Populaţie şi Dezvoltare

Martie 2011 (5)
Buletin de informaţie şi analiză în demografie
SUMAR:
Editorial
2
Ședința CNPD din 17 martie 2011
2
Reforma sistemului de pensionare
3
Sînteţi însărcinată şi vă încadraţi în criteriile de selectare? Solicitaţi ajutor social!
Planificarea activiății CNPD
pentru anul 2011
3
4
Indemnizaţii pentru familiile cu
copii în Republica Moldova
Politici familiale
pentru Republica Moldova
Protecția socială
a cetățenilor moldoveni
care muncesc în alte țări
Comisia naţională pentru populaţie şi dezvoltare
www.demografie.md
5
6-7
8
Cîţi ani ar trăi un pensionar în
Republica Moldova pensionat în 2010?
Educaţia incluzivă
Activitatea Comisiei naționale
pentru populație și dezvoltare
în anul 2010
Apariţii editoriale
9
10
11
12
Fondul ONU pentru Populaţie
www.unfpa.md
2
EDITORIAL
Martie 2011
MESAJUL
domnului Mihail MOLDOVANU, viceprim-ministru,
preşedinte al Comisiei naţionale pentru populaţie şi dezvoltare
Dezvoltarea, progresul, viitorul –
toate au un liant – investiţia în capitalul
uman, investiţiile în tineri. Ce vom semăna astăzi – aceea vom culege mîine.
Republica Moldova traversează vremuri de cotitură, avem şanse mari să
reuşim în dezvoltare, sprijinul şi încrederea partenerilor occidentali sînt la cote
maxime. Reacţia noastră fermă nu trebuie să întîrzie.
Mă bucură că începem să abordăm
întrebările ce ţin de populaţie cu interes
sporit, dar îmi doresc şi mai multă rîvnă
din partea factorilor decizionali şi chiar
abordări mai îndrăzneţe. Pînă la urmă
contează rezultatul final, efectul.
Salut lucrul enorm depus în ultimul
an privind implementarea Profilului Migraţional Extins în Republica Moldova.
În acest sens aduc sincere mulţumiri
părţilor implicate, dar mai cu seamă Misiunii în Moldova a Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie, şi personal dlui
preşedinte Martin Wyss.
Constat cu plăcere că avem un proiect bine întocmit al Strategiei naţionale
în domeniul securităţii demografice. La
fel, apreciez pozitiv proiectele implementate de Comisia naţională pentru
populaţie şi dezvoltare, graţie sprijinului generos al Fondului Naţiunilor Unite
pentru Populaţie.
Recunosc cu tristeţe că situaţia actuală din Republica Moldova lasă mult de
dorit. Se impun decizii concrete. În acest
sens ne vor ajuta rezultatele monitorizării situației curente și elucidarea problemelor demografice la care s-a lucrat în
ultima perioadă. Conlucrarea tuturor
instituțiilor care pot îmbunătăți indicatorii demografici este un factor de succes
în adoptarea unor politici mai eficiente.
Îmi doresc ca procesele îndrăzneţe începute în anul 2010, să continue şi
chiar să capete noi valenţe, cu impact
sporit, în 2011.
Cu respect,
Mihail MOLDOVANU
Şedinţa Comisiei naţionale pentru populaţie şi dezvoltare
Ş
edinţa ordinară a Comisiei, prezidată de
viceprim-ministrul Mihail Moldovanu,
preşedintele ei, s-a întrunit pe data de 17
martie 2011. La şedinţă au fost prezenţi majoritatea membrilor Comisiei, reprezentanţi
ai autorităţilor publice centrale cu atribuţii
în domeniu, ai mediului academic de profil, organizaţiilor internaţionale, precum şi
mass-media. Membrii Comisiei au salutat
prezenţa profesorului Jozeph Troisi, directorul Institutului ONU pentru Îmbătrînire din
Malta, care a ţinut un discurs cu privire la fenomenul de îmbătrînire a populaţiei.
Unul din principalele subiecte examinate
în cadrul şedinţei a fost proiectul Strategiei naţionale în domeniul securităţii demografice în
Republica Moldova, definitivat conform obiectivelor Programului de guvernare pentru anii
2011-2014. Dna Valentina Buliga, ministrul
muncii, protecţiei sociale şi familiei, vicepreşedintele Comisiei, a prezentat viziunile strategice, pe o perioadă de 15 ani, privind căile de orientare a politicilor demografice şi de gestionare
a riscurilor în corelare cu priorităţile socio-economice la nivel naţional.
Doamna Buliga a menţionat că scopul
general al Strategiei constă în determinarea
sarcinilor şi acţiunilor factorilor de decizie şi
ale comunităţii pentru ameliorarea stării demografice, inclusiv promovarea politicilor
destinate să asigure securitatea demografică.
Prin urmare, esenţa documentului constă în
stabilirea căilor de soluţionare a problemelor
ce privesc populaţia şi dezvoltarea, precum
şi în mobilizarea administrativă a resurselor
financiare, eforturilor comunităţii în vederea
redresării stării demografice actuale, diminuării efectelor şi tendinţelor nefavorabile privind
procesele de schimbare a structurii populaţiei
şi a impactului economic previzibil. Astfel, imperativul politicilor pentru gestionarea demografică se rezumă la asumarea sarcinilor strategice privind diminuarea tendinţei de scădere a
numărului populaţiei, iar pe viitor, pregătirea
pentru o perioadă lungă de îmbătrînire, cînd se
va reduce populaţia activă şi va creşte raportul
de dependenţă economică.
Un capitol important inclus în Strategie
este dedicat politicii familiale, care vizează un
ansamblu de activităţi elaborate special pentru
a sprijini familiile, tratînd problemele cu care
familia se confruntă în relaţiile ei cu societatea.
Prin politici familiale instituţiile guvernamentale urmează să realizeze scopul de promovare
a programelor ce ţin de educaţia pentru viaţa
de familie, planificarea familială, îngrijirea copilului, adopţia, asigurarea socială, asistenţa financiară, programele de dezvoltare a copilului,
programele de educaţie pentru taţi.
În cadrul şedinţei au fost examinate rezultatele preliminare ale activităţii efectuate de două
grupuri de lucru create prin decizia Comisiei
din 24 august 2010. Primul – cu privire la efi-
cientizarea mecanismelor de evidenţă a fluxurilor migraţionale – îşi va continua activitatea
în scopul coordonării mai eficiente a procesului
de evidenţă a fluxurilor migraţionale interne şi
externe, asigurării schimbului eficient de date
între instituţiile cu atribuţii în domeniul migraţiei şi implementării metodologiei internaţionale privind elaborarea statisticii migraţionale.
Al doilea – privind eficientizarea mecanismelor
de reglementare instituţională a procesului de
prognozare demografică – va elabora și va prezenta Comisiei mecanismul respectiv pînă la
sfîrşitul anului 2011.
De asemenea, în şedinţă a fost audiat Raportul de activitate a Comisiei în anul 2011 şi
aprobat Planul pentru anul 2011, subiectele
incluse fiind axate pe examinarea celor mai
stringente probleme în domeniul demografic.
Potrivit preşedintelui Comisiei, şedinţele vor fi
convocate cel puţin o dată în trimestru.
***
În conformitate cu Regulamentul Comisiei
naţionale pentru populaţie şi dezvoltare, aprobat prin H.G. nr.126 din 7.02.2007, şedinţele sînt
organizate de Secretariatul ei, abilitat între altele
cu funcţia de a pregăti proiectul agendei şedinţelor şi de a întocmi procesele-verbale ale acestora.
Şedinţele Comisiei sînt organizate o dată în trimestru pentru a demara dezbateri şi consultări
publice în domeniul demografic şi a realiza obiectivele majore ale Comisiei, printre acestea fiind şi
asigurarea securităţii demografice a ţării.
