandeză
Karaimă
Lituaniană
Ladină
Macedoniană
Mirandeză
Occitană
Poonă
Creolă
Vlax Romani
Romani
Română
Lemko
Rusynă
Rusă
Slovacă
Slovenă
Sami
Albaeză
Sardiniană
Serbiană
Tahitiană
Tătară
Limbile
Melaneziene
Turcă
Ucraineană
Sorbiană
Idiș
BE fr
BE de
BE nl
BG
CZ
DK
DE
EE
IE
EL
ES
FR
IT
CY
LV
LT
LU
HU
MT
NL
AT
PL
PT
RO
SI
SK
FI
SE
UK-ENG
UK-WLS
UK-NIR
UK-SCT
IS
LI
NO
HR
TR
Codul
Figura B15 (continuare): Referințe cu privire la limbi străine specifice regionale sau minoritare în
documentele oficiale eliberate de autoritățile centrale competente în domeniul învățământului primar
și/sau general secundar, 2010/11

 







 









 










 







 


















Sursa: Eurydice.
Notă explicativă
Această diagramă prezintă lista limbilor regionale sau minoritare menționate către autoritățile centrale din domeniul
educației ca fiind recomandate, permise sau obligatorii în programa școlară.
Nu se face nicio diferențiere cu privire la nivelul de educație, traseele educaționale, sau tipuri de școli.
În unele state, limbile menționate ar putea exista în școli numai în anumite regiuni.
Limbile străine sunt clasificate în ordinea alfabetică a codurilor aferente formate din trei litere (Standardul ISO 639-3).
Pentru o definiție a conceptelor de: ‘limbi regionale minoritare’ și ‘limbi non-teritoriale’, a se consulta secțiunile
În multe state europene, limbile regionale sau minoritare sunt de asemenea, folosite ca limbi de
instruire prin abordarea CLIL (a se consulta Figura B10).
Există recomandări sau reglementări referitoare la oferirea de limbi clasice la nivelul învăȚământului
secundar superior în aproximativ jumătate dintre toate statele europene
51
ORGANIZAREA
Recomandările și reglementările emise de către autoritățile centrale din domeniul educației cu privire
la furnizarea de limbi clasice precum limba greacă și limba latină diferă semnificativ între învățământul
secundar general inferior și superior. La nivelul învățământului secundar inferior, în cele mai multe
state, nu există recomandări / reglementări cu privire la această prevedere. Cu toate acestea, în
aproximativ jumătate dintre toate statele europene, autoritățile educaționale centrale emit astfel de
recomandări / reglementări pentru nivelul secundar superior.
Recomandările / normele pentru învățământul secundar superior diferă între limbi. Cele mai multe
autorități din domeniul educației recomandă sau impun școlilor pentru să ofere statut de disciplină
obligatorie latinei, însă numai pentru unii elevi. Acești elevi sunt, de obicei, cei care urmează trasee
educaționale specializate în limbi străine sau umaniste moderne sau clasice. În ceea ce privește limba
clasică greacă, cele mai multe autorități din domeniul educației impun sau recomandă ca școlile să o
facă fie obligatorie doar pentru unii elevi, sau fie să fie oferită ca o opțiune doar pentru unii elevi.
Figura B16: Statutul limbilor clasice în cadrul învățământului secundar, conform reglementărilor /
recomandărilor, învățământul inferior și superior secundar, 2010/11
Limba Greacă Clasică
Limbă obligatorie pentru toți elevii
Limbă obligatorie pentru unii elevi
Opțiune în programa școlară de bază
pentru toți elevii
pentru unii elevi
Nu există recomandări sau reglementări
Limba Latină
Limbă obligatorie pentru toți elevii
Limbă obligatorie pentru unii elevi
pentru toți elevii
pentru unii elevi
Nu există recomandări sau reglementări
ISCED 2
ISCED 3
Sursa: Eurydice.
În multe state europene, limbile regionale sau minoritare sunt de asemenea, folosite ca limbi de instruire prin abordarea
CLIL (a se consulta Figura B10).
Această diagramă prezintă recomandările / reglementările emise de către autoritățile centrale din domeniul educației cu
privire la modul de furnizare spre studiu a limbilor clasice la nivelul învățământului secundar.
Limbă obligatorie pentru toți elevii: Se referă la studenții care urmează anumite trasee educaționale sau numai în
anumite tipuri de școli.
Opțiune în programa școlară de bază pentru toți elevii: Școlile trebuie să ofere elevilor oportunitatea de a învăța
limba greacă sau limba latină clasică, dar elevii nu sunt obligați să studieze aceste discipline.
Nu există recomandări sau reglementări: Aceasta înseamnă că "nu există recomandări cu privire la includerea limbii
greacă sau latinei clasice ca o opțiune în programa școlară a unora sau tuturor elevilor" și "nici recomandări cu privire la
obligația unora sau tuturor elevilor să studieze aceste limbi".
Danemarca: La nivel ISCED 3, fie limba greacă fie limba latină clasică ar trebui să fie oferită spre studiu tuturor elevilor.
Olanda: Elevii ce urmează trasee educaționale cu caracter predominant academice trebuie să studieze, fie latină sau
greacă clasică, sau chiar ambele.
52
Puținele state ce fac recomandări privind oferirea limbilor clasice la nivel inferior secundar pot fi
încadrate în două categorii. Prima categorie, cea a statelor în care limba națională provine direct din
limba latină sau limba clasică greacă. Aici se pot încadra Belgia (Comunitatea Franceză), Spania,
Franța, România, Grecia și Cipru. A doua categorie este cea a statelor în care asigurarea educației
este diferențiată la nivel secundar inferior. În Germania, Luxemburg, Olanda, Liechtenstein și Austria,
elevii sunt încadrați în diferite tipuri de școli. Greaca clasică și / sau latina sunt discipline obligatorii
sau opționale pentru acei elevi care au sunt înscriși la școli cu caracter academic pronunțat, cum ar
Gymnasium în Germania, Austria și Liechtenstein sau VWO în Olanda.
Numai patru state fac obligatorie pentru toți elevii învățarea unei limbi clasice. Limba Latină este
obligatorie la nivel secundar inferior în România și la nivel secundar superior în Croația. Limba Greacă
Clasică este obligatorie la ambele niveluri în Grecia și Cipru.
În afară de recomandările emise de către autoritățile centrale din domeniul educației, școlile, în statele
în care acestea dispun de o programă flexibilă (a se consulta Figura B6), pot decide să introducă
Limba Latină și / sau Limba Greacă Clasică în programele școlare locale.
Unele state fără recomandări sau norme specifice cu privire la modul în care ar limbile clasice ar
trebui să fie oferite în școli ar putea defini în continuare condițiile în care aceste limbi pot fi incluse în
programa școlară. Acesta este de exemplu, cazul Ungariei, unde autoritățile educaționale centrale
declară că școlile pot oferi limbi clasice (nefiind specificate în mod individual), cu condiția ca, în primul
rând, o altă limbă străină modernă să fie oferită elevilor.
53
PAR T I C I PA R E A
PONDEREA ELEVILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR CE STUDIAZĂ LIMBI STRĂINE
CREȘTE ODATĂ CU VÂRSTA
În aproape toate statele europene, predarea obligatorie a unei limbi străine începe în învățământul
primar (ISCED nivel 1). Cu toate acestea, în unele state, învățarea limbilor străine ar putea începe
foarte devreme în acest stadiu al educației în timp ce în altele acesta devine parte a programei școlare
de bază numai în ultimii ani. Prin urmare, ratele de participare la studiul limbilor străine referitoare la
întreaga populație școlară din cadrul învățământului primar poate varia enorm de la un stat la altul, în
conformitate cu cerințe diferite din programa școlară.
În majoritatea statelor, pentru care sunt disponibile date, mai mult de jumătate din populația elevilor
înscriși în învățământul primar studiază o limbă străină (a se consulta Figura C1a). În Grecia, Spania,
Italia, Luxemburg, Malta, Austria, Polonia, Norvegia și Croația, toți sau aproape toți elevii înscriși în
învățământul primar învață cel puțin o limbă străină. Dintre aceste state, Luxemburg și Grecia sunt
caracterizate de un număr deosebit de mare de elevi care învață două sau mai multe limbi străine
(83,6% și respectiv 46,7%). În toate statele menționate mai sus, învățarea limbilor străine este
introdusă mai devreme în învățământul primar, de multe ori chiar de la începutul școlarizării obligatorii.
Profilurile câtorva state sunt caracterizate de procente relativ mici de elevi în învățământul primar,
care studiază limbi străine. Acest lucru este valabil în special în Irlanda, unde doar aproximativ 4%
dintre elevii înscriși în învățământul primar învață o limbă străină. O astfel de proporție mică poate fi
explicată prin faptul că în Irlanda, elevii nu trebuie să învețe o limbă străină, dar tot trebuie să învețe,
cele două limbi de stat oficiale Limba Irlandeză și Limba Engleză. Comunitatea flamandă din Belgia,
Olanda și Portugalia sunt caracterizate de procente relativ mici ale populației din învățământul primar
care studiază o limbă străină.
Datele ce oferă o imagine a defalcării pe vârste ale elevilor, acoperind 18 sisteme de învățământ (a se
consulta Figura C1b) indică faptul că, în statele caracterizate de un număr în ansamblu mare de elevi
din învățământul primar, toți sau aproape toți elevii în vârstă de 7 ani învăță deja cel puțin o limbă
străină (a se vedea Luxemburg, Malta, Austria și Norvegia). În alte state pentru care sunt disponibile
date, proporția elevilor în vârstă de 7 ani, care învață cel puțin o limbă străină este mai mic, uneori
chiar neglijabil (de exemplu, Slovenia) sau zero (Irlanda și Olanda). Cu cât elevii înaintează în vârstă,
cu atât proporția celor care învață limbi străine crește. Se poate observa, în mai multe state o
schimbare semnificativă ce are loc la o anumită vârstă, care corespunde cu vârsta la care limba
străină devine un subiect obligatoriu pentru toți (de exemplu, vârsta de 8 ani în Lituania sau vârsta de
9 în Slovenia și Turcia). Datele reflectă, de asemenea, faptul că, în majoritatea statelor, școlile
beneficiază de un anumit grad de autonomie în introducerea limbii străine în programa școlară. Prin
urmare, este destul de comun faptul că o anumită proporție de elevi învață o limbă străină, chiar
înainte de a deveni obligatorii pentru toți elevii. Mai mult, cifra arată că, la vârsta de 10 ani, în aproape
toate sistemele de învățământ pentru care sunt disponibile date, toți sau aproape toți elevii învață deja
cel puțin o limbă străină. Situația este diferită numai în Irlanda, unde doar 7% dintre elevi învață o
limbă străină, iar Comunitatea Flamandă din Belgia, Olanda și Regatul Unit reprezintă cazurile în care
proporția de elevi ce studiază limbi străine atinge valori între 65% și 75% din totalul elevilor.
55
PARTICIPAREA
Figura C1: Distribuția procentuală a elevilor din învățământul primar (ISCED 1) în funcție de numărul
de limbi străine învățate, învățământul primar (ISCED 1), 2009/10
Figura C1a: Procentul tuturor elevilor din cadrul învățământului primar ce studiază 0 limbi străine, 1
limbă străină sau 2 limbi străine
Elevii studiază 0 limbi străine
Elevii studiază 1 limbă străină
Elevii studiază două sau mai multe limbi străine
Sursa: Eurostat, UOE.
Pentru tabelul ce conține datele, a se consulta Figura C2.
Figura C1b: Procentul elevilor în vârstă de 7,8,9 și 10 ce studiază 0 limbi străine, o limbă străină,
două sau mai multe limbi străine
7 ani
Elevii învață 0 limbi străine
8 ani
9 ani
Elevii învață 1 limbă străină
10 ani
Elevii învață 2 sau mai multe limbi străine
În multe state europene, limbile regionale sau minoritare sunt de asemenea, folosite ca limbi de instruire prin abordarea CLIL (a
se consulta Figura B10).
În figură sunt incluse numai limbile considerate limbi străine din programa școlară întocmită de către autoritățile educaționale
centrale. Limbile regionale sunt incluse numai în cazul în care programa școlară-le desemnează ca alternative la limbile străine.
Limbile străine predate în afara programei școlare ca discipline opționale nu sunt incluse. Procentul de elevi ce studiază 0, 1, 2,
sau mai multe limbi străine se calculează prin raportare la numărul total al elevilor din toți anii învățământului primar, chiar dacă
învățarea unei limbi străine nu începe în primii ani de la acest nivel. Numărul de elevi ce studiază 0, 1, 2, sau mai multe, limbi
străine este împărțit la numărul corespunzător de elevi înscriși la nivelul ISCED în cauză.
Figura C1b: Figura include numai la 18 sisteme de învățământ. Pentru alte sisteme de învățământ, nu există date disponibile.
56
PARTICIPAREA
BE nl
0 FL
96.0
7 ani
1 FL
3.9
2 FL
0.1
0 FL
93.2
8 ani
1 FL
6.6
2 FL
0.2
0 FL
86.6
9 ani
1 FL
13.2
2 FL
0.2
0 FL
28.8
10 ani
1 FL
70.9
2 FL
0.3
IE
100.0
0.0
0.0
100.0
0.0
0.0
100.0
0.0
0.0
93.0
7.0
0.0
EL
:
:
:
4.1
93.7
2.2
3.9
92.9
3.1
3.6
9.5
86.9
CY
91.6
0.0
8.4
92.0
0.0
7.9
6.6
86.4
7.0
0.7
92.8
6.6
LT
92.7
7.1
0.2
6.2
93.5
0.3
6.7
93.2
0.1
1.0
98.8
0.2
LU
0.0
7.6
92.4
0.0
0.4
99.6
0.0
0.0
100.0
0.0
0.0
100.0
HU
64.3
34.9
0.8
58.3
40.9
0.8
39.0
59.8
1.2
8.9
88.9
2.2
MT
0.0
100.0
0.0
0.0
100.0
0.0
0.0
100.0
0.0
0.0
99.9
0.1
NL
100.0
0.0
0.0
100.0
0.0
0.0
100.0
0.0
0.0
33.3
66.7
0.0
AT
1.6
96.6
1.8
1.9
96.2
1.9
0.6
97.4
2.0
0.1
98.0
1.9
RO
79.5
19.5
1.0
62.3
36.8
1.0
8.8
90.2
1.0
3.7
95.4
0.9
SI
99.2
0.8
0.0
99.0
1.0
0.0
0.0
100.0
0.0
0.0
100.0
0.0
FI
92.3
6.6
1.1
86.4
12.5
1.1
1.4
96.8
1.8
0.8
77.0
22.2
SE
42.6
57.1
0.3
42.7
57.0
0.3
42.7
57.0
0.3
0.0
99.4
0.6
UK
25.5
74.5
0.0
25.5
74.5
0.0
25.5
74.5
0.0
25.5
74.5
0.0
IS
69.6
29.9
0.4
58.8
41.0
0.2
24.7
74.1
1.1
1.2
93.7
5.0
NO
0.0
100.0
0.0
0.0
100.0
0.0
0.0
100.0
0.0
0.0
100.0
0.0
TR
97.6
2.4
0.0
97.8
2.2
0.0
0.0
100.0
0.0
0.2
99.8
0.0
Note specifice statelor (figura C1)
UE (C1a): Totalurile UE sunt calculate ținând cont de statele pentru există date. În cazul în care datele pentru anul de
referință nu sunt disponibile, sunt utilizare date din anul precedent / următor în cazul în care este posibil, pentru a
calcula totalul agregat UE.
Belgia: Datele exclud instituțiile private independente.
Belgia (BE nl): Educația specială nu este inclusă.
Estonia (C1a) și Finlanda:limba națională predată în școlile în care acesta nu este limba de predare este considerat a fi
o limbă străină.
Irlanda: Datele se referă doar la instituțiile publice. Toți elevii din școlile primare irlandeze studiază limba irlandeză la școală.
Italia și Islanda (C1a): Sunt luați în considerare și elevii cu nevoi educaționale speciale.
Luxemburg: Toți elevii din ciclul primar învață luxemburgheză, care este exclusă din studiu. Școlile private
independente sunt excluse.
Ungaria: Elevii cu dizabilități cognitive sunt luați în considerare în numărul total de elevi.
Slovenia: Datele se referă la sfârșitul anului școlar. Elevii ce studiază a doua limbă străină, în regiunile unde trăiesc
minorități nu sunt luați în considerare.
Slovacia (C1a): Unii elevi ce învață limbi străine în școlile speciale sunt incluși.
Marea Britanie: Indicatorii au fost calculați pe baza datelor estimate din Regatul Unica, drept un întreg.
PROCENTUL ELEVILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR CE STUDIAZĂ CEL PUȚIN O
LIMBĂ STRĂINĂ ESTE ÎN CREȘTERE
În Uniunea Europeană, în perioada dintre 2004/05 și 2009/10, proporția de elevi înscriși în
învățământul primar (ISCED 1), ce nu studiau nicio limbă străină a scăzut cu aproximativ 10 puncte
procentuale, de la 32,5% la 21,8%. Atunci când se analizează situația din fiecare stat, cea mai
semnificativă scădere a fost înregistrată în Slovenia, unde proporția de elevi ce nu învățau o limbă
străină în învățământul primar a scăzut de la 88,1% în 2004/05 la 48.4% în 2009/10. Scăderea a fost
de asemenea, relativ mare în Regatul Unit al Marii Britanii (diferență de aproximativ 34 puncte
procentuale), Cehia (aproximativ 25 puncte procentuale), Islanda (aproximativ 21 puncte procentuale),
Bulgaria și Slovacia (ambele aproximativ 18 puncte procentuale). Schimbările din aceste state au fost
de cele mai multe ori rezultatele reformelor educaționale pentru a introduce predarea unei limbi străine
ca disciplină obligatorie la un stadiu anterior al educației (a se consulta Figura B2).
57
PARTICIPAREA
În ceea ce privește schimbările rezultate, între 2006/07 și 2009/10, Polonia a înregistrat diferența cea
mai importantă. În această stat, proporția de elevi din învățământul primar ce învăța cel puțin o limbă
străină a crescut de la 54,5% în 2006/07 la 97,7% în 2009/10 (o diferență de aproximativ 43 puncte
procentuale). Această evoluție poate fi explicată prin introducerea unei reforme în 2008/09 pentru a
face studiul primei limbi străine obligatoriu de la vârsta de 7 ani.
Atunci când se analizează proporția elevilor care învață două sau mai multe limbi străine, se poate
observa că pentru diferiți ani de referință, Grecia, Letonia și Polonia a înregistrat creșterea cea mai
semnificativă (a se observa datele referitoare la Grecia între 2004/05 și 2009/10, Letonia între 2004/05
și 2006/07 și Polonia între 2006/07 și 2009/10).
În alte state pentru care sunt disponibile date, modificările privind proporția elevilor din ciclul primar ce
învață limbi străine au fost mai puțin semnificative și, în cele mai multe cazuri, ele nu au depășit 10
puncte procentuale.
Datele aferente Figurii C2
0FL
0FL
0FL
1 FL
1 FL
1 FL
2 FL
2 FL
2 FL
2005
2007
2010
2005
2007
2010
2005
2007
2010
0FL
0FL
0FL
1 FL
1 FL
1 FL
2 FL
2 FL
2 FL
2005
2007
2010
2005
2007
2010
2005
2007
2010
EU
32.5
29.7
21.8
64.6
67.1
72.1
2.7
3.1
6.1
HU
:
49.0
44.5
:
49.9
54.3
:
1.2
1.2
BE fr BE de
43.8
:
45.3
:
49.7
:
56.2
:
54.7
:
50.3
:
0.0
:
0.0
:
0.0
:
MT
NL
0.0
66.7
0.0
66.7
0.0
67.7
100.0 33.3
100.0
:
99.9 32.3
0.0
0.0
0.0
:
0.1
0.0
BE nl
66.1
67.9
68.3
33.9
31.9
31.5
0.0
0.2
0.2
AT
2.2
:
1.1
93.7
:
97.0
4.1
:
1.9
BG
33.5
17.4
15.9
65.9
81.7
82.9
0.6
0.9
1.3
PL
:
45.5
2.3
:
53.2
83.8
:
1.3
13.9
CZ
53.5
36.5
29.0
44.2
60.3
67.5
2.3
3.2
3.5
PT
65.3
:
66.8
34.7
:
32.9
0.0
:
0.3
DK
32.8
32.3
32.7
67.2
67.7
67.3
0.0
0.0
0.0
RO
41.8
37.7
39.8
57.5
61.2
59.3
0.7
1.0
0.9
DE
:
:
:
:
:
:
:
:
:
SI
88.1
64.5
48.4
11.9
35.3
51.6
0.0
0.2
0.0
EE
20.5
22.2
:
53.3
48.4
:
26.2
29.4
:
SK
50.5
45.5
32.6
47.3
52.4
64.6
2.2
2.0
2.8
IE
95.4
95.2
95.7
4.6
4.8
4.3
0.0
0.0
0.0
FI
28.9
28.9
30.0
56.9
57.0
57.1
14.1
14.1
12.9
EL
11.1
:
3.8
86.8
:
49.6
2.2
:
46.7
SE
19.4
19.9
21.8
67.1
66.0
66.3
13.5
14.1
11.9
ES
8.6
7.3
0.7
87.1
88.0
93.4
4.3
4.8
5.9
UK
59.9
30.6
25.5
40.1
69.4
74.5
0.0
0.0
0.0
FR
:
:
:
:
:
:
:
:
:
IT
0.2
0.1
0.2
98.0
98.3
97.4
1.8
1.6
2.5
IS
53.0
46.2
32.2
30.8
37.8
50.7
16.2
16.0
17.1
CY
44.4
44.5
44.2
:
:
48.1
:
:
7.6
LI
:
:
:
:
:
:
:
:
:
LV
42.9
28.9
31.2
55.8
54.1
55.0
1.2
16.9
13.8
NO
0.0
0.0
0.0
100.0
100.0
100.0
:
0.0
0.0
LT
39.6
37.1
26.0
60.3
62.8
73.8
0.1
0.1
0.2
HR
:
:
0.5
:
:
81.4
:
:
18.1
LU
0.0
0.0
0.0
17.1
17.0
16.4
82.9
83.0
83.6
TR
:
:
36.9
:
:
63.1
:
:
0.0
Notă explicativă
În tabel sunt incluse numai limbile considerate limbi străine din programa școlară întocmită de către autoritățile
educaționale centrale. Limbile regionale sunt incluse numai în cazul în care programa școlară-le desemnează ca
alternative la limbile străine. Limbile străine predate în afara programei școlare ca discipline opționale nu sunt incluse.
Procentul de elevi ce studiază 0, 1, 2, sau mai multe limbi străine se calculează prin raportare la numărul total al elevilor
din toți anii învățământului primar, chiar dacă învățarea unei limbi străine nu începe în primii ani de la acest nivel.
Numărul de elevi ce studiază 0, 1, 2, sau mai multe, limbi străine este împărțit la numărul corespunzător de elevi înscriși
la nivelul ISCED în cauză.
UE, Belgia, Estonia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Ungaria, Slovenia, Slovacia, Finlanda, Marea Britanie și Islanda:
Pentru note suplimentare, a se consulta figura C1.
Malta: În 2010 există o pauză în seria de date.
Olanda: În 2009 există o pauză în seria de date, ca urmare a modificărilor din programa școlară
Austria: În 2009 există o pauză în seria de date. Până în 2009, indicatorii au fost calculați pe baza unor date estimate.
58
PARTICIPAREA
Figura C2: Tendințe în distribuția procentuală a tuturor elevilor din învățământul primar (ISCED 1) în
funcție de numărul de limbi străine învățate, 2004/05, 2006/07, 2009/10
0 limbi străine
1 limbi străine
59
2 sau mai multe limbi străine
PARTICIPAREA
LIMBA ENGLEZĂ ESTE LIMBA CEA MAI FRECVENT STUDIATĂ ÎN CADRUL
ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR
În toate sistemele de învățământ europene pentru care sunt disponibile date, cu excepția Comunității
Flamande din Belgia și Luxemburg, limba engleză este limba străină cea mai frecvent studiată în cadrul
învățământului primar (ISCED nivel 1), iar acest lucru a devenit din ce în ce în mai accentuat (a se consulta
Figura C4). În majoritatea sistemelor, limba engleză este predată pentru cel puțin 50% din totalul elevilor
înscriși în învățământul primar. Acest procent ridicat este parțial legat de faptul că în mai multe state,
documentele de lucru specifică faptul că limba engleză ar trebui predată ca prima limbă străină (a se
consulta Figura B13).
Limba germană reprezintă limba cea mai frecvent predată numai în Luxemburg, în care toți elevii trebuie să
o învețe ca o disciplină obligatorie de la vârsta de 6 ani. Această limbă este de asemenea, destul de
răspândită în Cehia, Grecia, Ungaria, Polonia și Croația cazuri în care procentul de elevi din învățământul
primar ce învață limba germană este între 10 și 22% din totalul elevilor.
Figura C3: Procentul tuturor elevilor din învățământul primar (ISCED 1), ce studiază limbile: engleză,
franceză și / sau germană. Statele în care una dintre aceste limbi este cea mai studiată, 2009/10
Limba Engleză
Limba Franceză
Cea mai des studiată limbă
EU
Limba
Germană
Alte limbi studiate
CZ
DK
DE
EE
IE
EL
ES
FR
IT
CY
LV
LT
LU
10.0
:
0.2
73.1
61.6
67.3
63.9
:
-
96.1
99.1
:
98.9
56.0
66.9
73.0
0.0
Limba Franceză 4.1
-
:
31.5
1.5
0.6
0.0
4.2
:
2.9
24.4
5.4
-
1.0
2.1
0.6
0.3
83.6
Limba Germană 4.0
1.1
:
0.0
3.0
10.3
0.0
-
:
0.8
22.4
0.6
:
0.3
0.0
3.2
0.7
100
HU
MT
NL
AT
PL
PT
RO
SI
SK
FI
SE
UK
IS
LI
NO
HR
TR
Limba Engleză 33.7
100
32.3
98.6
88.0
33.0
43.8
49.0
58.4
67.6
:
-
67.8
:
100
90.9
63.0
Limba Franceză 0.3
0.0
0.0
0.4
0.3
0.4
15.7
0.0
0.1
1.8
2.2
69.5
0.2
:
0.0
0.6
0.0
Limba Germană 22.2
0.0
0.0
-
10.7
0.0
1.4
1.9
4.5
3.7
2.4
7.8
0.0
:
0.0
20.8
0.0
Limba Engleză 73.0
60
PARTICIPAREA
Note explicative (Figura C3)
Procentul de elevi ce studiază limbi străine se calculează prin raportare la numărul total al elevilor din toți anii
învățământului primar, chiar dacă învățarea unei limbi străine nu începe în primii ani de la acest nivel.
Pentru note suplimentare, a se consulta Figura C1.
Limba Franceză este limba străină cea mai predată în Comunitatea Flamandă din Belgia, Irlanda și
Regatul Unit al Marii Britanii. De asemenea, este predată pentru majoritatea elevilor în Luxemburg,
unde devine o disciplină obligatorie de la vârsta de 7 ani. În plus, limba franceză ca limbă străină este
relativ comună în învățământul primar din Grecia și România, unde este studiată de aproximativ 24%
și respectiv 16% din elevi.
Diferențele dintre state în ceea ce privește totalul procentelor pentru cele trei limbi poate fi atribuită
vârstei la care elevii trebuie să învețe o limbă străină. Capitolul B (Secțiunea I) furnizează informații
mai detaliate cu privire la aceste aspecte.
PONDEREA ELEVILOR DIN CADRUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR CE STUDIAZĂ LIMBA
ENGLEZĂ ESTE ÎN CONTINUĂ CREȘTERE
Între 2004/05 și 2009/10, majoritatea statelor pentru care sunt disponibile date, au înregistrat o
creștere a proporției de elevi înscriși în învățământul primar (ISCED 1), care studiază limba engleză.
Referitor la situația din Uniunea Europeană în ansamblu, proporția de elevi înscriși în învățământul
primar ce studiază limba engleză a crescut cu aproximativ 12 puncte procentuale, de la 60,7% în
2004/05 la 73% în 2009/10.
Cu privire la situațiile specifice fiecărui stat, o creștere semnificativă a fost înregistrată în Slovenia,
unde procentul elevilor ce studiază limba engleză a crescut de la 11,1% în 2004/05 la 49,0% în
2009/10 (o diferență de aproximativ 38 puncte procentuale). O creștere similară în termeni de puncte
procentuale a fost înregistrată în Polonia, unde 50,7% dintre elevi au fost învățarea limbii engleze în
2005 și 88,0% în 2009/10. Bulgaria, Republica Cehă, Slovacia, Islanda și Croația a înregistrat de
asemenea o creștere semnificativă în proporția de elevi care studiază limba engleză între 2004/05 și
2009/10. În aceste state, creșterea a fost între 20 și 30 de puncte procentuale.
Se poate observa că statele în care creșterea proporției de elevi care învață limba engleză a fost
semnificativă corespund cu cele care au înregistrat cea mai mare creștere a proporției populației din
școala primară ce studiază o limbă străină (a se consulta Figura C2). Acest lucru indică faptul că
îmbunătățirea valorii referitoare la proporția de elevi din învățământul primar, care învață limbi străine
evoluează în același sens cu creșterea prevalenței pentru limba engleză.
În ciuda faptului că doar câteva sisteme de educație au înregistrat o scădere între diferiți ani de
referință (de exemplu, Comunitatea Franceză din Belgia, Estonia, Olanda, Portugalia, Finlanda și
Suedia), în nici un sistem de învățământ, procentul de elevi ce studiază limba engleză nu a scăzut
absolut deloc.
61
PARTICIPAREA
Figura C4: Tendințe în procentul tuturor elevilor din învățământul primar (ISCED 1) ce studiază limba
engleză, 2004/05, 2006/07, 2009/10
CZ
DK
DE
EE
IE
EL
ES
FR
IT
CY
LV
LT
LU
2005
EU-27 BE fr BE de BE nl BG
60.7
10.7
:
0.0
53.5
34.8
67.2
47.1
68.8
-
88.7
90.9
:
95.9
55.4
55.0
57.8
0.0
2007
63.4
10.4
:
0.2
68.2
49.0
67.7
55.4
66.2
-
:
92.3
:
98.2
55.4
69.1
61.6
0.0
2010
73.0
10.0
:
0.2
73.1
61.6
67.3
63.9
:
-
96.1
99.1
:
98.9
56.0
66.9
73.0
0.0
HU
MT
NL
AT
PL
PT
RO
SI
SK
FI
SE
UK
IS
LI
NO
HR
TR
2005
28.5
100
33.3
97.4
50.7
34.2
35.2
11.1
35.6
68.1
80.6
-
47.0
:
100
72.0
:
2007
30.9
100
33.3
:
41.5
:
40.8
33.7
42.6
68.7
80.1
-
53.4
:
100
:
:
2010
33.7
100
32.3
98.6
88.0
33.0
43.8
49.0
58.4
67.6
:
-
67.8
:
100
90.9
63.0
Sursa: Eurostat, UOE
Note explicative
Procentul de elevi ce studiază limbi străine se calculează prin raportare la numărul total al elevilor din toți anii
învățământului primar, chiar dacă învățarea unei limbi străine nu începe în primii ani de la acest nivel.
Pentru note suplimentare, a se consulta figura C1.
Austria: În 2009 există o pauză în seria de date. Până în 2009, indicatorii au fost calculați pe baza unor date estimate.
Islanda: Pentru note suplimentare, a se consulta Figura C1
ELEVII DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SECUNDAR GENERAL AU MAI MULTE OPORTUNITĂȚI DE
A STUDIA LIMBI STRĂINE COMPARATIV CU CEI CARE OPTEAZĂ PENTRU ANUMITE
TRASEE CU CARACTER VOCAȚIONAL
În cadrul învățământului secundar inferior (ISCED nivel 2), nici un stat nu raportează un procent
semnificativ de elevi ce nu studiază o limbă străină. Numai în Irlanda și Portugalia proporția rămâne
sub 10%. Situația din Irlanda poate fi explicată parțial prin faptul că învățarea unei limbi străine nu este
obligatorie, atât în învățământul secundar inferior cât și în cadrul celui superior (a se consulta
Figura B1 și Anexa 1). La celălalt capăt, se află Grecia, Italia, Cipru, Luxemburg, Malta, România și
cele trei state nordice (Danemarca, Finlanda și Islanda), caz în care mai mult de 80% dintre elevii
înscriși în învățământul secundar inferior învață două sau mai multe limbi străine.
Datele referitoare la învățământul secundar superior general (nivelul ISCED 3), arată că mai multe
state europene sunt caracterizate de un număr mare de elevi care studiază două sau mai multe limbi
străine. Acest lucru este valabil în special în Comunitatea Flamandă din Belgia, Cehia, Luxemburg,
62
PARTICIPAREA
România, Slovenia, Slovacia și Finlanda, unde toți sau aproape toți elevii înscriși în învățământul
secundar superior general studiază cel puțin două limbi străine. Pe de altă parte, în Irlanda, Grecia,
Portugalia și Regatul Unit al Marii Britanii, numai până la 10% dintre elevii din cadrul învățământului
secundar superior general studiază două sau mai multe limbi străine. Dintre aceste state, Portugalia și
Regatul Unit al Marii Britanii sunt caracterizate de un număr deosebit de mare de elevi din
învățământul secundar superior general, care nu studiază nicio limbă străină (54,1% și respectiv
57,1%). Situația din Regatul Unit al Marii Britanii poate fi explicată prin faptul că în Anglia, Țara Galilor
și Irlanda de Nord, elevii sunt obligați să studieze limbi străine, doar până la vârsta de 14 ani.
Figura C5: Distribuția procentuală a elevilor în funcție de numărul de limbi străine (LS) învățate, din
învățământul secundar inferior (ISCED 2) și învățământul secundar superior general și prevocațional / vocațional (ISCED 3), 2009/10
Figura C5a: Învățământul secundar inferior (ISCED 2)
0 limbi străine
1 limbă străină
Pentru tabelul cu date, a se consulta Figura C7a.
Figura C5b: Învățământul secundar superior general (ISCED 3)
0 limbi străine
1 limbă străină
Pentru tabelul cu date, a se consulta Figura C7b.
Figura C5c: Învățământul secundar pre-vocațional și vocațional (ISCED 3)
Sursa: Eurostat,
0 limbi străine
1 limbă străină
Pentru tabelul cu date, a se consulta Figura C7c.
63
UOE.
PARTICIPAREA
În figură sunt incluse numai limbile considerate limbi străine din programa școlară întocmită de către autoritățile
Procentul de elevi ce studiază 0, 1, 2, sau mai multe limbi străine se calculează prin raportare la numărul total al elevilor
din toți anii învățământului primar, chiar dacă învățarea unei limbi străine nu începe în primii ani de la acest nivel.
Numărul de elevi ce studiază 0, 1, 2, sau mai multe, limbi străine este împărțit la numărul corespunzător de elevi înscriși
la nivelul ISCED în cauză.
UE: Totalurile UE sunt calculate ținând cont de statele pentru există date. În cazul în care datele pentru anul de referință
nu sunt disponibile, sunt utilizare date din anul precedent / următor în cazul în care este posibil, pentru a calcula totalul
agregat UE.
Belgia: Datele exclud instituțiile private independente.
Belgia (BE nl): Educația specială nu este inclusă. Datele referitoare la ucenicie și învățământul secundar tip part-time la
nivel ISCED 3 nu sunt incluse.
Bulgaria: Programele de formare profesională pentru adulți în scopul obținerii unui nivel de calificare profesională sunt excluse.
Cehia și Polonia: Datele fac referire exclusiv la elevii ce studiază în regim tip full - time.
Estonia: Limba națională predată în școlile în care acesta nu este limba de predare este considerat a fi o limbă străină.
Irlanda: Datele se referă doar la elevii ce studiază în regim full - time. De asemenea, acestea cuprind numai instituțiile
publice. Toți elevii din școlile irlandeze din învățământul primar și secundar (de exemplu, ISCED 1, 2 și 3) trebuie să
studieze limba irlandeză la școală.
Franța: Datele referitoare la studiul limbilor străine acoperă 86% din totalul cifrelor de școlarizare la nivelul ISCED 3, de
exemplu, 100% din totalul elevilor din învățământul general ISCED 3 și 68% din elevii școlilor profesionale ISCED 3
(datele nu sunt disponibile pentru ucenici și elevii din programele de educație paramedicale și sociale).
Italia: Sunt luați în considerare și elevii cu nevoi educaționale speciale.
Luxemburg: Toți elevii din ciclul primar învață luxemburgheză, care este exclusă din studiu. Școlile private
independente sunt excluse. Programele de educație a adulților sunt excluse. "Ecole transfrontalière" la nivelul ISCED 2
este de asemenea exclusă.
Ungaria: Elevii cu dizabilități cognitive sunt luați în considerare în numărul total de elevi.
Austria: Data de referință o reprezintă sfârșitul anului școlar. Prin urmare, setul de date nu include abandonul școlar pe
parcursul anului școlar.
Slovenia: Datele se referă la sfârșitul anului școlar. Elevii ce studiază a doua limbă străină, în regiunile unde trăiesc
minorități nu sunt luați în considerare (se aplică pentru ISCED 2).
Slovacia: Datele se referă doar la elevii ce studiază în regim tip full - time. Unii elevi ce învață limbi străine în școlile
speciale sunt incluși.
Finlanda: Limba națională predată în școlile unde nu este limba de predare este considerată drept o limbă străină. Elevii
ce beneficiază de educație suplimentară (clasa a 10- voluntară) și elevii adulți la nivel secundar inferior (în școlile
generale secundare superioare pentru adulți) sunt excluși.
Suedia: Datele nu includ programele de educație a adulților. Datele privind ISCED 2 și ISCED 3 se bazează doar pe
elevii înscriși în ultimul an al respectivului nivel. Prin urmare, datele nu sunt comparabile cu alte state.
Marea Britanie: Indicatorii au fost calculați pe baza datelor estimate din Regatul Unica, drept un întreg.
Islanda: Sunt luați în considerare și elevii din școlile speciale de educație (se aplică pentru ISCED 2).
Atunci când se compară diferite trasee din cadrul învățământului secundar superior (de exemplu,
învățământul general și pre-vocațional/vocațional), sunt evidente diferențe considerabile în proporția
de elevi care studiază limbi străine, în unele state. Acest lucru este valabil în special în Comunitatea
Franceză din Belgia, unde aproape toți elevii din cadrul unei instituții de învățământ secundar superior
general trebuie să învețe cel puțin o limbă străină, dar numai aproximativ 50% dintre cei din
învățământul pre-profesional sau profesional fac acest lucru. Ungaria, Grecia și Islanda sunt de
asemenea, caracterizate de un decalaj destul de mare între traseele educaționale generale și cele
pre-vocaționale/vocaționale (diferențe de aproximativ 20, 30 și 40 de puncte procentuale în favoarea
elevilor din cadrul învățământului general). În acest context, situația din Irlanda și Portugalia este
excepțională, deoarece există o proporție mai mare de elevi ce nu studiază o limbă străină în
învățământul general, decât există în domeniile pre-vocațional/vocațional.
Datele indică, de asemenea, că elevii care urmează trasee educaționale pre-vocaționale/vocaționale
sunt mai puțin probabil predispuși să studieze două sau mai multe limbi străine decât elevii care sunt
înscriși în cadrul învățământului secundar superior general. De exemplu, în timp ce în majoritatea
statelor, mai mult de 60% din elevii din învățământul secundar superior general trebuie să învețe cel
puțin două limbi străine, acest lucru este valabil doar pentru foarte puține cazuri în contextul educației
pre-vocaționale/vocaționale (Comunitatea Flamandă din Belgia, Luxemburg, Polonia și România). În
general, expunerea la limbi străine este mai mare în cadrul învățământului general, decât în
învățământul pre-vocațional/vocațional.
64
PARTICIPAREA
ÎN NUMAI CÂTEVA STATE NUMĂRUL MEDIU DE LIMBI STRĂINE STUDIATE DE CĂTRE
ELEVI VA ATINGE DOUĂ LA NIVELUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI SECUNDAR
În învățământul secundar inferior (ISCED nivel 2), numărul mediu de limbi străine studiate variază
între una și două în majoritatea statelor. În medie, este cea mai mare în Luxemburg (2,5),
Olanda (2,2) și Finlanda (2,2).
În învățământul secundar superior general (nivelul ISCED 3 general), numărul mediu de limbi străine
studiate per elev este mai mare comparativ cu învățământul secundar inferior (ISCED nivel 2), în
majoritatea statelor. La acest din urmă nivel, șapte state au un număr mediu egal cu sau mai mare
decât 2. În învățământul secundar superior general, nouă state ating această medie. În Luxemburg,
Finlanda, Suedia, Cipru, Olanda, România și Islanda numărul mediu de limbi străine studiate pe elev
este mai mare la ambele niveluri.
La nivelul ISCED 3, în învățământul secundar superior pre-vocațional/vocațional, numărul mediu al
limbilor străine învățate de elevi este mai mic decât în învățământul secundar superior general, în
Italia, Irlanda, Portugalia și Turcia. În ultimele trei state, numărul mediu al limbilor străine învățate este
deosebit de scăzut (egal sau mai mic cu unu) în ambele tipuri de programe educaționale. Diferența
dintre media calculată pentru învățământul secundar superior pre-vocațional/vocațional este egal sau
mai mare decât cel din Belgia (Comunitatea Franceză), Germania, Luxemburg, Suedia și Islanda.
Figura C6: Numărul mediu de limbi străine studiate per elev, în cadrul învățământului secundar
(ISCED 2 și 3), 2009/10
ISCED 2
ISCED 3 General
ISCED 3 Pre-vocațional și vocațional
Datele aferente Figurii C6
EU
BE fr
BE de
BE nl
BG
CZ
DK
DE
EE
IE
EL
ES
FR
IT
CY
LV
LT
LU
ISCED 2
1.5
1.0
:
1.4
1.2
1.3
1.8
1.3
:
1.0
2.0
1.4
1.5
2.0
2.0
1.7
1.8
2.5
ISCED 3 general
1.6
1.9
:
2.5
1.7
2.1
1.6
1.4
:
0.9
1.0
1.2
2.0
1.3
1.9
1.9
1.5
3.0
ISCED 3 vocațional
1.2
0.7
:
1.6
1.4
1.3
0.9
0.4
:
1.0
0.7
:
1.2
1.4
1.1
1.2
1.1
2
HU
MT
NL
AT
PL
PT
RO
SI
SK
FI
SE UK
IS
LI
NO
HR
TR
ISCED 2
1.0
1.8
2.1
1.1
1.3
1.4
1.9
1.4
1.4
2.2
1.8
1.0
2.0
:
1.7
1.5
-
ISCED 3 general
1.4
1.3
1.8
1.8
1.7
0.5
2.0
2.0
2.0
2.7
2.2
0.5
1.8
:
1.0
1.9
0.9
1
:
1.2
1.6
0.7
1.8
1.3
1.5
:
1.1
:
0.6
:
0.5
1.3
0.9
ISCED 3 vocațional
0.8
65
PARTICIPAREA
La calcularea numărătorului, fiecare elev ce învăță o limbă străină modernă se numără o singură dată pentru fiecare
limbă învățată. Cu alte cuvinte, elevii ce studiază mai mult de o limbă sunt luați în considerate de multe ori la calculul
numărului de limbi învățate. Limbi precum Greaca veche, Latina, Esperanto și limbajul semnelor nu sunt luate în
considerare. În același mod sunt excluse și datele referitoare la elevii de naționalitate străină ce studiază limba maternă
în clase speciale, precum și cei ce studiază limba țării gazdă. Suma tuturor limbilor străine este împărțită la numărul total
de elevi înscriși la nivelul ISCED în cauză.
UE, Belgia, Bulgaria, Cehia, Estonia, Irlanda, Franța, Italia, Luxemburg, Ungaria, Austria, Polonia, Slovenia,
Slovacia, Finlanda, Suedia, Marea Britanie și Islanda: Pentru note suplimentare, a se consulta Figura C5.
PROCENTUL DE ELEVI CE STUDIAZĂ DOUĂ LIMBI STRĂINE ESTE ÎN CONTINUĂ
CREȘTERE, ÎN SPECIAL ÎN CADRUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI SECUNDAR INFERIOR
Între 2004/05 și 2009/10, tendințele regăsite în procentele de elevi care învățau două, una sau nicio
limbă străine variază semnificativ între nivelurile ISCED 2 și 3, precum și între state.
În învățământul secundar inferior (ISCED nivel 2), jumătate dintre state relevă o scădere a procentului
de elevi ce studiau două limbi străine, în timp ce cealaltă jumătate indică o creștere. În majoritatea
statelor, în care se regăsește o scădere, aceasta este destul de mică excepție făcând Danemarca și
Portugalia. În schimb, mai multe state pentru care s-a raportat o creștere, aceasta este importantă sau
foarte importantă. Acest lucru este în special cazul Cehiei, Italiei, Letoniei, Poloniei, Sloveniei și
Slovaciei. Așa cum era de așteptat, în cazul în care procentul elevilor ce studiază două limbi străine
crește, procentul de elevi ce studiază o limbă străină scade corespunzător. De-a lungul anilor de
referință, procentul de elevi ce studiază limbi străine este foarte mic sau practic zero, cu excepția
Irlandei și în 2010 a Portugaliei.
În cadrul învățământului secundar superior general (nivelul ISCED 3 general), nicio tendință
semnificativă nu poate fi observată, în mai multe state europene. Estonia și Malta, și într-o măsură
mult mai mică Italia, Letonia și România sunt singurele state care au raportat creșteri semnificative în
procentul de elevi ce studiază două limbi străine. În statele cu o scădere a procentului de astfel de
elevi, variațiile sunt mici, cu excepția Olandei (31,1 puncte procentuale) și Portugaliei (13,4 puncte
procentuale), precum și Danemarcei, Lituaniei, Poloniei și Islandei (variind într-un interval de cinci
până la zece puncte procentuale). Variațiile procentelor observate în Estonia și Olanda sunt explicate
aproape in întregime de cele referitoare la elevii ce studiază o limbă străină. În mod contrar, în Malta,
creșterea considerabilă a procentului de elevi ce studiază două limbi (67,2 puncte procentuale), se
explică prin scăderea procentelor de elevi ce studiază și una sau zero limbi străine. Portugalia și
Regatul Unit al Marii Britanii, care au avut de departe cel mai mare procent de elevi ce nu studiază
nicio limbă străină în 2005, sunt de asemenea, singurele state cu o creștere semnificativă a acestei
cifre.
În învățământul secundar superior pre-vocațional / vocațional (ISCED nivel 3 pre-vocațional /
vocațional), procentul de elevi ce studiază două limbi străine este mai redus comparativ cu
învățământul secundar superior general. Mai multe state în care acest procent este deja mai mare de
50%, relevă o creștere semnificativă în ultimii ani. Acest lucru este valabil în special în România și
Slovacia, unde procentul elevilor ce studiază o limbă străină arată o scădere corespunzătoare. În
celelalte state, procentul de elevi ce studiază două limbi străine variază într-un interval de la
aproximativ unu până la opt puncte procentuale, cu excepția Portugaliei unde scăderea este destul de
pronunțată (21,5 puncte procentuale). În ceea ce privește procentul de elevi ce studiază o limbă
66
PARTICIPAREA
străină, mai multe state raportează variații foarte semnificative. Acest lucru este cel mai evident în
Malta, unde procentul elevilor ce studiază limbi străine a crescut cu 98.6%. Creșterea este de
asemenea foarte importantă în Bulgaria și Portugalia. În Bulgaria și Malta, această creștere se explică
prin scăderea procentului de elevi ce nu studiază nicio limbă străină. În schimb, în Grecia, diminuarea
procentului de elevi ce studiază o limbă străină corespunde aproximativ cu majorarea numărului celor
care nu studiază nicio limbă străină.
În figură sunt incluse numai limbile considerate limbi străine din programa școlară întocmită de către autoritățile educaționale
centrale. Limbile regionale sunt incluse numai în cazul în care programa școlară-le desemnează ca alternative la limbile
străine. Limbile străine predate în afara programei școlare ca discipline opționale nu sunt incluse. Procentul de elevi ce
studiază 0, 1, 2, sau mai multe limbi străine se calculează prin raportare la numărul total al elevilor din toți anii învățământului
primar, chiar dacă învățarea unei limbi străine nu începe în primii ani de la acest nivel. Numărul de elevi ce studiază 0, 1, 2, sau
mai multe, limbi străine este împărțit la numărul corespunzător de elevi înscriși la nivelul ISCED în cauză.
UE, Belgia, Bulgaria, Cehia, Estonia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Ungaria, Polonia, Slovenia, Slovacia, Finlanda,
Suedia, Marea Britanie și Islanda: Pentru note suplimentare, a se consulta Figura C5.
(datele nu sunt disponibile pentru ucenici și elevii din programele de educație paramedicale și sociale). Datele din 20052007 acoperă numai zona franceză metropolitană.
parcursul anului școlar. În 2009 există o pauză în seria de date. Până în 2009, indicatorii au fost calculați pe baza unor
date estimate.
Portugalia: În anul 2008, sfera de cuprindere a nivelului de învățământ ISCED 2 a fost modificată.
Datele aferente Figurii C7a
0FL
0FL
0FL
1 FL
1 FL
1 FL
2 FL
2 FL
2 FL
2005
2007
2010
2005
2007
2010
2005
2007
2010
0FL
0FL
0FL
1 FL
1 FL
1 FL
2 FL
2 FL
2 FL
2005
2007
2010
2005
2007
2010
2005
2007
2010
EU
1.2
1.2
1.8
52.0
44.8
37.4
46.7
54.0
60.8
HU
:
5.6
4.6
:
88.6
89.9
:
5.8
5.5
BE fr BE de
0.2
0.0
0.2
:
0.7
:
99.2
:
99.6
:
99.3
:
0.7
:
0.2
:
0.0
:
MT
NL
0.0
0.0
0.0
0.0
0.0
0.0
4.9
20.8
0.0
20.8
4.2
24.1
95.1 79.2
100.0 79.2
95.8 75.9
BE nl
4.3
6.0
7.1
47.5
46.0
46.7
48.1
48.0
46.2
AT
0.3
:
0.3
90.4
:
90.8
9.3
:
8.9
BG
1.9
0.2
0.2
74.7
72.0
78.6
23.4
27.8
21.2
PL
:
1.9
1.8
:
89.6
32.9
:
8.5
65.3
CZ
2.7
3.3
2.4
91.5
83.8
66.1
5.8
12.9
31.5
PT
0.7
:
24.0
10.5
:
11.6
88.8
:
64.4
DK
0.0
0.0
0.0
0.6
0.7
16.5
99.4
99.3
83.5
RO
1.4
0.0
1.3
3.7
3.7
4.1
95.0
96.3
94.7
DE
:
:
:
:
:
:
:
:
:
SI
1.8
0.0
0.0
73.3
64.6
57.0
24.9
35.4
43.0
67
EE
0.1
2.0
:
16.5
3.4
:
83.4
94.6
:
SK
1.0
1.2
1.4
86.4
82.4
60.1
12.6
16.4
38.5
IE
12.3
12.7
11.9
75.6
76.6
78.0
12.0
10.7
10.1
FI
0.6
0.6
0.7
2.0
1.7
1.2
97.4
97.7
98.2
EL
0.2
:
0.1
5.5
:
2.7
94.3
:
97.2
SE
0.0
0.0
0.0
27.9
27.0
25.6
72.1
73.0
74.4
ES
0.9
1.7
0.9
58.6
58.3
59.7
40.5
40.0
39.4
UK
0.4
0.4
3.0
99.6
99.6
97.0
0.0
0.0
0.0
FR
0.3
0.2
0.2
50.5
49.0
48.0
49.2
50.8
51.8
IT
CY LV
LT LU
0.0 0.0 1.7 1.4 0.0
0.2 0.0 2.1 1.5 0.0
0.0 0.1 0.9 2.5 0.0
56.1
:
37.6 21.2 0.0
2.8
:
24.4 20.1 0.0
0.5 7.8 25.4 17.9 0.0
43.9
:
60.7 77.5 100.0
97.0
:
73.5 78.4 100.0
99.5 92.1 73.7 79.6 100.0
IS
LI
NO HR TR
0.7
:
0.0
:
0.7
:
0.0
:
0.8
:
0.0 0.1
0.6
:
:
:
0.8
:
39.4
:
1.8
:
32.1 51.3
98.7
:
:
:
98.5
:
60.6
:
97.4
:
67.9 48.6
-
PARTICIPAREA
Figura C7a: Procentul elevilor din cadrul învățământului secundar inferior (ISCED 2) ce studiază 0,1,
2 sau mai multe limbi străine, 2004/05, 2006/07, 2009/10
0 limbi străine
1 limbă străină
68
PARTICIPAREA
Figura C7b: Procentul elevilor din cadrul învățământului secundar superior (ISCED 3) ce studiază
0,1, 2 sau mai multe limbi străine, 2004/05, 2006/07, 2009/
0 limbi străine
1 limbă străină
69
PARTICIPAREA
Figura C7c: Procentul elevilor din cadrul învățământului secundar superior pre-vocațional /
vocațional (ISCED 3) ce studiază 0,1, 2 sau mai multe limbi străine, 2004/05, 2006/07, 2009/10
0 limbi străine
1 limbă străină
70
PARTICIPAREA
Datele aferente Figurii C7b
0FL
0FL
0FL
1 FL
1 FL
1 FL
2 FL
2 FL
2 FL
2005
2007
2010
2005
2007
2010
2005
2007
2010
0FL
0FL
0FL
1 FL
1 FL
1 FL
2 FL
2 FL
2 FL
2005
2007
2010
2005
2007
2010
2005
2007
2010
EU
4.6
2.5
3.6
33.3
34.8
36.9
62.2
62.6
59.4
HU
:
1.0
0.4
:
57.2
55.2
:
41.9
44.4
BE fr BE de
0.0
:
0.0
:
0.1
:
20.9
:
20.7
:
20.5
:
79.1
:
79.3
:
79.4
:
MT
NL
18.7
0.0
3.0
0.0
0.0
0.0
67.2
0.0
59.9
0.0
18.8 31.1
14.0 100.0
37.1 100.0
81.2 68.9
BE nl
1.0
1.8
0.6
0.0
0.0
0.3
99.0
98.1
99.1
AT
1.5
:
0.3
22.4
:
25.0
76.2
:
74.6
BG
1.7
0.4
0.4
21.4
22.7
26.0
76.9
77.0
73.7
PL
:
0.8
2.7
:
19.9
24.9
:
79.3
72.4
CZ
0.0
0.0
0.0
0.0
0.0
0.0
100.0
100.0
100.0
PT
44.9
:
54.1
38.0
:
42.1
17.1
:
3.7
DK DE EE
IE
4.2
:
0.0 18.3
0.0
:
0.5 18.8
0.0
:
:
18.5
28.5
:
19.1 72.8
39.2
:
2.1 73.0
40.3
:
:
73.8
67.3
:
80.9 8.9
60.8
:
97.4 8.2
59.7
:
:
7.8
RO
SI
SK
FI
0.0 1.9 0.0 0.0
0.0 1.4 0.0 0.0
0.0 1.5 0.0 0.0
8.2 3.0 0.7 0.3
7.9 0.4 1.7 0.2
1.7 0.8 1.2 0.3
91.8 95.0 99.3 99.7
92.1 98.3 98.3 99.8
98.3 97.7 98.8 99.7
BE nl
13.2
13.8
14.5
17.6
18.2
17.8
69.2
68.0
67.7
AT
4.1
:
1.4
68.5
:
75.7
27.4
:
22.9
BG
31.7
16.9
2.7
21.9
34.6
52.8
46.4
48.4
44.4
PL
:
3.8
4.7
:
36.1
32.1
:
60.1
63.3
CZ
4.8
2.4
3.0
67.5
71.1
67.0
27.6
26.5
30.0
PT
34.8
:
33.3
36.5
:
59.5
28.7
:
7.2
DK
6.0
6.0
6.0
94.0
94.0
94.0
0.0
0.0
0.0
RO
7.6
0.1
0.5
62.0
50.4
17.9
30.5
49.5
81.6
EL
1.1
:
1.0
92.2
:
93.3
6.7
:
5.7
SE
0.0
0.0
0.0
7.3
8.4
7.3
92.6
91.6
92.7
ES
3.3
3.9
5.0
68.5
67.8
71.5
28.1
28.3
23.4
UK
40.0
51.4
57.1
53.5
42.5
37.4
6.6
6.1
5.5
FR
0.0
0.0
0.0
10.3
10.0
9.1
89.6
90.0
90.8
IT
CY LV
LT LU
13.3 0.0 1.0 0.9 0.0
1.5 0.0 1.5 1.0 0.0
1.5 0.0 0.5 0.6 0.0
65.9
:
24.9 44.1 0.0
73.9
:
22.6 42.8 0.0
72.6 16.4 20.4 52.1 0.0
20.8
:
74.1 55.0 100.0
24.7
:
75.6 56.2 100.0
25.9 83.6 79.1 47.3 100.0
IS
LI
NO HR TR
10.4
:
:
0.0
:
14.5
:
:
:
:
12.9
:
:
0.0
:
21.9
:
:
9.4
:
22.2
:
:
:
:
24.4
:
:
11.0
:
67.8
:
:
90.6
:
63.3
:
:
:
:
62.6
:
:
89.0
:
Datele aferente Figurii C7c
0FL
0FL
0FL
1 FL
1 FL
1 FL
2 FL
2 FL
2 FL
2005
2007
2010
2005
2007
2010
2005
2007
2010
0FL
0FL
0FL
1 FL
1 FL
1 FL
2 FL
2 FL
2 FL
2005
2007
2010
2005
2007
2010
2005
2007
2010
EU
7.4
5.8
6.1
59.0
59.3
54.5
32.9
34.3
39.4
HU
:
25.7
20.6
:
73.8
78.7
:
0.5
0.7
BE fr BE de
41.2
:
40.9
:
47.6
:
37.8
:
38.6
:
38.6
:
21.0
:
20.5
:
13.8
:
MT
NL
98.6
:
:
:
0.0
:
1.4
:
:
:
100.0
:
0.0
:
:
:
0.0
:
DE
:
:
:
:
:
:
:
:
:
SI
4.8
4.7
4.2
58.5
62.4
63.7
36.6
33.0
32.1
71
EE
IE
EL ES FR
IT
CY
0.0 6.9 19.7 0.0 1.7 4.6 0.0
0.0 7.2
:
0.0 1.9 4.1 0.0
:
6.2 33.9
:
2.0 4.1 0.5
16.1 90.9 78.8 96.4 87.9 55.7
:
4.1 90.4
:
97.4 88.0 57.7
:
:
91.0 66.1
:
80.5 56.2 90.8
83.9 2.2 1.4 3.6 10.3 39.6
:
95.9 2.4
:
2.6 10.1 38.2
:
:
2.8 0.0
:
17.5 39.7 8.8
SK
FI
SE UK
IS
LI
0.5
:
1.3
:
53.3
:
0.2
:
1.0
:
55.0
:
0.1
:
0.6
:
55.3
:
67.9
:
87.5
:
23.4
:
65.0
:
88.5
:
26.8
:
47.3
:
85.8
:
27.8
:
31.6
:
11.2
:
23.3
:
34.8
:
10.5
:
18.2
:
52.6
:
13.6
:
16.8
:
LV
:
:
:
:
:
:
:
:
:
NO
:
:
:
:
0.0
:
:
:
:
LT
21.3
23.6
14.5
64.1
63.6
66.0
14.6
12.8
19.5
HR
2.1
:
2.5
77.6
:
72.5
20.3
:
25.1
LU
10.6
11.6
10.8
27.4
25.2
24.8
62.0
63.2
64.4
TR
:
:
:
:
:
:
:
:
:
PARTICIPAREA
ÎN MAJORITATEA STATELOR, A DOUA CEA MAI FRECVENTĂ LIMBĂ STRĂINĂ
STUDIATĂ ÎN CADRUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI SECUNDAR ESTE LIMBA GERMANĂ SAU
LIMBA FRANCEZĂ
În aproape toate statele, limba engleză este cea mai frecvent studiată limbă străine la nivelurile
ISCED 2 și 3, și a devenit din ce în ce mai studiată, pe parcursul mai multor ani (a se consulta
Figura C10). La nivelul ISCED 2, excepții sunt Belgia (Comunitățile Franceză și Flamandă) și
Luxemburg.
În Belgia, elevii din Comunitățile Franceză și Flamandă să învețe, trebuie să învețe de preferință,
limba oficială a celorlalte comunități, și anume limba olandeză și limba franceză. În Comunitatea
Flamandă, au chiar o obligație de a învăța limba franceză. În Comunitatea Franceză, elevii care merg
la școlile din Bruxelles, trebuie să învețe limba olandeză (a se consulta Figura B13). În Luxemburg,
toți elevii trebuie să învețe limba germană și limba franceză. Deși ambele reprezintă limbi oficiale ale
statului, acestea sunt considerate ca fiind "limbi străine" de programa școlară. La nivelul ISCED 3,
situația este similară, cu excepția Belgiei (Comunitatea Franceză), în cazul în care limba engleză, la
acest nivel ISCED, a devenit cea mai frecvent limbă străină studiată. De asemenea, în cele mai multe
state, procentul de elevi ce studiază limba engleză este mai mic la nivelul ISCED 3 decât la nivelul
ISCED 2. Mai multe detalii cu privire la elevii care învață anumite limbi specifice sunt disponibile în
Figura C9.
După limba engleză, limba franceză și limba germană sunt cele mai larg studiate limbi la nivel
ISCED 2 iar importanța limbii germane crește la nivelul ISCED 3. Limba germană este deosebit de
populară în mai multe state din Europa Centrală și de Est. Limba franceză este mai frecvent studiată
în statele din sudul Europei și în special în statele cu limbi naționale care au rădăcini din latină
(Spania, Italia, Portugalia și România), dar, de asemenea, Grecia și Cipru, precum și în statele
vorbitoare de limbă germană. În multe state, limba germană deține de asemenea, poziția de a treia
limbă cea mai studiată cu limba franceză fiind a patra cea mai frecvent studiată limbă străină.
Limba spaniolă ocupă poziția a treia sau a patra într-un număr semnificativ de state, în special la
nivelul ISCED 3. Franța, Suedia și Norvegia sunt singurele state în care limba spaniolă este a doua
cea mai studiată limbă la nivelurile ISCED 2 și 3.
Limba rusă reprezintă a doua cea mai studiată limbă străină la nivelurile ISCED 2 și 3 în Letonia și
Lituania, unde locuiesc comunitățile mari vorbitoare de limbă rusă. Acesta deține de asemenea,
această poziție, în Bulgaria, la nivelul ISCED 2. Limba Rusă este a treia cea mai studiată limbă străină
în Polonia și Slovacia, la ambele niveluri și în Cehia, la nivel ISCED 2 și Bulgaria la nivelul ISCED 3.
Limba italiană deține poziția a treia și a patra cea mai studiată limbă străină în mai multe state, în
special la nivelul ISCED 3. Limba italiană este a doua cea mai frecvent studiată limbă străină în Malta
și procentul de elevi ce o studiază la nivel ISCED 2 este semnificativ.
Limba suedeză (sau limba finlandeză), în Finlanda și limba daneză, în Islanda sunt limbi obligatorii
pentru elevi (a se consulta Figura B13). Ca urmare, un procent semnificativ de elevi trebuie să le
studieze, mai ales la nivelul ISCED 2.
72
PARTICIPAREA
Figura C8a: Cele mai frecvent studiate limbi străine și procentul elevilor ce le studiază, în cadrul
învățământului secundar inferior (ISCED 2), 2009/10
BE fr
BE de
BE nl
BG
CZ
DK
DE
EE
IE
EL
ES
FR
IT
CY
LV
LT
LU
NL
:
FR
EN
EN
EN
EN
:
FR
EN
EN
EN
EN
EN
EN
EN
FR
58.8
:
92.9
84.1
100.0
100.0
94.7
:
65.5
99.2
98.7
97.9
100.0
99.9
96.9
95.7
100.0
EN
:
EN
RU
DE
DE
FR
:
DE
FR
FR
ES
FR
FR
RU
RU
DE
38.8
:
46.2
21.5
22.6
75.4
25.3
:
20.1
48.0
36.9
35.0
72.3
92.6
62.4
63.9
100.0
DE
:
1.7
:
DE
RU
FR
ES
:
ES
DE
DE
DE
ES
DE
DE
DE
EN
9.4
3.7
9.2
3.1
:
12.0
43.2
2.5
14.9
18.8
1.8
12.4
14.3
53.7
:
:
FR
FR
4.1
3.0
RU
:
IT
1.3
:
0.7
PT
IT
DE
IT
FR
FR
0.1
3.2
8.7
0.9
0.9
3.5
HU
MT
NL
AT
PL
PT
RO
SI
SK
FI
SE
UK
IS
LI
NO
HR
TR
EN
EN
:
EN
EN
EN
EN
EN
EN
EN
EN
:
EN
:
EN
EN
:
58.1
100.0
:
99.6
84.9
74.6
96.7
100.0
83.0
99.2
100.0
:
99.2
:
100.0
96.2
:
DE
IT
:
FR
DE
FR
FR
DE
DE
SV
ES
:
DA
:
ES
DE
:
35.2
50.7
:
4.7
38.4
52.8
85.8
35.7
37.6
91.9
38.7
:
96.1
:
30.1
40.8
:
SK
FR
:
IT
RU
ES
DE
FR
RU
DE
DE
:
ES
:
DE
IT
:
0.8
15.0
:
2.7
3.6
12.6
9.5
2.6
8.3
11.2
20.7
:
3.3
:
24.1
10.0
:
FR
DE
:
ES
FR
DE
ES
IT
FR
FI
FR
:
DE
:
FR
FR
:
0.5
5.8
:
0.7
1.7
0.5
0.5
2.2
2.2
6.1
15.5
:
2.0
:
13.4
1.3
:
Figura C8b: Cele mai frecvent studiate limbi străine și procentul elevilor ce le studiază, în cadrul
învățământului pre-vocațional/vocațional și secundar superior (ISCED 3), 2009/10
BE fr
BE de
BE nl
BG
CZ
DK
DE
EE
IE
EL
ES
FR
IT
CY
LV
LT
LU
EN
:
FR
EN
EN
EN
EN
:
FR
EN
:
EN
EN
EN
EN
EN
FR
EN
DA
64.4
:
90.4
81.9
84.6
81.5
61.9
:
60.6
83.7
:
97.8
96
94.4
91.6
87.4
84.7
Limba
Engleză
Limba
Daneză
NL
:
EN
DE
DE
DE
FR
:
DE
FR
:
ES
FR
FR
RU
RU
DE
FR
NL
58.2
:
81.8
29.5
47.4
28.1
13.8
:
16.3
6
:
47.6
26.7
35.7
44.6
31.4
79.4
ES
:
DE
RU
FR
ES
ES
:
ES
DE
:
DE
DE
IT
DE
DE
EN
Limba
Franceză
Limba
Olandeză
4.4
:
28.4
28.2
7.5
12
9.5
:
11.4
2.1
:
15.3
7.3
24.2
22.7
15.2
70.9
DE
SV
DE
:
ES
FR
RU
FR
IT
:
IT
3.7
:
1.3
11.4
5.3
5.1
1.4
:
1.9
:
IT
ES
ES
FR
FR
ES
:
5.4
5.8
13.8
2.9
2.9
2
Limba
Germană
Limba
Suedeză
HU
MT
NL
AT
PL
PT
RO
SI
SK
FI
SE
UK
IS
LI
NO
HR
TR
ES
PT
EN
EN
:
EN
EN
EN
EN
EN
EN
:
EN
:
EN
:
EN
EN
EN
Limba
Spaniolă
Limba
Portugheză
66.4
100
:
98.8
86.4
46.9
94.2
91.7
85.2
:
99.6
:
60.9
:
47
87.7
84.9
IT
SK
DE
IT
:
FR
DE
FR
FR
DE
DE
:
ES
:
DA
:
ES
DE
DE
43.1
7.4
:
20.6
57.5
6.4
84.2
45.9
60.4
:
20.9
:
35.2
:
10.1
39.9
5.9
Limba
Italiană
Limba
Slovacă
FR
FR
:
IT
RU
ES
DE
IT
RU
:
DE
:
DE
:
DE
IT
FR
RU
FI
4.7
3.5
:
9.6
10.6
5.1
7.7
10.3
8.1
:
13.2
:
17.6
:
8.7
14.4
0.6
IT
ES
:
ES
FR
DE
ES
ES
FR
:
FR
:
ES
:
FR
FR
3
1.2
:
5.8
6.3
0.5
1.1
4.5
7.5
:
9.9
:
16.1
:
5.2
3.9
Limba
Rusă
Limba
Finlandeză
Source: Eurostat, UOE.
Note explicative
În diagramă sunt incluse numai limbile considerate limbi străine din programa școlară întocmită de către autoritățile
alternative la limbile străine. Limbile străine predate în afara programei școlare ca discipline opționale nu sunt
incluse.Diagrama tratează cele patru limbi străine cele mai des studiate. Acestea sunt prezentate în ordine
descrescătoare, în funcție de procentul elevilor ce le studiază.
Belgia, Bulgaria, Cehia, Estonia, Irlanda, Franța, Italia, Luxemburg, Ungaria, Austria, Polonia, Slovenia, Slovacia,
Finlanda, Suedia și Islanda: Pentru note suplimentare, a se consulta Figura C5.
73
PARTICIPAREA
UN PROCENT FOARTE MARI DE ELEVI STUDIAZĂ LIMBA ENGLEZĂ INDIFERENT DACĂ
ACEASTA ESTE SAU NU LIMBĂ OBLIGATORIE
În marea majoritate a statelor, cel puțin 90% dintre elevi studiază limba engleză la nivel ISCED 2 și
nivel ISCED 3 (educație generală). La nivelul ISCED 2, Belgia (Comunitățile Franceză și Flamandă),
Luxemburg și Ungaria au un procent relativ redus de astfel de elevi. În Belgia (Comunitatea Flamandă
și doar în Bruxelles în cadrul comunității Franceze) și Luxemburg, elevii trebuie să învețe o altă limbă
(sau alte limbi) înainte de a putea începe să studieze limba engleză (a se consulta Figura B13), care
ar putea explica existența unor procente relativ mai mici. La nivelul ISCED 3, în cadrul învățământului
secundar superior general, mai puțin de 50% dintre elevi studiază limba engleză în Portugalia și
Norvegia. În aceste două state, învățarea limbilor străine poate fi întreruptă în timpul acestui nivel,
ceea ce ar putea explica aceste medii relativ mici. În învățământul secundar superior pre-vocațional /
profesional (ISCED nivel 3 pre-vocațional/vocațional), procentul de elevi ce studiază limba engleză
este în general mai mic decât în învățământul general (ISCED 3 general), și nu atinge 90% în
majoritatea statelor. Acest lucru poate fi explicat parțial prin faptul că în programele de învățământ
pre-vocațional/vocațional, elevii studiază de obicei, mai puține limbi străine decât în cadrul
învățământului general (a se consulta Figura C5).
Limba germană este destul de populară în multe state din Europa Centrală și de Est. În afară de
Luxemburg, unde este vorba de o limbă obligatorie, procentul de elevi ce studiază limba germană este
destul de mare (peste 30%), atât la nivel ISCED 2 și cât și la ISCED 3 (învățământul general și prevocațional/vocațional) în Ungaria, Polonia, Slovenia, Slovacia și Croația. În Cehia, acest procent este
relativ ridicat la nivelul ISCED 3, atât în învățământul general cât și în cel pre-vocațional/vocațional. La
acest nivel, ponderea este de asemenea, destul de mare în Belgia (Comunitatea Flamandă), Bulgaria,
Danemarca, Letonia și Olanda, însă numai în învățământul general. La nivelul ISCED 2, aceasta este
foarte mare în Danemarca, unde ajunge la 75% și în Grecia (43,2%). Numărul mediu de elevi din statele
membre UE ce studiază limba germană este mai mare la nivelul ISCED 3 comparativ cu nivelul ISCED 2.
În contrast cu numărul mediu de elevi ce studiază limba germană, media numărului de elevi din statele
membre UE ce studiază limba franceză este mai mare la nivelul ISCED 2 decât la nivelul ISCED 3.
Multe state în care cel puțin 30% din elevii din învățământul secundar inferior și / sau superior din
învățământul secundar studiază limba franceză pot fi încadrate în una din următoarele două categorii.
Prima cuprinde statele cu o limbă romanică ca o limbă oficială de stat (Spania, Italia, Portugalia și
România). Cea de a doua categorie constă în state în care limba franceză este o limbă obligatorie
specifică, astfel cum este cazul în Belgia (Comunitatea Flamandă), Cipru și Luxemburg (a se consulta
Figura B13): aceste trei sisteme de educație au cel mai mare procent de elevi care studiază limba
franceză (peste 90%), la nivelul ISCED 2. În Cipru, unde studiul limbii franceze încetează să mai fie
obligatoriu în învățământul secundar superior (ISCED nivelul 3), procentul nu este mai mare de 40% în
cadrul învățământului general și 6,8% în programe pre-vocaționale / vocaționale. Procentul de elevi ce
studiază limba franceză în Irlanda variază de la 58,2% la 65,9%, în funcție de nivelul de învățământ. În
acest stat, limba franceză este cea mai studiată limba străină (a se consulta Figurile C8a și b).
Procentul de elevi care învață limba engleza în învățământul secundar este astfel foarte mare în toate
statele indiferent dacă această limbă străină este sau nu este o limbă obligatorie. În schimb, a impune
limba germană sau limba franceză ca discipline de studiu obligatorii are un impact clar asupra
proporției de elevi care le studiază. Într-adevăr, numai în statele în care aceste limbi sunt obligatorii,
această proporție este egală sau mai mare de 90%. Cu toate acestea, România, unde limba franceză
nu este o limbă obligatorie, înregistrează un procent comparabil atât la nivel ISCED 2 și 3, în
învățământul general și pre-vocațional/vocațional.
74
PARTICIPAREA
Limba spaniolă este predată în principal, în învățământul general, la nivel ISCED 2 și 3. În cele mai
multe cazuri, procentul elevilor ce studiază această limbă este mai mică de 20% (și adesea chiar mai
mică de 10%). Statele nordice și Franța sunt excepții, și anume, Franța (35%), Suedia (38,7%) și
Norvegia (30,1%) la nivelul ISCED 2, și Danemarca (24,8%), Franța (64,6%), Suedia (43,2%), Islanda
(22,8%) și Norvegia (21,8%) la nivelul ISCED 3, în învățământul general.
În cele din urmă, limba rusă este predată în mai multe state din Europa Centrală și de Est, dar și în
Germania și Finlanda la nivelul de învățământ inferior și secundar superior (nivelul ISCED 2 și 3
(general)), precum și în Cipru și Austria, la nivelul ISCED 3, învățământul general. Procentele sunt mult
mai scăzute comparativ cu Statele Baltice și Bulgaria. Limba rusă este a doua cea mai studiată limbă
străină, la toate nivelurile de învățământ, în cazul Statelor Baltice, cât și la nivel ISCED 2, în cazul
Bulgariei (a se consulta Figura C8a și b). În restul statelor, este studiată foarte puțin sau chiar deloc.
Așa cum am menționat anterior, gama de limbi străine predate este mult mai variată în mai multe
state, dar ele sunt, în general studiate de proporții mai mici ale elevilor (a se consulta Figura C11).
75
PARTICIPAREA
Figura C9: Procentul elevilor ce studiază Limba Engleză, Limba Franceză, Limba Germană, Limba
Spaniolă și Limba Rusă,în cadrul învățământului secundar (ISCED 2 și 3), 2009/10
ISCED 2
1
EN
ISCED 3 General
2
FR
3
DE
76
ISCED 3 Pre-voc./Voc.
4
ES
5
RU
PARTICIPAREA
ISCED2
1
EN
ISCED 3 General
2
FR
3
DE
77
ISCED 3 Pre-voc./Voc.
4
ES
5
RU
PARTICIPAREA
ISCED 2
ISCED 3 General
EN
FR
DE
ES
RU
EU
93.7
32.7
16.9
11.4
2.4
BE fr
38.8
-
1.7
0.0
0.0
BE de
:
:
:
:
BE nl
46.2
92.9
0.0
ISCED 3 Pre-vocațional/Vocațional
EN
FR
DE
ES
RU
EN
FR
DE
ES
RU
EU
92.7
23.2
23.9
19.1
3.5
BE fr
91.2
-
6.1
7.5
0.0
EU
74.9
20.6
20.7
3.6
2.8
BE fr
33.0
-
0.8
0.7
0.0
:
BE de
:
:
:
:
:
BE de
:
:
:
:
:
0.0
0.0
BE nl
99.1
99.4
52.2
2.5
0.0
BE nl
69.3
83.8
11.2
0.5
0.0
BG
84.1
4.1
9.4
1.2
21.5
BG
87.4
13.9
35.1
8.6
26.8
BG
76.8
9.0
24.2
1.1
29.6
CZ
100.0
3.0
22.6
1.1
3.7
CZ
100.0
25.0
61.0
11.1
7.7
CZ
78.9
1.1
42.4
2.2
4.3
DK
100.0
9.2
75.4
0.0
0.0
DK
91.7
10.6
34.7
24.8
0.0
DK
72.0
0.0
22.0
0.0
0.0
DE
94.7
25.3
-
3.1
1.3
DE
91.1
27.3
-
18.9
2.3
DE
34.5
1.1
-
0.7
0.0
EE
:
:
:
:
:
EE
:
:
:
:
:
EE
:
:
:
:
:
IE
-
65.5
20.1
12.0
0.0
IE
-
58.2
16.4
11.1
0.2
IE
-
65.9
16.2
12.3
0.1
EL
99.2
48.0
43.2
:i
0.0
EL
91.4
6.9
2.9
:i
0.0
EL
62.6
3.6
0.0
0.0
0.0
ES
98.7
36.9
2.5
-
0.0
ES
94.7
22.3
1.0
-
0.0
ES
:
:
:
-
:
FR
97.9
-
14.9
35.0
0.1
FR
99.5
-
21.6
64.6
0.7
FR
94.6
-
3.7
16.2
0.0
IT
100.0
72.3
8.7
18.8
0.0
IT
97.7
19.5
6.9
6.8
0.1
IT
94.7
32.0
7.5
5.1
0.0
CY
99.9
92.6
1.8
0.3
0.3
CY
93.7
40.0
2.5
15.9
2.9
CY
99.2
6.8
5.6
0.0
0.0
LV
96.9
0.9
12.4
0.0
62.4
LV
97.4
4.5
29.7
0.4
55.4
LV
81.4
0.0
10.2
0.0
25.5
3.5
14.3
0.0
63.9
LT
92.2
3.5
16.5
0.4
35.7
LT
74.9
1.3
11.8
0.0
20.2
100.0 100.0
0.0
0.0
LU
97.6
100.0 100.0
5.1
0.0
LU
57.1
76.8
68.7
0.3
0.0
LT
95.7
LU
53.7
HU
58.1
0.5
35.2
0.1
0.1
HU
76.5
6.1
45.4
2.4
0.7
HU
37.3
0.5
36.4
0.0
0.1
MT
100.0
15.0
5.8
4.5
0.2
MT
100.0
6.9
1.5
2.4
0.1
MT
100.0
0.0
0.0
0.0
0.0
NL
:
:
:
:
:
NL
100.0
33.2
43.5
0.0
0.0
NL
:
:
:
:
:
AT
99.6
4.7
-
0.7
0.3
AT
99.4
44.2
-
15.1
3.1
AT
98.6
13.0
-
2.7
0.3
PL
84.9
1.7
38.4
0.4
3.6
PL
92.4
8.6
52.4
1.8
9.4
PL
79.8
3.7
63.0
0.1
11.9
PT
74.6
52.8
0.5
12.6
0.0
PT
39.2
3.7
0.7
5.9
0.0
PT
59.2
10.6
0.3
3.8
0.0
RO
96.7
85.8
9.5
0.5
0.5
RO
98.7
86.3
11.8
2.2
0.6
RO
91.6
82.9
5.3
0.4
0.3
SI
100.0
2.6
35.7
2.1
0.0
SI
98.2
10.3
68.9
11.0
1.4
SI
88.1
0.2
33.4
0.9
0.0
SK
83.0
2.2
37.6
0.5
8.3
SK
98.5
16.4
64.8
7.9
8.2
SK
79.6
3.7
58.5
0.8
8.1
FI
99.2
6.0
11.2
0.0
1.2
FI
99.1
17.4
25.7
13.8
6.6
FI
:
:
:
:
:
SE
100.0
15.5
20.7
38.7
0.0
SE
100.0
21.0
27.1
43.2
1.2
SE
99.3
1.9
3.2
4.8
0.1
UK
-
:
:
:
:
UK
-
27.4
10.3
9.0
0.0
UK
-
:
:
:
:
IS
99.2
1.4
2.0
3.3
0.0
IS
72.7
13.0
25.1
22.8
0.1
IS
37.3
0.8
2.6
2.8
0.0
LI
:
:
:
:
:
LI
:
:
:
:
LI
:
:
:
:
:
NO
100.0
13.4
24.1
30.1
0.1
NO
43.5
11.2
18.8
21.8
0.1
NO
50.0
0.0
0.0
0.1
0.0
HR
96.2
1.3
40.8
0.1
0.0
HR
98.9
3.8
61.2
2.6
0.0
HR
83.2
3.9
31.3
0.2
0.0
TR
-
-
-
-
-
TR
81.9
0.9
10.1
0.0
0.0
TR
89.0
0.1
0.3
0.0
0.1
Note explicative
Numărul elevilor ce studiază Limba Engleză, Limba Franceză, Limba Germană, Limba Spaniolă și Limba Rusă în cadrul
învățământului secundar este împărțit la numărul corespunzător de elevi înscriși la nivelul ISCED în cauză. În tabel nu
sunt luate în considerare limbile străine predate în afara programei școlare drept discipline opționale.
UE, Belgia, Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Irlanda, Franța, Italia, Luxemburg, Ungaria, Austria, Polonia,
Slovenia, Slovacia, Finlanda, Suedia, Marea Britanie și Islanda: Pentru note suplimentare, a se consulta Figura C5.
78
PARTICIPAREA
DIN CE ÎN CE MAI MULȚI ELEVI DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SECUNDAR STUDIAZĂ LIMBA
ENGLEZĂ, ÎN SPECIAL ÎN STATELE DIN EUROPA CENTRALĂ ȘI DE EST
Din 2004/05, procentul de elevi ce studiază limba engleză nu a variat mult în majoritatea statelor, atât
la nivel ISCED 2 cât și ISCED 3. Când apar variații semnificative, ele arată mai ales o creștere care
este deosebit de vizibilă (mai mult de 10 puncte procentuale), în Italia, la nivel ISCED 2, și în mai
multe state din Europa Centrală și de Est, cum ar fi Polonia și Croația, la nivel ISCED 2, în Letonia,
Lituania și România la nivelul ISCED 3, și Bulgaria, Cehia și Slovacia la ambele niveluri. Malta
prezintă cea mai mare creștere la nivel ISCED 3 (63.8 puncte procentuale).
Media procentelor elevilor din statele membre UE de elevi ce studiază limba franceză a rămas mai
mult sau mai puțin neschimbată din 2004/05, în cele mai multe state. Cu toate acestea, la nivel
ISCED 2, se disting trei state: Malta și Portugalia, unde procentul elevilor ce studiază limba franceză
scade considerabil (27,4 și, respectiv, 35,3 puncte procentuale), și Italia, care arată o creștere
semnificativă (26 puncte procentuale). Există o variație în Grecia unde, de asemenea, nu este
neglijabilă, scăderea fiind egală cu 11,4 puncte procentuale. La nivelul ISCED 3, variații importante se
regăsesc în Portugalia și Marea Britanie, unde scăderea în valori procentuale este de 15,9, respecti
12,6 procente, dar și România, unde procentul elevilor ce studiază limba franceză crește cu
16,4 puncte procentuale.
Mediile UE referitoare la procentul elevilor ce studiază limba germană au cunoscut, de asemenea,
schimbări din 2004/05, atât la nivel ISCED 2 și 3. Cu toate acestea, cele mai multe state, în special la
nivelul ISCED 3, arată o ușoară scădere referitoare la acest procent, cu cea mai evidentă în
Danemarca, la nivel ISCED 2 (14,7 puncte procentuale). Cele mai semnificative creșteri variază între
7,5 - 8,7 puncte procentuale și se găsesc la nivelul ISCED 2 în Grecia, Slovenia și Croația.
Numărul elevilor ce studiază Limba Engleză, Limba Franceză, Limba Germană în cadrul învățământului secundar este
împărțit la numărul corespunzător de elevi înscriși la nivelul ISCED în cauză. În tabel nu sunt luate în considerare limbile
străine predate în afara programei școlare drept discipline opționale.
Data corespunzătoare Figurii C10a
EN
EN
EN
FR
FR
FR
DE
DE
DE
2005
2007
2010
2005
2007
2010
2005
2007
2010
EN
EN
EN
FR
FR
FR
DE
DE
DE
2005
2007
2010
2005
2007
2010
2005
2007
2010
EU
90.2
92.2
93.7
29.3
33.3
32.7
17.4
16.6
16.9
HU
54.3
57.7
58.1
0.6
0.6
0.5
41.4
38.9
35.2
BE fr BE de
34.5
:
33.7
:
38.8
:
:
:
:
1.5
:
1.6
:
1.7
:
MT
NL
100.0
:
100.0
:
100.0
:
42.4
:
43.5
:
15.0
:
8.4
:
9.7
:
5.8
:
BE nl
48.4
48.0
46.2
95.4
93.9
92.9
0.0
0.0
0.0
AT
99.1
:
99.6
5.2
:
4.7
-
BG
64.1
73.1
84.1
10.8
9.0
4.1
16.2
15.5
9.4
PL
72.0
74.5
84.9
1.7
1.3
1.7
30.5
26.2
38.4
CZ
71.7
76.4
100.0
2.4
2.5
3.0
28.5
26.9
22.6
PT
98.3
:
74.6
88.1
:
52.8
0.6
:
0.5
DK
100.0
100.0
100.0
11.6
12.0
9.2
90.1
88.8
75.4
RO
93.1
96.4
96.7
86.1
87.3
85.8
10.9
0.0
9.5
DE
94.8
95.9
94.7
23.2
25.9
25.3
SI
93.1
97.3
100.0
1.6
2.6
2.6
27.4
32.7
35.7
79
EE
93.3
93.9
:
2.0
1.9
:
20.0
16.7
:
SK
65.2
70.7
83.0
1.8
1.9
2.2
37.3
32.8
37.6
IE
68.8
67.0
65.5
23.0
21.6
20.1
FI
99.2
99.2
99.2
7.5
6.6
6.0
15.8
13.3
11.2
EL
99.0
:
99.2
59.4
:
48.0
35.7
:
43.2
SE
100.0
100.0
100.0
17.7
16.8
15.5
26.6
23.1
20.7
ES
98.4
97.9
98.7
38.8
38.0
36.9
2.4
2.4
2.5
UK
:
:
:
:
:
:
FR
95.9
96.9
97.9
14.4
14.4
14.9
IT
89.1
99.4
100.0
46.3
75.4
72.3
4.9
7.6
8.7
IS
99.3
99.3
99.2
2.1
1.8
1.4
5.3
4.6
2.0
CY
98.6
99.9
99.9
92.9
94.5
92.6
1.1
1.3
1.8
LI
:
:
:
:
:
:
:
:
:
LV
96.2
96.0
96.9
0.8
0.8
0.9
17.2
18.3
12.4
NO
100.0
100.0
100.0
17.8
16.5
13.4
29.9
25.8
24.1
LT
88.7
92.9
95.7
4.5
3.6
3.5
25.5
21.0
14.3
HR
85.1
:
96.2
1.0
:
1.3
32.1
:
40.8
LU
52.9
52.3
53.7
100.0
100.0
100.0
100.0
100.0
100.0
TR
-
PARTICIPAREA
Figura C10a: Tendințe referitoare la procentul elevilor ce studiază Limba Engleză, Limba Germană și
Limba Franceză în cadrul învățământului secundar inferior (ISCED 2), în 2004/05, 2006/07, 2009/10
Limba Engleză
Limba Franceză
80
Limba Germană
PARTICIPAREA
Figura C10b: Tendințe referitoare la procentul elevilor ce studiază Limba Engleză, Limba Germană și
Limba Franceză în cadrul învățământului pre-vocațional/vocațional și învățământului general
secundar superior (ISCED 3), în 2004/05, 2006/07, 2009/10
Limba Engleză
Limba Franceză
81
Limba Germană
PARTICIPAREA
Datele aferente Figurii C10b
EN
EN
EN
FR
FR
FR
DE
DE
DE
2005
2007
2010
2005
2007
2010
2005
2007
2010
EN
EN
EN
FR
FR
FR
DE
DE
DE
2005
2007
2010
2005
2007
2010
2005
2007
2010
EU
79.7
82.5
83.5
22.4
22.7
21.9
24.8
25.8
23.0
HU
62.1
65.7
66.4
4.8
5.1
4.7
48.7
48.0
43.1
BE fr BE de
67.3
:
67.3
:
64.4
:
:
:
:
3.9
:
3.9
:
3.7
:
MT
NL
37.8
:
36.2
:
100.0
:
4.0
:
5.0
:
3.5
:
1.0
:
1.1
:
0.8
:
BE nl
82.6
81.5
81.8
91.1
90.4
90.4
30.0
29.3
28.4
AT
96.3
96.3
98.8
25.0
25.5
20.6
-
BG
67.0
74.5
81.9
12.5
13.1
11.4
31.2
31.4
29.5
PL
82.0
83.1
86.4
9.0
7.6
6.3
65.0
62.1
57.5
CZ
73.0
78.2
84.6
6.9
7.4
7.5
56.2
52.9
47.4
PT
53.5
:
46.9
22.3
:
6.4
2.3
:
0.5
DK
76.9
54.3
81.5
7.6
5.0
5.1
34.7
55.1
28.1
RO
71.3
82.6
94.2
67.8
74.1
84.2
6.6
0.0
7.7
DE
62.2
63.3
61.9
13.4
13.0
13.8
SI
89.3
89.7
91.7
3.8
4.0
3.8
53.3
50.6
45.9
EE
87.6
91.2
:
4.4
6.3
:
36.1
33.9
:
SK
71.0
75.5
85.2
6.4
6.9
7.5
62.1
59.8
60.4
IE
64.0
61.8
60.6
18.3
17.6
16.3
FI
:
:
:
:
:
:
:
:
:
EL
85.0
:
83.7
10.2
:
6.0
1.7
:
2.1
SE
99.2
99.3
99.6
11.9
10.2
9.9
17.3
14.6
13.2
ES
93.3
92.9
:
26.5
26.2
:
1.9
1.8
:
UK
40.0
32.0
27.4
15.2
11.7
10.3
FR
97.5
97.6
97.8
17.5
15.4
15.3
IT
90.3
94.4
96.0
27.7
27.3
26.7
7.4
7.4
7.3
IS
63.1
61.3
60.9
11.8
10.8
9.0
22.4
19.3
17.6
CY
90.5
81.3
94.4
31.3
29.1
35.7
4.1
3.0
2.9
LI
:
:
:
:
:
:
:
:
:
LV
60.2
63.0
91.6
2.3
2.7
2.9
24.9
21.1
22.7
NO
56.4
100.0
47.0
8.2
4.6
5.2
13.4
6.8
8.7
LT
71.7
75.9
87.4
5.1
4.3
2.9
25.9
22.4
15.2
HR
82.4
:
87.7
3.9
:
3.9
42.1
:
39.9
LU
68.3
69.6
70.9
81.5
81.9
84.7
75.4
76.1
79.4
TR
:
:
84.9
:
:
0.6
:
:
5.9
Source: Eurostat, UOE.
Note specifice statelor (Figura C10)
UE, Belgia, Bulgaria, Cehia, Estonia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Ungaria, Polonia, Slovenia, Slovacia, Finlanda,
Suedia, Marea Britanie și Islanda: Pentru note suplimentare, a se consulta Figura C5.
(datele nu sunt disponibile pentru ucenici și elevii din programele de educație paramedicale și sociale). Datele din 20052007 acoperă numai zona franceză metropolitană.
parcursul anului școlar. În 2009 există o pauză în seria de date. Până în 2009, indicatorii au fost calculați pe baza unor
date estimate.
Portugalia: În anul 2008, sfera de cuprindere a nivelului de învățământ ISCED 2 a fost modificată.
82
PARTICIPAREA
ÎN MAJORITATEA STATELOR, ALTE LIMBI STRĂINE DIFERITE DE LIMBA ENGLEZĂ, LIMBA FRANCEZĂ,
LIMBA GERMANĂ, LIMBA SPANIOLĂ ȘI LIMBA RUSĂ NU SUNT STUDIATE ÎN MOD UZUAL
În cele mai multe state, alte limbi diferite de limba engleză, limba franceză, limba germană, limba spaniolă
și limba rusă au un procent foarte mic din toate limbile studiate. Cu alte cuvinte, în marea majoritate a
statelor europene, limbile studiate de elevi sunt aproape exclusiv principalele limbi europene.
Figura C11: Limbile străine studiate, altele decât Limba Germană, Limba Engleză, Limba Spaniolă,
Limba Franceză și Limba Rusă studiate de elevi în cadrul învățământului secundar, drept procent din
totalul limbilor străine studiate la acest nivel, 2009/10
ISCED 2
EU
ISCED 3 General
ISCED 3 Pre-vocațional și vocațional
BE fr BE de BE nl
BG
CZ
DK
DE
EE
IE
EL
ES
FR
IT
CY
LV
LT
LU
ISCED 2
:
59.2
:
0.0
0.7
0.1
0.0
1.1
:
0.7
:i
0.2
2.6
0.0
0.6
0.1
0.1
0.0
ISCED 3 gen
:
43.5
:
0.0
1.7
0.3
0.8
2.9
:
4.2
:i
0.3
5.4
0.2
17.1
0.6
0.2
0.6
ISCED 3 voc
:
48.5
:
0.0
1.0
0.1
0.0
0.2
:
2.1
0.0
:
1.0
0.0
1.3
0.0
0.0
0.1
HU
MT
NL
AT
PL
PT
RO
SI
SK
FI
SE
UK
IS
LI
NO
HR
TR
2.3
28.8
:
3.1
0.1
0.0
0.2
1.7
4.9
45.8
0.4
:
47.9
:
0.1
6.9
-
ISCED 3 gen 3.5
11.7
0.0
10.3
0.7
0.0
0.7
6.6
2.7
38.7
10.7
6.7
25.2
:
0.8
14.2
0.0
ISCED 3 voc 1.5
0.0
:
6.4
0.1
0.0
0.4
6.6
1.5
:
3.9
:
31.3
:
0.0
7.2
0.0
ISCED 2
Note explicative
Ancient Greek, Latin, Esperanto and sign languages are not taken into account. Limbi precum Greaca veche, Latina,
Esperanto și limbajul semnelor nu sunt luate în considerare. În același mod sunt excluse și datele referitoare la elevii de
naționalitate străină ce studiază limba maternă în clase speciale, precum și cei ce studiază limba țării gazdă.
La calcularea numărătorului, fiecare elev ce studiază Limba Engleză, Limba Franceză, Limba Germană, Limba Spaniolă
și Limba Rusă se numără o singură dată pentru fiecare limbă învățată. La calcularea numitorului, fiecare elev ce învăță
o limbă străină modernă se numără o singură dată pentru fiecare limbă învățată. Cu alte cuvinte, elevii ce studiază mai
mult de o limbă sunt luați în considerate de multe ori la calculul numărului de limbi învățate.
Belgia, Bulgaria, Cehia, Estonia, Irlanda, Franța, Italia, Luxemburg, Ungaria, Austria, Polonia, Slovenia, Slovacia,
Finlanda, Suedia și Islanda: Pentru note suplimentare, a se consulta Figura C5.
83
PARTICIPAREA
În Belgia (Comunitatea Franceză), Finlanda și Islanda, proporția elevilor ce studiază alte limbi este de
peste 25% la nivelurile ISCED 2 și 3 (învățământul general și pre-vocațional/vocațional). Aceasta
reflectă o situație în care elevii învață o limbă obligatorie specifică (a se consulta Figura B13). Această
limbă este limba suedeză (limba finlandeză elevii vorbitori de suedeză), în Finlanda și limba daneză în
Islanda. În Belgia (Comunitatea Franceză), un număr considerabil de elevi trebuie să învețe limba
olandeză, una dintre cele trei limbi de stat oficiale din Belgia (a se consulta Figura A1) și o limbă
obligatorie specifică în unele părți ale Comunității (la Bruxelles).
În Malta, procentul elevilor ce studiază alte limbi este de asemenea destul de mare, mai ales la nivelul
ISCED 2. În acest stat, în care influența culturală a Italiei este foarte pronunțată, mulți elevi studiază
limba italiană (a se consulta Figura C8).
Există unele diferențe între nivelurile de învățământ și, la nivelul ISCED 3, între învățământul general
și pre-vocațional/vocațional. Proporția de elevi, ce studiază alte limbi străine decât decât cele cinci
menționate mai sus este mai mare la nivelul ISCED 3 și în special în învățământul general. Procentele
relativ mai mari în Cipru, Austria, Suedia și Croația pot fi cu siguranță explicate prin proporția
semnificativă de elevi ce studiază limba italiană.
84
CADRELE DIDACTICE
ÎN EUROPA, ATÂT PROFESORII SPECIALIZAȚI CÂT ȘI CEI NESPECIALIZAȚI ÎMPART
RESPONSABILITATEA PREDĂRII LIMBILOR STRĂINE ÎN CADRUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR
În învățământul primar, un cadru didactic, în special unul nespecializat, de obicei, are
responsabilitatea pentru o anumită clasă și predă lecții în toate sau majoritatea disciplinelor
(EACEA/Eurydice, 2009). În multe state, limbile străine sunt însă predate de către o altă persoană
decât profesorul de la clasă. Prin urmare, profilul profesorilor responsabili de predarea cursurilor de
limbi străine variază adesea atât în cadrul cât și între state.
În aproximativ jumătate din toate statele europene se aplică recomandări generale pentru
învățământul primar în cazul predării disciplinelor ce țin de limbile străine sau recomandări speciale
care acoperă acest domeniu, se referă la un singur tip specific de profesor – nespecializat, specializat
sau semi - specializat. În timp ce modelul profesorilor nespecializați este cel mai comun, șase state
(Bulgaria, Grecia, Spania, Portugalia, Slovacia și Turcia) au încredințat predarea limbilor străine
specialiștilor în disciplina respectivă (de exemplu, cadrele didactice calificate pentru a preda, fie două
discipline diferite dintre care una este o limbă străină, fie una sau mai multe limbi străine). În
Danemarca, limbile străine sunt predate de profesori semi - specializați (de exemplu, profesorii
calificați să predea un grup de cel puțin trei discipline diferite.
În zece state, recomandările se referă la două tipuri de cadru didactic, dar combinația diferă de la un
stat la altul (de exemplu cadre didactice nespecializate și cadre didactice specializate, cadre didactice
nespecializate și cadre didactice semi-specializate și/sau cadre didactice semi-specializate și cadre
didactice specializate). Pentru a complica și mai mult situația, aceleași tipuri de profesori nu predau în
mod obligatoriu în toate ciclurile învățământului primar. De exemplu, în Polonia profesorii
nespecializați pot preda numai în primele trei clase din învățământul primar, pentru a preda o limbă
străină trebuie să obțină calificări suplimentare. Cu toate acestea, în clasele superioare ale
învățământului primar, limbile străine trebuie să fie predate de profesori de specialitate.
De obicei, orientările generale și recomandările cu privire la gradul de specializare pe care profesorii
de limbi străine ar trebui le să aibă în cadrul învățământului primar nu trebuie să fie urmate în mod
rigid și școlile au o oarecare autonomie în acest sens. De exemplu, în Cehia, Franța, Italia, Olanda și
Liechtenstein este de așteptat ca disciplinele de limbi străine din învățământul primar să fie predate de
profesorii nespecializați dar, în practică, ele sunt de asemenea, predate de specialiști pe diferite
discipline sau de către cadre didactice specializate/semi-specializate de facto (de exemplu, profesorii
nespecializați, cu competențe ridicate în limbile străine care predau aceste discipline la mai multe
clase). Acest lucru apare adesea pentru că nu toți profesorii generaliști au dobândit competențe și /
sau calificări în acest domeniu. În Turcia, limbile străine ar trebui să fie predate în mod ideal de către
profesori de specialitate, dar din cauza lipsei de specialiști în domeniul limbilor străine, aceste
discipline sunt uneori predate de profesorii nespecializați.
În Irlanda, Letonia, Luxemburg, România, Finlanda, Regatul Unit al Marii Britanii și Norvegia, nu există
recomandări cu privire la gradul de specializare pentru profesorii de limbi străine, în consecință, în
practică, aceasta variază. În unele dintre aceste state, predomină profesorii nespecializați (de
exemplu, în Luxemburg, Marea Britanie și Norvegia), în timp ce în alte state, numărul profesorilor de
specialitate este mai mare (de exemplu, în România și Letonia).
În general, se pare că lipsa unor profesori calificați de limbi străine este adesea o chestiune de