3
Noutăţi
Martie 2011
D
Reformarea sistemului de pensionare
na Valentina Buliga, ministrul muncii, protecţiei
sociale şi familiei: Executivul a
aprobat în şedinţa de Guvern
din 12 martie 2011 un proiect
de lege care prevede unificarea
sistemului de pensionare.
Criteriul de unificare este
unul de bază al oricărui sistem
de pensionare, creat după principiul de asigurare. Importanţa
lui constă în faptul că asigură
credibilitatea contribuabililor
în echitatea sistemului, iar prin
aceasta – viabilitatea şi durabilitatea lui. Unificarea sistemului
de pensionare nu presupune
egalarea nivelului pensiilor
pentru toţi contribuabilii, ci aplicarea unor principii unice atît la acordarea dreptului la pensie, cît
şi la calcularea ei. Nu am putea considera un sistem de pensii echitabil atît timp cît pentru aceeaşi
mărime şi durată de contribuţie pensiile se vor
stabili la vîrste diferite şi în mărimi diferite.
Deşi reforma sistemului de pensionare în
Republica Moldova a derulat în anul 1999, practica acordării privilegiilor la stabilirea şi calcularea pensiilor persistă pînă în prezent.
Astfel, aşa categorii de funcţionari ca: judecătorii, procurorii, militarii şi angajaţii din poliţie, funcţionarii publici şi aleşii locali pot beneficia de pensii la o vîrstă anticipată, iar nivelul
pensiilor lor este cu mult mai înalt decît al unui
angajat din altă ramură cu acelaşi stagiu de cotizare şi care a transferat aceleaşi contribuţii. Pro-
iectul de lege şi-a propus să
lichideze aceste inechităţi, atît
prin creşterea treptată a vîrstei
de pensionare, cît şi prin majorarea duratei stagiului de cotizare necesar stabilirii pensiei
pentru categoriile respective
de cetăţeni.
Prin urmare, începînd cu
1 iulie 2011:
• stagiul de cotizare se va majora treptat, cu 6 luni în fiecare
an, de la 30 pînă la 35 ani atît
pentru bărbaţi, cît şi pentru
femei;
• normele de pensionare a judecătorilor şi procurorilor vor
fi incluse în legea de pensionare de bază, majorîndu-se treptat vîrsta de pensionare a lor pînă la vîrsta generală de pensionare,
stagiul special de cotizare – de la 12 ani 6 luni la
15 ani, precum şi stagiul total de cotizare pînă la
35 ani pentru femei şi bărbaţi;
• vechimea în serviciu pentru militari (stagiul
de cotizare) în bază de contract, din corpul de
comandă şi trupele organelor afacerilor interne,
se va majora de la 20 la 25 ani;
• vîrsta de pensionare pentru funcţionarii publici se stabileşte de 57 ani 6 luni pentru bărbaţi
şi 52 ani 6 luni pentru femei, care se va majora
treptat, cîte 6 luni în fiecare an, pînă la atingerea
vîrstei generale de pensionare;
• stagiul special de cotizare pentru deputaţi în
Parlament şi membri de Guvern se va majora de
la 2 la 4 ani.
De asemenea, Executivul a decis indexarea
pensiilor de la 1 aprilie 2011 cu 7,8%. Astfel,
pensia medie va constitui 901,05 lei, pensia
minimă pentru lucrătorii din agricultură va fi
de 570 lei, iar pentru restul beneficiarilor – de
641 lei.
Pensia medie pentru limita de vîrstă din
Republica Moldova este cea mai mică din Europa şi acoperă doar 58-60% din minimul de
existenţă.
Nivelul pensiei medii constituie doar 26%
din salariul mediu pe economie şi este cel mai
mic din Europa.
Mai mult de 90% dintre pensionari primesc
pensii mai mici de o mie de lei.
Din anul 2001, în ţările Uniunii Europene
(UE) a fost elaborată o politică unică în vederea asigurării cu pensii, adoptată în Parlamentul
European în 2006. Tuturor ţărilor-membre ale
UE, în procesul de trasare a obiectivelor naţionale, li s-a recomandat să se conducă de principiile adoptate, principalele obiective fiind: mărimea suficientă a pensiei, stabilitatea economică
a sistemelor de pensionare şi modernizarea lor
în conformitate cu schimbările demografice, pe
piaţa muncii şi în general în societate.
De asemenea, a fost propus un set complex
de acţiuni pentru asigurarea egalităţii în drepturi a femeilor şi bărbaţilor în cadrul sistemului
de asigurare cu pensii. În cadrul UE se prevede
micşorarea de la 84% la 64% a cotei sistemului
actual de redistribuire (de stat) în plata pensiilor,
iar elementul de acumulare (pensiile private) să
se majoreze semnificativ: de la 12% la 29%.
Sînteţi însărcinată şi vă încadraţi în criteriile
de selectare? Solicitaţi ajutor social!
Începînd cu 1 ianuarie 2011, lista persoanelor care pot beneficia de
dreptul la ajutor social şi la ajutor
pentru perioada rece a anului a fost
completată cu femeile însărcinate începînd cu a 30-a săptămînă de sarcină
şi săptămîna a 12-a după naştere (în
cazul în care copilul se naşte mort sau
decedează în perioada concediului
postnatal). Ajutorul social poate fi solicitat concomitent de diferiţi membri
ai familiei (două sau mai multe persoane care locuiesc în aceeaşi locuinţă
şi se întreţin dintr-un buget comun)
doar pentru copiii cu mame diferite.
Prin urmare, în conformitate cu
prevederile Legii cu privire la ajutorul social (nr.133-XVI din 13 iunie
2008), de dreptul la ajutor social şi la
ajutor pentru perioada rece a anului
beneficiază familiile defavorizate în
cazul în care toţi membrii adulţi ai
acesteia se încadrează în cel puţin
una dintre următoarele situaţii:
a) au atins vîrsta necesară pentru
stabilirea pensiei conform legislaţiei;
b) sînt persoane încadrate în diferite
grade de invaliditate;
c) sînt şomeri înregistraţi la agenţia
teritorială pentru ocuparea forţei de
muncă în a cărei rază teritorială îşi
au domiciliul şi care nu refuză un loc
de muncă sau participarea la servicii de stimulare a ocupării forţei de
muncă şi la lucrări publice oferite de
agenţii;
d) se află în perioada dintre săptămîna a 30-a de sarcină şi săptămîna a 12-a după naştere (în cazul în
care copilul se naşte mort sau moare
în perioada concediului postnatal),
ori îngrijeşte un copil pînă la vîrsta
de 3 ani;
e) îngrijesc un membru/membri ai
familiei încadraţi în gradul I de invaliditate, îngrijesc un copil/copii invalizi din aceeaşi familie sau o persoană
în vîrstă de peste 75 de ani din aceeaşi
familie.
Persoanele care corespund acestor condiţii trebuie să completeze
cererea de solicitare şi să o depună la
direcţia/secţia teritorială de asistenţă socială şi protecţie a familiei din
localitatea unde au reşedinţa curentă. Împreună cu cererea, solicitantul
prezintă actele de identitate ale tuturor membrilor familiei, copia certificatului medical despre confirmarea
termenului sarcinii şi anexează, în
mod obligatoriu, certificatul privind
componenţa familiei. După caz, prezintă şi alte acte în conformitate cu
punctul 8 al Regulamentului cu privire la modul de stabilire şi plată a
ajutorului social (H.G. nr.1167 din
16.10.2008).
Asistentul social verifică informaţiile incluse în cerere, precum şi
actele anexate, pe care o înregistrează într-un registru special. Solicitantului i se eliberează o recipisă, în
care se indică data şi numărul de înregistrare. În cazul în care nu au fost
prezentate toate actele confirmative
necesare, cererea nu se acceptă.
Decizia despre acordarea sau
neacordarea ajutorului social este
luată de şeful direcţiei/secţiei asistenţă socială şi protecţie a familiei,
în termen de 15 zile lucrătoare din
data depunerii cererii.