îngrijorare în cadrul învățământului primar. Acest lucru poate fi explicat deoarece copiii învață acum
limbi străine de la o vârstă mai mică (a se consulta Figura B2) și sistemele de educație nu au fost încă
pe deplin adaptate acestor schimbări. Un număr de măsuri au fost adoptate în Europa pentru a
aborda problema lipsei profesorilor de limbi străine din cadrul învățământului primar. Aceste acțiuni
includ diverse programe pentru creșterea calificării profesorilor nespecializați, precum și revizuirea
opțiunilor de formare inițială a profesorilor pentru viitoarele cadre didactice din învățământul primar.
85
CADRELE DIDACTICE
Figura D1: Recomandări cu privire la gradul de specializare a cadrelor didactice ce predau limbi
străine în cadrul învățământului primar, 2010/11
Cadre didactice nespecializate
Cadre didactice semi-specializate
Cadre didactice specializate
NU există recomandări specifice
referitoare la gradul de specializare
al cadrelor didactice
Sursa: Eurydice.
Note explicative
Figura tratează exclusiv învățământul general (ceea ce înseamnă că disciplinele speciale de predare intensivă a limbilor
străine nu sunt luate în considerare).
Pentru o definiție a conceptelor de “cadre didactice general,”cadre didactice semi-specializate”(în predarea limbilor
străine și "cadre didactice specializate" (în predarea limbilor străine) a se consulta secțiunea: Glosar, Bază de date
statistice și Bibliografie.
Spania: În Noiembrie 2011, a fost emis un decret regal ce stipulează că profesorilor specializați li se poate cere
predarea limbilor străine, făcută până acum de profesori ne-specializați. Așadar, începând cu anul 2010/11, cadrele
didactice ce predau limbi străine la nivelul învățământului primar sunt clasificați drept profesori semi-specializați.
ÎN CADRUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI SECUNDAR, PROFESORII DE LIMBI STRĂINE SUNT ÎN
GENERAL SPECIALIZAȚI PE DISCIPLINA PE CARE O PREDAU
În toate statele europene, cu excepția României, există recomandări oficiale cu privire la gradul de
specializare necesar pentru predarea limbilor străine în învățământul general, secundar inferior și
superior. În majoritatea statelor, la aceste niveluri de învățământ, limbile străine sunt predate de
profesori de specialitate.
Deși modelul profesorului de specialitate predomină la ambele niveluri ISCED luate în considerare,
situația din cadrul învățământul secundar inferior este ceva mai variată. Aici, în unele sisteme de
învățământ, limbile străine sunt predate de profesori semi - specializați (Danemarca, Germania,
Suedia și Liechtenstein), profesori de specialitate si profesori semi - specializați (Comunitatea
Flamandă din Belgia și Estonia) sau cadre didactice nespecializate și cele specializate (Islanda). În
Norvegia, acestea sunt predate de către oricare dintre cele trei tipuri de profesor (cadre didactice
nespecializate, cadre didactice semi-specializate și cadre didactice specializate).
În învățământul secundar superior, limbile străine sunt predate de profesori de specialitate în aproape
toată Europa, cu excepția Comunității Flamande din Belgia și Norvegia, unde profesorii semi specializați pot preda de asemenea, limbi străine, alături de profesori de specialitate.
Profesorii specializați de limbi străine pot fi instruiți pentru a preda două discipline diferite, care pot
include o limbă străină sau, aceștia pot fi dedicați în mod exclusiv predării limbilor străine și nu pot preda
nicio altă disciplină cu caracter non-lingvistic (pentru mai multe informații, a se consulta Figura D3).
86
CADRELE DIDACTICE
străine în cadrul învățământului general secundar inferior și superior, 2010/11
ISCED 2
Cadre didactice nespecializate
ISCED 3
Cadre didactice semi-specializate
Cadre didactice specializate
Nu există recomandări specifice referitoare la gradul de specializare al cadrelor didactice
Sursa: Eurydice.
Note explicative
Pentru o definiție a conceptelor de “cadre didactice general,”cadre didactice semi-specializate”(în predarea limbilor
străine și "cadre didactice specializate" (în predarea limbilor străine) a se consulta secțiunea: Glosar, Bază de date
Marea Britanie (ENG/WLS/NIR): Reglementările referitoare la recrutarea cadrelor didactice stipulează numai faptul că
profesorii trebuie să aibă unica categorie de Statut de Profesor Calificat (aceștia fiind eligibili să predea și în Irlanda de
Nord). Cu toate acestea, traseele educaționale ale viitorilor profesori sunt specifice disciplinelor predate.
MAJORITATEA STATELOR LE OFERĂ PROFESORILOR POSIBILITATEA DE A SE
SPECIALIZA ȘI ÎNTR-O ALTĂ DISCIPLINĂ ALĂTURI DE O LIMBĂ STRĂINĂ
Figurile D1 și D2 ce tratează problema gradului de specializare pe disciplinele respective pentru
cadrele didactice ce predau cursuri de limbi străine au demonstrat că aceștia pot preda în special în
cadrul învățământului secundar inferior și superior, deși există de asemenea, state în care acești
profesori predau în cadrul învățământul primar. Prezentul indicator se concentrează pe disciplinele pe
care profesorii de specialitate de limbi străine sunt calificate pentru a le preda, indiferent de nivelul de
învățământ în care activează.
În aproximativ două treimi din statele europene, cadrele didactice de specialitate de limbi străine fie
predau exclusiv limbi străine, fie predau două discipline, dintre care una reprezintă o limbă străină.
Acest lucru se datorează faptului că, într-un număr de state, nu există recomandări cu privire la gradul
de specializare al viitoarelor cadre didactice, astfel aceștia pot alege orice tip de specializare pe o
anumită disciplină sau o combinație, pentru cele oferite de instituțiile de învățământ superior.
Doar în 11 sisteme de învățământ, profesori de specialitate de limbi străine sunt calificați să predea
aceste discipline (una sau mai multe limbi străine). Acest grup cuprinde șapte state (Cipru, Spania,
Franța, Italia, Luxemburg, Olanda și Turcia), unde profesorii specializați de limbi străine sunt calificați
pentru a preda o singură limbă străină și nici o altă disciplină.
Imaginea generală este că profesorilor de specialitate de limbi străine, din majoritatea statelor li s-a
oferit posibilitatea de a obține calificări pentru a preda nu numai o limbă străină (sau mai multe limbi
străine), dar, de asemenea, o altă disciplină. Acest lucru poate fi văzut drept o pre-condiție favorabilă
pentru punerea în aplicare a metodei învățării integrate atât a conținutului cât și a limbii (CLIL), în care
discipline non - lingvistice sunt predate într-o limbă străină (pentru mai multe informații despre CLIL, a
se consulta secțiunile referitoare la Glosar, Baze de date statistice și Bibliografie).
87
CADRELE DIDACTICE
Figura D3: Disciplinele pe care profesorii de limbi străine specializați au dreptul de a le preda în
cadrul învățământului primar și general secundar, 2010/11
Cadrele didactice sunt calificate pentru a preda:
Două discipline diferite, incluzând și o limbă străină
Numai limbi străine
Sursa: Eurydice.
Note explicative
În cazul în care sunt marcate ambele tipuri de specializare a disciplinelor, recomandările existente se referă fie la ambele tipuri
de cadre didactice specializate în predarea limbilor străine, sau nu există recomandări specifice cu privire la specializarea
profesorilor ce predau limbi străine și astfel este evidențiată practica actuală, indicată de către autoritățile centrale.
Pentru o definiție a conceptului de "cadre didactice specializate" (în predarea limbilor străine) a se consulta secțiunea:
Glosar, Bază de date statistice și Bibliografie.
ÎN UNELE STATE, MAI MULT DE 50% DIN TOTALUL PROFESORILOR DE LIMBI
STRĂINE SUNT CALIFICAȚI PENTRU A PREDA O DISCIPLINĂ NON-LINGVISTICĂ ÎN
PARALEL CU LIMBA STRĂINĂ
În cadrul Sondajului European privind Competențele Lingvistice (ESLC), profesorii de limbi străine pe
deplin calificați au fost rugați să indice pentru care discipline au primit calificări pentru a le preda.
Rezultatele arată că în majoritatea statelor participante, profesorii de limbi străine au diferite profiluri
de calificare: unele sunt calificate să predea numai limbi străine, în timp ce altele sunt de asemenea,
calificate pentru a preda discipline non- lingvistice, alături de limbi străine. Cu toate acestea, trebuie
menționat faptul că proporția cadrelor didactice cu fiecare profil variază de la un stat la altul, iar în
unele state, un singur profil de calificare predomină în mod clar.
În Comunitatea Franceză din Belgia, Estonia, Franța, Olanda și Polonia, mai mult de 70% din cadrele
didactice de limbi străine sunt calificate să predea exclusiv limbi străine. Dintre aceste state, Franța
este caracterizată printr-o proporție deosebit de mare de cadre didactice (90,4%), care sunt calificate
să predea o singură limbă străină. De asemenea, acest profil de calificare, predomină în mod clar în
Olanda și Polonia (72,3% și respectiv 63,0%). În schimb, în Comunitatea Franceză din Belgia
majoritatea profesorilor de limbi străine (73,3%) sunt calificați să predea două limbi străine.
În șapte sisteme de învățământ (Comunitatea Germanofonă și Comunitatea Flamandă din Belgia,
Bulgaria, Spania, Portugalia, Suedia și Croația), mai mult de 50% din profesorii de limbi străine sunt
calificați să predea o disciplină non-lingvistică alături de limbi străine. În contextul acestor state, în
Suedia se înregistrează cel mai mare procent de profesori de limbi străine care sunt calificați pentru a
preda o limbă străină și o disciplină non-lingvistică (50,4% din cadrele didactice au raportat acest
profil), în timp ce în Comunitatea Flamandă din Belgia limba majoritatea cadrelor didactice (51,0%)
sunt calificate să predea două limbi străine și o disciplină non-lingvistică.
Realizând o comparație între răspunsurile acordate de cadrele didactice și informațiile privind
reglementările prevăzute în Figura D3 aceasta relevă că în majoritatea sistemelor de educație în cauză,
88
CADRELE DIDACTICE
în conformitate cu ambii indicatori, profesorii de limbi străine pot avea diverse profiluri de calificare în
funcție de specializarea lor pe disciplina respectivă. Cu toate acestea, după cum a fost deja subliniat, în
aceste sisteme de educație, uneori predomină un profil de calificare în detrimentul altora. În ceea ce
privesc statele în care, în conformitate cu Figura D3, profesorii de limbi străine au calificarea necesară
pentru a preda numai limbi străine și nicio altă disciplină, cele două seturi de date sunt mai puțin
consistente. Datele din Figurile D3 și D4 corespund doar în ceea ce privește Franța și Olanda, unde
majoritatea profesorilor de limbi străine sunt calificate pentru a preda o singură limbă străină și nicio altă
disciplină. Cu toate acestea, în Comunitatea Germanofonă din Belgia, Bulgaria și Spania, profilurile de
calificare auto-raportate de către profesorii de limbi străine par a fi mai eterogene decât cele indicate în
figura anterioară. Acest lucru poate fi explicat parțial prin faptul că Figura D3 se referă în principal la
recomandările actuale, în timp ce Figura D4 ia în considerare răspunsurile cadrelor didactice de toate
vârstele, indiferent de recomandările specifice în vigoare atunci când au început formarea inițială.
Figura D4: Distribuția procentuală a cadrelor didactice ce predau limbi străine în funcție de
disciplinele pe care sunt calificate să le predea, 2010/11
LST și o altă limbă străină
Exclusiv LST (Limbiă străină testată)
LST= Limbă străină testată
EU
Exclusiv LST
50.4
7.5
0.0
1.8
LST și o altă limbă străină
10.2 73.3
29.8
24.1
2.0
40.1
15.3 17.2
30.1
LST și o altă disciplină ce nu e
limbă străină
LST, altă LS și o altă disciplină
ce nu e limbă străină
LST și o altă disciplină ce
nu e limbă străină
EE
EL
ES
FR
MT
NL
25.9
42.0
55.2
28.1 90.4
46.0
10.2 17.5
32.5
2.0
5.1
0.6
11.3
37.0 44.4
22.9
30.1
33.7
7.4
51.0 12.2
2.6
12.7
33.1
1.6
PL
LST, altă LS și o altă
disciplină ce nu e limbă
străină
PT
SI
SE
HR
72.3 63.0
3.4
21.4
1.1
25.2
14.7 13.0
46.6
32.3 30.4 22.3
32.7
12.6 22.2
27.7
41.7 50.4 33.5
10.1
0.3
22.4
4.6
1.8
18.2 19.1
Sursa: ESLC 2011.
Note explicative
Indicatorul are la bază răspunsurile din cadrul Chestionarului 22 referitor la Profesorii ESLC. Astfel, include numai răspunsurile
profesorilor pe deplin calificați. Figura grupează răspunsurile profesorilor, după cum urmează: categoria 'testarea exclusiv a
limbii străine' include categoria din chestionar 'limba urmărită', categoria 'altă limbă străină' include categoria 'una sau mai multe
limbi străine (incluzând limbi antice)', categoria 'disciplină diferită de o limbă străină' include categoria 'matematică', 'una sau
mai multe științe exacte', cum ar fi Fizica, categoria 'una sau mai multe științe umani și sociale', de exemplu Istoria, 'una sau mai
multe știinte artistice și culturale', cum ar fi Muzica și Istoria Artei, 'limba chestionarului', 'una sau mai multe discipline cu
caracter vocațional', 'educația fizică'. Media statelor membre UE corespunde cu media ponderată a statelor participante la
ESLC, pentru care sunt disponibile date.
Respondenții din fiecare stat au fost cadrele didactice ce predau prima limbă evaluate În aproape toate statele participante,
această limbă a fost limba engleză, cu excepția Belgiei (comunitățile flamandă și germană), unde e vorba de limba franceză.
Pentru mai multe informații referitoare la Sondajul European privind Competenţele Lingvistice (ESLC), a se consulta secțiunea:
89
CADRELE DIDACTICE
FORMAREA INIȚIALĂ A CADRELOR DIDACTICE DE LIMBI STRĂINE SPECIALIZATE ȘI
SEMI-SPECIALIZATE DUREAZĂ ÎNTRE PATRU SAU CINCI ANI
În toate statele europene, educația inițială a cadrelor didactice semi-specializate și specializate din
cadrul învățământului inferior și superior este prevăzută la nivel terțiar, de obicei, în cadrul unor
programe cu durata de studiu între patru sau cinci ani în total, însă există doar câteva state în care
formarea inițială a profesorilor de limbi străine durează numai trei ani. Perioada de formare cea mai
ridicată se înregistrează în cazul Italiei, unde durează șase ani.
În aproximativ jumătate din toate statele europene, este nevoie de o diplomă de licență pentru a preda
limbi străine, în timp ce în celelalte state, este nevoie de o diplomă de master. În unele state, viitorii
profesori de limbi străine trebuie să dețină o calificare ce ține cont de structura stabilită prin procesul
Bologna. De exemplu, în Marea Britanie, cei care intenționează să predea limbi străine trebuie să obțină
mai întâi o diplomă de licență cu durata de patru ani, iar apoi o calificare de predare cu durata de un an
(prin urmare, durata cumulată a studiilor este de cinci ani). De asemenea, în Comunitatea Flamandă din
Belgia, viitoarele cadre didactice de limbi străine ce doresc să predea în licee trebuie să atingă gradul de
durată de master de cel puțin patru ani, urmat de un program de formare a profesorilor cu durata de un an.
În șase state (Belgia, Danemarca, Estonia, Olanda, România și Suedia), durata de educație inițială a
cadrelor didactice și / sau tipul de calificare necesar depinde de nivelul la care viitorii profesori de limbi
străine intenționează să predea. În Belgia și România, educația inițială a viitorilor profesori de limbi
străine pentru gimnaziu durează trei ani și duce la obținerea unui nivel de calificare tip diplomă de
licență, iar cei care intenționează să predea în învățământul secundar superior trebuie să urmeze
programul de formare inițială a profesorilor cu durata de cinci ani și care duce la un nivel de calificare
tip diplomă de master. O situație similară poate fi observată în Danemarca, Estonia și Olanda, singura
diferență fiind că educația inițială a cadrelor didactice și a profesorilor de limbi străine din învățământul
secundar inferior durează patru ani. În Suedia, atât profesorii de limbi străine din cadrul învățământului
secundar inferior și superior trebuie să dețină o diplomă de master, dar durata acestuia variază: fiind
de patru ani și jumătate, în cazul viitorilor profesori din ciclul de învățământ secundar inferior, și cinci
ani în cazul celor care intenționează să predea la nivelul învățământului secundar superior.
O situație aparte există în Austria, în cadrul învățământului secundar inferior, în cazul în care durata
de educație inițială a cadrelor didactice și calificarea necesară pentru predarea limbilor străine
depinde de tipul de școală în care profesorii intenționează să predea. Cei care plănuiesc să predea în
cadrul Allgemein bildende höhere Schule (școli cu un caracter academic ce acoperă învățământul
secundar inferior și superior), sunt obligați să aibă o formare inițială superioară celor care
intenționează să predea în Hauptschule (învățământul secundar inferior).
Graficul nu oferă informații specifice pentru învățământul primar, ci pentru categoria de cadre didactice
specializate sau semi - specializate (pentru mai multe detalii, a se consulta Figura D1), educația
inițială a acestor profesori urmează de obicei același model ca și pentru aceeași categorie de
profesori la nivel secundar inferior. În Spania, cu toate acestea, programele de formare a cadrelor
didactice pentru cei care intenționează să predea limbi străine în învățământul primar sunt cu un an
mai scurte decât programele destinate profesorilor de limbi străine pentru ciclul de învățământ
secundar inferior și superior.
90
CADRELE DIDACTICE
Figura D5: Durata minimă și nivelul inițial de educație inițială a cadrelor didactice de limbi străine
specializate sau a celor semi-specializate din învățământul secundar general, 2010/11
Numărul anilor
Numărul anilor
Figura D5a: Învățământul secundar inferior
Numărul anilor
Figura D5b: Învățământul general secundar superior
Studii de licență
Studii de Master
Numărul anilor
Specializare în străinătate
Sursa: Eurydice.
Note explicative
Figura prezintă numai modelul (ele) principal (e) al educației inițiale a cadrelor didactice pentru profesorii de limbi
străine. Aceasta oferă informații privind durata minimă cumulată (în termeni de ani) de educație inițială a cadrelor
didactice.
Pentru o definiție a conceptelor de “cadre didactice semi-specializate”(în predarea limbilor străine și "cadre didactice
specializate" (în predarea limbilor străine) a se consulta secțiunea: Glosar, Bază de date statistice și Bibliografie.
Belgia (BE de): Majoritatea cadrelor didactice ce predau la nivelul învățământului secundar inferior și superior (ISCED 2
și 3) sunt instruiți în Comunitatea Franceză din Belgia.
Italia: După obținerea unei diplome de specialitate într-o limbă străină (sau mai multe limbi străine), profesorii aspiranți
trebuie să efectueze un șaselea an de stagiu, în mod obligatoriu, înainte de a deveni oficial calificat pentru predarea
limbii respective.
Luxemburg: Pentru predarea limbilor străine în învățământul secundar inferior și superior, cadrele didactice de
specialitate trebuie să urmeze stagii de formare inițială în străinătate și este necesară obținerea unei diplome de master
în statul limbii țintă.
Austria: În cadrul a) Hauptschule b) Allgemein bildende höhere Schule. La Neue Mittelschule (învățământul secundar;
începând de la 10 la 14 de ani), educația este asigurată în comun de către echipe de profesori care dețin certificate în
învățământul secundar academic și profesorii care dețin certificate în învățământul general secundar.
Marea Britanie (ENG/WLS/NIR): Calificarea academică PGCE se acordă la un minim de nivel de licență, dar pot
include și anumite studii la nivel de master, care pot contribui la o diplomă de master.
Liechtenstein: Viitorii profesorii sunt formați în străinătate, mai ales în Austria sau Elveția.
91
CADRELE DIDACTICE
MAREA MAJORITATE A PROFESORILOR DE LIMBI STRĂINE SUNT PE DEPLIN CALIFICAȚI
În cadrul Sondajului European privind Competențele Lingvistice (ESLC), profesorii de limbi străine au
fost rugați să indice măsura în care aceștia au obținut calificări pentru a preda limbi străine. Datele ce
acoperă 15 sisteme de învățământ arată că proporția cadrelor didactice care se declară ca fiind pe
deplin calificate variază între 57,3% în Estonia și 97,2% în Spania. În majoritatea sistemelor de
educație - 11 sisteme - mai mult de 80% dintre cadrele didactice au auto-raportat că au fost pe deplin
calificați pentru a preda limba în care elevii au fost evaluați ca parte a studiului.
Figura D6: Distribuția procentuală a cadrelor didactice de limbi străine în funcție de tipul de
certificare / calificare deținută, 2010/11
Certificare deplină
Certificare temporară, de urgență,
provizorie sau alt tip de certificare
Nicio certificare
SI
EU
EE
EL
ES
FR
MT
NL
PL
PT
Certificare deplină
89.6
73.6
60.9
86.8 82.1
57.3
89.8
97.2 87.0
83.6
82.9 92.2
95.8
65.3 84.3 87.4
Certificare temporară, de
urgență, provizorie sau alt tip
de certificare
8.1
26.4
39.1
12.1 16.2
37.0
10.2
2.7
11.3
13.6
5.6
5.0
4.2
14.7
9.2
12.6
Nicio certificare
2.3
0.0
0.0
1.1
5.7
0.0
0.1
1.7
2.8
11.5
2.8
0.0
20.0
6.5
0.0
1.7
SE
HR
Sursa: ESLC 2011.
Note explicative
Indicatorul are la bază răspunsurile oferite de cadrele didactice la întrebarea numărul 19 din cadrul Chestionarului ESLC.
Categoriile din figură le reflectă pe cele din chestionarul ESLC, cu o ușoară ajustare pentru categoria " certificare temporară, de
urgență, provizorie sau alt tip "care include" categoriiile din chestionar – "certificare temporare sau de urgență", "certificare
provizorie, de exemplu, un nou profesor calificat", "alt tip de certificare". Media statelor membre UE corespunde mediei
aritmetice ponderate a statelor participante la ESLC, pentru care sunt disponibile date.
Respondenții din fiecare stat au fost cadrele didactice ce predau prima limbă evaluate. În aproape toate statele participante,
această limbă a fost limba engleză, cu excepția Belgiei (comunitățile flamandă și germană), unde e vorba de limba franceză.
Estonia: Profesorii a căror certificare intră în categoria "temporară, de urgență, provizorie sau alt tip de certificare" corespund în
principal cu cei care dețin o calificare inițială completă în predarea unei limbi străine, alta decât limba engleză, și care și-au
obținut un certificat de "recalificare" suplimentar în procesul de predare a limbii engleze.
Slovenia: Procentul mare de cadre didactice necalificate ce predau limbi străine ar putea fi explicat prin terminologia utilizată în
cadrul chestionarului ESLC: În timp ce chestionarul a făcut referire la "certificare", în contextul limbii slovene, termenii "certificat"
și "calificare" au sensuri ușor diferite. Prin urmare, cadrele didactice participante ar fi putut interpreta greșit întrebarea.
92
CADRELE DIDACTICE
Profesorii de limbi străine care nu dețin un document doveditor de certificare pe deplin, posedă de
cele mai multe ori un certificat de urgență, temporar, cu titlu provizoriu sau de altă natură. Aceasta
poate, de exemplu, se referă la cadrele didactice nou calificate ce sunt angajate în faza de inducție
sau profesorilor pe deplin calificați pe diferite teme care au obținut un certificat de "recalificare", în
limba străină țintă. Cea mai mare proporție a cadrelor didactice cu certificate "de urgență, provizorii
sau alte măsuri temporare" pot fi observate în Comunitatea Franceză și Germanofonă din Belgia și
Estonia, unde 26,4%, 39,1% și respectiv 37,0% din cadrele didactice au raportat acest lucru în cadrul
profilului de calificare. Pe de altă parte, în Spania, Olanda, Polonia și Portugalia, până la 6% din
profesori de limbi străine au indicat același profil.
Sondajul arată de asemenea, proporția cadrelor didactice care nu au nici un certificat pentru a preda
limba străină evaluată. Datele arată că în șase sisteme educaționale – Comunitatea Franceză și
Comunitatea Germanofonă din Belgia, Grecia, Spania, Portugalia și Croația - proporția cadrelor
didactice de limbi străine necalificate este zero sau aproape de zero. La celălalt capăt sunt Olanda și
Slovenia, unde 11,5% și respectiv 20,0% din cadrele didactice au auto-raportat că nu dețin certificat
pentru a preda limba evaluată.
ÎN MEDIE, APROXIMATIV 25% DINTRE ELEVI SUNT ÎNSCRIȘI LA O ȘCOALĂ ÎN CARE
DIRECTORII ȘCOLILOR RAPORTEAZĂ ÎNTÂLNIREA UNOR DIFICULTĂȚI ÎN CEEA CE
PRIVEȘTE OCUPAREA POSTURILOR VACANTE PENTRU PROFESORII DE LIMBI STRĂINE
Procentul de elevi care frecventează o școală în care directorii raportează întâlnirea unor dificultăți în
ceea ce privește ocuparea posturilor disponibile cât și a celor temporare pentru profesorii de limbi
străine referitoare la limba străină evaluată variază destul de mult între statele participante la sondajul
ESLC în 2011. În majoritatea statelor, aceasta variază de la aproximativ 20% până la 40%. În Belgia
(Comunitatea Franceză și Comunitatea Flamandă), Bulgaria și Olanda valorile depășesc acest
interval în timp ce Grecia, Spania, Malta și Portugalia acestea sunt mai reduse.
Diferența dintre cele două state, care prezintă cel mai mare procent cât și cel mai mic este deosebit
de frapantă: În Belgia (Comunitatea Franceză), 84,6% dintre elevi sunt înscriși la o școală unde
directorii școlilor au raportat întâlnirea unor dificultăți în ceea ce privește ocuparea posturilor
disponibile, în timp ce în Grecia, procentul este de doar 1.3%.
Figura D7: Procentul elevilor ce frecventează o școală în care directorul școlii a raportat dificultăți în
procesul de ocupare a posturilor vacante de predare sau cele de suplinitor pentru cadrele didactice
absente ce predau limbi străine, indicator testat în ultimii cinci ani, 2010/11
Note explicative
Indicatorul are la bază răspunsurile oferite de
directorii (conducătorii școlilor) la întrebarea
numărul 11 din cadrul Chestionarului ESLC.
Respondenții din fiecare stat au fost directorii
școlilor a căror instituție a fost inclusă în prima
limbă evaluată În aproape toate statele
participante, această limbă a fost limba engleză,
cu excepția Belgiei (comunitățile flamandă și
germană), unde e vorba de limba franceză.
Media statelor membre UE corespunde cu media
ponderată a statelor participante la ESLC, pentru
care sunt disponibile date.
EU
BE fr
BE de
BE nl
BG
EE
EL
ES
26.6
84.6
38.4
70.5
49.3
42.3
1.3
6.9
FR
MT
NL
PL
PT
SI
SE
HR
Pentru mai multe informații referitoare la Sondajul
European privind Competenţele Lingvistice
(ESLC), a se consulta secțiunea: Glosar, Bază de
date statistice și Bibliografie.
36.9
14.0
57.8
19.9
16.5
21.5
27.3
26.2
Sursa: ESLC 2011.
93
CADRELE DIDACTICE
ÎN MAJORITATEA STATELOR, CADRELE DIDACTICE NU AU NEVOIE DE CALIFICĂRI
SUPLIMENTARE PENTRU PREDAREA LIMBILOR STRĂINE FOLOSIND METODA BAZATĂ
PE ÎNVĂȚAREA INTEGRATĂ ATÂT A CONȚINUTULUI CÂT ȘI A LIMBII (CLIL)
În majoritatea statelor europene, există școli care oferă metode de predare bazate pe învățarea
integrată atât a conținutului cât și a limbii (CLIL) model, prin care unele, sau toate, disciplinele non lingvistice sunt predate într-o limbă străină (acest tip de CLIL este menționat ca tip CLIL A; pentru mai
multe informații, a se consulta secțiunile Glosar, Baze de date statistice și Bibliografie). Cu toate
acestea, în ciuda faptului că acest model de învățare există în aproape toate statele, în cea mai mare
parte, aceasta este prevăzută în doar un număr mic de școli (a se consulta Anexa 2).
Figura D8 se concentrează pe cerințele de calificare pentru predarea cu ajutorul modelului CLIL.
Acesta arată că, în aproximativ două treimi din state, calificările necesare în mod normal pentru
predare sunt suficiente numai câteva state recomandă sau impun profesorilor să aibă calificări
speciale sau suplimentare.
În majoritatea statelor în care reglementările / recomandările privind calificările speciale pentru CLIL
există, ele se referă de obicei, la cunoașterea limbii țintă. Profesorii sunt fie obligați să posede un
calificare academică în limba țintă (alături de diplomă în disciplina pe care are intenția de a o preda),
sau trebuie să facă dovada că au cunoștințe suficiente în domeniul limbii țintă. Nivelul de competență
în limbi străine este adesea exprimat în termenii stabiliți de Consiliul European prin intermediul
Cadrului European Comun de referință pentru Limbi Străine în Europa (pentru mai multe detalii cu
privire la CECRL, a se consulta Figura E15), nivelul minim corespunzător, fiind fie nivel B2 sau
nivel C1. În plus, recomandările se pot referi de asemenea, la deținerea anumitor certificate /
examinări specifice limbii străine respective, care pot fi folosite ca probe de cunoștințe adecvate în
limba-țintă (de exemplu, examenul de limbă de stat în Slovacia).
În câteva state, cerințele speciale merg dincolo de cunoașterea limbii străine țintă. Acest lucru este
valabil, de exemplu în Franța, unde potențialii profesori ce doresc să predea prin metoda CLIL trebuie
să treacă un examen oral în care candidații trebuie să arate că pot folosi limba străină țintă în
contextul disciplinei ce urmează să o predea. De asemenea, în Cipru, Italia, Olanda și România,
viitorii profesori trebuie să urmeze un curs care tratează metode de predare și abordări tip CLIL.
Trebuie remarcat totuși că, în cazul Olandei, această cerință nu a fost stabilită de către guvernul
central, dar rezidă dintr-unul al școlilor din rețeaua CLIL.
Printre statele în care nu există cerințe speciale de calificare ce se aplică pentru predarea CLIL, un
singur stat, și anume Lituania, examinează în prezent o recomandare prin care profesorii potențiali
CLIL ar avea nevoie de a face demonstrația că posedă competențe lingvistice corespunzătoare cu cel
puțin nivelul B2 din CEFR. Mai multe alte state au arătat că și atunci când nu există cerințe
suplimentare sub forma metodei de predare CLIL, se așteaptă de obicei ca profesorii potențiali CLIL
să demonstreze competențele lingvistice în limba străină țintă.
În aproape jumătate dintre state, autoritățile din învățământ recomandă ca formarea inițială a
viitoarelor cadre didactice să ofere anumite cursuri sau activități care să le permită dobândirea
competențelor necesare pentru a preda limbi străine. În restul statelor nu există recomandări oficiale
iar instituțiile de formare sunt libere să decidă cu privire la tipul formării inițiale a cadrelor didactice.
94
CADRELE DIDACTICE
Figura D8: Calificările necesare pentru a lucra în școli care utilizează modelul CLIL (tip A) în cadrul
învățământului primar și/sau general secundar, 2010/11
Calificări uzuale sau numai o calificare complete a
cadrelor didactice
Calificări uzuale + calificări suplimentare
Nu există model CLIL tip A
Note explicative
Pentru o definiție a conceptului de
„model CLIL tip A și B”a se
consulta secțiunea: Glosar, Bază
de date statistice și Bibliografie.
Sursa: Eurydice.
Tipul de calificări suplimentare solicitate
BE fr
Calificarea obținută în limba țintă, sau un certificat (acordat pe baza unui examen) ce dovedește cunoașterea
temeinică a limbii.
BG
Certificat ce atestă cunoașterea aprofundată a limbii țintă (se aplică numai pentru profesorii care nu dețin o
diplomă universitară în această limbă).
CZ
Cunoașterea limbii țintă cel puțin la nivelul C1 din CECR (se aplică numai pentru profesorii care nu dețin o
diplomă universitară în limba țintă).
ES
Certificat și / sau examinare ce dovedește cunoașterea temeinică a limbii țintă. Nivelul minim necesar este de
obicei B2 din CEFR, dar există unele diferențe între Comunitățile Autonome.
FR
Examen oral special ce face asocierea dintre limba străină și materia care urmează să fie predată.
IT
Curs universitar de un an în CLIL (60 credite).
CY
Program de instruire pentru predare prin intermediul CLIL oferite de Ministerul Educației.
NL
Absolvirea unui curs în metode de predare / abordări CLIL și competență lingvistică la nivel de cel puțin B2 din
CEFR.
PL
Certificat ce arată competența la un minim de nivel B2 din CEFR (se aplică numai pentru profesorii care nu
dețin o diplomă universitară în limba țintă). Regulamentele includ o listă de certificate de limbă, care sunt
echivalate cu nivelul B2 din CEFR.
PT
Programul de formare oferit de către Ministerul Educației în colaborare cu instituțiile care reprezintă limba țintă.
RO
Curs de instruire în predarea disciplinelor diferite de limbi străine în limba-țintă (pentru persoanele calificate să
predea discipline non- lingvistice și limba țintă ca discipline separate) sau un curs de formare în discipline de
predare altele decât limba-țintă (pentru persoanele calificate pentru a preda numai limba-țintă).
SK
Examen de limbă străină în limba țintă (se aplică numai pentru profesorii care nu dețin o diplomă universitară în
limba țintă)
Sursa: Eurydice.
95
CADRELE DIDACTICE
DOAR CÂTEVA STATE RECOMANDĂ CA VIITOARELE CADRE DIDACTICE SĂ PETREACĂ O
PERIOADĂ DE FORMARE ÎN STATE VORBITOARE DE LIMBA STRĂINĂ ȚINTĂ
În aproape jumătate dintre state, autoritățile din învățământ recomandă ca formarea inițială a
viitoarelor cadre didactice să ofere anumite cursuri sau activități care să le permită dobândirea
competențelor necesare pentru a preda limbi străine. În restul statelor nu există recomandări oficiale
iar instituțiile de formare sunt libere să decidă cu privire la tipul formării inițiale a cadrelor didactice.
Figura D9: Existența unor recomandări cu privire la natura studiilor inițiale ale cadrelor didactice și
perioada de formare petrecută în state vorbitoare de limbă- țintă, 2010/11
Există recomandări cu privire la natura studiilor inițiale
ale viitoarelor cadrele didactice de limbi străine
Aceste recomandări includ o perioadă de formare
petrecută în state vorbitoare de limbă- țintă
>>>
Educația cadrelor didactice se face în străinătate
Nu există recomandări
Sursa: Eurydice.
Note explicative
În cazul în care recomandările privind conținutul formării inițiale a cadrelor didactice pentru cel puțin un tip de profesor
de limbi străine (de exemplu, profesorii nespecializaţi, profesorii de specialitate sau profesorii semi-specializați), statul
este inclus în prima categorie: Există recomandări cu privire la natura studiilor inițiale ale viitoarelor cadrele
didactice de limbi străine
În cazul în care profesorii de limbi străine petrec o perioadă de timp într-un stat sau într-o regiune în care se vorbește
limba ce urmează a fi predată (limba țintă), aceasta poate include de asemenea și timpul petrecut într-o școală (în
calitate de asistent), la o universitate (participarea la cursuri), sau în cadrul unor stagii de formare. Scopul este de a oferi
profesorilor un contact direct cu limba pe care o vor preda și cultura statului în cauză.
Recomandări privind conținutul programului poate acoperi diferite aspecte, inclusiv cursuri teoretice cu
privire la predarea limbilor străine, în școli din străinătate, stagii de predare a limbilor sau o perioadă
petrecută în state vorbitoare de limba țintă. Acest indicator se axează pe ultimul aspect și arată că
doar câteva sisteme de învățământ (Comunitatea Franceză din Belgia, Franța, Germania, Irlanda,
Luxemburg, Austria și Regatul Unit al Marii Britanii) au emis recomandări, precizând că viitorii
profesori de limbi străine și mai ales profesorii de specializați, ar trebui să petreacă o anumită
perioadă. în state vorbitoare de limba țintă înainte de finalizarea obținerii calificării de predare.
Durata acestei perioade variază de la un stat la altul. Cea mai lungă perioadă recomandată se
regăsește în Regatul Unit al Marii Britanii, unde cei care doresc să devină profesori de limbi străine
trebuie să urmeze un program de un an de formare profesională precedată de o diplomă de licență de
patru ani, care include un an în state vorbitoare limba țintă. În Irlanda, în scopul de a fi acceptat de
către Consiliul Profesoral de Înregistrare (care permite unui individ de a preda în școli finanțate de
96
CADRELE DIDACTICE
stat), viitorii profesori de limbi străine din învățământul secundar inferior și superior trebuie să petreacă
cel puțin trei luni într-un stat vorbitor de limba țintă. O durată puțin mai scurtă - cel puțin două
săptămâni sau respectiv o lună - este recomandată în Comunitatea Franceză din Belgia și în
Germania. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că în Comunitatea Franceză din Belgia, această
recomandare se aplică numai anumitor categorii de cadre didactice de limbi străine și anume,
profesorii de gimnaziu ce predau limbi germanice. În Franța și Austria, autoritățile centrale recomandă
ca profesorii de specialitate de limbi străine să petreacă o anumită perioadă în state vorbitoare de
limba țintă, dar durata nu este specificată.
În cele din urmă, situația din Luxemburg, este unică, aceasta deoarece viitorii profesori de limbi
străine participă la formarea inițială a cadrelor didactice numai în străinătate și reglementările în
vigoare menționează că aceștia trebuie să studieze în state vorbitoare de limba țintă.
GRADUL DE MOBILITATE TRANSFRONTALIERĂ A PROFESORILOR DE LIMBI STRĂINE
DIFERĂ FOARTE MULT ÎN ÎNTREAGA EUROPĂ
Mobilitatea transfrontalieră a profesorilor de limbi străine poate fi văzută ca un element important al
dezvoltării lor profesionale. Chestionarul contextual din cadrul Sondajul European privind
Competențele Lingvistice (ESLC) dedicat profesorilor colectează informații cu privire la măsura în care
profesorii de limbi străine au petrecut cel puțin o lună într-un stat în care limba pe care o predau este
vorbită. Acesta oferă de asemenea, detalii cu privire la obiectivele mobilităților transfrontaliere ale
cadrelor didactice.
Datele indică faptul că în majoritatea statelor participante, motivele precum vacanțele și cursurile de
studiu sunt cele mai comune două motive pentru profesorii de limbi străine care petrec cel puțin o lună
în statele vorbitoare de limba țintă. În ceea ce privesc ambele scopuri, Franța și Spania au cele mai
ridicate niveluri de mobilitate transfrontalieră. În aceste state, 69,1% și respectiv 60,7% din totalul
profesorilor de limbi străine au petrecut o vacanță pe termen lung în state vorbitoare de limba-țintă, iar
60,4% și respectiv 79,7% au participat la un curs sau perioade de studiu de cel puțin o lună. La
celălalt capăt se află Bulgaria și Estonia, cu 12,9% și respectiv 15,1%, în scopul unor vacanțe și
13,3% respectiv 11,0% pentru participarea la studii.
De asemenea, graficul relevă ca trecerea frontierelor pentru a dobândi experiență în predare în statele
vorbitoare de limba țintă nu este foarte comună pentru profesorii de limbi străine, în statele
participante la ESLC, cifra nu depășește 10%. Franța este singurul stat în care mai mult de jumătate
din cadrele didactice participante la sondaj au învățat mai mult de o lună în statul vorbitor de limba
țintă. Mobilitatea transfrontalieră a cadrelor didactice este de asemenea, relativ mare Comunitatea
Germanofonă din Belgia (24,0%), Spania (23,2%) și Suedia (20,1%). Cu toate acestea, este
interesant de observat că în toate sistemele de învățământ, cu excepția Comunității Germanofone din
Belgia și Franța, o proporție ceva mai mare de cadre didactice au indicat că au petrecut mai mult de o
luna în state vorbitoare de limba țintă în scop de muncă "altele decât cea de predare a limbii ținte".
Decalajul cel mai important între predare și alte locuri de muncă, pot fi observate în Polonia
(aproximativ 26 puncte procentuale), cât și în Bulgaria, Slovenia și Suedia (în jur de 12, 14 și respectiv
17 puncte procentuale).
În cele din urmă, în majoritatea statelor pentru care sunt disponibile date, numai până la 20% din