Solicitantul va fi informat în
scris cu privire la termenul pentru
care a fost stabilit ajutorul social sau,
după caz, ajutorul pentru perioada
rece a anului, cuantumul acestuia,
modalitatea de plată şi termenele de
revizuire a dreptului la ajutor social,
precum şi obligaţiile beneficiarului.
În cazul respingerii cererii, înştiinţarea va conţine motivele, precum şi modalitatea de contestare a
acestei decizii.
Ajutorul social se acordă pe o
perioadă de maximum 24 luni calendaristice, începînd cu luna în
care cererea a fost înregistrată, după
care solicitantul are dreptul să depună o nouă cerere. Casa Naţională de
Asigurări Sociale, prin intermediul
instituţiei financiare selectate, achită
solicitanţilor ajutorul social în numerar, pentru luna în curs.
4
Comentariu
Martie 2011
Planificarea activităţii Comisiei naţionale
pentru populaţie şi dezvoltare pentru anul 2011
Î
n conformitate cu atribuţiile consemnate
în Regulamentul Comisiei (H.G. nr.126 din
07.02.2007), Planul anual de activitate a fost
aprobat în şedinţa din 17 martie 2011. Astfel,
sînt planificate 4 întruniri ale membrilor Comisiei, cîte una în fiecare trimestru, axate pe
examinarea unor probleme de o importanţă
considerabilă pentru populaţie şi dezvoltare,
fiind sesizate procesele declinului demografic
şi căile de orientare a politicilor în domeniul
dezvoltării umane.
În acest context, la prima şedinţă au fost examinate rezultatele preliminare ale activităţii efectuate de
două grupuri de lucru: 1) cu privire la eficientizarea
mecanismelor de evidenţă a fluxurilor migraţionale şi
2) privind eficientizarea mecanismelor de reglementare instituţională a procesului de prognozare demografică, create prin decizia Comisiei din 24 august
2010. Pe parcursul anului 2011 Comisia va examina
rezultatele finale ale activităţii ambelor grupe de lucru din mai multe motive: necesitatea coordonării
eficiente a procesului de evidenţă a fluxurilor migraţionale externe, instituţionalizarea mecanismelor de
prognozare demografică şi coordonarea activităţii de
determinare a căilor de soluţionare a lor.
În viziunea Comisiei, prognoza demografică are
destinaţia de anticipare a evoluţiei probabile a proceselor şi fenomenelor demografice, avînd prioritatea
de a corela tendinţele de viitor ale fenomenelor demografice cu cadrul conceptelor de planificare centralizată a dezvoltării economice şi sociale.
Deopotrivă, reglementarea evidenţei migraţiei interne este necesară pentru întemeierea corectă
a politicilor de dezvoltare regională şi identificarea
soluţiilor de reglementare a lor. Evidenţa în domeniul migraţiei interne populaţiei a fost stopată, fiind
dificilă estimarea intensităţii şi direcţiilor principale
a fluxurilor existente. Totodată, se presupune că vor
fi propuse modificări ale cadrului normativ ce reglementează procesele migraţionale, în conformitate cu
standardele Uniunii Europene.
Concentrarea atenţiei Comisiei asupra dezvoltării politicilor demografice a determinat necesitatea elaborării proiectului Strategiei naţionale
în domeniul securităţii demografice. Importanţa
acestui document este cu atît mai mare cu cît unele
fenomene demografice nefavorabile deja au devenit
ireversibile.
Prin consultarea opiniilor membrilor Comisiei,
în proiectul Strategiei au fost elucidate problemele şi
definite riscurile, au fost propuse căile de adaptare la
noile condiţii ale structurii demografice şi de dezvoltare a capacităţilor instituţionale destinate creării
premiselor pentru inversarea cursului proceselor demografice actuale.
Avînd în vedere importanţa pentru potenţialul
uman a subiectelor abordate, Strategia, cu un accent
pronunţat pe problemele familiale, are inserate următoarele condiţii principale de implementare:
• participarea plenară a reprezentanţilor tuturor domeniilor socio-economice vizate;
• antrenarea indispensabilă a autorităţilor administraţiei publice locale în vederea adaptării
acţiunilor la nevoile specifice ale populaţiei din
teritoriile administrate;
• implicarea societăţii civile şi a mediului privat la toate etapele de implementare a acţiunilor
şi de monitorizare;
• necesitatea de dezvoltare a unei diversităţii
cît mai largi a parteneriatelor public-privat în
susţinerea efortului de obţinere a stabilităţii demografice.
În acest sens, una din problemele de bază ce urmează a fi soluţionată de Comisie este determinarea
modalităţilor de conlucrare cu autorităţile administraţiei publice locale. În soluţionarea problemelor
demografice în teritoriu este importantă corelarea
dezvoltării economice a regiunilor cu tendinţele demografice ale acestora.
În previziunea implementării Strategiei se impune necesitatea de monitorizare a impactului politicilor demografice preconizate. În acest context,
Comisia va examina mecanismele de monitorizare a
stării demografice şi de aplicare a anumitor modele
de evaluare a nivelului de securitate demografică, a
impactului politicilor demo-socio-economice asupra
securităţii demografice.
Succesul intervenţiilor în domeniul demografic
constă în crearea condiţiilor favorabile pentru sporirea natalităţii, deoarece copiii de azi sînt contribuabilii de mîine, responsabili pentru garantarea durabilităţii demografice şi a securităţii socio-economice. În
această ordine de idei, condiţiile de sporire a natalităţii urmează a fi corelate cu asigurarea condiţiilor economice, medicale, educaţionale şi sociale în vederea
susţinerii multilaterale a familiei şi copilului. Măsurile întreprinse în scopul stimulării natalităţii nu vor
fi suficiente pentru o creştere demografică calitativă
dacă nu vor fi combinate cu politici de eradicare a sărăciei şi de asigurare a infrastructurii şi calităţii necesare a serviciilor publice prestate populaţiei. În acest
context ce încadrează şi problema privind asigurarea
condiţiilor de angajare în cîmpul muncii, precum şi
examinarea motivelor care împing tinerii spre emigrare (situaţia pe piaţa forţei de muncă, impactul
economic, prognoza, măsuri de redresare).
De rînd cu cele menţionate, sînt vizate şi necesităţile privind proiectarea şi construcţia locuinţelor
sociale, dezvoltarea infrastructurii, de asigurare cu
apă potabilă şi energie, de protecţie a mediului ş.a.,
aceştia fiind factorii de impact nemijlocit asupra
comportamentului demografic al tinerilor, care îşi
pot asuma formarea familiei, educarea şi creşterea
viitoarelor generaţii sau pot renunţa la aceste deziderate. Acest subiect va fi discutat de Comisie, care
urmează să propună direcţiile de orientare a priorităţilor şi acţiunilor în cadrul politicilor sectoriale în
scopul redresării demografice.
Concomitent cu fenomenul general de îmbătrînire a populaţiei, societatea va trebui să facă faţă mai
multor provocări: numărului crescut de pensionari şi
de persoane care trăiesc singure, preponderent femei
în etate, incapacităţii familiei de a rezolva problemele
legate de îngrijirea membrilor aflaţi la vîrste înaintate şi mai dependente, nevoilor crescute de servicii
sociale şi medicale şi producerii mărfurilor de larg
consum destinate persoanelor mai în vîrstă.
În cadrul acestor probleme, după finalizarea
lucrărilor privind elaborarea Studiului privind Îmbătrînirea în Republica Moldova, care se desfăşoară
cu finanţarea Departamentului ONU pentru Afaceri
Economice şi Sociale (UNDESA, New York), rezultatele obţinute vor fi audiate în plenul Comisiei. Tematica în sfera problemelor îmbătrînirii va include şi
examinarea ”Ghidului de parcurs privind îmbătrînirea
pentru Republica Moldova”, elaborat de Departamentul pentru Populaţie al Comisiei Economice pentru
Europa (UNECE, Geneva). Comisia urmează să propună mecanismul de adoptare a Ghidului respectiv,
care va recomanda reflectarea organică a problemelor îmbătrînirii în toate domeniile de politică la nivel
naţional şi adaptarea instituţională la procesele de
maturizare demografică.