totalul cadrelor didactice de limbi străine au indicat că au petrecut deja mai mult de o lună în state
vorbitoare de limba țintă "locuind cu familia". Proporția este mai mare doar în Comunitatea
Germanofonă din Belgia, Grecia și Suedia (48,6%, 32,1% și respectiv 29,5%).
97
CADRELE DIDACTICE
Figura D10: Procentul cadrelor didactice de limbi străine care au locuit deja mai mult de o lună în
țara vorbitoare de limba țintă, în funcție de scopul mobilității transfrontaliere, 2010/11
Vacanță
Studiu/Formare
Alte slujbe decât cea
Locuirea cu familia
de predare a limbii
Predare
EU BE fr BE de BE nl BG
EE
EL
ES
FR
MT
NL
PL
PT
SI
SE
HR
Vacanță
50.9 31.8 50.8 31.0 12.9 15.1 36.1 60.7 69.1 33.4 38.4 35.6 19.6 37.1 41.7 15.6
Studiu/Formare
53.8 45.4 36.8 30.3 13.3 11.0 51.2 79.7 60.4 16.0 33.9 20.8 16.2 42.3 57.2 24.2
Predare
25.4
7.3
24.0 11.1
1.9
2.0
14.8 23.2 52.8
3.8
11.7
2.7
3.1
5.4
7.7
19.9 28.8
4.3
19.6 36.6 10.5
5.9
2.9
Alte slujbe decât cea de predare a limbii 30.1 11.5 30.5
5.3
13.9
7.7
19.6 25.9 47.5
14.6 14.5 48.6
9.4
6.8
7.1
32.1 14.2 16.5 18.5 10.6
Locuirea cu familia
8.4
20.1
29.5
6.5
8.5
Sursa: ESLC 2011.
Note explicative
Indicatorul are la bază răspunsurile oferite de cadrele didactice la întrebarea numărul 12 din cadrul Chestionarului
ESLC. Figura reflectă procentul cadrelor didactice de limbi străine care au locuit deja mai mult de o lună în într-un stat
vorbitor de limba țintă, în scopuri precum: „Vacanță”, „Studiu/Formare”, „Predare”, „Alte slujbe decât cea de predare a
limbii”, „Locuirea cu familia”. Media statelor membre UE corespunde mediei aritmetice ponderate a statelor participante
la ESLC, pentru care sunt disponibile date.
Media statelor membre UE corespunde cu media ponderată a statelor participante la ESLC,pentru care sunt disponibile
date.
Respondenții din fiecare stat au fost cadrele didactice ce predau prima limbă evaluată. În aproape toate statele
participante, această limbă a fost limba engleză, cu excepția Belgiei (comunitățile flamandă și germană), unde e vorba
de limba franceză.
Pentru mai multe informații referitoare la Sondajul European privind Competenţele Lingvistice (ESLC), a se consulta
secțiunea: Glosar, Bază de date statistice și Bibliografie.
98
CADRELE DIDACTICE
LIMBA ENGLEZĂ REPREZINTĂ LIMBA STRĂINĂ CEA MAI POPULAR PENTRU
ACTIVITĂȚI DE FORMARE ÎNTREPRINSE CA PARTE A PROGRAMULUI COMENIUS
Dezvoltarea profesională continuă joacă un rol vital în asigurarea faptului că viitoarele cadre didactice
dețin aptitudinile și cunoștințele necesare pentru cariera lor de predare. Din 2007, Comisia Europeană
a sprijinit formarea continuă a cadrelor didactice prin sub- programul Comenius al Programului de
Învățare pe tot Parcursul Vieții (LLP). Acest subprogram include o acțiune specifică Comenius
dedicată sprijinirii dezvoltării profesionale a cadrelor didactice și a altor categorii de personal școlar.
Obiectivul Comenius prin Acțiunea de Formare îl reprezintă îmbunătățirea și acordarea unei
dimensiuni europene pregătirii cadrelor didactice, precum și îmbunătățirea calității abordărilor
pedagogice și a managementului școlar permițând profesorilor și altor categorii de personal școlar
activități de formare profesională de până la șase săptămâni într-un stat altul decât cel în care
participantul trăiește în mod uzual.
Graficul indică faptul că limba engleză este de departe cea mai populară limbă de predare pentru
activitățile de formare continuă întreprinse în cadrul Comenius. În 2009, în medie, marea majoritate a
burselor acordate (76,4%) au fost pentru cursuri predate în limba engleză, comparativ cu doar aproximativ
11% pentru limba franceză și în jur de 5% atât în limba germană cât și în limba spaniolă. Doar un procent
neglijabil de activități de formare au fost efectuate în alte limbi (1,6% cumulat pentru toate celelalte limbi).
Figura D11: Distribuția procentuală a aplicațiilor aprobate pentru cadrele didactice în serviciu ce
participă la acțiuni din Programul de Formare Comenius, în funcție de limba cursului, cererile fiind
depuse în cadrul apelului, 2009
Limba Engleză
Limba Franceză
Limba
Germană
Altă
Limba Spaniolă Limbă
Străină
Sursa: Comisia Europeană, Directoratul General pentru Educație și Cultură (Educația Școlilor, Comenius).
99
CADRELE DIDACTICE
Date corespunzătoare Figurii D11
Ø
Limba
Engleză
Limba
Franceză
Limba
Germană
Limba
Spaniolă
Altă Limbă
Străină
Limba
Engleză
Limba
Franceză
Limba
Germană
Limba
Spaniolă
Altă Limbă
Străină
BE fr BE de BE nl
BG
CZ
DK
DE
EE
IE
EL
ES
FR
IT
CY
LV
LT
LU
76.4
25.6
0.0
78.6
83.6
83.3
76.3
79.3
88.3
48.6
90.4
86.6
82.1
80.7
100.0
74.6
93.5
50.0
11.3
64.1
0.0
20.7
7.8
3.5
3.5
3.7
3.9
38.9
6.2
10.0
5.3
13.8
0.0
2.5
2.8
21.4
5.4
0.0
0.0
0.7
7.8
7.0
16.2
13.6
5.2
1.4
3.4
1.1
3.1
1.6
0.0
23.0
1.9
28.6
5.3
5.1
0.0
0.0
0.0
4.5
1.7
3.0
1.3
8.3
0.0
0.0
7.6
2.1
0.0
0.0
0.0
0.0
1.6
5.1
0.0
0.0
0.9
1.7
2.3
0.5
1.3
2.8
0.0
2.2
2.0
1.8
0.0
0.0
1.9
0.0
HU
MT
NL
AT
PL
PT
RO
SI
SK
FI
SE
UK
IS
LI
NO
HR
TR
80.0
97.3
89.3
73.2
86.5
93.2
66.9
89.3
88.1
84.6
77.5
18.3
78.3
25.0
49.6
:
98.1
5.3
2.7
4.3
3.4
1.3
3.6
31.6
0.0
1.2
5.0
3.3
44.2
0.0
0.0
4.4
:
1.4
11.6
0.0
3.3
20.3
9.0
2.8
0.3
7.1
9.5
5.4
7.3
3.0
7.2
75.0
8.0
:
0.5
1.6
0.0
2.8
0.8
2.8
0.4
0.5
3.6
1.2
2.7
8.0
30.4
8.4
0.0
37.2
:
0.0
1.6
0.0
0.3
2.3
0.4
0.0
0.7
0.0
0.0
2.3
4.0
4.2
6.0
0.0
0.7
:
0.0
Sursa: Comisia Europeană, Directoratul General pentru Educație și Cultură (Educația Școlilor, Comenius).
Note explicative
În figură este reprezentat procentul cursurilor, în conformitate cu limba țintă.
Datele fac referire la cadrele didactice și alte categorii de personal școlar, dar există dovezi care indică faptul că 83% din
participanți au fost profesori (sursa: Comisia Europeană, DG EAC). Cu toate acestea, este imposibilă distingerea în continuare
între profesorii de limbi străine și alte cadre didactice.
Numărul total de granturi per stat și limbă străină variază foarte mult și acest lucru limitează comparabilitatea datelor între
statelor. Tabelul de mai jos furnizează informații cu privire la numărul de cereri aprobate pentru fiecare stat în parte.
BE fr
BE de
BE nl
BG
CZ
DK
DE
EE
IE
EL
ES
FR
IT
CY
LV
LT
39
0
140
116
287
173
1091
77
72
178
1324
1139
731
49
122
108
LU
14
HU
MT
NL
AT
PL
PT
RO
SI
SK
FI
SE
UK
IS
LI
NO
HR
TR
190
37
392
261
702
249
765
56
84
259
275
865
83
4
137
:
414
În perioada de referință, Croația nu a participat la Programul de învățare pe tot parcursul vieții
Analizele la nivel de stat arată că, în Cipru, în 2009, toți beneficiarii de granturi au optat pentru formare
în limba engleză. Procentele au fost, de asemenea, foarte mari, peste 90% în Grecia, Lituania, Malta,
Portugalia și Turcia. La celălalt capăt se află Comunitatea Franceză din Belgia, Marea Britanie și
Liechtenstein, cazuri în care până la doar 26% din totalul cadrelor didactice au participat la o activitate
de formare în limba engleză.
În majoritatea statelor, ratele de participare la activitățile de formare continuă oferite în limba franceză
sunt sub 10%. Excepțiile sunt reprezentate de Comunitatea Franceză din Belgia (64,1% din totalul
activităților de formare a fost realizată în limba franceză), Marea Britanie (44,2%), Irlanda (38,9%),
România (31,6%), Comunitatea Flamandă din Belgia și Luxemburg (ambele în jurul valorii de 21%),
Italia (13,8%) și Spania (10%).
Limba germană este destul de populară drept mediu de instruire în rândul personalului din învățământ
din Liechtenstein (75%), Luxemburg (28,6%), Letonia (23,0%), Austria (20,3%), Danemarca (16,2%)
și Germania (13,6%). Cu toate acestea, procentele sunt în general mici, pentru cadrele didactice din
alte state.
Aproape peste tot în Europa, mai puțin de 5% din cadrele didactice aleg să participe la cursuri predate
în limba spaniolă, cu excepția personalului din Norvegia (37,2%), Marea Britanie (30,4%), Irlanda,
Franța, Suedia, Islanda (toate aproximativ 8%) și Comunitatea Franceză din Belgia (5,1%).
100
CADRELE DIDACTICE
Per ansamblu, limbile alese pentru programul de formare continuă Comenius urmează modelul
observat de limbile studiate de către elevi (a se vedea Figurile C3 și C8), caz în care limba engleză
este limba străină cea mai studiată din Europa, urmată fiind de limba franceză și limba germană.
ÎN MAJORITATEA STATELOR, SE NUMĂRĂ CÂTEVA CAZURI DE CADRE DIDACTICE
STRĂINE GĂZDUITE
Procentul de elevi care frecventează școli în care directorul școlii a declarat că a avut cel puțin un caz
în care au găzduit un profesor din străinătate pentru limba testată pe o perioadă de cel puțin o lună, în
anul școlar anterior este de sub 10% în aproape toate statele participante la sondajul ESLC 2011.
Excepții constituite Spania și Malta, unde procentele ajung la 21,2% și respectiv 11,4%. În Belgia
(Comunitățile Germanofonă și Flamandă), Grecia și Polonia, niciun elev nu a fost înscris în școli în
care directorul școlii a raportat că găzduiește astfel de profesori invitați.
Atunci când se analizează numărul total de profesori din străinătate, în toate disciplinele predate în
școli, procentele variază substanțial între state: în Belgia (Comunitatea Franceză), Spania și Malta,
aproximativ 20% dintre elevi merg la școli în care directorul școlii a afirmat că a găzduit astfel de
profesori - cifra este cu mult peste 50% în Comunitatea Germanofonă din Belgia, în timp ce în
Comunitatea Flamandă din Belgia, Grecia și Polonia, valoarea este nulă.
Figura D12: Procentul de elevi care frecventează școli în care directorul școlii a declarat că au
găzduit cel puțin un profesor invitat din străinătate pentru cel puțin o lună, pe parcursul anului
școlar precedent, 2010/11
Note explicative
Indicatorul are la bază răspunsurile oferite de
directorii (conducătorii școlilor) la întrebarea
numărul 18 din cadrul Chestionarului ESLC.
Răspunsurile oferite de directorii școlilor au
fost încadrate în două categorii: cei care au
declarat că nu au găzduit niciun profesor străin
și cei care găzduit cel puțin un profesor invitat
din străinătate. Media statelor membre UE
corespunde cu media ponderată a statelor
participante la ESLC,pentru care sunt
disponibile date
Cadru didactic invitat
ce predă limba
străină evaluată
Toate cadrele
didactice găzduite
Respondenții din fiecare stat au fost directorii
școlilor a căror instituție a fost inclusă în prima
limbă evaluată În aproape toate statele
participante, această limbă a fost limba
engleză, cu excepția Belgiei (comunitățile
flamandă și germană), unde e vorba de limba
franceză.
EU
BE fr
BE de
BE nl
BG
EE
EL
ES
7.8
6.2
0.0
0.0
7.3
7.4
0.0
21.3
8.6
19.6
61.6
0.0
8.7
13.5
0.0
22.2
FR
MT
NL
PL
PT
SI
SE
HR
5.8
11.4
2.2
0.0
3.8
7.3
2.3
1.9
Pentru mai multe informații referitoare la
Sondajul European privind Competenţele
Lingvistice (ESLC), a se consulta secțiunea:
5.8
21.8
13.8
0.0
5.9
11.2
2.3
2.6
Sursa: ESLC 2011.
101
PROCESUL DE INSTRUIRE
SECȚIUNEA I – MOTIVAȚIA ELEVILOR ȘI METODELE DE PREDARE
MAREA MAJORITATE A ELEVILOR CONSIDERĂ CĂ LIMBA ENGLEZĂ ESTE DEOSEBIT
DE UTILĂ COMPARATIV CU CELELALTE LIMBI STRĂINE, ATÂT PENTRU VIITOAREA
LOR EDUCAȚIE CÂT ȘI PENTRU VIITOAREA SLUJBĂ
Sondajul European referitor la Competențele Lingvistice (ESLC) indică faptul că legătura dintre
percepția elevilor referitoare la utilitatea studiului limbilor evaluate și competența lor în limba
respectivă este una pozitivă (Comisia Europeană/SurveyLang, 2012). În cadrul anchetei, elevii au fost
rugați să-și exprime punctul de vedere cu privire la utilitatea limbilor străine în următoarele scopuri:
viața personală, viitoarea educație, activitatea viitoare și obținerea unei slujbe bune. Analiza
răspunsurilor elevilor permite crearea unei comparații referitoare la percepția lor legată de utilitatea
limbilor testate, ținând cont de aceste patru scopuri.
Figura E1: Procentul studenților ce consideră că este util să învețe limbile testate pentru diverse scopuri,
2010/11
Prima limbă evaluată 1
Viața personală
Educația viitoare
Viitoarea carieră
Obținerea unei slujbe bune
EU
50.4
87.7
81.9
90.2
BE fr BE de
58.9 82.7
88.0 89.4
82.7 85.5
93.2 89.0
BE nl
24.7
84.1
77.4
82.0
BG
64.7
91.4
89.5
94.4
EE
79.1
97.1
95.8
98.3
EL
70.0
87.8
91.2
94.1
ES
51.0
90.8
89.8
96.8
FR
47.6
81.8
68.5
83.0
MT
81.8
93.6
95.7
96.0
NL
40.8
85.4
83.6
88.4
PL
43.3
94.1
91.5
95.4
PT
72.6
94.9
94.4
97.1
SI
69.7
94.0
89.7
92.3
SE
67.0
92.2
90.7
94.2
HR
78.6
96.2
93.5
96.8
FR
27.1
60.6
40.0
54.9
MT
32.7
51.3
50.8
63.1
NL
10.5
54.4
52.1
55.9
PL
19.8
73.4
69.1
77.5
PT
37.1
74.3
74.4
79.8
SI
40.4
79.9
70.1
76.4
SE
13.5
60.3
40.5
44.2
HR
37.8
77.0
66.9
79.6
A doua limbă evaluată
Viața personală
Educația viitoare
Viitoarea carieră
Obținerea unei slujbe bune
Pentru viața
personală
EU
27.1
66.5
54.3
65.4
BE fr BE de
44.7 85.0
70.6 94.1
71.3 88.1
87.9 96.1
BE nl
44.0
93.0
90.7
92.4
BG
33.9
72.1
65.1
77.8
EE
31.2
70.3
60.2
71.3
EL
56.0
83.9
86.7
90.9
Pentru educația
viitoare
ES
21.6
73.0
68.7
82.8
Pentru viitoarea
carieră
Sursa: ESLC 2011.
103
Pentru obținerea unei slujbe
bune
Note explicative
Indicatorul are la bază răspunsurile oferite de elevi la întrebarea numărul 33 din cadrul Chestionarului ESLC adresat
elevilor. Categoria „Util” se referă la două dintre cele patru opțiuni, și anume: „Destul de Util” și „Foarte Util”.
Prima limbă evaluată a fost Limba Engleză, în aproape toate statele participante, cu excepția Belgiei (comunitățile
flamandă și germană), unde e vorba de limba franceză.
A doua limbă evaluată a fost Limba Germană în Belgia (Comunitatea Franceză), Bulgaria, Estonia, Olanda, Polonia,
Slovenia și Croația; Limba engleză în Belgia (Comunitatea flamandă și germanofonă); Limba Franceză în Grecia,
Spania și Portugalia, Limba spaniolă în Franța și Suedia și Limba Italiană în Malta. În funcție de fiecare stat, elevii din
eșantion au fost fie elevi ce studiază în ultimul an de ISCED 2 sau elevi ce studiază în al doilea an de ISCED 3. Media
statelor membre UE corespunde cu media ponderată a statelor participante la ESLC,pentru care sunt disponibile date.
Atunci când se analizează diferențele dintre cele două limbi evaluate, valorile care sunt semnificative din punct de
vedere statistic (p <.05) sunt indicate în format îngroșat.
secțiunea: Glosar, Bază de date statistice și Bibliografie
Profilul percepției elevilor legat de utilitatea limbii străine este destul de similar în statele europene. Marea
majoritate a elevilor consideră că limba engleză este deosebit de utilă pentru viitorul lor în educație și cel
profesional mai mult de 80% pentru activitatea profesională viitoare (cu excepția Franței) și chiar mai mult
atunci când vine vorba de obținerea unei slujbe bune, care relevă faptul că elevii apreciază limba engleză
ca fiind necesară nu numai pentru obținerea unei slujbe dar și pentru una mai bună.
În schimb, limba engleză are un rol mai puțin important în viața personală a elevilor: doar 50,4% dintre
ei susțin că este importantă pentru acest scop. Malta iese în evidență cu aproximativ 82% din elevii
care recunosc utilitatea limbii engleze pentru viața personală. Acest procent ridicat se datorează
statutului limbii engleze ca a doua limbă oficială din stat.
Celelalte limbi evaluate sunt percepute ca fiind considerabil mai puțin utile decât limba engleză în
majoritatea statelor europene. Cu toate acestea, un clasament similar se observă în ceea ce privește
cele patru scopuri analizate.
ELEVII SUNT EXPUȘI ÎN MOD FRECVENT LA LIMBA ENGLEZĂ PRIN INTERMEDIUL
DIFERITELOR SURSELOR MASS-MEDIA DECÂT LA ALTE LIMBI STRĂINE
Sondajul European privind Competențele Lingvistice (ESLC) indică faptul că există o relație pozitivă
între expunerea elevilor la limbi străine prin intermediul surselor mass-media atât tradiționale dar și noi
și competența lingvistică (Comisia Europeană/SurveyLang, 2012). În cadrul acestui sondaj, elevii au
fost întrebați cât de des vin în contact cu limbile străine, prin diferite tipuri de media, cum ar fi cărți,
reviste, muzică, filme, televiziune, jocuri pe calculator și site-uri web. Analiza răspunsurilor elevilor
permite o comparație referitoare la expunerea lor la cele două limbi testate.
În nouă state, elevii susțin că vin în contact cu limba engleză prin intermediul surselor mass-media
diferite, între o dată pe lună și de câteva ori pe lună, care este semnificativ mai mare decât media
europeană. Malta prezintă cel mai mare rezultat (până la de câteva ori pe lună), datorită situației sale
specifice lingvistice, deoarece limba engleză este a doua limbă oficială din stat(a se consulta Figura A1).
Contactul elevilor cu limba engleză este întotdeauna mai frecvent decât cu oricare alte limbi. Diferența
este deosebit de mare în Bulgaria, Estonia, Olanda și Suedia. Aceasta este, de asemenea, cazul în
Belgia (Comunitatea flamandă și Comunitatea Germanofonă), în care contactul elevilor cu limba
engleză este chiar mai frecvent decât cu limba franceză, una dintre cele trei limbi de stat ale țării. Doar
în Grecia și Malta, elevii sunt expuși la a doua limbă evaluată (limba franceză și, respectiv, limba
italiană), prin intermediul surselor mass-media diferite, relativ mai des decât în alte state.
Mai mult decât atât, este interesant de observat că expunerea elevilor la limba engleză este în general
mai mare statele europene relativ mai mici. Probabil, sursele mass-media din aceste state nu oferă
atât de des traduceri în limbile lor naționale decât în alte state mai mari, precum Spania, Franța și
Polonia.
104
Figura E2: Frecvența expunerii la cele două limbi străine evaluate prin intermediul diferitelor surse
mass-media, 2010/11
De câteva ori pe
săptămână
De câteva ori pe lună
Aproximativ o dată
pe lună
De câteva ori pe an
Niciodatăr
Prima Limbă Străină Evaluată
EU
Prima limbă străină țintă 1.68
A doua limbă străină țintă 2 0.67
BE fr BE de BE nl
1.52 1.04 0.70
0.53 1.24 2.26
BG
2.27
0.79
EE
2.60
0.82
A doua Limbă Străină Evaluată
EL
2.37
1.78
ES
1.47
0.63
FR
1.32
0.43
MT
2.95
1.46
NL
2.36
0.49
PL
1.80
0.60
PT
2.34
0.90
SI
2.63
1.01
SE
2.68
0.45
HR
2.41
0.84
Sursa: ESLC 2011.
Note explicative
Indicatorul are la bază răspunsurile oferite de elevi la întrebarea numărul 31 din cadrul Chestionarului ESLC adresat elevilor.
Acest indicator corespunde mediei tuturor scorurilor respondenților. Rezultatele au fost calculate prin însumarea valorilor de pe
o scală de cinci puncte (0-4), valoare acordată de fiecare respondent pentru fiecare din cele nouă elemente ale întrebării 31,
după care rezultatul a fost împărțit la nouă. Aceste cinci niveluri, corespund categoriilor "Niciodată", "De câteva ori pe an",
"Aproximativ o dată pe lună", "De câteva ori pe lună" și "De câteva ori pe săptămână". Astfel, un indice de 2 înseamnă că, în
medie, elevii spun că au contact cu limbile evaluate aproximativ o dată pe lună. Media statelor membre UE corespunde mediei
ponderate a statelor ESLC participante, pentru care sunt disponibile date.
Prima limbă evaluată a fost limba engleză, în aproape toate statele participante, cu excepția Belgiei (comunitățile flamandă și
germană), unde e vorba de limba franceză.
A doua limbă evaluată a fost limba germană în Belgia (Comunitatea Franceză), Bulgaria, Estonia, Olanda, Polonia, Slovenia și
Croația; limba engleză în Belgia (Comunitatea flamandă și germanofonă); limba Franceză în Grecia, Spania și Portugalia, limba
spaniolă în Franța și Suedia și limba Italiană în Malta. În funcție de fiecare stat, elevii din eșantion au fost fie elevi ce studiază în
ultimul an de ISCED 2 sau elevi ce studiază în al doilea an de ISCED 3. Media statelor membre UE corespunde cu media
ponderată a statelor participante la ESLC,pentru care sunt disponibile date.
Atunci când se analizează diferențele dintre cele două limbi evaluate, valorile sunt semnificative din punct de vedere statistic
(p<.05) în toate cazurile.
ÎN TIMPUL ORELOR DE CURS ELEVII VORBESC LIMBA STRĂINĂ ȚINTĂ MULT MAI RAR
DECÂT CADRELE DIDACTICE CARE O PREDAU
Folosirea limbii țintă în sala de clasă a reprezentat tema principală de discuție în numeroase studii de
cercetare în domeniul predării limbilor străine. Sondajul European al Competențelor Lingvistice (ESLC) a
subliniat că o mai mare utilizare a limbii țintă în lecții de către profesori și elevi este relaționată în mod
pozitiv cu obținerea unor rezultate mult mai performate la testări (Comisia Europeană/SurveyLang, 2012).
Analiza răspunsurilor elevilor arată că utilizarea primei limbi evaluate de către profesori și elevi în
timpul orelor de studiu variază între statele europene. Atunci când participă la clasă, există o tendință
comună pentru ca elevii să utilizeze limba țintă mult mai rar decât profesorii lor. În unele state,
diferența între folosirea limbii de către profesori și folosirea ei de către elevi este semnificativ mai
mare. Acesta este cazul în Belgia (Comunitatea Germanofonă), Spania și Malta. Această diferență
este destul de mică în Estonia, Franța, Olanda, Slovenia și Suedia.
În medie, conform elevilor din statele participante, profesorii lor comunică în limba țintă destul de
frecvent. Două sisteme de învățământ ies în evidență, și anume Belgia (Comunitatea Germanofonă) și
105
Malta, cazuri în care prima limbă evaluată este utilizată cel mai des. În aceste două sisteme de
învățământ, limba testată (limba franceză și respectiv limba engleză) sunt drept limbi de instrucție de
la o vârstă foarte fragedă.
Elevii europeni susțin că utilizează limba țintă pentru a comunica cu cadrele didactice sau cu alți elevi
câteodată. Cu toate acestea, se evidențiază două state: Belgia (Comunitatea Flamandă), caz în care
limba țintă este mai frecvent utilizată de către elevi în clasă, și Suedia, unde este folosită mai des
decât în alte state.
În cele din urmă, în unele state profesorii folosesc limba țintă destul de des (peste media europeană),
elevii, de asemenea, fac acest lucru. Acest lucru este special cazul în Franța și Suedia.
Figura E3: Frecvența utilizării de către cadrele didactice a limbii străine predate în sala de clasă,
2010/11
Întotdeauna
Uzual
Câteodată
Aproape niciodată
Niciodată
Cadre didactice
Cadre didactice
Elevi
EU
2.61
1.98
BE fr BE de BE nl
2.78 3.11 2.46
2.15 2.24 1.35
BG
2.62
2.02
EE
2.58
2.17
EL
2.63
1.80
ES
2.60
1.74
Elevi
FR
2.84
2.37
MT
3.22
2.28
NL
1.94
1.52
PL
2.31
1.62
PT
2.73
1.91
SI
2.39
2.08
SE
2.83
2.51
HR
2.78
2.16
Sursa: ESLC 2011.
Note explicative
Indicatorul are la bază răspunsurile oferite de elevi la întrebările numărul 49 și 50 din cadrul Chestionarului ESLC
adresat elevilor. Acest indicator corespunde mediei tuturor scorurilor respondenților Rezultatele au fost calculate prin
însumarea valorilor de pe o scală de cinci puncte (0-4), valoare acordată de fiecare respondent pentru fiecare din cele
două elemente ale întrebării 49 (trei elemente ale întrebării 50), după care rezultatul a fost împărțit la doi. Aceste cinci
niveluri, corespund categoriilor: „Întotdeauna”, „Uzual”, „Câteodată”, „Aproape niciodată”, „Niciodată”. Astfel, un indice
de 2 înseamnă că, în medie, elevii spun că atât ei cât și profesorii vorbesc limba evaluată câteodată, în sala de clasă.
Media statelor membre UE corespunde mediei ponderate a statelor ESLC participante, pentru care sunt disponibile date
Prima limbă evaluată a fost Limba Engleză, în aproape toate statele participante, cu excepția Belgiei (comunitățile
În funcție de fiecare stat, elevii din eșantion au fost fie elevi ce studiază în ultimul an de ISCED 2 sau elevi ce studiază în
al doilea an de ISCED 3.
106
CONFORM MAJORITĂȚII ELEVILOR, MIJLOACELE LEGATE DE TEHNOLOGIA
INFORMAȚIEI ȘI A COMUNICĂRII (TIC) NU SUNT UTILIZATE ÎN MOD REGULAT ÎN
TIMPUL ORELOR DE CURS DIN MAJORITATEA STATELOR
În majoritatea statelor participante la sondajul ESLC din 2011 și pentru care sunt disponibile date, procentul
elevilor care declară că folosesc în mod regulat TIC (de exemplu, surse internet, programe pe calculator
sau lecții în laborator) în timpul lecțiilor de limbă străină nu atinge 20%. Olanda și, într-o măsură mai mică,
Slovenia relevă procente mai mari, cel puțin pentru două din cele trei tehnologii menționate.
Când aceste trei noi tehnologii sunt comparate, internetul este cel care, conform elevilor, este cel mai
utilizat în mod regulat (18,4% în medie în statele participante). Cu toate acestea, diferențele în
utilizarea internetului între state sunt destul de substanțiale: cele mai mici procente se regăsesc în
Belgia (Comunitatea Franceză și Comunitatea Germanofonă), respectiv, cu 3,3% și 4%, iar cea mai
mare în Olanda, cu 43,4%.
În majoritatea statelor, nu există diferențe majore referitoare la procentul de elevi care spun că
folosesc internetul în mod regulat și cei care spun că programele pentru calculator sunt folosite în mod
regulat, cu excepția Estoniei, Olandei și Suediei. În medie, în statele participante, acest procent
ajunge la 16,2%. Procentul de elevi care spun ca participă destul de regulat la lecții de laborator într-o
limbă străină este în general mai mic. Acesta fiind mai mic sau egal cu 10% în toate statele, cu
excepția Greciei (15,6%) și Olandei (12,3%).
Figura E4: Procentul elevilor ce declară că diverse mijloacele din tehnologia informației și a
comunicării sunt utilizate în mod regulat în procesul didactic, 2010/11
Internetul
Programele informatice
EU BE fr BE nl BE de BG
Laboratoare pentru studiul limbilor străine
NL
PL
PT
18.4
3.3
10.5
4.0
17.9 27.2 19.7 21.9 15.3 13.9 43.4
7.3
21.2 27.9 30.1 13.7
16.2
Laboratoare pentru studiul limbilor străine 8.1
3.6
10.5
3.2
15.6 16.4 19.1 20.3 14.4 14.0 31.5
7.7
17.9 26.0 20.2 12.0
6.2
3.6
3.8
8.4
5.4
8.1
Internetul
Programele informatice
EE
7.3
EL
15.6
ES
9.3
FR
7.4
MT
10.5 12.3
SI
10.0
SE
7.8
HR
6.0
Sursa: ESLC 2011.
Note explicative
elevilor. Categoria „În mod regulat” corespune a două dintre cele cinci opțiuni, adică „De câteva ori pe lună” și „Aproape
la fiecare lecție”. Studiul unei limbi străine se referă la Limba Engleză cu excepția Belgiei (comunitățile flamandă și
germană), unde e vorba de limba franceză. Media statelor membre UE corespunde mediei ponderate a statelor ESLC
participante, pentru care sunt disponibile date
Prima limbă evaluată a fost limba engleză, în aproape toate statele participante, cu excepția Belgiei (comunitățile
107
MAI PUȚIN DE O TREIME DINTRE ELEVI AU PARTICIPAT RECENT LA ACTIVITĂȚI
EXTRA-CURRICULARE LEGATE DE STUDIUL LIMBILOR STRĂINE
Mobilitățile acordate elevilor și schimburile interculturale sunt unele dintre elementele centrale ale
politicii educaționale moderne, în special cu privire la obținerea unor competențe de limbă străină.
Integrarea acestor activități de învățare în afara contextului tradițional oferă sens practicii de a vorbi
limbi străine, prezintă noi oportunități de învățare, contribuie la experiențe interculturale pentru elevi,
precum și sporește gradul de conștientizare a altor limbi străine și culturi.
Figura E5: Procentul elevilor ce în ultimii trei ani au participat la activități școlarelegate de învățarea
unei limbi străine, 2010/11
Proiecte de colaborare cu școli din străinătate
Călătorii și excursii
EU BE fr BE de BE nl BG EE EL ES FR MT NL PL PT SI SE HR
Proiecte de colaborare cu școli din străinătate 24.3 23.0 17.5 24.6 25.0 18.5 22.8 31.2 27.4 31.1 24.0 9.0 17.7 42.3 25.7 14.7
Călătorii și excursii
28.1 38.5 35.3 29.9 19.5 34.5 26.6 33.2 32.9 30.4 38.5 13.8 14.8 29.4 13.2 20.1
Sursa: ESLC 2011.
Note explicative
elevilor. În figură este reprezentat procentul elevilor ce au declarat că în ultimii trei ani au participat deja la una dintre
activitățile de învățare a unei limbi străine mai sus menționate. Media statelor membre UE corespunde mediei ponderate
a statelor ESLC participante, pentru care sunt disponibile date
Respondenții din fiecare stat au fost elevii ce studiază prima limbă evaluată. Aceasta a fost Limba Engleză, în aproape
toate statele participante, cu excepția Belgiei (comunitățile flamandă și germană), unde e vorba de limba franceză.
La nivelul școlii, mobilitatea și comunicarea interculturală pot fi introduse în activități extra-curriculare
legate de învățarea limbilor străine în diferite moduri. Sondajul European al Competențelor Lingvistice
(ESLC) a acoperit participarea elevilor în cadrul unor proiecte de colaborare cu școli din străinătate în
anul școlar 2011, precum și excursii în interes de învățarea unor limbi străine. În medie, în statele
participante, în jur de 25% dintre elevi au participat recent la aceste tipuri de activități extra-curriculare
legate de învățarea limbilor străine. În Spania și Malta, participarea este destul de mare: peste 30%
dintre elevi susțin că au luat parte la astfel de activități. În schimb, în Polonia și Portugalia, mai puțin
de 18% au profitat de aceste oportunități.
Potrivit elevilor, aceștia participă în general mai des în excursii și călătorii referitoare la învățarea
limbilor străine decât colaborează la diferite proiecte cu școli din străinătate. Diferența este deosebit
108
de mare în Belgia (Comunitatea Germanofonă), Estonia și Olanda. În primul stat menționat, de
exemplu, 35% din elevi susțin că au participat la excursii și călătorii în timp ce doar 17% au luat parte
la proiecte în colaborare cu școli din alte state. În schimb, în Bulgaria, Slovenia și Suedia, elevii au
participat recent de mai multe ori în proiecte de colaborare cu o școală din străinătate. De exemplu, în
Slovenia, numărul de elevi care a luat parte la astfel de proiecte pe parcursul ultimilor trei ani
depășește 40%.
SE EVIDENȚIAZĂ DOUĂ MODELE PRINCIPALE DE SPRIJIN PENTRU COPIII
IMIGRANȚILOR PENTRU ÎNVĂȚAREA LIMBII DE INSTRUIRE CA A DOUA LIMBĂ
Pentru a sprijini integrarea copiilor imigranți în sistemul de învățământ, în special în scopul învățării
limbii de instruire ca a doua limbă, majoritatea statelor europene urmează dispoziții speciale pentru a
satisface nevoile specifice acestor elevi. Numai Turcia nu oferă o astfel de asistență în timpul
învățământului obligatoriu, în timp ce în Grecia recomandările oficiale cu privire la sprijinul lingvistic
pentru copiii imigranți se aplică numai în cadrul învățământului primar.
Modelul dominant de sprijin pentru copiii imigranților în scopul învățării limbii de instruire ca a doua
limbă este integrarea directă în clase obișnuite, dar cu suport lingvistic suplimentar. Cu toate acestea,
în aproape jumătate din statele analizate, acest model există în combinație cu un al doilea model, care
implică crearea unor grupuri sau clase separate pentru copiii imigranților, pentru o perioadă limitată.
Germania și România sunt singurele state care urmează modelul din urmă, folosindu-l de-a lungul
întregii perioade de învățământ obligatoriu tip full-time.
Deși predominantă la ambele niveluri de învățământ, integrarea directă cu sprijin suplimentar în limba
de instruire este ușor mai frecventă în cadrul învățământului primar. În Belgia (Comunitatea
Flamandă) și Luxemburg, este înlocuită la nivel secundar inferior de modelul unor clase sau grupe
separate. În Irlanda, unde ambele modele sunt utilizate la nivel primar, preferința în cadrul nivelului
secundar inferior este, de asemenea, pentru formarea unor clase separate.
În unele state, autoritățile regionale, locale sau școlare au dreptul să folosească autonomia lor, în
scopul de a decide cu privire la cele mai bune modalități de a satisface nevoile și circumstanțele locale
ca, de exemplu, în Spania, Olanda și Regatul Unit al Marii Britanii. Din acest motiv, chiar dacă modelul
de integrare directă predomină în Regatul Unit al Marii Britanii, acesta nu poate fi considerat ca fiind
singurul model de sprijin pentru copiii imigranților în scopul învățării Limbii engleze ca a doua limbă
străină.
109
Figura E6: Modele de implementare a învățării limbii de predare ca a doua limbă străină, pentru copiii
imigranți în cadrul învățământului primar și inferior secundar, 2011/11
Numai ISCED 2
Integrarea direct cu suport de învățare a limbii străine
Grupuri/ clase separate (programe speciale de
învățare a limbii străine)
Nu există măsuri oficiale
Sursa: Eurydice.
Note explicative
Sunt incluse numai tipurile de sprijin prevăzute în documente oficiale emise de autoritățile centrale (sau de nivel
superior) în domeniul învățământului.
Nu sunt incluse: măsurile de sprijin pentru copiii imigranți în scopul învățării limbii lor materne, lecțiile suplimentare în
afara orarului și facilitățile oferite de centre pentru solicitanții de azil oficial.
Integrarea directă cu suport de învățare a limbii străine le oferă copiilor imigranți posibilitatea de a se alături unei
clase normală pentru vârsta lor (sau o clasă mai mică, în funcție de circumstanțe), în învățământ. Aceștia urmează
programa școlară obișnuită, destinată tuturor elevilor, dar sprijin lingvistic este oferit în mod individual pentru fiecare elev
imigrant în timpul orelor normale de curs.
Grupuri / clase separate (programe speciale de învățare a limbii străine) pot fi formate pentru elevii imigranți care
învață limba de predare ca a doua limbă. Acești elevi sunt grupați separat de colegii lor pentru o perioadă limitată de
timp (variind de la câteva săptămâni până la unul sau doi ani de școală), astfel încât acestea să poată beneficia de
școlarizare special adaptată la nevoile lor, cu scopul eventualei integrări în clase obișnuite. Cu toate acestea, ei pot
începe participarea la unele lecții din clasele obișnuite, de îndată ce aceștia sunt considerați pregătiți.
Copiii imigranți: Copiii care merg la școală într-un alt stat decât țara lor de origine, sau din țara de origine a părinților
sau bunicilor lor. Acești termeni de referință cuprind mai multe situații distincte din punct de vedere, inclusiv cele de
refugiați, solicitanți de azil, copii ale lucrătorilor imigranți, copii ale resortisanților terțelor state cu statut rezidențial pe
termen lung, copiii lucrătorilor din țări terțe care nu sunt rezidenți pe termen lung, pentru copii care sunt neregulat
rezidenți și copii de origine imigrantă, care nu beneficiază în mod necesar de prevederile legale referitoare la educație.
Această definiție nu ține cont de minorități lingvistice care s-au stabilit în țară de două generații precedente.
Cehia: Școlile nu sunt obligate să ofere asistență cu învățarea limbii cehe pentru studenții din statele non-UE, integrate
în clasele normale, dar, în practică, este oferit sprijin special. Pentru studenții din UE, autoritățile regionale organizează
cursuri de limbă pregătitoare, oferite în mod gratuit.
Austria: Doar în cazuri rare, și cu acordul autorității competente, este posibilă înființarea unor clase speciale pentru
elevii care sunt nou-veniți în țară.
110
SECȚIUNEA II – TIMPUL DE STUDIU ȘI DIMENSIUNEA CLASELOR
TIMPUL DE PREDARE ANUAL AL LIMBILOR STRĂINE CREȘTE ÎN MOD SEMNIFICATIV
DE LA ÎNCEPUTUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI SECUNDAR INFERIOR ÎN MAJORITATEA
STATELOR
În aproximativ două treimi din statele europene, autoritățile din domeniul educației au emis recomandări
centrale cu privire la timpul de predare pentru clasele în care este prevăzută predarea limbilor străine în
cadrul învățământului obligatoriu tip full-time. În șase state, cu toate acestea, școlile se bucură de o
oarecare autonomie în a decide cu privire la repartizarea timpului de predare pentru limbi străine: în
Estonia, Polonia, Finlanda, Islanda și Norvegia, timpul recomandat de predare este stabilit pentru fiecare
ciclu de învățământ în parte, în timp ce în Suedia, o cifră globală este recomandată pe toată perioada
învățământului obligatoriu. În Belgia (Comunitatea Flamandă), Olanda și Regatul Unit al Marii Britanii,
recomandările oficiale cu privire la timpul de predare se aplică la toate disciplinele tratate în mod cumulat
din cadrul programei școlare, în consecință, școlile au libertatea de a decide cum să aloce timpul
individual de predare a disciplinelor, în funcție de circumstanțele lor specifice.
În cazul în care predarea primei limbi străine începe mai devreme (a se consulta Figura B1), timpul de
predare dedicat acesteia în primii ani este de multe ori mai redus decât în statele în care predarea
începe într-o etapă ulterioară. Într-adevăr, în mai multe state (de exemplu, Bulgaria, Spania, Franța,
Italia, Lituania, Liechtenstein și Croația), în cazul în care predarea primei limbi străine începe din clasa
întâi sau a doua timpul de studiu în primul an de predare variază între 29 și 54 ore pe an. În cazul în
care prima limbă străină este introdus în clasa a patra sau a cincea (de exemplu, în Belgia
(Comunitatea Franceză), Danemarca, Cipru, Ungaria, Portugalia, Slovenia și Turcia), totalul anual al
timpului de predare variază între 47 și 83 de ore în cursul primului an de predare.
În Belgia (Comunitatea Germanofonă), Luxemburg și Malta, cu toate acestea, învățarea unei limbi
străine începe foarte devreme, cu niveluri de ore predate foarte ridicate. În aceste state, prima limbă
străină studiată de elevi devine rapid limba de predare. Prin urmare, ei au nevoie să dobândească un
nivel ridicat de competențe lingvistice într-un mod rapid, în scopul de a le fi predate în mod eficient
discipline non lingvistice în prima lor limbă străină. În Luxemburg, a doua limbă străină, care este
introdusă în clasa a doua, devine, de asemenea, o limbă de predare.
Note explicative (Figura E7)
Figura prezintă numărul minim de ore exacte (60 minute) dedicat predării obligatorie a tuturor limbilor străine în
învățământul general obligatoriu tip full-time pe baza recomandărilor referitoare la valorile minime naționale în programă
pentru anul de referință indicat. Pentru mai multe detalii cu privire la timpul minim anual predat, alocat separat pentru
prima și alte limbi străine și de asemenea pentru metodele detaliate de calcul, a se consulta lucrarea: Timpul de predare
anual recomandat în învățământul obligatoriu tip full-time în Europa, 2010/11 (EACEA/Eurydice, 2011).
Învățământul general obligatoriu full-time se termină în mod normal, la finalizarea ciclului învățământului secundar
inferior (ISCED nivel 2) sau structura unică (nivelurile ISCED 1 și 2), cu excepția următoarelor state: Belgia, Bulgaria,
Franța, Italia, Ungaria, Olanda (VWO și HAVO), Slovacia, și Marea Britanie (Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord), în
cazul în care unele părți sau toate la nivelul ISCED 3 pot face parte din învățământul general obligatoriu full-time. Pentru
mai multe informații, a se consulta lucrarea: Structura Sistemelor Educaționale Europene (EACEA/Eurydice, 2010).
Numărul claselor din învățământul general obligatoriu full-time corespund diferitelor vârste ale elevilor, în funcție de stat.
Pentru informații cu privire la corespondența dintre vârsta teoretică a elevilor și clasele în care studiază, a se consulta
studiul: Structura Sistemelor Educaționale Europene (EACEA/Eurydice, 2010).
Pentru o definiție a conceptului de „alocare flexibilă a timpului”, a se consulta secțiunea: Glosar, Bază de date
111
Figura E7: Timpul minim anual recomandat pentru predarea limbilor străine, drept discipline
obligatorii în cadrul învățământul obligatoriu general obligatoriu, tip full-time, 2010/11
Belgia–
Comunitatea Franceză
Belgia – Comunitatea
Germanofonă
Belgia –
Comunitatea Flamandă
Bulgaria
Cehia
Danemarca
Germania
Germania
Germania
Estonia
Irlanda
Grecia
Spania
Franța
Italia
Cipru
Letonia
Lituania
Luxemburg
Ungaria
Malta
Olanda
Austria Volksschule +
Austria Volksschule +
ZŠ/G - FEP BE
Grundschule + Realschule