Un rol important în analiza şi prognozarea proceselor demografice, asigurarea analitico-informaţională a procesului de elaborare, monitorizare şi evaluare a eficienţei politicilor socio-demografice revine
instituţiilor de cercetare, fiind propusă abordarea
problemelor ce ţin de necesitatea creării unui Centru de cercetări demografice în Republica Moldova.
Grupul de lucru, creat de Comisie în anul 2010 în
acest scop, va prezenta rezultatele activităţii sale, urmînd a fi propus Conceptul-cadru de funcţionare a
Centrului, care, totodată, va fi supus spre examinare
experţilor locali şi internaţionali.
5
Analiză
Martie 2011
Viorica DUMBRĂVEANU,
şef Direcţie politici de asistenţă socială, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei
Indemnizaţii pentru familiile cu copii în Republica Moldova –
situaţia actuală şi perspective pentru viitor
Î
n sistemul public de asigurări sociale, prestaţiile sociale se acordă în scopul compensării venitului pierdut al persoanei, ca urmare a survenirii
riscurilor sociale asigurate, inclusiv riscul maternităţii.
În conformitate cu legislaţia Republicii Moldova
(Legea nr. 289-XV din 22.07.2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi
alte prestaţii de asigurări sociale şi Hotărîrea Guvernului nr.1478 din 15.11.2002 cu privire la indemnizaţiile adresate familiilor cu copii), familiile cu copii
beneficiază de următoarele tipuri de indemnizaţii:
a) indemnizaţia de maternitate;
b) indemnizaţia unică la naşterea copilului;
c) indemnizaţia lunară pentru creşterea/îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani - în
cazul persoanelor asigurate şi a vîrstei de 1,5 ani - în
cazul persoanelor neasigurate.
Indemnizaţia de maternitate (sarcină şi lăuzie)
se stabileşte asiguratelor, soţiilor aflate la întreţinerea
soţilor asiguraţi şi şomerilor care au dreptul la concediu de maternitate, ce include concediul prenatal şi
concediul postnatal. Indemnizaţia de maternitate se
acordă, începînd cu a 30-a săptămînă de sarcină, pe
o perioadă de 126 zile calendaristice, iar în cazul naşterilor complicate ori al naşterii a doi sau mai mulţi
copii – de 140 zile calendaristice. În cazul acordării
concediului pentru sarcină şi lăuzie în perioada concediului pentru îngrijirea unui alt copil mai mic de
3 ani, persoana îndreptăţită va beneficia de ambele
indemnizaţii (de maternitate şi de îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani). În cazul în care soţia se
află la întreţinerea soţului salariat, indemnizaţia de
maternitate se stabileşte pe numele soţiei şi se con-
Proiectul Legii bugetului de stat pentru anul
2011 și al Legii bugetului asigurărilor de stat pentru anul 2011, aprobate în şedinţa Guvernului din
12 martie 2011, stabilesc pentru persoane asigurate
și neasigurate majorarea cuantumului indemnizaţiei unice la naşterea copilului cu 300 lei, constituind
2000 lei pentru primul copil, respectiv, 2300 lei pentru fiecare copil următor. Pentru persoanele neasigurate cuantumul indemnizației lunare pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 1,5 ani se
va majora cu 50 lei (de la 250 lei cît este în prezent,
pînă la 300 lei).Cadrul de Cheltuieli pe termen mediu pe anii 2011-2013 prevede majorarea indemnizaţiei respective cu cîte 300 lei anual.
firmă prin buletinul de identitate şi adeverinţa de
căsătorie.
Cuantumul lunar al indemnizaţiei de maternitate constituie 100% din venitul mediu lunar asigurat,
realizat în ultimele 6 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat.
Femeile salariate şi ucenicele, precum şi soţiile
aflate la întreţinerea soţilor salariaţi, după expirarea
concediului de maternitate, înaintează o cerere scrisă
pentru a beneficia de concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani. Acest
concediu poate fi folosit integral sau parţial în orice
timp, pînă cînd copilul va împlini vîrsta de 3 ani, şi se
include în stagiul de cotizare. Concediul parţial plătit
pentru îngrijirea copilului poate fi folosit şi de tatăl
copilului, bunică, bunel sau altă rudă care se ocupă
nemijlocit de îngrijirea copilului şi întruneşte calitatea de persoana asigurată.
Indemnizaţia unică la naşterea copilului se
stabileşte mamei, iar în cazul decesului ei, tatălui sau
altei rude în grija căreia a rămas copilul, sau adoptatorului (curatorului) pentru fiecare copil născut viu,
inclusiv în cazul gemenilor, cu condiţia că a fost solicitată cel tîrziu în termen de 12 luni de la naşterea
copilului şi cu condiţia că copilul a fost înregistrat la
oficiul stării civile.
Pentru persoanele asigurate cuantumul indemnizaţiei se stabileşte anual prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat, iar pentru cele neasigurate
- prin Legea bugetului de stat. În conformitate cu
prevederile Legii, în anul 2010 cuantumul indemnizaţiei unice la naşterea copilului născut viu a constituit: 1700 de lei pentru primul copil şi 2000 de lei
pentru fiecare copil următor, de care au beneficiat
37,6 mii persoane.
Indemnizaţiile lunare pentru creşterea/îngrijirea copilului se acordă din sistemul public de asigurări sociale persoanelor asigurate pînă la împlinirea
de către copil a vîrstei de 3 ani şi din mijloacele bugetului de stat persoanelor neasigurate pentru îngrijirea
copilului pînă la vîrsta de 1,5 ani.
Pentru persoanele asigurate, cuantumul lunar
al indemnizaţiei pentru creşterea copilului a fost
majorat începînd cu anul 2010 şi constituie 30% din
venitul mediu lunar realizat în ultimele 6 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat (nașterea/adopția/tutela copilului), din care au
fost calculate contribuţiile de asigurări sociale, dar
nu mai puţin de 300 de lei pentru fiecare copil. În
anul 2010 de indemnizaţia respectivă au beneficiat
32 mii persoane asigurate.
Pentru persoanele neasigurate cuantumul lunar
al indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului pînă la
vîrsta de 1,5 ani a constituit 250 de lei în anul 2010,
faţă de 150 lei în 2009.
Cererea pentru stabilirea indemnizaţiilor se
depune la Casa teritorială de asigurări sociale de
către unul dintre părinţi (tutore, curator) personal,
prin intermediul reprezentantului primăriei sau prin
procură. La cererea pentru stabilirea indemnizaţiei
unice la naşterea copilului şi a indemnizaţiilor lunare se anexează actele specificate în Regulamentul
cu privire la modul de stabilire şi plată a indemnizaţiilor adresate familiilor cu copii (H.G. nr.1478 din
15.11.2002).
Indemnizaţia lunară pentru îngrijirea copilului
se stabileşte de la data naşterii copilului, cu excepţia cazurilor de adopţie sau de instituire a tutelei,
cu condiţia că a fost solicitată în termen de 12 luni
de la naşterea copilului. Pentru copilul adoptat sau
luat în tutelă – indemnizaţia se stabileşte din ziua
adoptării hotărîrii privind încuviinţarea adopţiei/
instituirea tutelei. Dacă indemnizaţia respectivă a
fost solicitată mai tîrziu de termenul indicat, aceasta
se stabileşte retroactiv, dar nu mai mult decît pentru
12 luni premergătoare datei adresării. În situaţiile în
care nici unul dintre părinţi nu este încadrat în muncă, indemnizaţia se stabileşte părintelui care de fapt
îngrijeşte copilul.
Potrivit reglementărilor, pentru mamele neasigurate, care se angajează în cîmpul muncii sau îşi reiau activitatea înainte de încheierea concediului pentru îngrijirea copilului, indemnizaţia se suspendă şi
se stabileşte tatălui neîncadrat în cîmpul muncii care
se ocupă nemijlocit de îngrijirea copilului, pînă cînd
copilul va împlini vîrsta de 1,5 ani. Această prevedere
nu se extinde asupra mamelor care lucrează în condiţiile timpului de muncă parţial sau la domiciliu.
Potrivit Convenţiei colective (la nivel de ramură) pe anii 2010 – 2013, semnate în septembrie
2010 între Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi
Familiei şi Federaţia Sindicatelor Angajaţilor din
Serviciile Publice „SINDASP”, fiecare tată, salariat din sfera protecției sociale, va beneficia de
2 zile de concediu la nașterea sau înfierea unui
copil. Orice salariat din domeniu are dreptul la
4 zile dacă se căsătoreşte, 2 zile în cazul în care
participă la căsătoria unuia dintre copii, 3 zile
în cazul decesului unuia dintre părinţi, soţi sau
copil, 2 zile în cazul decesului unuia dintre fraţi,
surori şi bunei şi 1 zi în cazul decesului socrilor,
cumnaţilor.
6
Recomandare
Martie 2011
Mihaela ROBILĂ,
doctor în studii de familie şi copil, conferenţiar în studii familiale
la Queens College, City University of New York, SUA
L
POLITICA FAMILIALĂ PENTRU REPUBLICA MOLDOVA
a iniţiativa Ministerului Muncii, Protecţiei
Sociale şi Familiei şi a Fondului ONU pentru Populaţie în Moldova (UNFPA), expertul
internaţional în politici familiale Mihaela Robilă, a efectuat două vizite de lucru în Republica
Moldova. Scopul misiunilor a fost informarea pe
teren şi propunerea unor obiective prioritare de
dezvoltare a politicilor familiale pe o perspectivă durabilă. Astfel, formularea politicii familiale
este determinată de necesitatea completării proiectului Strategiei naţionale în domeniul securităţii demografice în Republica Moldova cu un
compartiment dedicat politicilor familiale, precum și de schimbările socio-economice care au
loc în societate şi anticiparea provocărilor care
pot apărea în viitor.
Intervenţiile pronataliste ale statului prin politici echilibrate trebuie să abordeze subiectele ce
vizează lărgirea oportunităţilor în vederea diminuării constrîngerilor în educarea copiilor şi stabilitatea institutului familiei, avînd în vedere interferenţa măsurilor sociale cu politicile familiale şi
necesitatea de redresare a stării demografice. Din
aceste considerente, pe prim-plan se poziţionează
problemele de abordare a valorilor însuşite de familiile contemporane în condiţiile tranziţiei economice şi sociale.
Importanţa şi necesitatea elaborării şi promovării unei politici familiale decurg din mai multe
considerente:
a) Tendinţa de modificare a structurii şi modelelor familiale – accentuarea proceselor de disoluţie a familiilor, apariţia familiilor monoparentale,
a altor tipuri de uniuni conjugale decît cuplul legitimat oficial, creşterea numărului copiilor afectaţi
de divorţ şi separări, numărului de familii monoparentale (şi a celor apărute ca urmare a naşterilor
în afara căsătoriei).
b) Fenomenul de creştere a independenţei economice a femeii.
c) Modificarea funcţiilor familiei. Familia şi-a
pierdut treptat funcţia economică, în schimb, funcţia de consum a devenit predominantă. Importanţa
acestei transformări pentru geneza politicii familiale este subliniată şi de faptul că statul îşi orientează
sprijinul său într-un mod mai redus către familiile
care deţin încă funcţia economică: familii de ţărani
cu gospodării individuale, asociaţiile familiale din
sfera privata (mica producţie, servicii, comerţ).
Deşi funcţia economică a familiei contemporane nu
mai este, în general, cea de producţie, există totuşi o
economie familială şi domestică ce cuprinde: bugetul familiei (venituri şi cheltuieli), costul copilului
(direct şi indirect), responsabilităţile domestice,
amploarea muncii casnice (sarcini menajere, educative), diferite situaţii de risc. În familia nucleară
modernă copiii devin o sarcină suplimentară prin
costul întreţinerii şi educării lor. Alături de copii,
şi alţi membri ai familiei incapabili de muncă (bolnavi, vîrstnici) beneficiază în societatea modernă
de sprijinul asistenţei sociale sau al sistemelor de
asigurări sociale. La dezvoltarea acestor sisteme au
contribuit şi tendinţa de îmbătrînire a populaţiei,
precum şi scăderea solidarităţii familiale între generaţii, familiile de vîrstnici fiind tot mai numeroase (cupluri sau persoane singure).
d) Contracararea posibilelor efecte negative
ale dezvoltării sociale şi economice de ansamblu
asupra familiei. Progresul tehnic, restructurarea
economică şi socială pot determina carenţe de
adaptare a familiei: creşterea şomajului, scăderea
veniturilor, criza de locuinţă etc.
Politica familială abordează problemele cu care
familiile se confruntă în societate, are drept scop
sporirea bunăstării familiei şi poate fi definită ca
un ansamblu de activităţi guvernamentale ce sînt
elaborate special pentru a sprijini familiile, spori
nivelul de trai al membrilor ei şi consolida relaţiile
familiale. Aceste activităţi constau într-o serie de
opţiuni politice separate, dar interdependente, care
vizează aspectele de îngrijire a familiei, sărăcia, violenţa domestică, planificarea familială şi altele.
Politica familială presupune o diversitate şi
multitudine de politici, un sistem de politici
familiale care implică recunoaşterea legală a
familiei ca instituţie socială ce contribuie la
coeziunea socială.
Domeniul de activitate al politicii familiale
include astfel de programe, cum ar fi educaţia pentru viaţa de familie, planificarea familială, îngrijirea copilului, adopţia, asigurare socială, asistenţa
financiară, programele de dezvoltare a copilului,
programe de educaţie pentru taţi, toate fiind manifestări ale politicilor familiale individuale.
Experţii1 în domeniul politicilor de familie clasifică politicile familiale în:
Explicite – măsuri luate în mod expres pentru
atingerea obiectivelor specifice privind unitatea familiei şi a membrilor săi (de exemplu, concediul
pentru creşterea copilului, violenţa în familie);
Implicite – politicile care nu vizează în mod
direct familia, dar au consecinţe indirecte asupra
lor. De exemplu, politicile privind migraţia internaţională au consecinţe majore pentru familii, deşi
nu le vizează în mod direct.
Grupul de experţi pentru politici familiale2 a
elaborat un set de recomandări pentru politici de
familie la nivel internaţional şi recomandă pentru politici implicite folosirea unei perspective
familiale în elaborarea politicilor, care analizează
consecinţele politicilor asupra bunăstării familiale, indiferent dacă acestea au vizat sau nu în mod
explicit familia.
Politicile sociale sînt de cele mai multe ori individualiste, axate pe individ şi, ca atare, evaluarea
acestora se referă în cea mai mare parte la impactul
lor asupra individului, neglijînd impactul asupra
întregului sistem familial.
Prin urmare, politica familială poate fi definită
ca un ansamblu de activităţi guvernamentale care
afectează familiile şi sînt elaborate special pentru a
sprijini familiile, a spori bunăstarea membrilor familiei şi a consolida relaţiile familiale. Domeniul de
activitate al politicii familiale include astfel de programe, cum ar fi educaţia pentru viaţa de familie,
planificarea familială, îngrijirea copilului, adopţia,
asigurarea socială, asistenţa financiară, programe
de dezvoltare a copilului şi programe de educaţie
pentru taţi, toate fiind manifestări ale politicilor familiale individuale. Ca atare, politica familială presupune o diversitate şi multitudine de politici, şi nu
un singur act legislativ monolitic şi cuprinzător3.