Alocare a timpului
flexibilă
Grundschule + Gimnaziu
Allgemeinbildende Höhere Schule
Numărul de ore recomandat în
scopul distribuirii lor pe parcursul
anumitor ani școlari
Axa orizontală:
Grundschule + Hauptschule
Numărul de ore per an școlar
112
n:
Învățământul general
obligatoriu tip full-time
Axa verticală:
Hauptschule + Polytechnische Schule

Numărul clasei
Nu există limbi
străine drept
discipline obligatorii
Polonia
Portugalia
România
Slovacia
Finlanda
Suedia
Regatul Unit al Marii Britanii –
Anglia
Țara Galilor
Irlanda de Nord
Scoția
Liechtenstein
Liechtenstein
Liechtenstein
Croația
Turcia
Islanda
Norvegia

Alocare a
timpului flexibilă
Școala Primară + Gimnaziu
Slovenia
Școala Primară + Oberschule
obligatoriu tip full-time
Numărul de ore recomandat în scopul distribuirii
lor pe parcursul anumitor ani școlari
n
Axa orizontală:
Axa verticală:
Numărul de ore per an școlar
Școala Primară + Realschule

Nu există limbi străine drept
discipline obligatorii
Numărul clasei
Sursa: Eurydice.
Belgia (BE fr): Datele prezentate se referă doar la Comunitatea Francofonă din Valonia (a se consulta Figura B2).
Cehia: FEP BE se referă la Programul-Cadru Educațional pentru Educația de Bază.
Franța: A doua limbă străină din clasa a noua nu este obligatorie pentru 5,5% dintre elevi care urmează un curs de
inducție profesional (Découverte professionnelle).
Austria: În primii doi ani de învățământ primar, limbile străine sunt obligatorii și sunt predate prin intermediul CLIL, 30 de
ore anuale de predare sunt alocate în acest scop. În această figură, datele pentru Allgemeinbildende Höhere Schule
(AHS), acoperă-ciclul de învățământ Realgymnasium din AHS. În tipul Gimnaziului din AHS, timpul anual de predare a
limbilor străine în clasele a șaptea, a opta și a noua este de 240, 180 și respectiv 270 ore.
Slovacia: Întreaga durată a predării indicată este de opt ani, deși aceasta nu este pusă în aplicare integral în clasa a
patra din învățământul primar sau în clasele 8 și 9 din învățământul secundar inferior.
Liechtenstein: În primul an de învățământ primar, limbile străine sunt predate prin intermediul metodei CLIL; 29 ore
anuale de predare sunt alocate în acest scop.
113
În statele în care elevii studiază o singură limbă străină ca disciplină obligatorie, numărul anual de ore
predate per disciplină crește, în general, pe măsură ce elevii înaintează în învățământ, acest lucru se
întâmplă în Belgia (Comunitatea Franceză), Danemarca, Spania, Liechtenstein (Oberschule), Croația și
Turcia. Aceste ore anuale depășesc rar numărul de 120 în ultimul an de învățământ obligatoriu tip full-time.
În statele în care elevii studiază două limbi străine drept discipline obligatorii, timpul de predare al
limbilor străine crește, și, uneori, în mod semnificativ, astfel, cu introducerea celei de-a doua limbă
străină (a se consulta Figura B1). Acesta este cazul în Grecia, Franța, Cipru, Italia, Letonia, Ungaria,
Malta, România și Portugalia. De exemplu, de îndată ce începe predarea celei de-a a doua limbi
străine, timpul anual recomandat pentru studiul limbilor străine este dublat în Franța, Cipru și
România. Numărul de ore alocate pentru două limbi străine variază semnificativ de la un stat la altul,
începând cu 90 ore în Grecia, până la 234 în Liechtenstein (Realschule).
Este de remarcat faptul că, în unele state, în care o singură limbă străină este obligatorie, valoarea
anuală a timpului alocat poate depăși suma anuală a timpului necesar studiului a două limbi străine, în
alte state. De exemplu, în ultimul an de învățământ obligatoriu tip full-time (clasa a 9-a), 117 ore
anuale sunt alocate pentru o limbă străină în Liechtenstein (Oberschule), în timpc ce în Grecia, sunt
alocate doar 90 de ore pentru studiul celor două limbi străine.
Așa cum era de așteptat, în cele câteva state în care elevii trebuie să învețe trei limbi străine la un
moment dat pe parcursul învățământului obligatoriu tip full-time, suma anuală a timpului dedicat predării
limbilor străine este cel mai ridicat. Acesta este cazul, în Luxemburg, în care toți elevii de clasa a 9-a
trebuie să învețe limba germană, limba franceză și limba engleză. În Germania și Liechtenstein, doar
elevii care au participat în cadrul învățământului tip Gymnasium trebuie să studieze trei limbi străine: în
clasa a opta, acestor limbi le sunt alocate 310 ore, respectiv 322 de ore pe an.
ÎN GENERAL, ÎN ULTIMII ANI AU FOST INTRODUSE NUMAI MODIFICĂRI MINORE ÎN
CEEA CE PRIVEȘTE TIMPUL DE PREDARE RECOMANDAT PENTRU LIMBILE STRĂINE
În ultimul deceniu, atât în cadrul învățământului primar cât și în cadrul celui general secundar
obligatoriu tip full-time, în cazul în care există recomandări cu privire la timpul de studiu a limbilor
străine obligatorii, diferențele dintre state rămân semnificative.
În 2010/11, în învățământul primar, media timpului de studiu minim dedicat studiului limbilor străine pe
an teoretic variază între 20-27 de ore din Belgia (Comunitatea Franceză), Cipru, Ungaria, Portugalia și
Slovacia, și 70-79 de ore în Grecia și Italia. La nivel secundar, cifrele variază între 53 în Suedia și 244
în Germania (Gymnasium).
Luxemburg și Malta dețin cel mai mare număr recomandat de ore de predare de limbi străine din
cauza unor situații specifice lingvistice, Luxemburg recomandă 408 ore de studiu în învățământul
primar și 423 în învățământul secundar, în timp ce în Malta cifrele sunt 127 și respectiv 199.
Între 2006/07 și 2010/11, majoritatea statelor europene au modificat într-o măsură foarte mică
numărul anual recomandat studiului orelor de limbi străine în învățământul primar și / sau secundar. În
general, aceste schimbări nu sunt direct legate de organizarea predării limbilor străine, ci de fluctuațiile
în numărul de zile școlare (de exemplu, Cehia, Letonia, Ungaria și Malta) sau de schimbări structurale
semnificative în sistemele de educație (de exemplu, Danemarca, Italia și Portugalia). În câteva state
(de exemplu, Belgia (Comunitatea Franceză), Estonia, Austria, Finlanda și Suedia), timpul recomandat
învățat a rămas neschimbat, la ambele niveluri.
Cu toate acestea, unele state au introdus modificări semnificative ale timpului de predare dedicat
limbilor străine, care provin dintr-o modificare a regimurilor de predare a limbilor străine (a se consulta
Figurile B1 și B2). Astfel, Polonia, Liechtenstein și Islanda au alocat un număr mai mare de ore de
114
predare destinate limbilor străine în învățământul primar și secundar. Această creștere este direct
legată de reformele care au extins învățarea obligatorie a limbilor străine în aceste state (a se consulta
Figura B2). În alte câteva state, se observă tendințe de creștere, însă numai la un anumit nivel de
învățământ. De exemplu, Lituania și Turcia s-au dedicat mai mult în scopul predării limbilor străine la
nivel primar, în timp ce Belgia (Comunitatea Germanofonă), Germania (Gymnasium și Realschule) și
Slovenia s-a stabilit un timp de studiu mai mare doar pentru învățământul secundar general.
Valoarea anuală a timpului de studiu a limbilor străine a fost redus în mod semnificativ numai în
Bulgaria, în cadrul învățământul secundar. Această scădere se datorează finalizării unui proiect pilot
(1997-2007), care a introdus predarea unei a doua limbi străine obligatorii timp de cinci ani, începând
de la clasa a cincea (la vârsta de 11 ani). În prezent, cea de a doua limbă străină este obligatorie doar
în clasa a noua (la vârsta de 15 ani).
Figura E8: Evoluția numărului minim recomandat de ore de predare a unei limbi obligatorie străine
într-un an teoretic în învățământul secundar general obligatoriu primar tip full-time, 2006/07 și
2010/11
Învățământul primar
Învățământul general obligatoru secundar tip full-time

Disciplină obligatorie cu alocare flexibilă a timpului  Nu există limbă străină obligatorie
Sursa: Eurydice.
Note explicative
Figura prezintă numărul minim de ore exacte (60 minute) dedicat predării obligatorie a tuturor limbilor străine în
învățământul general obligatoriu tip full-time pe baza recomandărilor referitoare la valorile minime naționale în programă
pentru anul de referință indicat. Pentru mai multe detalii cu privire la metodele de calcul, a se consulta lucrarea: Timpul
de predare anual recomandat în învățământul obligatoriu tip full-time în Europa, 2010/11 (EACEA/Eurydice, 2011).
Pentru a obține un an de școlarizare teoretic, sarcina de predare totală denominată în ore pentru învățământul secundar
obligatoriu primar tip full-time a fost împărțită la numărul de ani corespunzător duratei pentru fiecare nivel de învățământ.
115
Pentru o definiție a conceptului de „flexibilitate a timpului”, a se consulta secțiunea: Glosar, Bază de date statistice și
Bibliografie.
secundar obligatoriu
tip full-time
2010/11 2006/07 2010/11
Învățământul
primar
2006/07
2006/07
2010/11
BE fr
20
20
121
121
NL


BE de
121
121
142
182
AT - Volkschule
15
15
BE nl




BG
41
41
175
CZ
52
53
DK
50
43
DE - Grundschule
28
28
secundar obligatoriu
tip full-time
2006/07
2010/11


AT - AHS
120
120
88
AT - Hauptschule & PTS
102
102
87
88
PL
36
61
81
113
90
90
PT
27
27
144
105
RO
29
30
116
118
39
39
88
136
DE - Gymnasium
179
244
SI
DE - Hauptschule
124
105
SK

21
105
109
DE - Realschule
118
183
FI
38
38
133
133
158
158
SE
53
53
53
53
EE
66
66
IE




UK-ENG/WLS/NIR




EL
72
70
98
98
UK-SCT




ES
57
64
113
105
FR
40
43
176
176
IS
31
38
168
187
IT
79
79
165
139
LI - Primarschule
30
41
CY
24
23
124
120
LI - Gymnasium
180
197
LV
54
54
143
141
LI - Oberschule
113
110
LT
10
36
115
122
LI - Realschule
165
161
LU
396
408
479
423
NO
47
52
76
151
113
115
MT – Liceul
216
199
HR
:
53
:
79
MT – Secundar
216
199
TR
19
29
96
96
HU
20
21
MT – Primar
132
127

Disciplină obligatorie cu alocare flexibilă a
timpului

Nu există limbă străină drept disciplină
obligatorie
:
Nu există date
disponibile
Sursa: Eurydice.
Belgia (BE fr), Franța, Austria și Liechtenstein: A se consulta Figura E7.
Belgia (BE de): Ediția precedentă (EACEA/Eurydice, 2008) a făcut distincția între școli din sectorul public și școli private
subvenționate din învățământul secundar. Valoarea reală arată timpul alocat predării limbilor străine, pe an teoretic în școlile din
sectorul public pentru 2006/07, în timp ce timpul alocat predării limbilor străine în școli private subvenționate a fost de 162 de
ore pe an teoretic, atât în învățământul primar cât și în cel secundar general tip full-time.
Danemarca: Între 2006/07 și 2010/11, timpul recomandat de predare nu a fost modificat. Scăderea numărului de ore predate în
învățământul primar se datorează faptului că anul preprimar școlar în timpul Folkeskole a devenit obligatoriu.
Italia: Între 2006/07 și 2010/11, timpul recomandat de predare nu a fost modificat. Scăderea timpului de predare se datorează
extinderii învățământului secundar general obligatoriu tip full-time, de la trei la cinci ani.
Portugalia: Între 2006/07 și 2010/11, timpul recomandat de predare nu a fost modificat. Scăderea se datorează faptului că
învățământul secundar general obligatoriu tip full-time a fost extins de la trei la șase ani, dar învățarea limbilor străine nu este
obligatorie de-a lungul acestor ani suplimentari de școlarizare.
România: Ediția precedentă (EACEA/Eurydice, 2008) a făcut distincția între ciclul de învățământ tip Gimnaziu + Liceu și
Gimnaziu + Şcoala de arte şi meserii în cadrul învățământului secundar. Valoarea reală reflectă numărul de ore per an teoretic
în cadrul învățământului secundar gimnazial în timp ce timpul de predare din Gimnaziu + Şcoala de arte şi meserii a fost de 97
de ore pe an teoretic în învățământul secundar.
Suedia: Timpul de predare pentru limbile străine este alocat pentru tot ciclul de învățământ general obligatoriu tip full-time (a se
Turcia: Deși în mod oficial nu există nivelul ISCED 2 în sistemul de învățământ turc, în scopul comparației cu alte statele,
clasele 1-5 pot fi tratate ca nivelul ISCED 1 și clasele 6-8 pot fi tratate ca nivel ISCED 2.
116
STATELE CU CEA MAI LUNGA DURATA DE STUDIU A LIMBILOR STRĂINE NU AU
NEAPĂRAT CEL MAI MARE TIMP DE STUDIU PENTRU ACESTE LIMBI STRĂINE
Cei doi factori care afectează foarte mult predarea limbilor străine sunt numărul minim recomandat de
ore predate și durata în ani de școală în care studiul limbii străine durează (a se consulta Figura B2).
În ceea ce privește prima limbă străină obligatorie, aceste variabile diferă substanțial de la un stat la
altul. Priviți, în paralel, pot duce la formarea unor opinii cu privire la distribuția timpului alocat predării
pentru prima limbă străină obligatorie.
Analizând datele de-a lungul anilor de învățământ obligatoriu se relevă faptul că, deși unele state
predau prima limbă străină pentru același număr de ani, acestea diferă foarte semnificativ în ceea ce
privește valoarea totală a timpului de predare alocat pentru această disciplină. De exemplu, pe
parcursul celor opt ani de studiu în România și Germania, timpul total de predare dedicat primei limbi
străine este de 472 ore în România și 790 în Germania (Realschule). În același mod, peste 10 de ani
de predare a limbilor străine, în cadrul programei oficială în Italia cere un total de 891 ore, pentru
prima limbă în timp ce Norvegia sunt necesare 593 de ore.
În schimb, statele care alocă un timp total similar de predare face acest lucru într-un număr
semnificativ diferit de ani. De exemplu, în șase sisteme de educație, și anume Belgia (Comunitatea
Franceză), Grecia, Letonia, România, Slovenia și Suedia, se recomandă între 472 și 492 de ore de
studiu pentru prima limbă străină și această prevedere durează între cinci și nouă ani.
Unele dintre diferențe provin, de asemenea, din faptul că nu toate statele pun la dispoziție același
număr de limbi și, în acest grafic, este evidențiat doar studiul primei limbi străine obligatorii. Întradevăr, în cazul în care există o singură limbă străină obligatorie ar putea exista mai mult timp
disponibil de studiu în programele școlare respective. De exemplu, în Spania, unde există o singură
limbă străină obligatorie, timp recomandat studiului este de 805 oră pe parcursul a 10 ani. În schimb,
în România, 472 ore de studiu sunt recomandate pentru prima limbă timp de opt ani și 354 ore pentru
a doua limbă timp de peste șase ani.
În Belgia (Comunitatea Germanofonă), Luxemburg și Malta, având în vedere natura plurilingvistică
atât al societăților cât și al sistemelor de educație, orele de studiu alocate sunt cele mai mari din
Europa (a se consulta Figura E7). Programa oficială a acestor aceste trei sisteme de învățământ,
recomandă mai mult de 1 100 de ore într-o perioadă de nouă ani, în Comunitatea Geremanofonă,
timp de 10 ani în Luxemburg și 11 ani în Malta.
În Belgia (Comunitatea Flamandă) și Marea Britanie (Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord),
recomandările oficiale nu definesc numărul de ore necesare pentru predarea limbilor străine, ci doar
numărul de ani în care limbile străine sunt predate. Prin urmare, instituțiile de învățământ din aceste
state sunt libere să aloce orele studiate pentru toate disciplinele, inclusiv limbile străine. În Olanda,
este acordată chiar o mai mare autonomie școlilor, în ceea ce privește alocarea timpului de studiu,
deoarece nu sunt menționate nici numărul de ore studiate, nici durata de ani necesari studiului.
117
Figura E9: Relația dintre timpul minim de predare recomandat pentru prima limbă străină obligatorie
și numărul de ani în care predarea are loc, în timpul învățământului general obligatoriu tip full-time,
2010/11
Numărul de ani în scopul predării primei limbi străine obligatorii
Timpul minim alocat predări primei limbi străine obligatorie (în ore)
Timpul minim alocat predări primei limbi străine obligatorie (în ore)
5
6
7
8
9
10
11
Numărul de ani în scopul predării primei limbi străine obligatorii
Sursa: Eurydice.
BE_fr
BE_de
BE_nl
BG
CZ
DK
DE Grundschule + Gimnaziu(a)
DE Grundschule + Hauptschule (b)
DE Grundschule + Realschule (c)
EE
IE
EL
ES
FR
IT
CY
LV
LT
LU
HU
MT Primar + Liceu (a)
MT Primar + Secundar (b)

Numărul de
ani
Timpul minim
de predare
5
9
10
8
7
7
8
8
8
9

7
10
9
10
6
7
8
10
9
11
11
485
1153

551
617
570
733
741
790
551

473
805
783
891
361
488
540
1893
724
1381
1316
. Disciplină obligatorie cu alocare flexibilă a timpului
Sursa: Eurydice.
118
Numărul
de ani
NL
AT Volksschule + AHS (a)
AT Volksschule + Hauptschule & PTS (b)
PL
PT
RO
SI
SK
FI
SE
UK-ENG/WLS/NIR
UK-SCT

9
9
9
7
8
6
8
7
9
3

Timpul
minim de
predare

570
570
537
579
472
492
627
456
480


IS
LI Primarschule + Gimnaziu (a)
LI Primarschule + Oberschule (b)
LI Primarschule + Realschule (c)
NO
7
8
8
8
10
453
556
644
614
593
HR
TR
8
5
525
432

Nu există limbă străină drept disciplină obligatorie
Pentru mai multe detalii cu privire la metodele de calcul utilizate, a se consulta lucrarea: Timpul de predare anual
recomandat în învățământul obligatoriu tip full-time în Europa, 2010/11 (EACEA/Eurydice, 2011).
Bibliografie.
Belgia (BE fr), Austria, Slovacia și Liechtenstein: a se consulta Figura E7.
Estonia, Finlanda și Suedia: Vârsta la care elevii încep să învețe prima limbă străină obligatorie, variază, însă cea mai
timpurie vârstă posibilă este luată în considerare.
Franța: Cea de-a doua limbă străină în clasa a noua nu este obligatorie pentru 5,5% dintre elevi, care urmează un curs
de inducție profesională (Découverte professionnelle). În clasa a zecea 198 de ore de predare sunt alocate atât pentru
prima cât și pentru a doua limbă străină, școlile având dreptul de a distribui aceste ore între predarea fiecărei limbi
pentru a se potrivi nevoilor lor. În scopul stabilirii unor comparații, acest timp de predare a fost divizat în mod egal între
prima și a doua limbă străină.
PRIMA LIMBĂ STRĂINĂ OCUPĂ ÎN GENERAL CEL MAI IMPORTANT LOC ÎN CADRUL
ORELOR DEDICATE LIMBILOR STRĂINE ÎN PROGRAMELE ȘCOLARE
În marea majoritate a statelor europene, două limbi străine sunt incluse în programa școlară în timpul
învățământului obligatoriu tip full-time. În toate aceste state, cu excepția Estoniei, Greciei, Letoniei,
Luxemburgului și Islandei, a doua limbă străină este introdus la nivelul învățământului secundar. O a
treia limbă străină este obligatorie pentru toți elevii din cadrul învățământului obligatoriu tip full-time
doar în Luxemburg, în timp ce în Germania și Liechtenstein o a treia limbă străină este obligatorie
numai pentru elevii din cadrul Gymnasium (a se consulta Figurile B1 și B4).
În cazul în care două limbi străine sunt predate drept discipline obligatorii, suma totală a timpului
dedicat pentru a doua limbă străină într-un an teoretic este întotdeauna mai mic decât timpul dedicat
primei limbi străine prima. Acest lucru poate fi explicat prin faptul că, în toate statele în cauză,
introducerea celei de a doua limbi străine începe mai târziu și se întinde pe durata a mai puțini ani
comparativ cu prima limbă străină.
În unele state, diferența în ceea ce privește timpul de studiu dintre cele două limbi este foarte mare ca,
de exemplu, în Bulgaria, Italia, Austria (AHS: Realgymnasium) și Polonia. În aceste state, prima limbă
străină începe a fi studiată atunci când elevii au vârste cuprinse între șase și opt ani, în timp ce a doua
limbă este introdusă cu patru sau mai mulți ani mai târziu. În toate aceste state, predarea celei de-a
doua limbi străine în timpul învățământul general obligatoriu full-time durează doar câțiva ani: trei ani
în Italia și Polonia și un an în Bulgaria și Austria.
În schimb, în statele în care predarea a două limbi străine este obligatorie de la o vârstă mai mică
(între 10-11 ani) și, prin urmare, durează cinci sau șase ani, diferența de ore alocate între prima și a
doua limbă este în general mult mai mică. Acesta este cazul, de exemplu, în Germania (Gymnasium),
Estonia, Grecia, România și Islanda, unde orele recomandate pentru a doua limbă reprezintă mai mult
de jumătate din timpul recomandat pentru prima limbă străină.
În Belgia (Comunitatea Germanofonă) și Malta, în cazul în care prima limbă străină este utilizată drept
o limba de predare, diferența de ore de predare alocate pentru prima și a doua limbă străină este
considerabilă. În schimb, în cazul Luxemburgului, unde atât limba germană cât și limba franceză sunt
limbi de instruire, diferența dintre cele două este nesemnificativă. Cu toate acestea, diferența între a
doua și a treia limbă străină este mai mare, deoarece a treia limbă nu este folosită ca limbă de
instruire.
119
Figura E10: Timpul minim recomandat în scopul predării primei, celei de-a doua și celei de-a treia
limbi străine, drept discipline oblogatorii în timpul unei an teoretic din cadrul învățământului general
obligatoriu, 2010/11
Timpul alocat predării:

Primei limbi străine
Celei de-a doua limbi străine
Disciplină obligatorie cu alocare flexibilă a timpului
BE_fr
BE_de
BE_nl
BG
CZ
DK
DE Grundschule + Gimnaziu
DE Grundschule + Hauptschule
DE Grundschule + Realschule
EE
IE
EL
Prima
54
128
A doua
A treia



61
69
57
73
74
79
61
6








51
34



14
53
27





ES
81


FR
78
32

IT
CY
LV
LT
LU
89
40
54
60
189
20
15
29
24
175




49
HU
60
23

MT Primar + Liceu
MT Primar + Secundar
126
120
34
40


42
35

Celei de-a treia limbi străine
Prima
NL
AT Volksschule + AHS
AT Volksschule + Hauptschule & PTS
PL
PT
RO
SI
SK
FI
SE
UK-ENG/WLS/NIR
UK-SCT
A doua


63
63
60
48
47
55
63
51
53
10


A treia















13

19
18
35
17
11
19
IS
LI Primarschule + Gimnaziu
LI Primarschule + Oberschule
LI Primarschule + Realschule
NO
45
62
72
68
59
37
36




HR
TR
66
54




Sursa: Eurydice.
Note explicative
A se consulta Figura E8.
Belgia (BE fr), Austria și Liechtenstein: A se consulta Figura E7.
Franța: A se consulta Figura E9.
120

26

PROCENTUL REFERITOR LA TIMPUL DE STUDIU ALOCAT LIMBILOR STRĂINE ESTE
SEMNIFICATIV MAI MARE ÎN CADRUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI SECUNDAR OBLIGATORIU
În toate statele, cu excepția Luxemburgului, ponderea relativă de timp alocată limbilor străine în raport
cu timpul total de predare este mult mai mare în cadrul învățământului secundar decât în cadrul
învățământului primar. În afară de această tendință generală, variațiile dintre state sunt considerabile
la ambele niveluri. Aceste diferențe pot fi atribuite unor factori structurali, cum ar fi numărul de ani în
învățământul primar cât și cel secundar obligatoriu tip full-time, numărul de limbi obligatorii în
învățământul obligatoriu, precum și vârsta de începere pentru învățarea limbilor străine (a se consulta
Figurile B2 și B3).
În învățământul primar, studiul limbilor străine obligatorii reprezintă aproximativ 10% din timpul total de
predare, cu excepția Estoniei, Grecia și Croației. În Belgia (Comunitatea Germanofonă), Luxemburg și
Malta, aceasta reprezintă 14,3%, 40,5% și respectiv 15,2%, din cauza situației lor specifice cu privire
la limbile străine (a se consulta Figura B2). În unele state sau regiuni din state, și anume Belgia
(Comunitatea Franceză), Cipru, Portugalia și Limba Slovacia, proporția din timpul total de studiu
dedicat predării limbilor străine este chiar mai mic de 3%.
În învățământul secundar, procentul de timp prevăzut pentru studiul limbilor străine variază între 10%
și 36%, în funcție de stat. Cu toate acestea, două grupuri de state se evidențiază. Pentru elevii din
Cehia, Danemarca și Spania timpul de învățare a limbilor străine este de până la 10% din timpul total
de predare, în timp ce în Germania (Realschule), Estonia, Franța, Islanda și Liechtenstein
(Gymnasium), timpul alocat studiului limbilor străine ocupă aproximativ 20% din timpul total de studiu.
Această proporție ajunge la aproximativ 27% din timpul total de predare în Germania (Gymnasium) și
Malta, și se ridică până la peste 40% în Luxemburg.
Figura E11: Timpul minim alocat predării limbilor străine drept discipline obligatorii ca proporție din
timpul total de predare din timpul învățământului general obligatoriu primar și secundar tip full-time,
2010/11

Învățământul general obligatoriu secundar tip full-time

Sursa: Eurydice.
121
Învățământul general obligatoriu tip full-time
Disciplină obligatorie cu alocare flexibilă a timpului
Date corespunzătoare Figurii E11
BE fr
BE de
BE nl
BG
CZ
DK
DE Grundschule + Gymnasium
DE Grundschule + Hauptschule
DE Grundschule + Realschule
EE
IE
EL
ES
FR
IT
CY
LV
LT
LU
HU
MT Primar + Liceu
MT Primar + Secundar
Învățământul
primar
Învățământul
general
secundar
2.4
14.3
13.0
18.0


8.8
7.6
5.7
4.3
4.3
4.3
9.9

10.1
7.3
4.1
9.3
2.9
8.8
6.4
40.5
3.6
15.2
15.2
11.2
10.0
9.7
26.9
15.8
19.7
18.8

12.4
10.0
19.9
14.6
14.0
17.5
14.6
35.7
16.1
24.3
25.7
Învățământul
primar
Învățământul
general
secundar

13.2
11.2
12.4
14.2
14.0
16.7
15.5
11.8
7.2


NL
AT Volksschule + AHS
AT Volksschule + Hauptschule & PTS
PL
PT
RO
SI
SK
FI
SE
UK-ENG/WLS/NIR
UK-SCT

2.2
2.2
8.5
2.9
4.7
5.9
2.4
7.8
IS
LI Primarschule + Gimnaziu
LI Primarschule + Oberschule
LI Primarschule + Realschule
NO
4.4
5.1
5.1
5.1
7.0
18.9
19.6
11.1
16.2
17.7
HR
TR
11.1
4.0
12.4
13.3


Sursa: Eurydice.
Note explicative
Figura E11 prezintă relația dintre timpul alocat predării limbilor străine drept discipline obligatorii și timpul total de predare din
timpul învățământului primar cât și al celul general obligatoriu tip full-time. Calculul a fost realizat pentru un număr exact de ore
(60 minute), recomandat la nivel național.
Pentru mai multe detalii cu privire la metodele de calcul utilizate, a se consulta lucrarea: Timpul de predare anual recomandat în
învățământul obligatoriu tip full-time în Europa, 2010/11 (EACEA/Eurydice, 2011).
Învățământul general obligatoriu full-time se termină în mod normal, la finalizarea ciclului învățământului secundar inferior
(ISCED nivel 2) sau structura unică (nivelurile ISCED 1 și 2), cu excepția următoarelor state: Belgia, Bulgaria, Franța, Italia,
Ungaria, Olanda (VWO și HAVO), Slovacia și Marea Britanie (Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord), în cazul în care unele
părți sau toate la nivelul ISCED 3 pot face parte din învățământul general obligatoriu full-time. Pentru mai multe informații, a se
consulta lucrarea: Structura Sistemelor Educaționale Europene (EACEA/Eurydice, 2010).
Bibliografie.
Belgia (BE fr), Austria și Liechtenstein: A se consulta Figura E7.
Suedia și Turcia: A se consulta Figura E8.
122
CÂTEVA STATE AU STABILIT NORME SPECIFICE LEGATE DE DIMENSIUNEA
CLASELOR PENTRU PREDAREA LIMBILOR STRĂINE
Aproximativ două treimi din statele europene au în vigoare reglementări sau recomandări oficiale privind
numărul maxim de elevi într-o clasă, indiferent de disciplina predată, acestea se aplică în mod normal
atât în cadrul învățământului primar cât în cadrul celui secundar general obligatoriu tip full-time. Trebuie
să se aibă în vedere, totuși, că specificațiile oficiale nu corespund neapărat cu dimensiunile medii reale
ale claselor, care pot fi mai mari sau mai mici decât cifra recomandată (a se consulta Figura E13).
În general, cerințele referitoare la dimensiunea claselor de mărime nu sunt diferite pentru cursurile de limbi
străine față de alte discipline din programa școlară. Cu toate acestea, puține state precizează dimensiuni
mai mici, pentru cursurile de limbi străine, și anume Cehia, Lituania, Polonia și Slovacia. Cu toate acestea,
trebuie remarcat faptul că, în alte câteva state, școlile au autonomie în acest domeniu, ceea ce înseamnă
că acestea pot reduce sau crește numărul de elevi pe clasă pentru predarea limbilor străine.
Figura E12: Regulamente și recomandări referitoare la numărul maxim de elevi din clasele școlare în
timpul învățământului primar și al celui obligatoriu general secundar tip full-time, 2010/11
Norme maxime referitoare la
dimensiunea claselor pentru toate
disciplinele, excluzând limbile străine

Dimensiunea maximă
pentru clasele de
predare a limbilor străine
Învățământul obligatoriu general
secundar tip full-time

Nu există
recomandări
BE
fr
BE
de
BE
UK UKBG CZ DK DE EE IE EL ES FR IT CY LV LT LU HU MT NL AT PL PT RO SI SK FI SE 1
IS LI NO HR TR
nl
( ) SCT
 

 22 30 28 29 24  25 25  27 25  24 28 26 30  25  24 25 28 25    33  24  28 


 22 24 28 29 24  25 25  27 25  24 28 26 30  25 24 24 25 28 17    33  24  28 
Învățământul obligatoriu general secundar tip full-time
BE
fr
BE
de
BE
UK UKBG CZ DK DE EE IE EL ES FR IT CY LV LT LU HU MT NL AT PL PT RO SI SK FI SE 1
IS LI NO HR TR
nl
( ) SCT
 24

 26 30 28 29 24  25 30  28 25  30 28 30 30  25  28 30 28 28    33  24  28 
24

 26 24 28 29 24  25 30  28 25  20 28 30 30  25 24 28 30 28 17    33  24  28 
Sursa: Eurydice.
Note explicative
Nu sunt prezentate în figură școlile cu programe de studiu intensiv a limbilor străine.
În cazul în care reglementările privind dimensiunea maximă a clasei diferă în cadrul aceluiași nivel de educație,
specificațiile pentru majoritatea elevilor sunt prezentate în figură, informații detaliate fiind prezentate într-o notă specifică
Germania:Numărul indicat reprezintă dimensiunea clasei maxime, în medie în diferite landuri.
123
Ungaria: În conformitate cu Legea cu privire la Orele de Educație, clasele pot fi împărțite în grupe. Dimensiunea
maximă a grupului corespunde cu 50% din dimensiunea maximă pe clasă. Limbile străine sunt, în general, predate în
grupuri.
Malta: Norma de mărime a unei clase este de 25 de elevi, în ultimii trei ani din învățământul secundar inferior.
Polonia: Numărul maxim recomandat de elevi în primele trei clase din învățământul primar este de 26 pentru toate
disciplinele, inclusiv pentru limbile străine. În alte clase din învățământul secundar general primar și full-time, există
recomandări doar pentru cursuri de limbă.
Portugalia: În primul ciclu de învățământ primar (6-10 ani), numărul maxim de elevi stabilit în timpul orelor de limba
engleză este de 25.
Slovacia: La nivelul ISCED 1, numărul recomandat de elevi pe clasă pentru primul an este de 22 pentru toate
disciplinele, cu excepția limbilor străine.
Marea Britanie (ENG/WLS/NIR): o dimensiune maximă a unei clase de 30 de elevi se aplică în școlile primare, însă
numai pentru cei mai mici dintre elevi, în timp ce limbile străine sunt predate în principal elevilor mai mari din
învățământul primar.
Marea Britanie (SCT): Începând cu anul școlar 2011/12, dimensiunea maximă a unei clase în primul an de învățământ
primar este de 25, în al doilea și al treilea an de 30 de elevi pe clasă.
Normele generale legate de mărimea claselor (care se aplică, de asemenea, la cursurile de limbi
străine în cele mai multe state) variază semnificativ de la un stat la altul. Cu toate acestea, în Europa,
numărul maxim de elevi pe clasă nu poate depăși 33 de elevi, care reprezintă limita maximă, în
Regatul Unit al Marii Britanii (Scoția). În aproximativ o treime dintre state, normele legate de mărimea
claselor din învățământul primar și secundar general sunt identice. În cele șase state în care acestea
diferă (Bulgaria, Spania, Italia, Ungaria, Portugalia și România), numărul maxim de elevi pe clasă este
întotdeauna mai mare la nivel secundar decât la nivel primar. Diferența între nivelul de educație
variază între unul și cinci elevi pe clasă.
În cele patru state, cu recomandări specifice pentru cursuri de limbi străine, au fost stabilite norme
pentru învățământul primar și secundar general, cu excepția cazului în Lituania, unde există astfel de
norme numai pentru învățământul secundar (20 de elevi). Slovacia are cea mai mică normă de
dimensiune a unei clase pentru cursurile de limbi străine (17 elevi), în timp ce Cehia și Polonia au cea
mai mare (24 de elevi).
Din 2008, reformele din mai multe state au dus la o reducere a limitelor de mărime generale pentru
clasele de elevi. În Austria, numărul de elevi pe clasă a fost redus de la 30 la 25 în învățământul
primar și secundar general. Slovacia a redus acest număr 34-25 de primar și la 28 în învățământul
secundar general. În Estonia și Grecia, limita maximă a dimensiunii unei clase de elevi din
învățământul secundar a fost micșorat pentru a fi la fel ca și pentru învățământul primar, trecerea de la
36 elevi la 24 și de la 30 la respectiv 25. În 2009, Croația a stabilit o nouă normă care a redus numărul
de elevi pe clasă de la 34 la 28 în învățământul primar și secundar general. În schimb, cele două state
au crescut normele de mărime a claselor. În Italia, numărul de elevi pe clasă la nivel primar a crescut
de la 25 la 27, iar la nivel secundar de la 25 la 28 de elevi În România, la nivel secundar, aceasta a
crescut de la 25 la 30 de elevi.
CEI MAI MULȚI ELEVI STUDIAZĂ DISCIPLINE DE LIMBI STRĂINE ÎN CLASE DIMENSIONATE
CORESPUNZĂTOR DE CĂTRE AUTORITĂȚILE PUBLICE DIN DOMENIUL EDUCAȚIEI
Figura E12 a relevat faptul că recomandările specifice referitoare la dimensiunea cursurilor de limbi
străine există doar în câteva state. Cu toate acestea, în aproximativ două treimi dintre state, există
recomandări generale privind numărul maxim de elevi într-o clasă, indiferent de disciplina predată. Prin
urmare, este interesant să se examineze îndeaproape modul în care aceste recomandări corespund cu
dimensiunea reală a claselor. Sondajul European privind Competențele Lingvistice (ESLC) 2011, în care
elevii au fost rugați să indice dimensiunea clasei de limbi străine, permite o astfel de comparație.
Datele arată că, în toate statele cu recomandări privind numărul maxim de elevi pe clasă, cel puțin 75%
din elevii studiază limba străină țintă (adică, limba în care a fost evaluat), în clase care nu depășesc
dimensiunea maximă recomandată. Cu toate acestea, datele arată, de asemenea că, în cinci sisteme
educaționale - Comunitatea Franceză din Belgia, Bulgaria, Grecia, Polonia și Croația - cel puțin 10% din
elevi studiau limbi străine în clase care sunt mai mari decât plafonul recomandat de către autoritățile
publice. Cu toate acestea, valoarea P90 depășește recomandările de mai mult de doi elevi.
124
Figura E13: Distribuția elevilor în funcție de dimensiunea claselor de limbi străine, comparativ cu
regulamentele și recomandările oficiale referitoare la dimensiunea maximă a unei clase, 2010/11
Nu există regulamente oficiale referitoare la
dimensiunea maximă a unei clase școlare
Percentila
Dimensiunea maximă a claselor școlare conform regulamentelor oficiale
Percentila
EU
BE fr
BE de
BE nl
BG
EE
EL
ES
FR
MT
NL
PL
PT
SI
SE
HR
p10
14
12
12
12
p25
18
16
16
17
11
9
10
14
17
15
15
10
18
11
15
18
16
12
15
18
20
20
20
14
20
13
18
p50
23
20
20
20
20
22
15
20
23
25
23
25
19
23
15
20
23
p75
26
24
22
21
26
19
25
27
27
25
28
22
26
18
24
27
p90
29
26
24
24
28
22
27
30
30
26
30
26
27
21
28
30
Sursa: ESLC 2011.
Note explicative
elevilor. Recomandările și regulamentele oficiale referitoare la dimensiunea maximă a unei clase școlare sunt preluate
din Figura 12. Media statelor membre UE corespunde mediei ponderate a statelor ESLC participante, pentru care sunt
disponibile date
Respondenții din fiecare stat au fost elevii ce studiază prima limbă evaluată. Aceasta a fost limba engleză, în aproape
toate statele participante, cu excepția Belgiei (comunitățile flamandă și germană), unde e vorba de limba franceză. În
funcție de fiecare stat, elevii din eșantion au fost fie elevi ce studiază în ultimul an de ISCED 2 sau elevi ce studiază în al
doilea an de ISCED 3.
125
Graficul, indică de asemenea faptul că elevii studiază adesea limbi străine în clase mult mai mici decât
cele prevăzute în recomandările. Cea mai mică valoare medie – de 15 elevi - pot fi observate în
Estonia și Slovenia, ceea ce înseamnă că în aceste state, 50% dintre elevii studiază limbi străine în
clase, în care învață doar 15 sau mai puțini elevi. În alte state, valoarea medie este puțin mai mare,
dar este întotdeauna mult sub recomandările maxime. Acest lucru confirmă rezultatele descoperite în
Figura E12, potrivit căreia normele referitoare la dimensiunea claselor, sunt de obicei utilizate numai
ca un ghid pentru o limită superioară și nu corespund cu numărul real de elevi din clase.
Dimensiunea claselor ce studiază limbi străine variază, de asemenea, în interiorul statelor. Profilul
Bulgariei, Greciei, Spaniei și Poloniei sunt caracterizate prin cea mai largă gamă în termen de
distribuție a elevilor în cadrul cursurilor de limbi străine (de exemplu, cea mai mare diferență din punct
de vedere al numărului de elevi între cele mai mici și cele mai mari clase). În contrast, Portugalia și
Slovenia au profilurile cele mai omogene.
126
SECȚIUNEA III – REZULTATELE AȘTEPTATE ALE STUDIULUI LIMBILOR STRĂINE ȘI
CERTIFICĂRILE OFERITE
TOATE CELE PATRU COMPETENȚE DE COMUNICARE SUNT CONSIDERATE A FI LA
FEL DE IMPORTANTE LA SFÂRȘITUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI OBLIGATORIU TIP FULL-TIME
Unul dintre obiectivele centrale ale predării limbilor străine este dobândirea de competențe de
comunicare, care cuprind cele patru abilități principale de comunicare: ascultare, vorbire, citire și
scriere. O analiză a programelor oficiale arată că 15 state emit recomandări europene care acordă
pondere egală tuturor celor patru competențe, de la începutul predării obligatorii de limbă străină până
la sfârșitul învățământului general obligatoriu tip full-time.
Acest lucru nu este cazul, cu toate acestea, în 11 state în care, la începutul predării obligatorii limbi
străine, mai mult accent este pus pe ascultare și vorbire, adică pe comunicare orală. Excepțiile le
constituie Danemarca, care acordă prioritate doar vorbirii, și Grecia și Olanda, la care se adaugă, de
asemenea, cititul la abilitățile de comunicare orală. Cu toate acestea, la sfârșitul învățământului
obligatoriu, în general, toate cele patru abilități de comunicare sunt considerate la fel de importante și
niciuna nu are prioritate față de celelalte. Numai în Danemarca, accentul, în acest ultim stadiu,
continuă să fie pus pe comunicare orală în timp ce Olanda acordă prioritate în mod explicit cititului în
școlile tip VWO și HAVO.
Șapte state nu fac nici o referire specifică la prioritățile acordate în cadrul programelor. Cu toate
acestea, în unele dintre aceste state, alte documente de direcție, cum ar fi liniile directoare de
evaluare în Portugalia, specifică priorități în ceea ce privește unele sau toate abilitățile de comunicare.
Tendințele din ultimii ani arată că mai multe state oferă acum o importanță egală pentru cele patru
abilități de comunicare de la începutul predării obligatorii limbi străine. Acesta este cazul în Polonia,
Malta și România, unde au fost introduse recent reforme. O reformă similară a fost pusă în aplicare în
Cipru începând cu anul 2011/12. Contrar acestei tendințe, în Liechtenstein, ca urmare a începerii mai
timpurii de predare obligatorie a limbilor străine, accentul principal al obiectivelor de învățare a fost
mutat de la cele patru competențe de comunicare la dezvoltarea conștientizării limbilor străine prin
comunicare orală.
Prioritate oferită în mod clar uneia sau mai multor abilități de comunicare: Programa oficială prevede în mod clar
și explicit că ar trebui să se pună un accent mai mare pe dobândirea de către elevi a uneia sau mai multor abilități de
comunicare pe parcursul procesului de predare / învățare.
Competențele majore sunt la fel de importante: Programa oficială pentru limbi străine prevede în mod clar că, toate
cele patru elemente ale abilităților de comunicare ar trebui să aibă importanță egală.
Nici o referire la priorități:Programa oficială a limbilor străine nu precizează dacă ar trebui să se acorde prioritate
uneia sau mai multor abilități de comunicare.
Pentru o definiție a "celor patru competențe de comunicare", a se consulta secțiunea: Glosar, Bază de date statistice
și Bibliografie.
Olanda: Nu este acordată nicio prioritate explicită, competențelor de comunicare în cadrul școlilor tip VMBO la finalul
învățământului obligatoriu tip full-time.
Marea Britanie (ENG): Predarea obligatorie a limbilor străine se termină înainte de sfârșitul învățământului obligatoriu
tip full-time.
127
Figura E14: Prioritatea acordată obiectivelor asociate cu cele patru abilități de comunicare în
programa școlară a limbilor străine obligatorii, în timpul învățământului general obligatoriu tip fulltime, 2010/11
Figura E14b: La finalul învățământului
gerneral obligatoriu tip full-time
Competențele au
importanță egală


BE nl

BG





















FR

IT

CY

LV


LU


HU


MT



PL


PT
RO


SI

SK




FI

SE

UK ( )

UK-SCT




AT




NL






LT



EL



ES








EE
IE



DE



CZ
DK

Scriere

Citire

BE de
Vorbire
BE fr


Ascultare


Scriere
Vorbire

Citire
Ascultare
Nu se face nicio
referire la priorități
Prioritate stabilită în mod clar
Competențele au
importanță egală
Prioritate stabilită în mod clar
Nu se face nicio
referire la importanță
Figura E14a: La începerea predării primei
limbi străine obligatorii

1





IS

LI

NO



HR


TR

Sursa: Eurydice.
128
SECȚIUNEA III – REZULTATELE AȘTEPTATE ALE STUDIULUI LIMBILOR STRĂINE ȘI CERTIFICĂRILE OFERITE
PESTE JUMĂTATE DIN TOATE STATELE EUROPENE FOLOSESC CADRUL EUROPEAN
COMUN DE REFERINȚĂ PENTRU LIMBI DREPT UN INSTRUMENT PRINCIPAL DE
DEFINIRE A NIVELURILOR DE COMPETENȚĂ ALE ELEVILOR ÎN CEEA CE PRIVESC
LIMBILE STRĂINE
Cadrul Comun de Referință European pentru Limbi (CECRL) publicat de către Consiliul Europei în
anul 2001, furnizează instrumentul de evaluare a achizițiilor în domeniul limbilor străine, într-un mod
internațional. În februarie 2002, o Rezoluție a Consiliului Uniunii Europene a recomandat utilizarea
3
CECRL în stabilirea unui sistem de validare a competențelor în domeniul limbilor străine( ).
Figura E15: Existența unor recomandări cu privire la folosirea CECRL pentru definirea unor niveluri
minime de dobândire a competențelor la finalizarea învățământului general obligatoriu sau
învățământului secundar inferior cât și pentru sfârșitul învățământului secundar superior general,
2010/11
ISCED 3
Există recomandări cu privire la folosirea
CECRL pentru definirea unor niveluri minime de
dobândire a competențelor lingvistice
Nu există regulamente sau recomandări
Sursa: Eurydice.
Note explicative
Cadrul European Comun de Referință pentru Limbi (CECRL) (Consiliul Europei, 2001) reprezintă un cadru pentru învățarea
limbilor străine, predare și evaluare, fiind elaborat de Consiliul Europei. Scopul său principal este de a facilita transparența și
comparabilitatea în materie de învățare și predare a unei limbi străine. CECRL descrie competențele necesare pentru a
comunica într-o limbă străină, cunoștințele și aptitudinile conexe, precum și diferitele contexte de comunicare. CECRL definește
șase niveluri de competență A1, A2, B1, B2, C1, C2 (unde A corespunde Utilizatorului de bază, B - Utilizatorului Independent și
C - Utilizatorului Experimentat), care să permită măsurarea și evaluarea progresului de învățare a unei limbi străine.
părți sau toate la nivelul ISCED 3 pot face parte din învățământul general obligatoriu full-time. Pentru mai multe informații, a se
consulta lucrarea: Structura Sistemelor Educaționale Europene (EACEA/Eurydice, 2010).
În statele în care finalizarea învățământului obligatoriu tip full-time nu corespunde cu finalizarea învățământului secundar
inferior, informațiile din această figură, reflectă situația din urmă.
Portugalia: Nu există încă recomandări pentru sfârșitul învățământului obligatoriu tip full –time, aceasta deoarece, începând cu
2009/10, acest tip de învățământ a fost extins progresiv de la 9 la 12 ani. Există totuși recomandări pentru sfârșitul
învățământului secundar inferior ce corespundeau anterior pentru sfârșitul învățământului obligatoriu tip full-time.
(3)
Rezoluția Consiliului UE din data de 14 Februarie 2002 referitoare la promovarea diversității lingvistice și studiului limbilor
străine în cadrul implementării obiectivelor Anului European an Limbilor Străine 2001, OJ 2002/C 50/01.
129
O mare majoritate a statelor europene folosesc CECRL drept un instrument de evaluare a limbilor străine și
autoritățile din domeniul educației fac referire la un cadru comun în programele oficiale, programele
strategice și alte documente neobligatorii. În special, mai mult de jumătate din toate statele europene au
emis reglementări sau recomandări ce stabilesc nivelurile minime de dobândire a competențelor în materie
de limbi străine corespunzătoare celor șase niveluri de competență în limbi străine, astfel cum sunt definite
și descrise în CECRL.
Aceste recomandări sau norme se referă în general la niveluri minime de dobândire a competențelor în
limbi străine, până la sfârșitul învățământului general obligatoriu tip full-time, precum și la sfârșitul
învățământului secundar superior. Cu toate acestea, acestea se aplică numai la sfârșitul învățământului
general obligatoriu tip full-time în Danemarca și Liechtenstein, iar la sfârșitul învățământului secundar
superior din Slovenia. Portugalia și Slovacia nu au recomandări sau reglementări pentru sfârșitul
învățământului general obligatoriu tip full-time, dar au fost stabilite niveluri minime de dobândire a
competențelor la sfârșitul învățământului secundar inferior.
ÎN MAJORITATEA STATELOR, NIVELUL MINIM AȘTEPTAT DE DOBÂNDIRE A
COMPETENȚELOR PENTRU PRIMA LIMBĂ STRĂINĂ ESTE MAI MARE DECÂT CEA
PENTRU A DOUA LIMBĂ STUDIATĂ
În majoritatea statelor europene, recomandările oficiale pentru predarea limbilor străine stabilesc niveluri
minime pentru obținerea calificărilor pentru prima și a doua limbă străină studiată. S-au stabilit de
asemenea, niveluri, atât pentru sfârșitul învățământului general obligatoriu tip full-time, precum și pentru
sfârșitul învățământului secundar superior (a se consulta Figura E15), cele două puncte de referință pentru
acest indicator. Aceste niveluri de dobândire a competențelor se referă în general, atât la prima cât și la a
doua limbă străină. Excepțiile le constituie Belgia (Comunitatea Germanofonă), Polonia și Liechtenstein în
care recomandările se aplică numai pentru prima limbă străină în ambele etape ale învățământului, și
Turcia, unde nivelul necesar de dobândire a competențelor este definit atât pentru prima cât și pentru a
doua limbă, dar numai pentru sfârșitul învățământului secundar superior.
Nivelurile minime dobândire a competențelor pentru elevii ce studiază limbi străine variază considerabil de
la un stat la altul. Cu toate acestea, deoarece există o așteptare generală conform căreia elevii vor face
progrese în continuare odată cu studiul, există o tendință comună ca nivelul lor să fie mai bun la sfârșitul
învățământului secundar inferior. Acestea se referă la prima și a doua limbă străină studiată.
Atunci când se compară nivelurile de dobândire a competențelor pentru prima și a doua limbă străine, luânduse același punct de referință, în general, se preconizează că elevii dobândesc competențe mai bune în cadrul
primei limbi străine decât cadrul celei de-a doua. Referitor la Cadrul European Comun de Referință pentru
Limbi (CECRL) scara pornește de la A1 pentru utilizatorii de bază, până la C2 pentru Utilizatorii Experimentați
(Consiliul Europei, 2001). La sfârșitul învățământului general obligatoriu, nivelul minim variază în general între
A2 și B1 pentru prima limbă și între A1 și B1 pentru a doua limbă străină. La sfârșitul învățământului secundar
superior, nivelul minim variază dorindu-se atingerea nivelului între B1 și B2 pentru prima limbă străină și între
A2 și B2 pentru a doua. Cu toate acestea, în unele sisteme de învățământ, rezultatele așteptate pentru prima
și a doua limbă sunt egale având același punct de referință. Acesta este cazul în Portugalia, la sfârșitul
învățământului secundar inferior, în Finlanda, la sfârșitul învățământului secundar superior, iar în Comunitatea
Flamandă din Belgia, Germania, Estonia și Letonia, la sfârșitul atât a învățământului secundar superior cât și a
celui general obligatoriu.
La sfârșitul învățământului general obligatoriu, nivelul de dobândire a competențelor cel mai frecvent, atât
pentru prima cât și pentru a doua limbă străină este A2, la sfârșitul învățământului secundar superior, fiind
de B2 pentru prima și B1 pentru a doua limbă străină. Luxemburg este singurul stat în care nivelul minim de
realizare pentru prima limbă este B2, la sfârșitul învățământului general obligatoriu și C1 la sfârșitul
învățământului secundar superior. Acest nivel ridicat este de așteptat datorită unor împrejurări specifice în
ceea ce privește utilizarea limbilor străine în Luxemburg, atât limba germană cât și limba franceză fiind limbi
de instruire (a se consulta capitolul B).
130
Figura E16: Nivelurile minime de dobândire a competențelor, pe baza CECRL pentru prima și a doua
limbă străină (e) la sfârșitul învățământului general obligatoriu tip full-time sau învățământului
secundar inferior (ISCED 2) și învățământul secundar superior (ISCED 3), 2010/11
Sfârșitul învățământului general obligatoriu tip fulltime sau învățământului secundar inferior (ISCED 2)
Utilizator de bază

Sfârșitul învățământului secundar superior
general (ISCED 3)
Utilizator
Experimentat
Utilizator de bază
Prima limbă străină

Utilizator
Experimentat
A doua limbă străină
Sursa: Eurydice.
Note explicative
Școlile cu programe intensive de studiu a limbilor străine nu sunt incluse în figură.
În cazul în care statele stabilesc niveluri recomandate cu privire la una sau mai multe dintre cele patru abilități de
comunicare, în figură este indicat nivelul minim.
Sub-nivelurile CECRL nu sunt prezentate în figură.
131
Franța, Italia, Ungaria, Olanda (VWO și HAVO), Slovacia și Marea Britanie (Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord), în
mai multe informații a se consulta lucrarea: Structura Sistemelor Educaționale Europene (EACEA/Eurydice, 2010).
În statele în care finalizarea învățământului obligatoriu tip full-time nu corespunde cu finalizarea învățământului secundar
inferior informațiile din această figură, reflectă situația din urmă.
Belgia (BE nl): La sfârșitul învățământului secundar inferior sunt definite nivelurile minime de dobândire a
competențelor pentru prima și a doua limbă străină însă numai pentru anumite competențe de comunicare: A2 pentru
ascultare și citire și B1 pentru scris si vorbit.
Estonia: În conformitate cu noua programa școlară implementată în anul 2011/12, la sfârșitul învățământului secundar
inferior nivelul minim de dobândire a competențelor de limba engleză ca a doua limbă străină este B1 (A2 pentru scris)
în timp ce pentru alte limbi străine este A2.
Spania: Cu toate ca nici un nivel minim de dobândire a competențelor specific este menționat în programa școlară,
elevii ce finalizează învățământul secundar superior general, care doresc să aplice pentru o școală oficială de predare a
limbilor străine sunt plasați în nivelul B1. În plus, Programa Integral de Aprendizaje de lenguas extranjeras (2010-2020)
stabilește drept unul dintre obiective, nivelul tuturor elevilor - B1 în prima limbă străină până la sfârșitul învățământului
secundar.
Ungaria: Nivelurile minime de dobândire a competențelor în limbi străine sunt identice pentru ambele niveluri de
învățământ întrucât învățământul obligatoriu tip full-time se încheie în mod normal, la finalizarea învățământului
secundar superior.
Austria: Deși nivelul A2 de dobândire a competențelor în limbi străine este prezentat la sfârșitul învățământului
obligatoriu cu normă întreagă atât în cazul primei cât și celei de-a doua limbi străine, dobândirea competențelor în prima
limbă străină include parțial competențe de la B1 în timp ce abilitățile de conversare în a doua limbă trebuie să ajungă la
nivelul A1. La nivelul învățământului secundar superior, dobândirea competențelor pentru a doua limbă străină
referitoare la citire este B2, în timp ce pentru alte competențe este B1.
Finlanda: La sfârșitul învățământului general obligatoriu tip full-time, nivelul așteptat de dobândire a competențelor în
ascultare și citire în limba engleză (ca primă limbă) este B1 în timp ce pentru alte limbi străine este A2.
Autoritățile educaționale centrale din cele două state au stabilit niveluri specifice de competență pentru
anumite limbi. În România, la sfârșitul învățământului obligatoriu tip full-time, nivelul minim așteptat de
dobândire a competențelor în limba italiană si limba spaniolă predate ca prima limbă străină este ușor mai
mare decât pentru limba engleză, limba franceză și limba germană. Când vine vorba de a doua limbă,
nivelul de limba franceză este A1 în timp ce pentru limba engleză, limba germană, limba italiană, limba
spaniola cât și pentru limba portugheză este A2. În Finlanda, nivelul minim de dobândire a competențelor
pentru limba engleză este ceva mai mare decât pentru alte limbi străine. În plus, se face o distincție
similară între limba finlandeză studiată de elevii vorbitori de limba suedeză și limba suedeză pentru elevii
vorbitori de limbă finlandeză, ambele fiind limbi obligatorii. La sfârșitul învățământului obligatoriu,
competențele scrise de limba suedeză pentru elevii vorbitori de limba finlandeză sunt de așteptat să fie
puțin mai ridicate decât cele referitoare la limba finlandeză-a vorbitorilor de limbă suedeză.
Cele mai multe state acordă egalitate celor patru abilități de comunicare principale (ascultare, vorbire, citire
și scriere), în ceea ce privește limbile străine, la sfârșitul învățământului general obligatoriu tip full-time (a se
consulta Figura E14). Cu toate acestea, în Belgia (Comunitatea Flamandă) și Austria, diferite niveluri
minime de dobândire a competențelor sunt atribuite anumitor abilități specifice. Acest lucru se întâmplă, de
asemenea, în Finlanda, chiar dacă în programa școlară nu se precizează în mod explicit că trebuie
acordată prioritate pentru oricare dintre cele patru abilități principale. În Finlanda, de exemplu, nivelul
așteptat de competențe receptive (ascultare și citire) este mai mare decât competențele productive (vorbire
și scriere), în timp ce în Belgia (Comunitatea Flamandă), este invers. În Austria, la nivelul învățământului
secundar superior, citirea în a doua limbă este de așteptat să fie mai importantă decât alte aptitudini.
În cele din urmă, unele state revizuiesc nivelurile minime așteptate de dobândire a competențelor în limbi
străine începând cu anul școlar 2011/12. În Estonia, în învățământul secundar superior, toate cursurile de
limbi străine sunt acum predate fie la nivel B1 sau B2. Elevilor le este alocat unul dintre aceste niveluri, în
funcție de competențele lor în limbi străine, la sfârșitul învățământului general obligatoriu. Mai mult, nivelul
minim preconizat în limba engleză este setat să fie un pic mai mare comparativ cu alte limbi străine. În
Cipru, nivelul așteptat dobândire a competențelor pentru prima limbă străină la sfârșitul învățământului
obligatoriu tip full-time a crescut de la A2 la B1. În Slovenia, noua programă școlară a introdus niveluri
minime de dobândire a competențelor în materie de limbi străine, la sfârșitul învățământului general
obligatoriu, A2 pentru prima limbă străină studiată și A1 pentru a doua limbă străină.
132
CERTIFICATELE ELIBERATE LA ABSOLVIREA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI OBLIGATORIU,
INCLUD DE OBICEI UN ELEMENT LINGVISTIC
În marea majoritate a statelor europene (exceptând Luxemburg, Olanda și Regatul Unit al Marii
Britanii (Scoția)), un certificat este acordat elevilor la finalizarea învățământului general obligatoriu tip
full-time. În aproape toate statele, astfel de certificate includ un element de limbă străină ce atestă că
elevii au învățat una sau mai multe limbi străine. Cu toate acestea, în Belgia, Spania, România și
Turcia, certificatele acordate nu se fac referire în mod explicit la competențele dobândite după
învățarea limbilor străine în cadrul învățământul general obligatoriu.
În statele în care certificatul acordat se referă la învățarea limbilor străine, limbile sunt, de obicei, un
element obligatoriu al certificatului. Excepțiile de la această regulă generală sunt Irlanda, Regatul Unit
al Marii Britanii (Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord), Liechtenstein și Norvegia. În Irlanda și
Regatul Unit al Marii Britanii, includerea unor elemente referitoare la limbi străine pe certificatele de
absolvire depinde de disciplinele de examinare sau calificările alese de elevi. În Liechtenstein, situația
este puțin diferită, deoarece includerea elementului lingvistic pe certificatul depinde de traseul
educațional, urmat de elevi în învățământul general obligatoriu.
Figura E17: Includerea elementului de limbă străină în cadrul certificatelor acordate elevilor ce
finalizează învățământul general obligatoriu tip full-time, 2010/11
Limba străină este o componentă obligatorie a tuturor
certificatelor
Limba străină este o componentă obligatorie a
certificatelor, în funcție de tipul calificării acordate
Certificare nu include un element referitor la limbi străine
Nu se acordă certificare
Sursa: Eurydice.
Note explicative
părți sau toate la nivelul ISCED 3 pot face parte din învățământul general obligatoriu full-time. Pentru mai multe informații a se
consulta lucrarea: Structura Sistemelor Educaționale Europene (EACEA/Eurydice, 2010). Școlile cu programe intensive de
studiu a limbilor străine nu sunt incluse în figură.
Elementul de limbă străină: Dovedește faptul că elevii au învățat o limbă străină și, în unele cazuri, precizează limba (limbile)
ce au fost studiate și / sau rezultatele evaluării sau nivelul dobândit. Oricare dintre aceste posibilități este suficientă ca un
certificat să fie considerat doveditor de competențe într-o limbă străină.
Pentru o definiție a conceptului de "certificare" a se consulta secțiunea: Glosar, Bază de date statistice și Bibliografie.
Olanda: La sfârșitul învățământului secundar inferior, doar elevii din școlile tip VMBO, care au promovat examenul au dreptul
de a primi o diplomă cu un element de limbă străină. Elevii din școlile tip HAVO și VWO nu primesc un certificat la sfârșitul
învățământului secundar inferior deoarece aceștia își dau examenele mai târziu, la sfârșitul învățământului secundar superior.
Marea Britanie (ENG/WLS/NIR): Fiecare disciplină este certificată în mod separat.
133
ELEMENTUL LINGVISTIC DIN CADRUL CERTIFICATELOR ACORDATE LA ABSOLVIREA
ÎNVĂȚĂMÂNTULUI OBLIGATORIU ESTE DE OBICEI BAZAT PE EVALUAREA CONTINUĂ
Elementul lingvistic din cadrul certificatelor acordate la finalizarea învățământului general obligatoriu
tip full-time (a se consulta Figura E17), se poate baza pe evaluarea internă (efectuată de către
personalul școlii) sau externă (controlată de către organisme din afara școlii). Evaluarea internă este
utilizată în toate statele, la acest nivel, cu excepția Irlandei și a Regatului Unit (Anglia, Țara Galilor și
Irlanda de Nord), aceste state folosind metoda evaluării externe pentru a evalua disciplinele de limbi
străine la sfârșitul învățământului obligatoriu. Într-o multitudine de state, evaluarea externă
completează metodele de evaluare interne.
Evaluarea internă se poate baza fie pe calificative și cursuri predate pe tot parcursul anului (de
exemplu, evaluarea continuă) sau poate lua forma unei examinări interne (organizată, moderată și
evaluată la nivel de școală), la sfârșitul învățământului general obligatoriu. Evaluarea continuă este
metoda de evaluare internă cea mai răspândită pentru aprecierea competențelor lingvistice ale
elevilor, în scopul certificării (Ungaria este o excepție). În aproape jumătate dintre state, evaluarea
continuă este singura formă de evaluare internă utilizată, în timp ce în alte șapte sisteme de
învățământ, acesta este utilizată în combinație cu o formă de examinare internă finală
Figura E18: Forme de evaluare ce contribuie la elementul de limbă străină din certificatele acordate
la finalizarea învățământului general obligatoriu, tip full-time 2010/11
Evaluare internă
Evaluare continuă
Examinare finală internă
Evaluare internă
Evaluare externă
Nu se oferă certificare sau certificarea nu cuprinde
un element de limbă străină
Sursa: Eurydice.
Note explicative
Franța, Italia, Ungaria, Olanda (VWO și HAVO), Slovacia și Marea Britanie (Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord), în
Islanda: Limba daneză și limba engleză reprezintă cele două limbi străine obligatorii. La sfârșitul învățământului
obligatoriu, elevii primesc un certificat de limbi străine, ca un element obligatoriu. Limba daneză este evaluată doar
printr-un examen intern, în timp ce Limba engleză este evaluată prin intermediul ambelor tipuri de examene, atât interne
cât și externe.
134
În cele mai multe cazuri, evaluarea externă realizată în scopuri de certificare este organizată printr-un
examen final, în general, conceput, și notat de către autoritățile din domeniul educației din afara școlii.
În cinci state (Danemarca, Germania, Letonia, Malta și Polonia), examinările externe în limbi străine
sunt obligatorii pentru toți elevii care ajung la sfârșitul învățământului general obligatoriu tip full-time. În
Estonia și Ungaria, acestea sunt opționale în funcție de alegerea elevilor cu privire la disciplinele de
examinare. În Portugalia, evaluarea externă a limbilor străine este obligatorie numai pentru elevii care
urmează trasee educaționale în limbi străine și umaniste. În Slovenia și Norvegia, examinările externe
sunt uneori obligatorii în funcție de deciziile luate de către autoritățile educaționale relevante.
În Regatul Unit al Marii Britanii (Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord), în cazul în care studiul unei
limbi străine, este opțional, la sfârșitul învățământului obligatoriu, elevii care au ales această disciplină
sunt testați prin intermediul unor evaluări, cel mai frecvent GCSE. Evaluarea include atât examinarea
externă (40%) cât și evaluarea controlată (60%). Acesta din urmă este utilizată pentru a evalua
competențele de vorbire și de scriere. Competențele evaluate sunt stabilite de profesori, în
conformitate cu liniile directoare oferite de către organizațiile profesioniste. Competențele grafice sunt
notate de către aceste organizații în timp ce competențele de vorbire sunt notate de către cadrele
didactice și conduse de către organizațiile profesioniste.
135
G L O S A R , B A Z Ă D E D AT E S TAT I S T I C E Ș I
BIBLIOGR AFIE
I. Clasificări
Clasificarea Internațională Standard a Educației (ISCED 1997)
Clasificarea Internațională Standard a Educației (ISCED) este un instrument adecvat pentru
elaborarea statisticilor privind educația pe plan internațional. Acesta acoperă două variabile de
clasificare: nivelurile și domeniile educației cu dimensiunile complementare ale orientării generale /
profesionale / de pre- orientare profesională și destinația pe piața educațională/a forței de muncă.
4
Versiunea curentă, ISCED 97 ( ) distinge șapte niveluri de educație. Empiric, ISCED presupune că
există mai multe criterii care pot ajuta la alocarea programelor educaționale pe nivelurile de educație.
În funcție de nivelul și tipul de educație în cauză, este necesar să se stabilească un sistem de
ierarhizare a criteriilor principale și a celor secundare (calificarea tipică în scopul admiterii, cerințele
minime de admitere, vârsta minimă, calificarea personalului etc.).

ISCED 0: Învățământul preșcolar sau preprimar
Învățământul preprimar este definit ca fiind etapa inițială de instruire organizată. Este bazat pe o
instituție școlară sau un centru și este proiectat pentru copii cu vârsta de cel puțin trei ani.

ISCED 1: Învățământul primar
Acest nivel este dedicat copiilor cu vârsta între patru și șapte ani, este obligatoriu în toate statele și în
general durează între cinci și șase ani.

ISCED 2: Învățământul gimnazial sau secundar inferior
Învățământul secundar inferior reprezintă o continuare a programele de bază, începute la nivelul
învățământului primar, deși predarea este de obicei mult mai concentrată pe disciplinele respective.
De obicei, finalizarea acestui nivel coincide cu absolvirea învățământului obligatoriu.

ISCED 3: Învățământul secundar superior, liceal
Acest nivel urmează în general, după sfârșitul învățământului obligatoriu. Vârsta de înscriere este de
obicei de 15 sau 16 ani. Criteriul de bază pentru calificarea admiterii în cadrul acestui nivel de
învățământ, este de obicei, finalizarea cu succes a învățământului obligatoriu, dar de obicei și alte
cerințe sunt de asemenea impuse. Instruirea este adesea mai concentrată decât la nivelul ISCED 2.
Durata nivelului 3 ISCED variază de la doi până la cinci ani.

ISCED 4: Învățământul post-liceal
Aceste programe se află la granița dintre învățământul secundar și cele terțiar. Ele servesc pentru a
extinde cunoștințele absolvenților de nivel ISCED 3. Exemple tipice sunt programele concepute pentru
a pregăti elevii pentru studii la nivel 5 sau programele concepute pentru a pregăti elevii pentru
pătrunderea directă pe piața muncii.

ISCED 5: Învățământul universitar (prima etapă)
Admiterea la aceste programe necesită în mod normal finalizarea cu succes a nivelului ISCED 3 sau
4. Acest nivel include programe terțiare cu orientare academică (tip A), care sunt în mare parte
teoretice, și programe terțiare cu o orientare profesională sau ocupațională (tip B), care sunt în
general mai scurte decât programele de tip A și sunt orientate pentru pătrunderea pe piața muncii.