Un sistem de politici familiale implică recunoaşterea legală a familiei ca instituţie socială ce contribuie la coeziunea socială.
PRINCIPIILE POLITICII FAMILIALE:
• Familia este instituţia de bază a societăţii şi, ca
atare, aceasta trebuie să constituie o prioritate în
dezvoltarea politicilor şi programelor naţionale.
• Familia este o structură solidă, unică şi de neînlocuit.
• Familia este un partener esenţial în asigurarea
membrilor săi cu educaţie, asistenţă medicală şi
servicii sociale.
• Viaţa de familie influenţează alte instituţii şi
este la rîndul său influenţată de contextul socioeconomic şi politic.
• Nevoile familiilor se schimbă în funcţie de factorii de dezvoltare şi cei contextuali.
• Diferite familii au nevoi diferite.
• Politicile şi programele pot avea diferite consecinţe directe şi indirecte, intenţionate şi neintenţionate asupra diferitor tipuri de familii.
Scopurile politicii familiale
• Sporirea bunăstării familiilor şi a membrilor
ei prin promovarea şi susţinerea unităţii, forţei şi
rezistenţei familiei;
• Crearea unui mediu sigur şi propice pentru
creşterea şi dezvoltarea copiilor;
• Asigurarea implementării programelor şi serviciilor prietenoase familiei.
Obiectivele specifice
ale politicii familiale
• Încurajarea angajamentului şi stabilităţii maritale, parentale şi familiale prin susţinerea securităţii economice şi a bunăstării fizice şi socio-emoţionale a familiei.
• Consolidarea drepturilor copiilor prin sprijinirea rolului de părinte şi a comunităţii în procesul
de dezvoltare a tinerilor sănătoşi şi prosperi.
Recomandare
7
Martie 2011
• Dezvoltarea capacităţii şi formarea personalului în domeniul ştiinţei familiei, ce ar oferi cunoştinţe şi abilităţi pentru îmbogăţirea vieţii de familie; instituirea educaţiei pentru viaţa de familie ca
obiect de studiu la toate nivelurile – universitate,
şcoală şi comunitate.
• Promovarea egalităţii de gen.
• Facilitarea reconcilierii vieţii profesionale şi a
celei familiale.
• Facilitarea furnizării serviciilor integrate şi
stabilirea măsurilor preventive pentru reducerea
vulnerabilităţilor familiei şi promovarea bunăstării
familiei.
• Stabilirea unor mecanisme ce ar permite persoanelor şi membrilor familiilor acestora să colaboreze ca parteneri cu specialiştii programelor de
furnizare a serviciilor pentru familii.
• Stabilirea mecanismelor legale şi procedurale
de coordonare, în afara barierelor administrative.
CADRUL POLITICII FAMILIALE
Politicile familiale explicite sînt organizate în
jurul celor patru funcţii principale ale familiei:
1. Constituirea familiei. Importanţa căsniciei
şi a familiei ar trebui să fie recunoscută prin asigurarea educaţiei pentru viaţa de familie, a egalităţii
de gen, prevenirea şi eliminarea violenţei în familie, dezvoltarea şi menţinerea programelor de prevenire şi intervenţie în cazuri de abuz de alcool şi
droguri. În Republica Moldova, ca şi în alte ţări din
regiune, numărul programelor educaţionale şi a
serviciilor axate în mod special asupra familiei este
limitat. În timp ce la nivel universitar există catedre de psihologie, sociologie sau asistenţă socială,
programe axate pe familii, cum ar fi ştiinţa despre
familie, psihologia familiei sau consiliere familială
nu există, aceasta avînd drept rezultat un deficit de
specialişti şi practicieni în domeniul familiei.
2. A doua funcţie a familiei o reprezintă creşterea şi educaţia copiilor, asigurarea unui mediu
sigur şi prosper pentru aceasta, politicile familiale
fiind favorabile pentru menţinerea valorilor familiale prin crearea unui mediu prielnic pentru
copii. Domeniile politicilor ce vizează creşterea
şi educaţia copiilor includ planificarea familială şi
contracepţia, promovarea educaţiei parentale, promovarea implicării tatălui în creşterea şi educaţia
copiilor, prevenirea abandonului copiilor, promovarea dezinstituţionalizării, prevenirea sarcinilor
la adolescente, promovarea implicării părinţilor
în educaţia copilului, prevenirea abuzului faţă de
copii, sprijinirea familiilor migrante şi a copiilor
acestora şi dezvoltarea programelor de tip ”şcoală
după şcoală”.
3. Cea de-a treia funcţie a familiei este acordarea sprijinului financiar membrilor săi. Obiectivul politicii familiale este de a facilita reconcilierea
vieţii profesionale şi a celei de familie şi de a promova echitatea de gen prin îmbunătăţirea oportunităţilor ambilor părinţi de a participa la viaţa
profesională şi de a avea grijă de copiii lor. Politica
familială oferă o gamă largă de servicii şi beneficii
pentru părinţii încadraţi în cîmpul muncii, oferind
posibilitatea unui număr tot mai mare de mame să
aibă acces la locuri de muncă.
Indemnizaţia pentru creşterea copilului.
Este recomandat ca statele să promoveze practici
universale de asistenţă familială. Politica familială
ar trebui să contribuie la atenuarea costurilor directe şi indirecte ale familiei pe care le presupune
creşterea copiilor prin alocaţii familiale şi subvenţii acordate familiei pentru îngrijirea unui copil.
Aceasta trebuie să compenseze costurile economice ale creşterii copiilor şi să ofere persoanelor
resursele economice necesare pentru a avea copii.
Ţările est-europene au un sistem relativ extins de
politici familiale în ceea ce priveşte acoperirea şi
subvenţiile acordate familiilor. De exemplu, în
majoritatea ţărilor indemnizaţiile pentru creşterea
copilului sînt oferite pînă la vîrsta de doi sau trei
ani, iar alocaţia pentru copil - pînă cînd acesta a
absolvit liceul sau universitatea (18-26 ani). Totuşi,
subvenţiile sînt relativ mici şi ar trebui să fie mărite. Mai mult decît atît, majoritatea subvenţiilor sînt
relaţionate cu încadrarea în cîmpul muncii, deşi în
acelaşi timp, găsirea şi păstrarea unui loc de muncă
este mai dificilă în contextul economiei de piaţă.
În 20084 indemnizaţiile lunare pentru primul copil
în ţările est-europene au constituit 47 euro (€) în
Ungaria, 26€ în Slovenia, 25€ în Lituania, 24€ în
România, 19€ în Estonia, 18€ în Republica Cehă,
15€ în Polonia, 11€ în Bulgaria şi 10€ în Slovacia.
Deşi, uneori indemnizaţiile pentru următorii copii
rămîn constante (cum ar fi în Slovacia), în majori-
tatea ţărilor indemnizaţia pentru al doilea, al treilea şi al patrulea copil cresc. Indemnizaţia pentru
al treilea copil în Slovenia este 36€, România – 28€,
în Letonia - 21€, Lituania - 20€, în Republica Cehă
- 19€. Valoarea medie lunară a tuturor indemnizaţiilor acordate familiilor de politicile familiale, de
asemenea, variază: Slovenia - 278€, Ungaria - 222€,
Republica Cehă - 172€, Slovacia - 131€, Estonia 125€, Letonia - 74€, Lituania - 72€, Polonia - 54€,
România - 50€, Bulgaria - 30€. Studiile indică faptul că unele ţări ce oferă familiilor indemnizaţii
mai mari înregistrează rate mai înalte ale natalităţii
(de exemplu, Franţa), decît cele în care indemnizaţiile sînt mai mici (Spania, Polonia).
Concediul de maternitate, paternitate şi parental de creştere şi îngrijire a copilului constituie
părţi importante ale politici familiale. Concediul
de paternitate promovează implicarea taţilor în
creşterea şi îngrijirea copilului încă de la naşterea
lui. Aceştia joacă un rol important în dezvoltarea
emoţională şi cognitivă a copiilor lor. Încurajarea
antrenării tatălui în îngrijirea copilului de la naşterea lui sporeşte probabilitatea implicării ulterioare
a lui în creşterea şi educaţia copilului şi a creării
unor legături strînse între ei. Este, de asemenea, o
recunoaştere a rolului important pe care îl joacă
taţii în familie şi un simbol al echilibrului care trebuie atins între viaţa profesională şi cea familială.
4. Cea de-a patra funcţie a familiei este funcţia de îngrijire a familiei, referindu-se la îngrijirea sănătăţii familiei, îngrijirea membrilor familiei
cu diferite grade de dizabilitate şi boli cronice şi a
membrilor vîrstnici ai familiei.
CONSIDERENTE
INSTITUŢIONALE ŞI BUGETARE
Este recomandată instruirea universitară şi
dezvoltarea unui Masterat în ştiinţa familiei sau
consiliere familială pentru pregătirea specialiştilor în domeniul familiei şi a consilierilor de familie
care ar avea cunoştinţele şi competenţele specifice
pentru a lucra cu întregul sistem al familiei. Acest
lucru ar permite implementarea serviciilor sociale pentru familii. Cercetarea sistematică asupra
familiilor este, de asemenea, necesară. Efectuarea
studiilor prin aplicarea metodelor multiple (cantitative şi calitative) şi cu multipli subiecţi (părinti,
copii), ar oferi o analiză cuprinzătoare a problemelor cu care se confruntă familiile, necesară pentru
elaborarea politicilor şi programelor familiale.
Totodată, politica familială promovează stabilirea măsurilor de protecţie a familiei. Raportul cu
privire la evoluţia familiei în Europa (2008) menţionează că majoritatea ţărilor alocă cheltuielilor
sociale un anumit procent din PIB (Suedia 33%,
Letonia şi Estonia 12,5% – în anul 2008). Ca o recunoaştere a importanţei familiei, se recomandă
ca 2,5% din PIB să fie alocat în mod special familiei (de exemplu, Suedia 3%, Italia 2,1%, Bulgaria şi
Lituania 2,1%, Ungaria 2%, Polonia 1%).
1 Bogenschneider, K. Family policy matters: How policymaking
affects families and what professionals can do. Mahwah, NJ:
Lawrence Erlbaum (2006).
2 United Nations Expert Group Meeting Report. Family Policy in a Changing World: Promoting Social Protection and
Intergenerational Solidarity. United Nations Department of
Economic and Social Affairs (UNDESA) and International
Institute for Family Studies, Doha, Qatar, 2009.
3 Zimmerman, S.L. Family policy: Constructed solutions to family problems (2001).
4 Institute for Family Policies. Report on the evolution of the
family in Europe (2008).
8
Analiză
Martie 2011
Laura GRECU,
şef Direcţie politici de asigurări sociale, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei
Protecţia socială a cetăţenilor moldoveni care muncesc
în alte ţări – situaţia actuală şi perspective pentru viitor
Î
n condiţiile amplificării mobilităţii forţei de
muncă între state, coordonarea sistemelor
de securitate socială a devenit o componentă
importantă a politicii sociale promovate de
stat. Efectele proceselor migraţioniste intervin
la întoarcerea în ţară a lucrătorilor migranţi
şi membrilor familiilor lor care au activat o
perioadă de timp în străinătate, fie la strămutarea pe teritoriul altor state, în ambele cazuri
aceste persoane nefiind îndreptăţite la prestaţii
de asigurări sociale. În aceste condiţii lucrătorii migranţi şi membrii familiilor acestora,
deseori sînt dezavantajaţi din punct de vedere
economic şi social faţă de cetăţenii statului de
destinaţie, fiindu-le lezate drepturile de securitate socială.
În prezent Republica Moldova tinde să extindă numărul de state cu care va reglementa relaţiile în domeniul asigurărilor sociale, fundamentate
pe noi principii, care să asigure viitorilor pensionari un cadru de garanţii de securitate socială.
În acest scop, Guvernul a fost aprobat proiectul Acordului interguvernamental în domeniul
securităţii sociale (H.G. nr.1170 din 29.10.2007),
elaborat în baza Convenţiei Europene de Securitate Socială şi în corespundere cu regulile generale stabilite în Regulamentul (CE) Parlamentului
European nr.883 din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială.
Acordul interguvernamental conţine prevederi nediscriminatorii pe principiul cetăţeniei sau
domiciliului. Persoana îndreptăţită va beneficia
Procesele migraţioniste au condus la apariţia
necesităţii stringente de încheiere a acordurilor bilaterale în domeniul securităţii sociale
cu principalele state de destinaţie a lucrătorilor migranţi.
de prestaţii, indiferent de cetăţenie şi indiferent
dacă domiciliază pe teritoriul statului contractant. Prevederile Acordului se aplică legislaţiilor
naţionale ale statelor contractante privind următoarele prestaţii de asigurări sociale: prestaţii în caz
de boală şi maternitate, accidente de muncă şi boli
profesionale, prestaţii de invaliditate (pensii şi indemnizaţii), pensii pentru limită de vîrstă, pensii
de urmaş, ajutoare de deces, ajutoare de şomaj.
Ca principiu de bază, Acordul prevede plata
contribuţiilor de securitate socială într-un singur
stat contractant – şi anume statul în care lucrătorul migrant îşi desfăşoară activitatea (principiul
determinării legislaţiei aplicabile). Alte principii
stabilite de Acord sînt:
• Egalitatea de tratament între cetăţenii unei
părţi contractante şi cetăţenii celeilalte părţi –
acordarea aceloraşi drepturi şi impunerea aceloraşi obligaţii de securitate socială între cetăţenii
proprii şi ai părţii contractante, indiferent de deplasările pe care persoanele le-ar efectua pe teritoriul părţilor în vederea desfăşurării unei activităţi profesionale sau a stabilirii domiciliului;
• Totalizarea perioadelor de asigurare în vederea stabilirii şi acordării drepturilor presupune ca instituţia competentă, la calcularea drep-
turilor ce îi revin unui lucrător migrant, să ia în
considerare atît perioadele de asigurare realizate
în propriul stat, cît şi perioadele realizate în celălalt stat. În acest caz, fiecare dintre instituţiile
competente achită partea de pensie proporţional
perioadei de contribuiţie la propriul sistem;
• Exportul prestaţiilor presupune dreptul
unui lucrător migrant de a beneficia de prestaţiile dobîndite în statul în care şi-a desfăşurat activitatea, pe teritoriul statului de domiciliu.
Acordul prevede următoarele categorii de
cetăţeni care vor beneficia de protecţie socială:
• persoanele care sînt sau au fost asigurate
în conformitate cu legislaţia unuia dintre statele-parte la acord (angajaţii, lucrătorii independenţi, muncitorii detaşaţi, personalul misiunilor
diplomatice şi posturilor consulare);
• membrii familiilor persoanelor sus-menţionate (protecţia lor este limitată la drepturile
care derivă din calitatea de membru al familiei
lucrătorului).
Pînă în prezent, Republica Moldova a încheiat 4 acorduri bilaterale în domeniul securităţii
sociale cu următoarele state:
• Republica Bulgară, semnat la 5 decembrie
2008, la Sofia, în vigoare de la 1 septembrie
2009;
• Republica Portugheză, semnat la 11 februarie 2009, la Lisabona, în vigoare de la 1 decembrie 2010;
• România, semnat la 27 aprilie 2010, la Bucureşti, ratificat prin Legea Republicii Moldova
nr.235-XVIII din 24 septembrie 2010;
• Marele Ducat de Luxemburg, semnat la 14 iunie
2010, la Luxemburg.