ISCED 6: Învățământul post-universitar (a doua etapă)
Acest nivel este rezervat studiilor terțiare care conduc la o calificare de cercetare avansată (Diplomă
de doctorat sau alt tip de calificare).
(4) http://www.uis.unesco.org/ev.php?ID=3813_201&ID2=DO_TOPIC
137
II. Definiții
Alocarea flexibilă a timpului
Sistem prin care școlile sunt libere să decidă cât de mult timp alocă disciplinelor obligatorii din cadrul
programei școlare. Programele școlare stabilite la nivel central (sau nivel superior) indică lista
disciplinelor care trebuie predate, fără a specifica timpul alocat acestora.
Cadru didactic de specialitate
Un profesor calificat pentru a preda una sau două discipline diferite. Pentru un profesor de limbi
străine de specialitate, acest lucru ar include numai fie predare de limbi străine, fie predarea unei limbi
străine și o altă disciplină.
Cadru didactic semi - specializat
Un profesor calificat pentru a preda un grup de cel puțin trei discipline diferite, una sau mai multe
dintre acestea fiind o limbă străine.
CEFRL (Cadrul European Comun de Referință pentru Limbile Străine)
Reprezintă un cadru pentru învățarea, predarea și evaluarea limbilor străine, fiind elaborat de către
Consiliul Europei. Scopul său principal este de a facilita transparența și comparabilitatea în oferirea
educației și dobândirea competențelor într-o limbă străină. CEFRL oferă o descriere detaliată a
competențelor necesare pentru comunicarea într-o limbă străină, cunoștințele și aptitudinile conexe,
precum și diferitele contexte de comunicare. CEFRL definește șase niveluri de competență (de la A1
Utilizator elementar la C2 Utilizator experimentat), care să permită progresul în învățarea unei limbi
străine și astfel progresul utilizatorilor să poată fi măsurat. Pentru mai multe informații, a se consulta:
http://www.coe.int/t/dg4/linguistic/Source/Framework_EN.pdf
Cele patru competențe de comunicare
Principalele competențe de comunicare în predarea limbilor străine sunt: ascultare (ascultare
înțelegere), vorbire (exprimarea orală), citire (citire și înțelegere) și scriere (exprimare în scris).
Certificare
Dovadă oficială a unei calificări acordate unui elev sau student, în urma finalizării unui anumit stadiu
sau un ciclu complet de educație sau formare profesională. Acordarea de certificate poate fi realizată
în urma unor diferite forme de evaluare, un examen final nu este neapărat o condiție prealabilă.
CLIL (Învățare integrată a conținutului și a limbii)
CLIL este acronimul pentru conceptul de "învățare integrată a conținutului și a limbii". Acest acronim
este folosit ca un termen general pentru a desemna diferite tipuri de educație bilingvă sau imersivă.
Este necesară distingerea a celor două tipuri de CLIL pe baza limbilor utilizate pentru a preda
discipline non - lingvistice (altele decât materia ce ține de limba respectivă și literatura / cultura
poporului limbii respective):
Tipul A: Învățământul în care disciplinele non - lingvistice sunt predate într-o ► limbă străină (statut
conferit de programa școlară centrală). Numărul de materii non- lingvistice predate în limba străină
poate varia în funcție de școli și state. În unele școli (1 caz), toate disciplinele non - lingvistice, sunt
predate în limba străină. În altele (cazul 2), unele discipline non- lingvistice sunt într-o limbă străină și
altele prin limba de guvernare sau de administrare a școlii. În cel din urmă caz, două limbi sunt astfel
utilizate pentru a preda discipline non- lingvistice ale programei școlare.
Tipul B: Învățământul în care disciplinele non - lingvistice sunt predate într-o limbă ► regională și / sau
minoritare sau ► limbă non- teritorială sau ►limbă de stat în state având mai mult de o limbă de stat,
138
Glosar, Baze de date statistice și Bibliografie
iar a doua limbă, care poate fi orice altă limbă. Pe scurt, în aceste școli, disciplinele non - lingvistice
sunt întotdeauna predate prin intermediul a două limbi. În foarte puține școli, în plus față de aceste
două limbi, o a treia este folosită pentru a preda discipline non - lingvistice. Cele trei limbi sunt fie
minoritare și / sau regionale, o limbă de stat și o limbă străină.
Implementarea treptată
Un proces prin care o nouă legislație este pusă în aplicare treptat, astfel încât cei afectați de aceasta
au timp să se adapteze și să se pregătească în scopul îndeplinirii cerințelor sale.
Integrarea directă
Sistem prin care copiii imigranți eligibili pentru învățarea limbii de instruire ca a doua limbă
suplimentară sunt înscriși direct în clasele de învățământ în masă unde primesc sprijin lingvistic
special în timpul orelor normale de studiu.
Învățământul general obligatoriu tip full-time
Învățământul general obligatoriu full-time se termină în mod normal, la finalizarea ciclului
învățământului secundar inferior (ISCED nivel 2) sau structura unică (nivelurile ISCED 1 și 2), cu
excepția următoarelor state: Belgia, Bulgaria, Franța, Italia, Ungaria, Olanda (VWO și HAVO),
Slovacia și Marea Britanie (Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord), în cazul în care unele părți sau
toate la nivelul ISCED 3 pot face parte din învățământul general obligatoriu full-time. Pentru mai multe
informații, a se consulta lucrarea: Structura Sistemelor Educaționale Europene 2010/11: Diagrame
schematice.
Limbă clasică
O limbă veche, cum ar fi limba greacă sau limba latină ce nu mai sunt vorbite în orice stat și, prin
urmare, este predat în alte scopuri decât cel de "comunicare". Obiectivele predării limbilor vechi pot fi
spre exemplu: dobândirea unei cunoașteri în profunzime a rădăcinilor unei limbi moderne, derivată din
limba clasică în cauză; precum și citirea și înțelegerea unor texte originale din literatura antică,
familiarizarea cu civilizația care a folosit limba și care are legături culturale cu grupul țintă. O limbă
clasică nu are statut de ►limbă de stat, ► limbă oficială, ► limbă regională sau ► limbă non teritorială sau minoritară. În unele programe, aceasta este considerat drept ►o limbă străină.
Limbă de stat
Orice limbă cu un statut oficial pe teritoriul unui stat. Orice limba de stat este și ►limbă oficială.
Limba drept o opțiune în programa școlară de bază
În unele state, programa școlară stabilită la nivel central cere școlilor sa ofere cel puțin o limbă străină
ca parte a unui set de discipline opționale. Studenții trebuie să aleagă cel puțin o disciplină (care nu
trebuie să fie o limbă străină) din acest set de discipline.
Limbă non - indigenă
Orice limbă care, într-un anumit stat, nu are statut nici de ► limbă oficială de stat, nici de ► limbă
regională sau minoritară, și nici de► limbă non - teritorială. De exemplu, limba germană este o limbă
non- indigenă în Irlanda.
Limbă non - teritorială
O limbă utilizată de către cetățeni ai statului care diferă de limba sau limbile folosite de restul
populației statului, dar care, deși folosită în mod tradițional pe teritoriul țării, nu poate fi identificată cu o
anumită zonă a acestuia. (Definiție bazată pe Carta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare,
Consiliul Europei, 1992). De exemplu, limba romani este un limbaj non- teritorial.
139
Limbă obligatorie specifică
O limbă străină specială care are statut de limbă obligatoriu pentru toți elevii (indiferent de ►traseul
educațional sau tipul de școală), fără alte opțiuni în alegerea unei limbi străine. Autoritățile
educaționale centrale (sau de nivel superior) trebuie să decidă limbile ce pot fi studiate ca și limbi
specifice.
Limbă oficială
O limbă utilizată în scopuri administrative și juridice publice într-o zonă specifică a oricărui stat.
Statutul oficial poate fi limitat numai pentru o regiune a statului sau poate fi extins asupra întregului
său teritoriu. Toate limbile de stat sunt ► limbi oficiale, dar nu toate limbile cu statut de limbă oficială
sunt neapărat limbi de stat (de exemplu, limba daneză, cu statut de limbă oficială în Germania), este o
► limbă regională sau minoritară și nu o limbă de stat.
Limbă străină
O limbă descrisă ca fiind "străină" în programa școlară stabilită de către autoritățile centrale (sau de
nivel superior), se bazează pe o definiție legată de educație, neavând legătură cu statutul politic al
unei limbi. Astfel, anumite limbi considerate ca ► limbi regionale sau minoritare din punct de vedere
politic poate fi inclusă în programa școlară ca limbă străină. În același mod, anumite ► limbi clasice
pot fi considerate limbi străine în anumite programe școlare. De asemenea, în alte programe școlare,
limbile străine pot fi descrise ca limbi moderne (spre deosebire de limbi clasice).
Limba străine stabilită drept disciplină obligatorie
Limba care este predată drept una dintre disciplinele obligatorii în programa școlară stabilită de către
autoritățile educaționale centrale (de nivel superior). Astfel, toți elevii trebuie să studieze această
disciplină. În cazul în care aceștia nu sunt liberi să aleagă limba, limba în cauză este declarat a fi o
►limbă obligatorie specifică. O limbă străină stabilită drept disciplină obligatorie poate fi utilizat în
obținerea ► nivelului minim de educație (comun tuturor elevilor) sau în programele specifice pentru
diferite ►trasee educaționale.
O limbă care este "folosită în mod tradițional într-o anumită zonă a unui stat de către cetățenii acelui
stat ce constituie un grup numeric inferior restului populației statului; aceasta este diferită de ► limba
(limbile) de stat" (Definiție bazată pe Carta europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare, Consiliul
Europei, 1992). Ca regulă generală, acestea sunt limbi ale populațiilor care au rădăcini etnice în
zonele vizate sau s-au stabilit în regiunile în cauză cu multe generații în urmă. Limbile minoritare /
regionale de limbi pot avea statutul de ► limbă oficială, dar prin definiție, acest statut va fi limitat la
zona în care acestea sunt vorbite.
Nivelul minim al ofertei educaționale
Se referă la programa școlară minimă obligatoriu și / sau timpul minim de studiu pentru toți elevii, stabilit
de autoritățile centrale (sau de nivel superior), indiferent de ► traseul educațional sau tipul școlii.
Această dispoziție minimă, care poate fi definit pe o perioadă de un an sau un anumit număr de ani,
include programa determinată în mod centralizat, precum și ► programa școlară flexibilă, în unele state.
Perioada de timp petrecută de cadrele didactice într-un stat vorbitor de limba țintă
Perioada petrecută într-o țară sau regiune unde limba de predare este vorbită. Această perioadă
poate implica timpul petrecut într-o școală (ca un asistent), la o universitate (participarea la cursuri),
sau chiar în scop de afaceri. Scopul este de a oferi profesori posibilitate unei experiențe directă cu
limba țintă și cultura poporului vorbitor de limba țintă.
140
Profesor nespecializat (generalist)
Un profesor care este calificat să predea toate disciplinele (sau aproape toate) din programa școlară,
inclusiv limbi străine. Astfel de profesori sunt însărcinați cu predarea limbilor străine, indiferent dacă
au primit sau nu o instruire în acest domeniu.
Programă școlară flexibilă
Un set de discipline de studiu pe care școlile și / sau municipalitățile trebuie să le aleagă și să le ofere
spre studiu, în scopul asigurării ► nivelului minim de educație, specificat de autoritățile de educație
centrale (de nivel superior). Limbile străine se pot regăsi sau nu printre aceste discipline. Astfel, se
identifică două scenarii posibile:
1. Disciplinele incluse în programa școlară flexibilă sunt discipline suplimentare față de cele predate în
cadrul programei școlare stabilite la nivel central.
2. Nu există nicio programă școlară stabilită la nivel central. Programa școlară flexibilă corespunde
tuturor disciplinelor predate, fie prin faptul că sunt discipline decise în fiecare școală ca fiind obligatorii,
fie ca discipline care aparțin unui set din care elevii trebuie să aleagă.
Proiect pilot
Un proiect experimental, având un interval de timp definit, creat pentru a testa fezabilitatea unui
anumite inovații. Proiectele pilot sunt stabilite și finanțate, cel puțin parțial, de către autoritățile
competente din domeniul educației. Ele fac, în general obiectul unor evaluări sistematice.
Timpul de studiu
Intervalul de timp în care sunt predate una sau mai multe discipline din programa școlară, de obicei,
exprimat în ore. Este exclus timpul petrecut de elevi pentru realizarea temelor, proiectelor sau alte tipuri
de studiu privat. Timpul de studiu poate fi supus unor recomandări sau reglementări emise de către
autoritățile centrale sau locale sau poate fi lăsat la hotărârea școlilor. Termenul diferă de cel de "timp de
predare la clasă", care se referă la numărul de ore de în care profesorii iau contact cu clasele lor.
Traseu educațional
În unele state, elevii trebuie să aleagă un domeniu de specialitate de studiu, având la dispoziție
diferite opțiuni, la nivelul învățământului secundar. Mai concret, în unele cazuri, ei trebuie să aleagă
studii de specialitate, cum ar fi studii literare sau științifice. În alte cazuri, elevii trebuie să aleagă între
diferite tipuri de școli, cum ar fi de exemplu, în Germania, Gimnaziul, Realschule etc.
Vârsta noțională a elevilor
În sistemul școlar, reprezintă vârsta normală a elevi într-o anumită clasă sau nivel de învățare atunci
când nu sunt luate în considerare repetențiile, înscrierile timpurii sau târzii precum și alte forme de
întreruperi de școlarizare.
141
III. Baze de date statistice
Studiul European privind Competențele Lingvistice (ESLC) 2011
Studiul European privind Competențele Lingvistice (ESLC) a fost conceput pentru a colecta informații
despre competențele lingvistice dobândite de elevi în ultimul an de învățământ secundar inferior
(ISCED 2) sau al doilea an de învățământ secundar superior (ISCED 3). Șaisprezece state sau
comunități au luat parte la sondaj (Comunitatea Franceză, Comunitatea Germanofonă și Flamandă
din Belgia, Bulgaria, Estonia, Grecia, Spania, Franța, Malta, Olanda, Polonia, Portugalia, Slovenia,
Suedia, Regatul Unit al Marii Britanii - Anglia și Croația). Cu toate acestea, prezentul raport cuprinde
numai date referitoare la 15 sisteme de educație, deoarece datele pentru Anglia nu au fost disponibile
în etapa de pregătire a raportului.
Studiul a testat populația țintă în două limbi și în cadrul fiecărei entități participante au existat două probe
distincte: una pentru prima limbă evaluată, și una pentru cea de a doua (fiecare elev participant a avut doar
un test). În aproape toate statele, sau comunitățile dintr-un stat, cele două limbi evaluate sunt și cele mai
larg predate în cadrul entităților participante individuale. Singurele excepții au fost Comunitatea Franceză
din Belgia (unde elevii au fost testați pentru a doua și a treia limbă străină cele mai larg studiate), și
Bulgaria și Estonia (unde elevii au fost testați în prima și a treia limbă străine cea mai larg studiată).
Limbile evaluate au fost după cum urmează: prima limbă evaluată a fost limba engleză, în aproape
toate statele participante, cu excepția Belgiei (Comunitățile Flamandă și Germană) și Angliei, unde e
vorba de limba franceză. A doua limbă evaluată a fost limba engleză în cadrul comunității
Germanofone din Belgia, limba germană în Belgia (Comunitatea Franceză), Bulgaria, Estonia,
Olanda, Polonia, Slovenia și Croația; limba engleză în Belgia (Comunitatea Flamandă și
Germanofonă); limba franceză în Grecia, Spania și Portugalia, limba spaniolă în Franța și Suedia și
limba Italiană în Malta. Înainte de evaluare, populația în cercetare a avut drept condiție obligatorie,
studierea limbii țintă timp de cel puțin un an școlar.
Pe lângă măsurarea performanțelor, sondajul a inclus patru chestionare de context: unul dedicat
elevilor, altul profesorilor, altul directorilor (conducătorilor școlilor) și respectiv, un chestionar național
completat de Coordonatorul Național de Cercetare. Prezentul raport utilizează date selectate din
primele trei chestionare. În ceea ce privește chestionarele contextuale care vizează personalul
instituțiilor de învățământ (de exemplu, directorii de școli / conducători și cadre didactice), fiecare
director de școală participantă (conducător de școală) și toate cadrele didactice care predau în limba
țintă de evaluare au fost invitați să răspundă la chestionarul contextual relevant.
Tabele cu date referitoare la rezultatele bazate pe ESLC (a se consulta capitolele D și E), nu includ
informații despre eroarea standard. Cu toate acestea, aceste informații pot fi consultate pe site-ul Eurydice.
Baza de date internaționale PISA 2009
PISA (Programul pentru Evaluarea internațională a elevilor) este un studiu internațional realizat sub
egida OCDE pentru a măsura nivelul de performanță a elevilor în vârstă de 15 ani în ceea ce privește
cititul, matematica si alfabetizarea științifică. Studiul se bazează pe eșantioane reprezentative de
formate din elevi în vârstă de 15 ani, care pot fi înscriși fie în învățământul secundar inferior fie în
învățământul secundar superior, în funcție de structura sistemului de învățământ. Pe lângă măsurarea
performanțelor, studiul internațional PISA include chestionare pentru a identifica variabile în contextul
școlii și originii familiale ale elevilor, care ar putea oferi claritate cu privire la constatările lor. Cei trei
indicatori cuprinși în prezenta publicație au fost pregătiți folosind răspunsurile la chestionare
142
contextuale ale elevilor. Toți indicatorii tratează atât școlile publice cât și cele private, acestea din
urmă fie subvenționate din surse publice sau nu.
Sondajele PISA sunt efectuate la fiecare trei ani. Primul studiu a avut loc în anul 2000, următoarele studii
au fost realizate în 2003, 2006 și 2009. Evaluările suplimentare în 2012 și 2015 sunt în curs de elaborare.
Printre statele participante la rețeaua Eurydice, numai Cipru și Malta nu a luat până în prezent parte la
colectarea de date pentru PISA.
• Procedura de eșantionare a implicat selectarea școlilor și apoi a elevilor. S-a dorit astfel să se
ofere fiecărui elev aceeași probabilitate de a fi selectat, indiferent de dimensiunea sau locația școlii
la care studiază. În acest scop, școlile au fost evaluate anterior stabilirii eșantionului în așa fel încât
5
probabilitatea selecției a fost invers proporțională cu mărimea lor ( ).
• În cazul în care datele sunt pregătite pentru a se aplica la întreaga populație de state, este esențial
să se respecte anumite cerințe stricte, cum ar fi analiza erorii standard (măsurarea erorilor legate
de eșantionare), având drept rezultat o diferență perceptibilă între cele două elemente și putând fi
considerată nesemnificativă din punct de vedere statistic.
Tabelele cu date referitoare la rezultatele pe PISA (a se consulta capitolul A) nu includ informații
despre eroarea standard. Cu toate acestea, aceste informații pot fi consultate pe site-ul Eurydice.
IV. Termeni statistici
Eroarea standard:Deviația standard a distribuției eșantionului a unui parametru din populație, fiind o
măsură a gradului de incertitudine asociat cu estimarea unui parametru în populație dedusă dintr-un
eșantion. Într-adevăr, din cauza procedurii aleatorii de eșantionare, un eșantion diferit ar fi putut fi
obținut de la care ar fi ar putea fi deduse rezultate diferite. Presupunând că, pe baza unui eșantion,
media populației a fost de 10 și eroarea standard asociată cu această estimare a fost de două unități.
În acest caz, ar putea fi dedus, cu 95% grad de încredere că media populației trebuie să fie între 10
minus două deviații standard și 10 plus două deviații standard, adică între 6 și 14.
Mediana:Valoarea de mijloc a unei distribuții, pentru care numărul de valori sub sau peste aceasta
este același.
Percentila: O valoare pe o scară de o sută care indică procentul de o distribuție mai mic sau egal cu
această valoare. Astfel, mediana este definită ca cea de-a 50-a percentilă. De exemplu, cel mai mic
scor de testare, care este mai mare de 90% din zeci de persoane care iau testul este declarat a fi la
percentila 90. Pe scurt, percentilele sunt 99 de valori care împart un set de date statistice sau o
distribuție de frecvență în 100 de sub- diviziuni, fiecare conținând același (sau aproximativ același)
număr de indivizi.
Semnificativitatea statistică: Se referă la nivelul de încredere de 95%. De exemplu, o diferență
semnificativă înseamnă că este diferită din punct de vedere statistic, de zero la un nivel de încredere
de 95%.
(5)
În cadrul sondajului PISA, școlile de dimensiuni mici (cu mai puțini de 35 de elevi în vârstă de 15 ani, ce au avut
aceeași probabilitate de selecție cu ceilalți) au fost eșantionate separat în statele în care au fost sufficient de
representative (mai mult de 5% din școlile de această dimensiune).
143
V. Referințe bibliografice
Consiliul Europei, 1992. Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare (ECRML). [ Online]
Disponibil la: http://conventions.coe.int/treaty/en/Treaties/Html/148.htm [accesat 04 iunie 2012].
Consiliul Europei, 2001, Cadrul european Comun de Referință pentru Limbi: Învățare, Predare,
Evaluare (CEFRL). Cambridge: Cambridge University Press.
EACEA/Eurydice, 2008. Date cheie legate de predarea limbilor în școlile din Europa. Bruxelles:
EACEA P9 Eurydice.
EACEA/Eurydice, 2009. Date cheie privind educația în Europa în 2009. Bruxelles: EACEA P9
Eurydice.
EACEA/Eurydice, 2010. Structura Sistemelor de Educație Europene 2010/11: Diagrame schematice.
Bruxelles: EACEA P9 Eurydice.
EACEA/Eurydice, 2011. Timpul anual de predare recomandat în învățământul obligatoriu tip full-time
în Europa, 2010/11. Bruxelles: EACEA P9 Eurydice.
EACEA/Eurydice, 2012. Date cheie privind educația în Europa 2012. Bruxelles: EACEA P9 Eurydice.
Rezoluția Consiliului UE din 14 februarie 2002 privind promovarea diversității lingvistice și a învățării
limbilor străine în contextul punerii în aplicare a obiectivelor Anului European al Limbilor 2001, JO
2002/C 50/01.
Comisia Europeană/SurveyLang 2012. Primul Sondaj European privind Competențele Lingvistice:
Raport final.
Parlamentul European, 1988. Rezoluția Parlamentului European privind Limbajului semnelor. [Online]
Disponibil la: http://www.policy.hu/flora/ressign2.htm [accesat 04 iunie 2012].
144
ANEXE
ANEXA 1: DESCRIEREA SISTEMELOR NAȚIONALE DE PREDARE A LIMBILOR STRĂINE
ÎN CADRUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRE-PRIMAR, PRIMAR ȘI GENERAL SECUNDAR (2010/11)
Introducere
•
Aceste descrieri se referă numai la oferirea nivelului minim de educație, adică la programa
școlară minimă obligatorie și / sau timpul minim de studiu pentru toți elevii, pe o perioadă de un
an sau un anumit număr de ani, stabilit de către autoritățile competente în domeniul educației la
nivel central (sau la nivel superior). În multe state, această prevedere minimă stabilită la nivel
central include o anumită flexibilitate care permite fiecărei școală sa-și stabilească elemente
componente ale programei școlare de bază. Aceste descrieri sintetizează informațiile din
secțiunea I a capitolului B (cu excepția Figurii B8) și Figurii B13 (secțiunea II).
•
Aceste descrieri se referă doar la învățământul general. Ca urmare, atunci când textul face referire la
"toți elevii”, înseamnă că este vorba de toți elevii din învățământul general. Această precizare este
deosebit de relevantă pentru învățământul secundar, și mai ales cel secundar superior, unde există
opțiuni de învățământ profesional în aproape toate statele și astfel acestea nu sunt parte a descrierii.
•
În cazul în care numărul de limbi străine învățate ca discipline obligatorii diferă în funcție de
traseele educaționale sau de tipurile de școli, numai numărul maxim de limbi străine pe care
elevii trebuie să le învețe pe anumite trasee educaționale sau în anumite tipuri de școli este
menționat în text. Aceasta privește strict învățământul secundar deoarece, în multe state există
diferite trasee educaționale sau tipuri de școală.
•
Vârsta elevilor corespunde vârstei teoretice a elevilor, nefiind luate în calcul înscrierile timpurii
sau târzii, abandonul școlar sau alte tipuri de întrerupere a studiilor. Pentru informații cu privire la
legătura dintre vârsta teoretică a elevilor și structura învățământului, a se consulta structurile
naționale Eurydice, la această adresă:
http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/documents/tools/108_structure_education_systems_EN.pdf
•
Fiecare descriere a unui stat începe, de obicei, cu menționarea vârstei la care învățarea unei
limbi străine noi este considerată obligatorie pentru toți elevii, vârstă ce variază foarte mult între
state, și se încheie cu vârsta absolvirii învățământului secundar general, ce poate varia între 18 și
20 de ani, în funcție de stat.
Belgia (BE fr)
Toți elevii încep învățarea unei limbi străine drept disciplină obligatorie de la vârsta de zece ani, cu excepția
elevilor înscriși la școli din Bruxelles, unde trebuie să înceapă de la opt ani. La Bruxelles, această limbă trebuie să
fie limba olandeză. Această obligație durează până când elevii împlinesc 18 ani. Școlile pot decide să utilizeze o
parte din timpul de predare dedicat în mod normal altor discipline din programa școlară pentru a introduce o limbă
străină nouă pentru elevii cu vârste cuprinse între 6 și 10 ani (sau 8 ani în Bruxelles), înainte ca o învățarea unei
limbi străine să devină obligatorie. De la vârsta de 14 ani, toți elevii din învățământul general, pot alege să învețe
o a doua limbă pe care toate școlile trebuie sa o pună la dispoziție drept opțiune în programa școlară de bază.
Belgia (BE de)
Toți elevii trebuie să înceapă să învețe limba franceză ca disciplină obligatorie de la vârsta de 3 ani. Pentru
rezidenții minoritari francofoni, aflați în regiuni ale statului germanofone, limba franceză este considerată limbă de
instrucție în timp ce limba germană este cea de-a doua limbă studiată. O a doua limbă străină, obligatorie pentru
toți elevii, este introdusă atunci când aceștia au împlinit vârsta de 13 ani. Obligația de a învăța două limbi străine
durează până când elevii împlinesc 18 ani. De la vârsta de 14 ani, elevii pot alege diverse trasee educaționale /
tipuri de școli în care trebuie să studieze trei limbi străine, până la sfârșitul învățământului secundar.
145
Belgia (BE nl)
Toți elevii trebuie să înceapă să învețe limba franceză drept disciplină obligatorie de la vârsta de 10 ani. Școlile
pot decide să utilizeze o parte din timpul de predare dedicat în mod normal altor discipline din programa școlară
pentru a introduce o nouă limbă străină pentru elevii cu vârste cuprinse între 3 și 10 ani, înainte de învățarea
acestei limbi străine să devină obligatorie. Limba engleză, drept disciplină obligatorie, este introdusă atunci când
elevii au vârsta de 12 ani. Obligația de a învăța aceste două limbi durează până când elevii împlinesc 18 ani. De
la vârsta de 16 ani, elevii pot alege diverse trasee educaționale / tipuri de școli în care trebuie să studieze trei
limbi străine, până la sfârșitul învățământului secundar.
Bulgaria
Toți elevii trebuie să înceapă învățarea unei limbi străine drept disciplină obligatorie la împlinirea vârstei de 8 ani. O a
doua limbă străină, obligatorie pentru toți elevii, este introdusă atunci când aceștia împlinesc 15 ani. Obligația de a
învăța două limbi străine durează până când elevii au vârsta de 19 ani.
Autoritățile centrale din domeniul educației nu stabilesc întregul conținut al elementelor din cadrul educației
minime pe care școlile trebuie să ofere. Toate școlile pentru elevii cu vârste cuprinse între 3 și 19 ani, au prin
urmare, o anumită flexibilitate în proiectarea și alegerea componentelor din programa școlară de bază. Ca
urmare, unele școli pot decide să pună mai mult accent pe limbile străine.
Cehia
Toți elevii încep învățarea unei limbi străine drept disciplină obligatorie de la vârsta de 8 ani. De la vârsta de 13
sau 14 ani (în funcție de școală), toți elevii pot alege să învețe o a doua limbă străină, toate școlile fiind obligate
să ofere această a doua limbă drept opțiune pentru toți elevii cu aceste vârste. Această a doua limbă străină
devine obligatorie pentru toți elevii de 15 ani în învățământul general. Obligația de a învăța două limbi durează
până când elevii împlinesc 19 ani.
Danemarca
Toți elevii trebuie să înceapă să învețe limba engleză drept disciplină obligatorie de la vârsta de 9 ani. Această obligație
durează până când elevii împlinesc 19 ani. De la vârsta de 13 ani, toți elevii pot alege să învețe o a doua limbă străină,
toate școlile fiind obligate să ofere această a doua limbă drept opțiune pentru toți elevii cu aceste vârste. La vârsta de
16 ani, elevii pot alege diverse trasee educaționale / tipuri de școli în care trebuie să studieze trei limbi străine, până la
sfârșitul învățământului secundar.
Germania
Toți elevii trebuie să înceapă să învețe limba engleză drept disciplină obligatorie de la vârsta de 10 ani. Această
obligație durează până când elevii împlinesc 19 ani. Conform reglementărilor, învățarea obligatorie a limbii engleze
ar trebui să înceapă de la vârsta de 8 ani. Această cerință, cu toate acestea, nu este încă pusă în aplicare integral în
toate școlile. În regiunea Baden - Wurttemberg, o limbă străină este obligatorie pentru toți elevii de la vârsta de 6 ani.
În Saarland, limba franceză, mai degrabă decât limba engleză, este obligatorie. De la vârsta de 12 ani, elevii pot
alege diverse trasee educaționale / tipuri de școli în care pot să studieze două limbi străine până la vârsta de 16 ani.
În unele landuri, elevii au dreptul la această alegere de la vârsta de 11 ani. Între 16 și 17 ani, toți elevii pot alege să
învețe până la trei limbi străine, astfel că pe lângă limba engleză, obligatorie pentru toți elevii, toate școlile trebuie să
ofere cel puțin alte două limbi străine drept opțiuni pentru toți elevii de aceste vârste.
146
Anexe
Estonia
Toți elevii trebuie să înceapă să învețe o limbă străină drept disciplină obligatorie de la vârste cuprinse între 7 si 9
ani, vârsta exactă fiind stabilite de școlile în sine. O a doua limbă străină, obligatorie pentru toți elevii, este
introdusă atunci când aceștia au vârste de 10, 11 sau 12 ani, în funcție de școală. Obligația de a învăța două
limbi străine durează până când elevii împlinesc 19 ani.
Irlanda
Învățarea limbilor străine nu este obligatorie. Tuturor elevilor le sunt predate limbile de stat: engleză și irlandeză.
Autoritățile centrale din domeniul educației nu stabilesc întregul conținut al elementelor din cadrul educației minime
pe care școlile trebuie să ofere. Toate școlile pentru elevii cu vârste cuprinse între 12 și 18 ani, au prin urmare, o
anumită flexibilitate în proiectarea și alegerea componentelor din programa școlară de bază. Ca urmare, unele școli
pot decide să pună mai mult accent pe limbile străine.
Grecia
Toți elevii trebuie să înceapă să învețe limba engleză drept disciplină obligatorie de la vârsta de 8 ani. O a doua
limbă străină, obligatorie pentru toți, este introdusă atunci când elevii au 10 ani. Obligația de a învăța două limbi
străine durează până când elevii împlinesc 15 de ani. La 15 ani, numai o limbă străină rămâne obligatorie pentru
toți elevii până când aceștia împlinesc la 18. Cu toate acestea, toți elevii pot continua să învețe o a doua limbă
străină pe care toate școlile trebuie să o pună la dispoziție drept o opțiune din programa școlară de bază, până la
Spania
Toți elevii trebuie să înceapă să învețe o limbă străină drept disciplină obligatorie de la vârsta de 6 ani, deși în
mod normal, toți elevii încep să învețe o limbă străină în al doilea ciclu de învățământ preprimar, în majoritatea
comunităților autonome, acest lucru poate fi destul de timpuriu, chiar de la vârsta de trei ani. Această obligație
durează până când elevii împlinesc 18 ani. În plus, în Comunitățile autonome unde există o limbă co-oficială, toți
elevii trebuie să învețe această limbă. De la 12 ani, toți elevii pot alege să învețe o a doua limbă străină, iar toate
școlile trebuie să pună la dispoziție cel puțin o limbă străină drept opțiune în programa școlară de bază pentru toți
elevii de la această vârstă până când împlinesc 18 ani. Cu toate acestea, în regiunea Aragon, Insulele Canare,
Galicia, Madrid și Murcia, această a doua limbă este obligatorie pentru toți elevii de 12 ani.
Franța
Toți elevii încep învățarea unei limbi străine drept disciplină obligatorie de la vârsta de 7 ani. O a doua limbă
străină, obligatorie pentru toți, este introdusă atunci când elevii împlinesc 13 ani. Cu toate acestea, de la vârsta
de 14, numai elevii ce aleg anumite trasee de învățământ / tipuri de școli pot să și păstreze această a doua limbă
drept disciplină obligatorie. Ceilalți elevi continuă cu o singură limbă străină obligatorie. La vârsta de 15 ani, toți
elevii din învățământul general trebuie să studieze două limbi străine ca și discipline obligatorii. Această obligație,
care a fost implementată pentru prima dată în 2010/11, durează până când elevii ating vârsta de 18 ani.
147
Italia
Toți elevii să înceapă să învețe limba engleză drept disciplină obligatorie de la vârsta de 6 ani. De la vârsta de 11
până la 14 ani, toți elevii vor învăța două limbi drept discipline obligatorii. De la 14 până la 19 ani, nu există decât
o singură limbă străină obligatorie pentru toți elevii, cu toate acestea, ei pot alege trasee educaționale / tipuri de
școli în care ei trebuie să studieze până la trei limbi străine, până când acestea au împlinit vârsta de 19 ani.
anumită flexibilitate în proiectarea și alegerea componentelor din programa școlară de bază. În practică, cu toate că
autonomia școlară există atât la nivel primar și secundar, școlile folosesc cel mai frecvent această libertate la nivelul
învățământului secundar superior (elevi în vârsta de 14 până la 19 ani). Ca urmare, unele școli pot decide să pună
mai mult accent pe limbile străine.
Cipru
Din septembrie 2011, toți elevii trebuie să înceapă să învețe limba engleza drept disciplină obligatorie de la vârsta de
6 ani. Învățarea obligatorie a limbii engleze pornește de la vârsta de 5 ani, în unele școli, iar această cerință ar trebui
să fie implementată în toate școlile până în septembrie 2015. Limba franceză, drept disciplină obligatoriu pentru toți
elevii, este introdusă atunci când aceștia au vârsta de 12 ani. Această obligație de a învăța limba franceză, precum
și limba engleză, durează până când elevii împlinesc 16 ani. De la vârsta de 16 și 18 ani, toți elevii trebuie să învețe
încă două limbi străine, însă pot alege să învețe alte limbi decât limba engleză și limba franceză, aceasta deoarece
toate școlile trebuie să ofere cinci limbi suplimentare, drept opțiuni în programa școlară de bază.
Letonia
Toți elevii încep învățarea unei limbi străine ca disciplină obligatorie de la vârsta de 9 (acest lucru este redus la vârsta
de 7 ani începând din 2013/14). O a doua limbă străină, obligatorie pentru toți, este introdus atunci când elevii sunt 12.
Obligația de a învăța două limbi durează până când elevii sunt 19 ani.
Lituania
Din 2008, toți elevii încep învățarea unei limbi străine drept disciplină obligatorie de la vârsta de 8 ani. O a doua
limbă străină, obligatorie pentru toți, este introdusă atunci când elevii au vârsta de 12 ani. Obligația de a învăța
două limbi străine durează până când elevii împlinesc 16 ani. De la vârsta de 16 până la 18 ani, doar o limbă
străină rămâne obligatorie pentru toți. Cu toate acestea, toți elevii pot continua să învețe două limbi străine,
aceasta deoarece toate școlile trebuie să ofere o a doua limbă ca o opțiune în programa școlară de bază pentru
toți elevii de această vârstă.
Luxemburg
Toți elevii trebuie să înceapă să învețe limba germană ca disciplină obligatorie de la vârsta de 6 ani. La vârsta de 7
ani, toți elevii trebuie să înceapă să învețe limba franceză drept disciplină obligatorie. La vârsta de 12 ani, elevii care
aleg anumite trasee educaționale / tipuri de școli trebuie să studieze limba engleză, ca o a treia limbă. Această limbă
devine obligatorie pentru toți elevii, atunci când împlinesc 14 ani. Obligația de a studia toate cele trei limbi străine
durează până când elevii împlinesc 19 ani. La 15 ani, elevii care aleg anumite trasee educaționale / tipuri de școli
trebuie să studieze a patra limbă străină ca disciplină obligatorie până când aceștia împlinesc vârsta de 19 ani.
148
Anexe
Ungaria
Toți elevii încep învățarea unei limbi străine drept disciplină obligatorie de la vârsta de 9 ani. Școlile pot decide să
utilizeze o parte din timpul de predare dedicat în mod normal altor discipline din programa școlară pentru a introduce o
limbă străină nouă pentru elevii cu vârste cuprinse între 6 și 9 ani. Școlile pot decide să utilizeze o parte din timpul de
studiu dedicat în mod normal la alte subiecte curriculare pentru a introduce o limbă străină devreme pentru elevii cu
vârste cuprinse între 6 și 9. De la vârsta de 10 ani, elevii care aleg anumite trasee educaționale / tipuri de școli trebuie
să studieze o a doua limbă străină. Aceasta devine obligatorie pentru toți elevii din cadrul învățământului general, atunci
când ei împlinesc 14 ani. Obligația de a studia ambele limbi străine durează până când elevii împlinesc 18 ani.
Malta
Toți elevii trebuie să înceapă să învețe limba engleză ca disciplină obligatorie de la vârsta de 5 ani. O a doua
limbă străină, obligatorie pentru toți, este introdusă atunci când elevii împlinesc 11 ani. Această obligație de a
învăța două limbi (dintre care una trebuie să fie limba engleză) durează până când elevii au vârsta de 16 ani. În
plus, de la vârsta de 13 ani, toți elevii pot alege să învețe o a treia limbă străină, toate școlile fiind nevoite să ofere
cel puțin alte cinci limbi ca opțiuni în programa școlară de bază. Practic, având în vedere dimensiunea statului
Malta, elevii care doresc să studieze o anumită limbă ar putea fi grupați într-o altă școală care oferă spre studiu
această limbă. De la vârsta de 16 ani, învățarea limbilor străine încetează să mai fie obligatorie. Cu toate acestea,
toate școlile trebuie să ofere cel puțin 9 limbi străine ca opțiuni. La această vârstă, elevii care aleg anumite trasee
educaționale trebuie să studieze până la două limbi străine.
Olanda
Toți elevii trebuie să înceapă să învețe limba engleză de la vârste cuprinse între 6 si 12 ani. În practică, majoritatea
școlilor face obligatoriu studiul acestei limbi pentru toți elevii de la vârsta de 10 ani. Această obligație durează până
la 18 ani. De la vârsta de 12 ani până la vârsta de 15 ani, elevii care aleg unele trasee educaționale / tipuri de școli
trebuie să învețe până la trei limbi străine. De asemenea, la vârsta de 15 ani, elevii care aleg anumite trasee
educaționale / tipuri de școli trebuie să învețe până la două limbi străine, aceasta până la 18 ani.
anumită flexibilitate în proiectarea și alegerea componentelor din programa școlară de bază. De exemplu, la nivelul
învățământului primar, școlile sunt libere să decidă cu privire la 30% din programa școlară. Ca urmare, unele școli
Austria
Toți elevii încep învățarea unei limbi străine drept disciplină obligatorie de la vârsta de 6 ani. De la vârsta de 12 ani,
elevii pot alege trasee educaționale / tipuri de școli în care trebuie să studieze două limbi străine și, la vârsta de 14 ani,
vor trebui să studieze trei limbi străine, până la vârsta de 18 ani. De la vârsta de 15 ani până când la 18 ani, toți elevii
din învățământul general, trebuie să studieze două limbi străine. În acest stadiu, o limbă străină ca opțiune în programa
școlarăde bază trebuie să fie oferită tuturor elevilor.
149
Polonia
Din 2008/09, toți elevii încep învățarea unei limbi străine drept disciplină obligatorie de la vârsta de 7 ani. O a doua
limbă străină, obligatorie pentru toți introdusă din 2009/10, este impusă atunci când elevii au vârsta de 13 ani.
Obligația de a învăța două limbi străine durează până când elevii au vârsta de 19 ani.
Portugalia
Toate școlile trebuie să ofere limba engleză drept o opțiune pentru toți elevii cu vârste cuprinse între de la 6 la 10.
Elevii nu sunt obligați să o studieze, dar, în practică, aproape toți o fac. La vârsta de 10 ani, toți elevii trebuie să
învețe o limbă străină, care poate diferită de limba engleză. La 12 ani, toți elevii trebuie să învețe două limbi
străine, până la vârsta de 15 ani. De la 15 la 17 ani, doar o limbă străină rămâne obligatorie pentru toți elevii din
învățământul general. Cu toate acestea, la această vârstă, elevii pot alege trasee educaționale / tipuri de școli în
care trebuie să studieze două limbi străine până la vârsta de 17 ani. De la vârsta de 17 ani până la 18, toți elevii
pot alege să învețe o limbă străină pe care toate școlile trebuie să o pună la dispoziție drept o opțiune.
România
Toți elevii încep învățarea unei limbi străine drept disciplină obligatorie de la vârsta de 8 ani. O a doua limbă
străină, obligatorie pentru toți, este introdusă atunci când elevii au vârsta de 10 ani. Obligația de a învăța două
limbi străine durează până când elevii împlinesc 18 ani.
Slovenia
ani, toți elevii trebuie să studieze o a doua limbă străină până când împlinesc 19 ani. În 2010/11, această cerință
era încă în curs de a fi implementată în toate școlile pentru elevii de la 12 până la 15 ani. Cu toate acestea, ca
urmare a unei decizii adoptate în noiembrie 2011, această reformă a fost pusă în așteptare. În plus, toți elevii
între 12 și 15 ani au posibilitatea de a învăța o a treia limbă pe care toate școlile trebuie să o pună la dispoziție
drept opțiune din programa de bază. Atunci când elevii au între 15 și 19 ani, față de cele două limbi străine
obligatorii, în funcție de alegarea pe care o fac în materie de trasee educaționale / tipul de școală, elevii trebuie să
învețe o a treia limbă străină.
Slovacia
Toți elevii încep învățarea unei limbi străine drept disciplină obligatorie de la vârsta de 8 ani. Din anul școlar
2011/12, toți elevii trebuie să învețe limba engleză în mod special. O a doua limbă străină, obligatorie pentru toți,
este introdusă atunci când elevii au vârsta de 11 ani. Obligația de a învăța două limbi străine durează până când
elevii împlinesc 19 ani. Cu toate acestea, aceste cerințe nu au fost încă implementate în toate școlile: în 2010/11,
elevii în vârstă de ani 9 nu studiau încă o limbă străină iar elevii cu vârste cuprinse între 13 și 15 nu studiau încă
două limbi străine.
150
Anexe
Finlanda
Toți elevii încep învățarea unei limbi străine drept disciplină obligatorie de la vârsta de 7, 8 sau 9 ani, în funcție de
alegerea individuale în privința școlilor. O a doua limbă străină, obligatorie pentru toți, este introdusă atunci când elevii
au vârsta de 13 ani. Obligația de a învăța două limbi durează până când elevii împlinesc 19 ani. Una dintre aceste două
limbi trebuie să fie a doua limbă de stat (limba suedeză sau limba finlandeză, în funcție de alegerea elevilor).
Suedia
Toți elevii trebuie să înceapă să învețe limba engleză între 7 și 16 ani. Școlile pot alege momentul începerii predării.
Cu toate acestea, toți elevii începe, de obicei, studiul limbii engleze de la vârsta de 10 ani. În plus, toți elevii au
posibilitatea de a învăța o a doua limbă străină, deoarece școala trebuie să ofere două limbi străine drept opțiuni în
programa școlară de bază. Din nou, școlile pot decide când le introduc, dar în practică se întâmplă atunci când elevii
au vârsta de 12 ani. De la 16 până la 19 ani, o limbă străină este obligatorie pentru toți elevii, toate școlile vor trebui
să ofere trei limbi drept opțiuni suplimentare pe lângă limba engleza. Pe parcursul acestor ani, elevii pot alege trasee
educaționale / tipuri de școli în care studiază două limbi străine drept discipline obligatorii.
Marea Britanie - Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord
ani, învățarea unei limbi străine nu mai este obligatorie pentru elevi. Cu toate acestea, în Anglia și Irlanda de
Nord, toate școlile trebuie să ofere elevilor cu vârste cuprinse între 14 și 16 ani cel puțin o limbă străină drept
disciplină opțională. În Țara Galilor, deși marea majoritate a școlilor oferă o limbă străină, acest lucru nu
reprezintă o cerință specifică. Toți elevii cu vârste între 5 și 16 ani trebuie să învețe limba galeză.
urmare, unele școli pot decide să pună mai mult accent pe limbile străine. La nivel învățământului primar, etapă în
care învățarea limbilor străine nu este obligatorie, majoritatea școlilor din Anglia și Irlanda de Nord predau o limbă
străină, iar în Țara Galilor doar un număr mic de școli fac acest lucru, însă acest număr e în continuă creștere.
Nu există nicio programă școlară obligatorie de bază comună pentru elevi cu vârste cuprinse între 16-18 ani.
Marea Britanie – Scoția
Programa școlară este non - statutară. În funcție de circumstanțele particulare ale fiecărei școli, atât școli cât și
autoritățile locale sunt libere să interpreteze și să adapteze liniile directoare emise de autoritățile centrale. Modelul
bazat pe "rezultate și experiență" în cazul limbilor moderne întărește speranța că școlile vor oferi o limbă modernă
nu mai târziu decât atunci când elevii împlinesc vârsta de 10 ani. Această ofertă însă ar trebui să continue până la
151
Islanda
Toți elevii trebuie să înceapă să învețe limba engleza ca disciplină obligatorie de la vârsta de 9 ani. La 10 ani, toți
elevii trebuie să înceapă să învețe limba daneză ca a doua limbă obligatorie. Elevii pot alege limba suedeză sau
limba norvegiană în loc de limba daneză, în anumite condiții. O a treia limbă, obligatorie pentru toți elevii în cadrul
învățământului general, este introdusă atunci când elevii au vârsta de 17 ani. Această obligație pentru toți elevii
să învețe trei limbi străine durează doar un an, între 18 și 19 de ani, numai două limbi sunt obligatorii pentru toți
elevii. Cu toate acestea, de la vârsta de 17 ani, elevii pot alege anumite trasee educaționale / tipuri de școli în
care se studiază până la patru limbi străine, ca discipline obligatorii, până când elevul împlinește 20 de ani.
pe care școlile trebuie să ofere. Toate școlile pentru elevii cu vârste cuprinse între 5 și 20 de ani, au prin urmare, o
anumită flexibilitate în proiectarea și alegerea componentelor din programa școlară de bază. Ca urmare, unele școli
Liechtenstein
Începând cu 2010/11 toți elevii trebuie să înceapă să învețe limba engleza ca disciplină obligatorie de la vârsta de
6 ani. De la 15 până la 18 ani, toți elevii din învățământul general, trebuie să studieze cel puțin limba engleză și
limba franceză. În funcție de traseul educațional / tipul de școală ales, elevii s-ar putea să învețe mai multe limbi
străine drept discipline obligatorii. Acesta este cazul elevilor in vârstă de 11 ani, care au optat pentru traseele
educaționale / tipuri de educație în care trebuie să studieze atât limba engleză cât și limba franceză. De la vârsta
de 13 ani, elevii pot alege trasee educaționale / tipuri de școli în care se studiază până la trei limbi străine, ca
discipline obligatorii. De la vârsta de 14 ani până la 18 ani, elevii pot alege trasee educaționale / tipuri de școli în
care se studiază până la patru limbi străine ca discipline obligatorii.
Norvegia
Toți elevii trebuie să înceapă să învețe limba engleză ca disciplină obligatorie de la vârsta de 6 ani. De la 13 ani,
toți elevii pot alege să învețe o a doua limbă străină iar această a doua limbă trebuie să fie oferită drept opțiune în
programa școlară de bază de către toate școlile pentru toți elevii de aceste vârste. De la 16 ani, elevii din
învățământul general, trebuie să studieze limba engleza pentru încă un an. Ei trebuie să învețe, de asemenea, o
a doua limbă străină până la 18 ani dacă au început studiul acesteia dinainte de vârsta de 16 ani sau altfel până
la vârsta de 19 ani. Toți elevii cu vârsta cuprinsă între 16 și 19, pot alege să studieze o a treia limbă străină iar
toate școlile trebuie să o ofere drept opțiune în programa școlară de bază.
Croația
Toți elevii încep învățarea unei limbi străine drept disciplină obligatorie de la vârsta de 6 ani. Această obligație
durează până când elevii împlinesc vârsta de 18 ani. În plus, toți elevii cu vârste cuprinse între 9 și 18 ani pot opta
pentru a învăța o limbă suplimentară iar toate școlile trebuie să o ofere ca opțiune în programa școlară de bază.
La 14 ani, elevii pot alege trasee educaționale / tipuri de școli în care se studiază două limbi străine ca discipline
obligatorii până la sfârșitul învățământului secundar.
Turcia
Toți elevii încep învățarea unei limbi străine drept disciplină obligatorie de la vârsta de 9 ani. Această obligație durează
până când elevii împlinesc 18 ani. La 14 ani, elevii pot alege trasee educaționale / tipuri de școli în care învață două
limbi străine, ca discipline obligatorii, până la sfârșitul învățământului secundar.
152
Anexe
ANEXA 2: MODELUL CLIL (ÎNVĂȚAREA INTEGRATĂ A CONȚINUTULUI ȘI A LIMBII) ÎN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR ȘI SECUNDAR GENERAL
Potrivit definiției, CLIL implică predarea unor discipline non lingvistice în cel puțin două limbi diferite
Singura excepție de la această regulă se referă la predarea în care toate disciplinele non - lingvistice
sunt predate într-o limbă considerată limbă străină prin programa școlară, de regulă, una dintre
principalele limbi Europene (de exemplu, limba engleză, germana sau franceză etc.). Acest tip de
model este, de asemenea, considerat ca fiind CLIL, deși disciplinele non - lingvistice sunt predate întro singură limbă. Pentru definiția completă a CLIL, a se consulta secțiunea de Glosar.
Tabelul de mai jos prezintă prevederi tip CLIL pentru fiecare stat, fiind prezentate cele două limbi
folosite ca limbi de instruire, statutul lor și nivelul ISCED pentru care există această prevedere. În
cazul în care toate disciplinele non - lingvistice sunt predate într-o singură limbă străină, a doua limbă
menționată este (una dintre) limbile de stat din țara respectivă.
Pentru fiecare pereche de limbi utilizate drept limbi de instruire, tabelul prezintă, de asemenea,
numărul de școli care oferă acest tip de CLIL special, în funcție de nivelul ISCED, în cauză. Prin
urmare, în cazul în care o școală oferă mai multe programe CLIL, fiecare dintre ele cu o altă pereche
de limbi de instruire, școala este luată în considerare de mai multe ori în numărul actual de perechi de
limbi. Aceste date sunt date naționale Eurydice: în cele mai multe cazuri, acestea au fost colectate de
către Ministerul Educației din fiecare stat pentru propriile lor scopuri. Prin urmare, în funcție de
structura sistemului de educație, datele sunt furnizate la nivel ISCED 1, 2 sau 3 separat sau pentru
nivelurile ISCED 1 și 2, împreună și nivelul ISCED 3 separat, sau pentru nivelurile ISCED 2 și 3
împreună și nivelul ISCED 1 separat. În statele cu mai multe structuri de învățământ, datele pot fi
simultan prevăzute pentru nivelurile ISCED separate sau pentru anumite niveluri ISCED grupate
împreună. Anul de referință variază în funcție de state, fiind de asemenea indicat în tabel.
Cifrele marcate cu un asterisc indică faptul că școlile oferă CLIL, dar face acest lucru numai sub forma
unor proiecte -pilot. Simbolul ':' indică faptul că datele lipsesc. Simbolul "(-)" înseamnă faptul că nu
este aplicabil, deoarece nu există prevedere tip CLIL.
Capitolul B (Figurile B9 la B11) și capitolul D (Figura D8) oferă, de asemenea, informații cu privire la
modelul CLIL.
153
CLIL (Învățarea integrată a conținutului și limbii străine) în cadrul învățământului primar și general secundar
Numărul de școli ce utilizează modele CLIL, în funcție de tipul perechii
de limbi și nivelul/nivelurile ISCED în cauză (+ anul de referință)
Formarea în două limbi diferite și nivelurile ISCED în cauză
NiveIul
ISCED
1
Franceză- Engleză
1-3
27
24
2010/11
Franceză- Olandeză
1-3
104
69
2010/11
Franceză- Germană
1-3
3
5
2010/11
Statutul limbii
BE fr
o limbă de stat +
o limbă străină
o limbă de stat +
o limbă de stat
Numele limbii în cauză
2
1
+
2
3
2
+
3
1
+
2 +3
Anul de
referință
BE
de
o limbă de stat +
o limbă de stat
Germană- Franceză
1-3
Toate
școlile
Toate
școlile
Toate
școlile
2010/11
BE nl
o limbă de stat +
o limbă de stat
Olandeză- Franceză
1-3
5*
4*
1*
2010/11
Olandeză- Engleză
3
4*
2010/11
Olandeză- Turcă
1
2*
2010/11
Olandeză- Spaniolă
1
2*
2010/11
Olandeză- Italiană
1
2*
2010/11
Bulgară- Engleză /
Bulgară- Franceză /
Bulgară- Germană /
Bulgară- Spaniolă /
Bulgară- Rusă /
Bulgară- Italiană
3
o limbă de stat +
o limbă străină
BG
o limbă de stat +
o limbă străină
2010/11
Cehă- Engleză
1- 3
3
6
2009/10
Cehă- Germană
1-3
1
5
2009/10
Cehă- Franceză
2-3
6
2009/10
Cehă- Italiană
2-3
2
2009/10
Cehă- Spaniolă
2-3
4
2009/10
o limbă de stat +
o limbă minoritară/
regională cu statut de
limbă oficială
Cehă- Poloneză
1-3
3
2009/10
DK
(-)
(-)
(-)
(-)
(-)
(-)
(-)
(-)
(-)
(-)
DE
o limbă de stat +
o limbă străină
Germană- Engleză /
Germană- Franceză /
Germană- Spaniolă /
Germană- Italiană /
Germană- Rusă
1-3
(:)
(:)
(:)
(:)
(:)
(:)
(:)
o limbă de stat +
o limbă străină
Estonă- Engleză
2- 3
1
2
2010
Estonă- Germană
2-3
1
1
2010
Estonă- Suedeză
3
1
2010
regională fără statut de
limbă oficială + o limbă
străină
Rusă- Engleză
1
1
o limbă de stat +
limbă oficială
Estonă- Rusă
1-3
28
IE
o limbă de stat +
o limbă de stat
Engleză-Irish
1
719
EL
(-)
(-)
(-)
(-)
CZ
EE
o limbă de stat +
o limbă străină
240
154
21
2010
18
66
2010
2009/10
(-)
(-)
(-)
(-)
(-)
(-)
Anexe
Statutul limbii
ES
FR
CY
(6)
NiveIul
ISCED
1
1706
2
1
+
2
3
2
+
3
o limbă de stat +
o limbă străină
Spaniolă- Engleză /
Spaniolă- Franceză /
Spaniolă- Italiană /
Spaniolă- Germană /
Spaniolă- Portugheză
1-3
o limbă de stat +
limbă oficială
Spaniolă- Bască
1-3
Spaniolă- Catalană
1-3
Spaniolă- Galițiană
1-3
662
Spaniolă- Valenciană
1-3
o limbă de stat +
limbă oficială +
o limbă străină
Spaniolă- Bască- Engleză sau
Franceză
1-3
3
4
Spaniolă- Catalană- Engleză
sau Franceză sau Germană
1-3
273
148
Spaniolă- Galițiană- Engleză
sau Franceză sau Portugheză
1-3
Spaniolă- Valenciană-Limba
Engleză sau Franceză
1-3
Franceză- Arabă
2-3
Franceză- Chineză
2-3
Franceză- Daneză
o limbă de stat +
o limbă străină
o limbă de stat +
limbă oficială
IT
( 6)
1
+
2 +3
Anul de
referință
948
2010/11
73
19
2010/11
2430
1036
2010/11
187
398
2010/11
2062
283
2010/11
2010/11
160
2010/11
351
2010/11
57
2010/11
2
2010
5
2010
2-3
1
2010
Franceză- Olandeză
2-3
2
2010
Franceză- Engleză
2-3
975
36
2010
Franceză- Germană
2-3
512
6
2010
Franceză- Italiană
2-3
164
8
2010
Franceză- Japoneză
2-3
1
3
2010
Franceză- Poloneză
2-3
4
2010
Franceză- Portugheză
2-3
9
5
2010
Franceză- Rusă
2-3
4
2
2010
Franceză- Spaniolă
2-3
419
13
2010
Franceză- Suedeză
2-3
1
2010
Franceză- Alsacă
1-2
138
47
Franceză- Bască
1-2
66
8
Franceză- Bretonă
1-3
68
26
10
2010
Franceză- Catalană
1-3
35
7
3
2010
Franceză- Corsicană
1-2
65
20
2010
Franceză-Creole
1-2
(:)
(:)
2010
Franceză- Occitană-(Langue
d’Oc)
1-2
90
15
2010
2010
11
2010
2010
Franceză-Limbi Polineze
1-2
(:)
(:)
o limbă de stat +
limbă oficială
Italiană- Franceză / ItalianăGermană/
Italiană- Ladină/
Italiană- Friuliană /
Italiană- Slovenă
1-3
(:)
(:)
o limbă de stat +
o limbă străină
Italiană- Spaniolă /
Italiană- Franceză /
Italiană- Germană /
Italiană- Engleză
3
o limbă de stat +
o limbă străină
Greacă- Engleză
1
11*
2010
o limbă de stat +
o limbă de stat
Greacă- Turcă
1
1*
2010
(:)
(:)
(:)
(:)
(:)
(:)
(:)
Limba Franceză și Limba Germană sunt tratate de programa școlară, definită de autoritățile centrale în domeniul
educației, ca și limbi străine. În anumite regiuni, aceste două limbi reprezintă limbi regionale sau minoritare, însă le este
acordată recunoașterea oficială.
155
Statutul limbii
LV
LT
( 7)
o limbă de stat +
o limbă străină
Letonă- Engleză /
Letonă- Franceză /
Letonă- Germană/
o limbă de stat +
limbă oficială +
o limbă străină
Letonă- Rusă- Germană /
Letonă- Rusă- Engleză
o limbă de stat +
limbă oficială
HU
1
2
1
+
2
3
3
2
+
3
1
+
2 +3
(:)
1-3
(:)
Letonă- Rusă
1-3
2
Letonă- Ucraineană
2010
1-3
1
2010
Letonă- Poloneză
1-3
5
2010
o limbă de stat +
limbă oficială +
limbă oficială
Letonă- Rusă- Belorusă
1-2
o limbă de stat +
limbă oficială
Letonă- Estonă
1
1
2010
o limbă de stat +
1 non-territorial language
Letonă- Romani
1
1
2010
Lituaniană- Engleză
1-3
(:)
(:)
(:)
(:)
Lituaniană- Franceză
1-3
2
6
2
11
Lituaniană- Germană
1-3
1
2
1
(:)
1
2010/11
Lituaniană- Rusă
1-3
6
8
1
2
40
2010/11
Lituaniană- Poloneză
1-3
12
26
1
1
35
2010/11
Lituaniană- Belorusă
1-3
1
2010/11
Lituaniană- Germană
1-3
1
2010/11
Luxemburgheză- Germană
1-2
o limbă de stat +
o limbă de stat
o limbă de stat +
o limbă străină
Luxemburgheză- Franceză
(:)
(:)
(:)
121
o limbă de stat +
o limbă străină
(:)
Anul de
referință
(:)
o limbă de stat +
limbă oficială
(7)
NiveIul
ISCED
(:)
o limbă de stat +
limbă oficială
LU
(:)
53
1
Toate
școlile
(:)
(:)
2010/11
Toate
școlile
2010/11
Toate
școlile
2-3
2010
Toate
școlile
2010/11
Maghiară- Engleză
1-3
71
41
72
35
35
2010/11
Maghiară- Germană
1-3
38
34
40
17
17
2010/11
Maghiară- Chineză
1-3
1
1
1
4
2010/11
Maghiară- Franceză
2-3
7
7
2010/11
Maghiară- Spaniolă
2-3
7
7
2010/11
Maghiară- Rusă
2-3
1
1
2010/11
Maghiară- Italiană
2-3
4
4
2010/11
Maghiară- Germană
1-3
28
25
30
10
10
2010/11
Maghiară- Croată
1-3
6
4
6
2
2
2010/11
Maghiară- Slovacă
1-3
4
4
4
1
1
2010/11
Maghiară- Română
1-3
5
5
5
1
1
2010/11
Maghiară-Sârbă
1-2
1
1
1
2010/11
Maghiară- Slovenă
1-2
2
1
2
2010/11
Limba Germană este tratată de programa școlară, definită de autoritățile centrale în domeniul educației, ca și limbă
străină. În anumite regiuni, aceasta este limbă regională sau minoritară, însă îi este acordată recunoașterea oficială.
156
Anexe
Statutul limbii
MT
o limbă de stat +
o limbă de stat
NL
o limbă de stat +
o limbă străină
AT
1
2
1
+
2
3
2
+
3
1
+
2 +3
Anul de
referință
Malteză- Engleză
1-3
Toate
școlile
Toate
școlile
Toate
școlile
2010/11
Olandeză- Engleză
1-3
12*
120
80
2010/11
Olandeză- Germană
1-3
1*
1
1
2010/11
Olandeză- Frisiană- Engleză
1
40
2010/11
o limbă de stat +
o limbă străină
Germană- Italiană
1
(:)
(:)
Germană- Engleză /
Germană- Franceză
1-3
(:)
Germană- Spaniolă
3
o limbă de stat +
o limbă non-teritorială cu
statut de limbă oficială
PT
NiveIul
ISCED
o limbă de stat +
limbă oficială +
o limbă non-indigenă
o limbă de stat +
limbă oficială
PL
(:)
(:)
(:)
(:)
(:)
(:)
(:)
(:)
Germană- Croată /
Germană- Maghiară /
Germană- Slovenă /
Germană- Cehă /
Germană- Slovacă /
1-3
(:)
(:)
(:)
(:)
(:)
(:)
(:)
Germană/ Romani
1-3
(:)
(:)
(:)
(:)
(:)
(:)
(:)
1-3
(:)
(:)
(:)
(:)
(:)
(:)
(:)
(:)
(:)
(:)
(:)
(:)
(:)
(:)
o limbă de stat +
limbă oficială
Germană-(Bosniană |
Croată |
Serbian)
o limbă de stat +
limbă oficială +
o limbă străină
Germană- Croată- Engleză /
Germană- MaghiarăEngleză
1-3
Germană- Slovenă- Engleză
2-3
(:)
(:)
(:)
(:)
Germană- Slovenă- Italiană
2-3
(:)
(:)
(:)
(:)
o limbă de stat +
o limbă străină
Poloneză- Engleză
2-3
72
38
2010/11
Poloneză- Germană
2-3
26
18
2010/11
Poloneză- Franceză
2-3
21
13
2010/11
Poloneză- Spaniolă
2-3
7
14
2010/11
2
1
2010/11
2
2010/11
Poloneză- Italiană
2-3
o limbă de stat +
limbă oficială
Poloneză- Ucraineană
1-3
1
1
o limbă de stat +
limbă oficială
Poloneză- Germană
1-2
2
1
o limbă de stat +
limbă oficială
Poloneză- Rusă
o limbă de stat +
o limbă străină
Portugheză- Franceză
3
1-3
157
2010/11
1
2010/11
23*
2010/11
Statutul limbii
RO
( 8)
o limbă de stat +
o limbă străină
o limbă de stat +
limbă oficială
SI
(8)
9
()
o limbă de stat +
limbă oficială
NiveIul
ISCED
1
2
1
+
2
3
2
+
3
1
+
2 +3
Anul de
referință
Română- Engleză
2 9-3
145
2009/10
Română- Franceză
2-3
46
2009/10
Română- Germană
2-3
19
2009/10
Română- Italiană
2-3
7
2009/10
Română- Spaniolă
2-3
12
2009/10
Română- Portugheză
2-3
2
2009/10
Română- Maghiară
2-3
169
2009/10
Română- Germană
2-3
23
2009/10
Română- Ucraineană
2-3
3
2009/10
Română-Sârbă
2-3
1
2009/10
Română- Slovacă
2-3
2
2009/10
Română- Cehă
2-3
4
2009/10
Română- Croată
2-3
1
2009/10
Română- Poloneză
2-3
1
2009/10
Română- Bulgară
2-3
1
2009/10
Română- Greacă
2-3
1
2009/10
Slovenă- Maghiară
1-3
5
1
2010/11
În cazul datelor referitoare la România, este vorba numai de ultimii doi ani din ISCED 2.
158
Anexe
Statutul limbii
SK
( 10)
o limbă de stat +
o limbă străină
o limbă de stat +
limbă oficială
2
1
3
7
2010/11
2
2
2010/11
2-3
5
2010/11
Slovacă- Spaniolă
2-3
7
2010/11
Slovacă- Italiană
2-3
1
2010/11
Slovacă- Rusă
2-3
1
2010/11
Slovacă- Maghiară
1-3
15
14
36
2010/11
Slovacă- Ucraineană
1-3
1
6
1
2010/11
Slovacă- Germană
1-2
1
1
1
1
2010/11
2010/11
Finlandeză Suedeză
1-2
(:)
(:)
(:)
(:)
o limbă de stat +
Finlandeză- Sami
1-2
(:)
(:)
(:)
(:)
Finlandeză- Franceză /
Finlandeză- Engleză /
Finlandeză- Germană /
Finlandeză- Rusă
1-3
83
64
o limbă de stat +
o limbă străină
Suedeză- Engleză
1-3
(:)
(:)
(:)
(:)
(:)
(:)
(:)
o limbă de stat +
limbă oficială
Suedeză- Finlandeză
1-3
(:)
(:)
(:)
(:)
(:)
(:)
(:)
o limbă de stat +
Suedeză- Sami
1-3
(:)
(:)
(:)
(:)
(:)
(:)
(:)
Engleză- Franceză /
Engleză- Germană /
Engleză- Spaniolă
1-3
(:)
(:)
(:)
(:)
(:)
(:)
(:)
1462
Engleză- Galeză
1-3
o limbă de stat +
limbă oficială
Engleză- Irlandeză
1-3
o limbă de stat +
limbă oficială
Engleză- Scoțiană Galică
1-3
15
4
(-)
(-)
(-)
(-)
(-)
o limbă de stat +
o limbă străină
Germană- Engleză
3
(10)
Anul de
referință
Slovacă- Franceză
o limbă de stat +
limbă oficială
LI
1
+
2 +3
2-3
UKWLS
IS
2
+
3
1-3
o limbă de stat +
o limbă străină
UKSCT
3
Slovacă- Germană
UKENG
UKNIR
1
+
2
o limbă de stat +
o limbă de stat
o limbă de stat +
o limbă străină
SE
1
Slovacă- Engleză
Slovacă- Rusină
FI
NiveIul
ISCED
33
2009
223
(-)
2009/10
33
2010/11
2
8
1
2010
(-)
(-)
(-)
(-)
1*
2010/11
159
NiveIul
ISCED
1
2
1
+
2
3
2
+
3
1
+
2 +3
Anul de
referință
Norvegiană- Sami
1-3
(:)
(:)
(:)
(:)
(:)
(:)
(:)
Norvegiană- Engleză
1-3
3
3
1
9
2010/11
Norvegiană- Germană
3
1
2010/11
1
2010/11
2
2009/10
Statutul limbii
NO
o limbă de stat +
o limbă de stat +
o limbă străină
Norvegiană- Franceză
HR 11
TR
o limbă de stat + o limbă
străină
3
Croată- Engleză
1-3
1
1
Croată- Cehă
1-2
3
3
Croată- Maghiară
1-3
4
4
1
2009/10
Croată- Sârbă
1-3
18
18
9
2009/10
Croată- Italiană
1-3
17
17
4
2009/10
o limbă de stat +
limbă oficială
Croată- Maghiară
1-2
1
1
Croată- Cehă
3
(-)
(-)
(-)
2009/10
2009/10
1
(-)
(-)
(-)
(-)
2009/10
(-)
(-)
(-)
Sursa: Eurydice.
Bulgaria: Cifrele reprezintă estimări.
Spania: Cifrele referitoare la Insulele Baleare, Galicia și Țara Bascilor nu sunt disponibile în cazul școlilor ce oferă CLIL
unde Limba Spaniolă si o altă limbă străină sunt folosite pentru a preda discipline non- lingvistice. De asemenea, datele
privind școlile care oferă CLIL în care Limba Bască este folosită pentru a preda discipline non- lingvistice nu includ școli
din Țara Bascilor, ci doar pe cele din Navarra.
Italia: Din 2010, toți studenții trebuie să învețe un subiect non-lingvistic printr-o limbă străină în ultimul an de învățământ
secundar superior.
Austria: Pe lângă școlile specifice care folosesc modelul CLIL, se evidențiază o practică răspândită pentru multe școli la
nivel secundar și anume aceea de a preda unele module pentru o disciplină școlară, printr-o limbă străină. În plus, prima
limbă străină a elevilor cu vârste între 6 și 8,este predată prin intermediul abordării CLIL.
Lituania: Pentru școlile care oferă CLIL în Limba Lituaniană și Limba Germană ca limbi de instruire, cifra referitoare la
ISCED 3 este subestimată.
Olanda: 15 școli care oferă CLIL folosind Limba Olandeză, Limba Frisiană și Limba Engleză drept limbi de instruire sunt
certificate în prezent. Alte 25 de școli sunt în curs de a fi certificate.
Suedia: Unele școli implementează tip pilot CLIL și aleg o altă limbă suplimentară limba alături de Limba Suedeză.
Marea Britanie (UK-WLS/NIR): Unora dintre școli li se permite să decidă, în funcție de contextul lor lingvistic, în ce
măsură discipline non - lingvistice sunt predate în ambele limbi (Limba Engleză si Limba Galeză - sau Limba Irlandeză).
Prin urmare, cifrele ar putea fi ușor supraestimate deoarece este posibil ca unele scoli să aleagă să predea toate
disciplinele non - lingvistice în Limba Galeză (sau Limba Irlandeză).
Liechtenstein: În plus față de unica școală, la nivel secundar superior, care oferă CLIL ca un proiect pilot, Limba
engleză este predată tuturor elevilor cu vârste între 6 și 8, prin abordarea CLIL.
(11)
Limba Cehă și Limba Maghiară sunt tratate de programa școlară, definită de autoritățile centrale în domeniul educației, ca
și limbi străine. În anumite regiuni, aceste două limbi reprezintă limbi regionale sau minoritare, însă le este acordată
recunoașterea oficială.
160
L I S TA F I G U R I L O R Ș I A TA B E L E L O R
•
Figura A1: Limbile statelor și limbile regionale sau minoritare având statut oficial în Europa, 2011
17
•
Figura A1 (continuare): Limbile statelor și limbile regionale sau minoritare având statut oficial în
Europa, 2011
18
Figura A2: Procentul elevilor în vârstă de 15 ani ce vorbesc acasă, în principal o limbă diferită de
cea predată în școli, 2009
20
Figura A3: Procentajul elevilor în vârstă de 15 ani ce frecventează cursurile unei școli și
proporțiile diferite ale elevilor ce nu vorbesc acasă limbile predate în școli, 2009
22
Figura A4: Procentajul elevilor imigranți în vârstă de 15 ani (având părinți născuți într-un alt stat)
și limbile vorbite acasă, 2009
24
Figura B1: Vârstele de pornire pentru învățarea primei și a celei de-a doua limbi străine, ca
discipline obligatorii pentru toți elevii în învățământul preșcolar, primar și / sau secundar general
în anul 2010/11
25
Figura B2: Vârsta de pornire și durata studiului primei limbi străine ca disciplină obligatorie în
învățământul pre-primar, primar și/sau secundar general, anii de referință 1993/94, 2002/03,
2006/07, 2010/11
28
Figura B3: Vârsta de pornire și durata studiului celei de-a doua limbi străine ca disciplină
obligatorie în învățământul pre-primar, primar și/sau secundar general,anii de referință 2002/03,
2006/07, 2010/11
30
Figura B4: Alte limbi străine stabilite drept discipline obligatorii pentru elevi în cadrul diferitelor
trasee educaționale în timpul învățământului primar și/sau secundar general, 2010/11
31
Figura B5: Disponibilitatea predării limbilor străine ca opțiune în programa școlară de bază în
cadrul învățământului primar și sau secundar general, 2010/11
32
Figura B6: Motivația școlilor de a oferi predarea limbilor străine din proprie inițiativă în cadrul
nivelului minim de discipline educaționale în cadrul învățământului pre-primar, primar și/sau
secundar general, 2010/11
34
Figura B7: Predarea a două limbi străine în cadrul programei școlare pentru învățământul preprimar, prima și/sau secundar general, 2010/11
35
Figura B8: Prezentarea proiectelor pilot în vederea stimulării predării disciplinelor de limbi străine
în cadrul învățământului pre-primar, primar și/sau secundar 2010/11
37
Figura B9: Implementarea învățării integrate a conținutului și limbii (CLIL) în cadrul învățământului
primar și/sau general secundar, 2010/11
39
Figura B10: Situația limbilor străine țintă utilizate în scopul implementării CLIL în cadrul
învățământului primar și/sau secundar general, 2010/11
41
Figura B11: Recomandările centrale cu privire la cunoaștere și aptitudini drept criterii de admitere
în cadrul CLIL în învățământul primar și/sau general, 2010/11
42
Figura B12: Recomandări destinate școlilor cu privire la includerea limbilor străine specifice în
cadrul programelor școlare la nivelurile învățământului primar și / sau general secundar, 2010/11
45
Figura B13: Limbi străine specifice obligatorii, precum sunt precizate de autoritățile centrale de
învățământ (învățământ obligatori de tip full-time), 1992/93, 2002/03, 2006/07, 2010/11
47
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
161
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
Figura B14: Limbile străine din programele școlare, precum este specificat de către autoritățile
centrale la nivelurile învățământului primar și/sau general, 2010/11
48
Figura B15: Referințe cu privire la limbi străine specifice regionale sau minoritare în documentele
oficiale eliberate de autoritățile centrale competente în domeniul învățământului primar și / sau
general secundar, 2010/11
50
Figura B16: Statutul limbilor clasice în cadrul învățământului secundar, conform reglementărilor /
recomandărilor, învățământul inferior și superior secundar, 2010/11
52
Figura C1: Distribuția procentuală a elevilor din învățământul primar (ISCED 1) în funcție de
numărul de limbi străine învățate, învățământul primar (ISCED 1), 2009/10
56
Figura C1a: Procentul tuturor elevilor din cadrul învățământului primar ce studiază 0 limbi străine,
1 limbă străină sau 2 limbi străine
56
Figura C1b: Procentul elevilor în vârstă de 7,8,9 și 10 ce studiază 0 limbi străine, o limbă străină,
două sau mai multe limbi străine
56
Figura C2: Tendințe în distribuția procentuală a tuturor elevilor din învățământul primar (ISCED 1)
în funcție de numărul de limbi străine învățate, 2004/05, 2006/07, 2009/10
59
Figura C3: Procentul tuturor elevilor din învățământul primar (ISCED 1), ce studiază limbile:
engleză, franceză și / sau germană. Statele în care una dintre aceste limbi este cea mai studiată,
2009/10
60
Figura C4: Tendințe în procentul tuturor elevilor din învățământul primar (ISCED 1) ce studiază
limba engleză, 2004/05, 2006/07, 2009/10
62
Figura C5: Distribuția procentuală a elevilor în funcție de numărul de limbi străine (LS) învățate,
din învățământul secundar inferior (ISCED 2) și învățământul secundar superior general și prevocațional/vocațional (ISCED 3), 2009/10
63
Figura C6: Numărul mediu de limbi străine studiate per elev, în cadrul învățământului secundar
(ISCED 2 și 3), 2009/10
65
Figura C7a: Procentul elevilor din cadrul învățământului secundar inferior (ISCED 2) ce studiază
0,1, 2 sau mai multe limbi străine, 2004/05, 2006/07, 2009/10
68
Figura C7b: Procentul elevilor din cadrul învățământului secundar superior (ISCED 3) ce studiază
0,1, 2 sau mai multe limbi străine, 2004/05, 2006/07, 2009/
69
Figura C7c: Procentul elevilor din cadrul învățământului secundar superior prevocațional/vocațional (ISCED 3) ce studiază 0,1, 2 sau mai multe limbi străine, 2004/05, 2006/07,
2009/10
70
Figura C8a: Cele mai frecvent studiate limbi străine și procentul elevilor ce le studiază, în cadrul
învățământului secundar inferior (ISCED 2), 2009/10
73
Figura C8b: Cele mai frecvent studiate limbi străine și procentul elevilor ce le studiază, în cadrul
învățământului pre-vocațional/vocațional și secundar superior (ISCED 3), 2009/10
73
Figura C9: Procentul elevilor ce studiază Limba Engleză, Limba Franceză, Limba Germană,
Limba Spaniolă și Limba Rusă,în cadrul învățământului secundar (ISCED 2 și 3), 2009/10
76
Figura C10a: Tendințe referitoare la procentul elevilor ce studiază Limba Engleză, Limba
Germană și Limba Franceză în cadrul învățământului secundar inferior (ISCED 2), în 2004/05,
2006/07, 2009/10
80
162
Lista Figurilor și a Tabelelor
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
Figura C10b: Tendințe referitoare la procentul elevilor ce studiază Limba Engleză, Limba
Germană și Limba Franceză în cadrul învățământului pre-vocațional/vocațional și învățământului
general secundar superior (ISCED 3), în 2004/05, 2006/07, 2009/10
81
Figura C11: Limbile străine studiate, altele decât Limba Germană, Limba Engleză, Limba
Spaniolă, Limba Franceză și Limba Rusă studiate de elevi în cadrul învățământului secundar,
drept procent din totalul limbilor străine studiate la acest nivel, 2009/10
83
străine în cadrul învățământului primar, 2010/11
86
străine în cadrul învățământului general secundar inferior și superior, 2010/11
87
Figura D3: Disciplinele pe care profesorii de limbi străine specializați au dreptul de a le preda în
cadrul învățământului primar și general secundar, 2010/11
88
Figura D4: Distribuția procentuală a cadrelor didactice ce predau limbi străine în funcție de
disciplinele pe care sunt calificate să le predea, 2010/11
89
Figura D5: Durata minimă și nivelul inițial de educație inițială a cadrelor didactice de limbi străine
specializate sau a celor semi-specializate din învățământul secundar general, 2010/11
91
Figura D6: Distribuția procentuală a cadrelor didactice de limbi străine în funcție de tipul de
certificare / calificare deținută, 2010/11
92
Figura D7: Procentul elevilor ce frecventează o școală în care directorul școlii a raportat dificultăți
în procesul de ocupare a posturilor vacante de predare sau cele de suplinitor pentru cadrele
didactice ce predau limbi străine absente, indicator testat în ultimii cinci ani, 2010/11
93
Figura D8: Calificările necesare pentru a lucra în școli care utilizează modelul CLIL (tip A) în
cadrul învățământului primar și/sau general secundar, 2010/11
95
Figura D9: Existența unor recomandări cu privire la natura studiilor inițiale ale cadrelor didactice și
perioada de formare petrecută în state vorbitoare de limbă- țintă, 2010/11
96
Figura D10: Procentul cadrelor didactice de limbi străine care au locuit deja mai mult de o lună în
țara vorbitoare de limba țintă, în funcție de scopul mobilității transfrontaliere, 2010/11
98
Figura D11: Distribuția procentuală a aplicațiilor aprobate pentru cadrele didactice în serviciu ce
participă la acțiuni din Programul de Formare Comenius, în funcție de limba cursului, cererile fiind
depuse în cadrul apelului, 2009
99
Figura D12: Procentul de elevi care frecventează școli în care directorul școlii a declarat că au
găzduit cel puțin un profesor invitat din străinătate pentru cel puțin o lună, pe parcursul anului
școlar precedent, 2010/11
101
Figura E1: Procentul studenților ce consideră că este util să învețe limbile testate pentru diverse
scopuri, 2010/11
103
Figura E2: Frecvența expunerii la cele două limbi străine evaluate prin intermediul diferitelor surse
mass-media, 2010/11
105
Figura E3: Frecvența utilizării de către cadrele didactice a limbii străine predate în sala de clasă,
2010/11
106
Figura E4: Procentul elevilor ce declară că diverse mijloacele din tehnologia informației și a
comunicării sunt utilizate în mod regulat în procesul didactic, 2010/11
107
163
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
Figura E5: Procentul elevilor ce în ultimii trei ani au participat la activități școlarelegate de
învățarea unei limbi străine, 2010/11
108
Figura E6: Modele de implementare a învățării limbii de predare ca a doua limbă străină, pentru
copiii imigranți în cadrul învățământului primar și inferior secundar, 2011/11
110
Figura E7: Timpul minim anual recomandat pentru predarea limbilor străine, drept discipline
obligatorii în cadrul învățământul obligatoriu general obligatoriu, tip full-time, 2010/11
112
Figura E8: Evoluția numărului minim recomandat de ore de predare a unei limbi obligatorie
străine într-un an teoretic în învățământul secundar general obligatoriu primar tip full-time,
2006/07 și 2010/11
115
Figura E9: Relația dintre timpul minim de predare recomandat pentru prima limbă străină
obligatorie și numărul de ani în care predarea are loc, în timpul învățământului general obligatoriu
tip full-time, 2010/11
1188
Figura E10: Timpul minim recomandat în scopul predării primei, celei de-a doua și celei de-a treia
limbi străine, drept discipline oblogatorii în timpul unei an teoretic din cadrul învățământului
general obligatoriu, 2010/11
120
Figura E11: Timpul minim alocat predării limbilor străine drept discipline obligatorii ca proporție
din timpul total de predare din timpul învățământului general obligatoriu primar și secundar tip fulltime, 2010/11
121
Figura E12: Regulamente și recomandări referitoare la numărul maxim de elevi din clasele
școlare în timpul învățământului primar și al celui obligatoriu general secundar tip full-time,
2010/11
123
Figura E13: Distribuția elevilor în funcție de dimensiunea claselor de limbi străine, comparativ cu
regulamentele și recomandările oficiale referitoare la dimensiunea maximă a unei clase, 2010/11
125
Figura E14: Prioritatea acordată obiectivelor asociate cu cele patru abilități de comunicare în
programa școlară a limbilor străine obligatorii, în timpul învățământului general obligatoriu tip fulltime, 2010/11
128
Figura E15: Existența unor recomandări cu privire la folosirea CECRL pentru definirea unor
niveluri minime de dobândire a competențelor la finalizarea învățământului general obligatoriu
sau învățământului secundar inferior cât și pentru sfârșitul învățământului secundar superior
general, 2010/11
129
Figura E16: Nivelurile minime de dobândire a competențelor, pe baza CECRL pentru prima și a
doua limbă străină (e) la sfârșitul învățământului general obligatoriu tip full-time sau
învățământului secundar inferior (ISCED 2) și învățământul secundar superior (ISCED 3),
2010/11
131
Figura E17: Includerea elementului de limbă străină în cadrul certificatelor acordate elevilor ce
finalizează învățământul general obligatoriu tip full-time, 2010/11
133
Figura E18: Forme de evaluare ce contribuie la elementul de limbă străină din certificatele
acordate la finalizarea învățământului general obligatoriu, tip full-time 2010/11
134
164
MULȚUMIRI
AGENŢIA EXECUTIVĂ PENTRU EDUCAŢIE,
AUDIOVIZUAL ŞI CULTURĂ
P9 EURYDICE
Avenue du Bourget 1 (BOU2)
B-1140 Brussels
(http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice)
Redactor coordonator
Arlette Delhaxhe
Autori
Nathalie Baïdak (coordonare), Olga Borodankova, Daniela Kocanova,
Akvile Motiejunaite (contribuție pentru indicatorii PISA)
Contributori externi
Christian Monseur, Universitatea din Liège – Belgia (Analiza secundară a datelor din Sondajul
European privind la Competențele Lingvistice – ESLC)
Tehnoredactare şi grafică
Patrice Brel
Coordonator producţie
Gisèle De Lel
165
UNITĂŢILE NAŢIONALE EURYDICE
BELGIQUE / BELGIË
Eurydice-Informationsstelle des Bundes
Agenţia de Management al Proiectelor
Componentă a Centrului Aerospaţial German
Biroul UE al Ministerului Educaţiei şi Cercetării din
Germania
Rosa-Luxemburg-Straße 2
10178 Berlin
Unité Eurydice la Fédération Wallonie-Bruxelles
Ministère de la Fédération Wallonie-Bruxelles
Direction des Relations internationales
Boulevard Léopold II, 44 – Bureau 6A/002
1080 Bruxelles
Contribuţii din partea unităţii: responsabilitate colectivă a
experților; experți: Christiane Blondin (Universitatea din Liège,
Unité d’analyse des systèmes et des pratiques
d’enseignement); Franck Livin (Inspector)
Eurydice-Informationsstelle der Länder im Sekretariat der
Kultusministerkonferenz
Graurheindorfer Straße 157
Eurydice Vlaanderen / Afdeling Internationale Relaties
Ministerie Onderwijs
Hendrik Consciencegebouw 7C10
Koning Albert II – laan 15
1210 Brussel
53117 Bonn
Contribuţii din partea unităţii: Brigitte Lohmar
EESTI
Contribuţii din partea unităţii: responsabilitate colectivă
Unitatea Eurydice
SA Archimedes
Koidula 13A
10125 Tallinn
Eurydice-Informationsstelle der Deutschsprachigen
Gemeinschaft
Autonome Hochschule in der DG
Hillstrasse 7
4700 Eupen
Contribuţii din partea unităţii: Stéphanie Nix
Contribuţii din partea unităţii: Kristi Mere (expert principal),
Centrul pentru Analiză și Cercetare Internațională, Fundația
INNOVE)
BULGARIA
ÉIRE / IRLANDA
Unitatea Eurydice
Centrul de Dezvoltare a Resurselor Umane
15, Graf Ignatiev Str.
1000 Sofia
Contribuţii din partea unităţii: Expert: Irina Vasseva
Unitatea Eurydice
Departmentul pentru Educaţie şi Competenţe
Secţia Internaţională
Marlborough Street
Dublin 1
Contribuţii din partea unităţii: Pádraig Mac Fhlannchadha
(Assistant Chief Inspector), Joan Sutton (Senior Inspector)
ČESKÁ REPUBLIKA
Unitatea Eurydice
Centrul pentru Servicii Internaţionale al METS
Na poříčí 1035/4
110 00 Praha 1
ELLÁDA
Unitatea Eurydice
Ministerul Educaţiei, Învăţării pe Tot Parcursul Vieţii şi
Religiei
Directoratul pentru Afaceri Europene
Secţia C ‘Eurydice’
37 Andrea Papandreou Str. (Office 2168)
15180 Maroussi (Attiki)
Contribuţii din partea unităţii: Helena Pavlíková, Jana
Halamová; expeți: Irena Mašková, Katarína Nemčíková,
Tereza Šmídová
DANMARK
Contribuţii din partea unităţii: Evagelia Kaga (Consilier
Onorific, Institutul Pedagogic Elen)
Unitatea Eurydice
Agenţia Daneză pentru Educaţie Internaţională
Bredgade 43
1260 København K
ESPAÑA
Eurydice España-Redie
Centro Nacional de Innovación e Investigación Educativa
(CNIIE)
Ministerio de Educación, Cultura y Deporte
Gobierno de España
c/General Oraa 55
28006 Madrid
Contribuţii din partea unităţii: Flora Gil Traver, Montserrat
Grañeras Pastrana (coordonatori);
expert extern: Carmen Morales Gálvez
DEUTSCHLAND
Eurydice-Informationsstelle des Bundes
Agenţia de Management al Proiectelor
Componentă a Centrului Aerospaţial German
Biroul UE al Ministerului Educaţiei şi Cercetării din
Germania
Heinrich-Konen-Str. 1
53227 Bonn
166
Mulțumiri
FRANȚA
LIETUVA
Unité française d’Eurydice
Ministère de l'Éducation nationale, de l’Enseignement
supérieur et de la Recherche
Direction de l’évaluation, de la prospective et de la
performance
Mission aux relations européennes et internationales
61-65, rue Dutot
75732 Paris Cedex 15
Unitatea Eurydice
Agenţia Naţională pentru Evaluare Şcolară
Didlaukio 82
08303 Vilnius
Contribuţii din partea unităţii: Irena Raudienė
LUXEMBURG
Unité d’Eurydice
Ministère de l’Éducation nationale et de la Formation
professionnelle (MENFP)
29, Rue Aldringen
2926 Luxembourg
Contribuţii din partea unităţii: Edmée Besch, Mike Engel
Contribuţii din partea unităţii: Nadine Van Der Tol;
expert: François Monnanteuil
HRVATSKA
Ministarstvo znanosti, obrazovanja i športa
Donje Svetice 38
10000 Zagreb
Contribuţii din partea unităţii: Duje Bonacci
MAGYARORSZÁG
Eurydice National Unit
Institutul Maghiar pentru Cercetare și Dezvoltare
Educațională
ÍSLAND
Szalay u. 10-14
1055 Budapest
Unitatea Eurydice
Ministerul Educaţiei, Ştiinţelor şi Culturii
Oficiul de Evaluare şi Analiză
Sölvhólsgötu 4
150 Reykjavik
Contribuţii din partea unităţii: Margrét Harðardóttir;
expert: Erna Árnadóttir
Contribuţii din partea unităţii: responsabilitate colectivă;
expert: Marta Fischer
MALTA
Unitatea Eurydice
Departamentul pentru Cercetare şi Dezvoltare
Directoratul pentru Calitate şi Standarde în Domeniul
Educaţiei
Ministerul Educaţiei, Muncii şi Familiei
Great Siege Rd.
Floriana VLT 2000
ITALIA
Unità italiana di Eurydice
Agenzia Nazionale per lo Sviluppo dell’Autonomia
Scolastica (ex INDIRE)
Via Buonarroti 10
50122 Firenze
Contribuţii din partea unităţii: Alessandra Mochi;
expert: Gisella Langé (Ispettore tecnico di lingue
straniere presso il Ministero dell'Istruzione Università e
Ricerca)
Contribuţii din partea unităţii: Coordination of the contribution;
expert: Maryanne Spiteri (Assistant Director Languages,
Department of Curriculum Management and eLearning)
NEDERLAND
Eurydice Nederland
Ministerie van Onderwijs, Cultuur en Wetenschap
Directie Internationaal Beleid / EU-team
Kamer 08.022
Rijnstraat 50
2500 BJ Den Haag
Contribuţii din partea unităţii: Expert: Hans Ruesink
KYPROS
Unitatea Eurydice
Ministerul Educaţiei şi Culturii
Kimonos and Thoukydidou
1434 Nicosia
Contribuţii din partea unităţii: Christiana Haperi;
experts: Koula Papadopoulou, Froso Tofaridou,
Maria Iacovidou, Sophie Ioannou-Georgiou (Ministry of
Education and Culture)
NORGE
Unitatea Eurydice
Ministerul Educaţiei şi Cercetării
AIK-avd., Kunnskapsdepartementet
Kirkegata 18
0032 Oslo
LATVIJA
Unitatea Eurydice
Valsts izglītības attīstības aģentūra
Agenţia de Dezvoltare a Învăţământului de Stat
Vaļņu street 3
1050 Riga
ÖSTERREICH
Contribuţii din partea unităţii: responsabilitate colectivă a unității
alături de expert Rita Kursīte (Centrul Național pentru
Educație)
Eurydice-Informationsstelle
Bundesministerium für Unterricht, Kunst und Kultur
Abt. IA/1b
Minoritenplatz 5
1014 Wien
LIECHTENSTEIN
Informationsstelle Eurydice
Schulamt des Fürstentums Liechtenstein
Austrasse 79
Postfach 684
9490 Vaduz
Contribuţii din partea unităţii: Informationsstelle Eurydice
Contribuţii din partea unităţii: Experts: Maria Felberbauer,
Michaela Haller, Karin Markut-Rüf
POLSKA
Unitatea Eurydice
Fundaţia pentru Dezvoltarea Sistemului de Educaţie
Mokotowska 43
00-551 Warsaw
167
SLOVENSKO
Contribuţii din partea unităţii: Magdalena Górowska-Fells;
national expert: Magdalena Szpotowicz (University of
Warsaw)
Unitatea Eurydice
Asociaţia Academică
Internaţională
Svoradova 1
811 03 Bratislava
PORTUGALIA
Unidade Portuguesa da Rede Eurydice (UPRE)
Ministério da Educação e Ciência
Slovacă
pentru
Cooperare
Direcção-Geral de Estatísticas da Educação e Ciência
(DGEEC)
SUOMI / FINLAND
Av. 24 de Julho, 134 – 4.º
1399-54 Lisboa
Eurydice Finlanda
Comisia Finlandeză Naţională pentru Educaţie
P.O. Box 380
00531 Helsinki
Contribuţii din partea unităţii: Kristiina Volmari,
Anna-Kaisa Mustaparta
Contribuţii din partea unităţii: Carina Pinto, Anália Gomes
(expert/DGE)
ROMÂNIA
Unitatea Eurydice
National Agency for Community Programmes in the Field
of Education and Vocational Training
Calea Serban Voda, no. 133, 3rd floor
Sector 4
040205 Bucharest
SVERIGE
Unitatea Eurydice
Departamentul pentru Promovarea Internaţionalizării
Oficiul pentru Programe Internaţionale în Domeniul
Educaţiei şi Formării
Kungsbroplan 3A
Box 22007
104 22 Stockholm
Contribuţii din partea unităţii: Veronica – Gabriela Chirea în
cooperare cu experți din Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului:
•
Liliana Preoteasa (Director General)
•
Tania Mihaela Sandu (Director)
•
Manuela – Delia Anghel (inspector pentru Limba
Franceză and Limba Spaniolă languages)
•
Adrian Marius Bărbulescu (inspector în domeniul
resurselor umane)
•
Sorin Giurumescu (inspector pentru Limba
Germană)
•
Anca-Mariana Pegulescu (inspector pentru Limba
Engleză)
•
Mina Maria Rusu (inspector for Limba Latină și
Limbi Antice Grecești)
•
Vieroslava Elisabeta Timar (inspector pentru
limbile minorităților
TÜRKIYE
Unitatea Eurydice Turcia
MEB, Strateji Geliştirme Başkanlığı (SGB)
Eurydice Türkiye Birimi, Merkez Bina 4. Kat
B-Blok Bakanlıklar
06648 Ankara
Contribuţii din partea unităţii: Dilek Gulecyuz, Osman
Yıldırım Ugur, Bilal Aday
REGATUL UNIT AL MARII BRITANII
Unitatea Eurydice pentru Anglia, Ţara Galilor şi Irlanda
de Nord
Fundația Națională pentru Cercetarea Educațională
(NFER)
The Mere, Upton Park
Slough SL1 2DQ
SCHWEIZ/SUISSE/SVIZZERA
Foundation for Confederal Collaboration
Dornacherstrasse 28A
Postfach 246
4501 Solothurn
Contribuţii din partea unităţii: Sigrid Boyd, Catherine
Paterson
SLOVENIJA
Unitatea Eurydice Scoția
Directoratul pentru Educaţie
Area 2C South
Victoria Quay
Edinburgh
EH6 6QQ
Contribuţii din partea unităţii: Eurydice National Unit
Scotland
Unitatea Eurydice
Unitatea Eurydice
Ministerul Educaţiei şi Sportului
Departmentul pentru Dezvoltarea Educaţie (ODE)
Masarykova 16/V
1000 Ljubljana
Contribuţii din partea unităţii: Saša Deleja Ambrožič,
Barbara Kresal Sterniša; experts: Karmen Pižorn
(Faculty of Education of the University of Ljubljana),
Zdravka Godunc (Ministry of Education, Science, Culture
and Sport)
168
EACEA; Eurydice; Eurostat
Date Cheie privind Predarea Limbilor Străine în Școlile din Europa
Ediția 2012
Bruxelles: Eurydice
2013 – 170 p.
(Date Cheie)
ISBN 978-92-9201-443-8
doi:10.2797/20842
Descriptori: predarea limbilor străine, punerea la dispoziție a unei limbi străine, numărul de limbi
străine predate, diversitatea lingvistică, discipline din programa școlară, timpul de predare, limbă
regională, limbă minoritară, învățarea integrată a conținutului și a limbii, limba maternă a elevilor
străini, competențe lingvistice, certificare, dimensiunea claselor școlare, autonomie instituțională,
formarea inițială a profesorilor, analiză comparativă, învățământul primar, învățământul secundar,
învățământul general, proiect pilot, rata de participare la educație, date statistice, AELS, Turcia,
Uniunea Europeană
Reţeaua Eurydice furnizează informaţii şi analize referitoare la sistemele de
educaţie şi politicile din Europa. Începând cu anul 2011, această reţea se
compune din 37 de unităţi naţionale situate în toate cele 33 de ţări
participante la programul comunitar de învăţare de-a lungul vieţii (statele
membre UE, ţările EFTA, Croaţia şi Turcia) şi este coordonată şi gestionată
de către Agenţia pentru Educaţie, Audiovizual şi Cultură, cu sediul în
Bruxelles, care elaborează publicaţiile şi bazele sale de date.
Reţeaua Eurydice serveşte în principal celor implicaţi în elaborarea politicilor
de învăţământ la nivel naţional, regional şi local, precum şi celor din cadrul
instituţiilor Uniunii Europene. Publicaţiile se concentrează în principal pe
modul în care este structurată şi organizată educaţia la toate nivelurile, în
Europa. Publicaţiile acoperă următoarele categorii: descrieri ale sistemelor
naţionale de educaţie, studii comparative dedicate unor subiecte specifice,
indicatori şi statistici. Publicaţiile sunt disponibile gratuit pe site-ul Eurydice
sau, la cerere, în formă tipărită.
EURYDICE pe Internet –
http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice
EC-XA-12-001-RO-C
RO

Date Cheie privind Predarea Limbilor Străine în Școlile din

Transcription

Similar documents

Încearcă şi tu One World Romania! - Konrad-Adenauer

strategii identitare si educatie scolara Volum 2011

Dezvoltarea competenţelor cheie în şcolile din Europa

9. Brosura ARACIS - Universitatea Bogdan Vodă

Evoluţia calificărilor din învăţământul universitar românesc 1968-2011