Acordurile bilaterale în
domeniul securităţii sociale
cu Republica Cehă, Republica Polonă, Republica Austria
şi Republica Estonă sînt în
curs de negociere.
Totodată, în scopul reglementării fluxurilor migraţionale ale forţei de muncă au
fost iniţiate negocieri asupra
proiectului Acordului cu Federaţia Rusă
De asemenea, Republica
Moldova intenţionează să
negocieze acorduri bilaterale
în domeniul securităţii sociale cu Republica Elenă, Regatul Belgiei, Republica Turcă,
Republica Italiană, Republica
Ungară, Republica Letonă şi
Republica Lituania.
9
Analiză
Martie 2011
Valeriu SAINSUS,
doctor în geografie, conferenţiar, Academia de Studii Economice din Moldova
S
Cîţi ani ar trăi un pensionar
în Republica Moldova pensionat în 2010?
istemul public de pensii în Republicii Moldova se află în colaps, ceea ce este dramatic
pentru o ţară care trece prin criză demografică
şi depopulare. Cauzele acestei situaţii sînt binecunoscute – reducerea populaţiei economic
active şi care sînt contributori la sistemul public de pensii, migraţia şi criza reproducerii,
toate fiind interconectate şi reieşind una din
alta. În contextul problemei analizate, caracteristica demografică a pensionarilor din ţară
nu este cea mai pozitivă.
Prin urmare, ne-am propus să aflăm cîţi ani
vor trebui plătite drepturile de pensii persoanelor care s-au pensionat în anul 2010?
Pentru a oferi un răspuns argumentat este
necesar să venim cu explicaţii argumentate din
perspectiva demografică a procesului de îmbătrînire, deoarece o populaţie îmbătrînită ridică
problema durabilităţii sistemului de pensii. Sperăm că aceste explicaţii vor servi un argument
solid pentru planurile de perspectivă ale Guvernului ţării de a mări vîrsta standard de pensionare, ţinînd cont de cadrul demografic naţional.
Indicatorul care aduce o claritate în acest
sens este speranţa de viaţă, care în anul 2009 a
constituit în medie 69,3 ani. Conform reglementărilor în vigoare, începînd cu anul 2002 vîrsta
de pensionare în ţara noastră este de 57 ani pentru femei şi 62 ani pentru bărbaţi, vîrsta medie
fiind de 59,5 ani. Din aceste cifre reiese că orice
pensionar ar mai trăi circa 10 ani după ce iese
la pensie. Astfel, cei care s-au pensionat pentru
limita de vîrstă cu stagiul complet de cotizare,
care din 2003 este de 30 de ani pentru ambele
sexe, au contribuit cu devidente pe parcursul a
25-30 ani. Calculele demonstrează că aceste persoane au şansa de a beneficia de pensie circa 10
ani, pentru un an de pensie ei muncind aproximativ 2,5-3 ani.
Analizînd situaţia după criteriul de gen,
constatăm că bărbaţii şi femeile nu trăiesc acelaşi număr de ani după pensionare. Potrivit datelor din 2009, speranţa de viaţă la naştere pentru bărbaţi a fost de 65,3 ani, iar pentru femei
– de 73,4 ani. Deşi bărbaţii trăiesc mai puţin, ei
se pensionează la 62 ani, plătind contribuţii sociale în medie 30-35 ani. Cu toate acestea, bărbaţii vor beneficia doar 4 ani de pensie, pentru
un an de pensie ei muncind aproximativ 6 ani.
Raportul este inechitabil comparativ cu media
naţională.
Femeile, care au limita de vîrstă pentru pensionare de 57 ani, vor beneficia de pensie încă
16,5 ani, deoarece speranţa de viaţă a lor este de
73,4 ani. Astfel, diferenţa de ani în funcţie de
Speranţa de viaţă la naştere după medii şi sexe
2009
Total pe republică
Ambele Bărbaţi
sexe
Femei
Urban
Ambele
sexe
Bărbaţi
Femei
Rural
Ambele
sexe
Bărbaţi
Femei
69,31
73,37
71,51
67,48
75,33
67,95
63,98
72,18
65,31
În sistemul public de pensii, sumele plătite
sub forma contribuţiilor sociale nu determină mărimea pensiei. Contribuţiile sociale sînt folosite pentru plata indemnizaţiilor
actuale! Nivelul pensiilor pentru cei care
plătesc acum contribuţii sociale va depinde
exclusiv de contribuţiile pe care le vor plăti
salariaţii din viitoarea generaţie.
gen este de circa 13 ani pentru generaţiile care
se pensionează în 2010.
Totodată, avem categorii de pensionari care
s-au pensionat timpuriu sau cu un stagiu incomplet de cotizare. Fiecare al cincilea pensionar în
Republica Moldova s-a pensionat şi se mai pensionează pînă la limita vîrstei de pensionare. Cel
mai mult ar trăi persoanele pensionate pe motiv de invaliditate (21-29 ani) şi cele pensionate
anticipat (militari, poliţişti, lucrătorii securităţii,
ministerelor de forţă, ect). Pentru această categorie de pensionari, situaţia este invers proporţională: unui an de muncă îi revine 1,5-2 ani de
achitări din sistemul de pensii. Din cele relatate
reiese că persoanele care beneficiază de alte categorii de pensii au prioritate în raport cu cele cu
un stagiu de cotizare complet. Aceeaşi prioritate
o au şi femeile, în rîndul cărora se înregistrează o
rată a mortalităţii mai mică şi o speranţă de viaţă
mai mare comparativ cu bărbaţii.
Nu mai puţin important este şi faptul că
pensionarii care s-au pensionat în 2010 nu vor
trăi în condiţiile mortalităţii pe vîrstă caracteristică anului pensionării, ci în condiţiile unei
mortalităţi mai reduse, datorită creşterii speranţei de viaţă. Chiar dacă mortalitatea este încă
mare în Republica Moldova şi reflectă fidel gradul de dezvoltare economică, socială şi culturală
a societăţii moldoveneşti, precum şi calitatea
asistenţei medicale, generaţiile mai tinere care
se vor pensiona după anul 2010 vor avea şansa unei perioade mai îndelungate de viaţă după
pensionare.
În cazul în care ne confruntăm cu o creştere
considerabilă a mortalităţii masculine sub vîrsta
standard de pensionare, tendinţă deja înregistrată în ţară, nu putem vorbi despre o speranţă
de viaţă în creştere pentru această categorie de
populaţie după pensionare.
Este necesar, totodată, de efectuat o analiză
longitudinală a mortalităţii în fiecare generaţie
unde se înregistrează diferenţe mari de la o generaţie la alta pe parcursul unui an calendaristic, chiar şi calcule ale speranţei de viaţă pentru
fiecare persoană în parte. Pentru analize ştiinţifice este foarte important să cunoaştem speranţa de viaţă după pensionare, sau speranța de
viață pentru această categorie de persoane, sau
speranţa de viaţă prospectivă, deoarece astfel de
indicatori nu sînt incluşi în baza de date amplă
a statisticii oficiale. Aceasta ar permite o mai
mare exactitate în analizele atît intergeneraţionale, cît şi intrageneraţionale.
Nu în ultimul rînd menţionăm impactul crizei social-economice asupra vieţii de zi cu zi a
cetăţenilor, inclusiv deteriorarea asistenţei medicale.
Prin cele relatate am efectuat o analiză demografică succintă a speranţei de viaţă probabile pentru persoanele în vîrsta de pensionare.
Conştientizăm că avem anumite subestimări,
care sînt mai puţin obiective în condiţiile lipsei
informaţiilor statistice oficiale pentru această
categorie de populaţie.
Conform datelor statisticii oficiale, la
începutul anului 2010 în Republica Moldova locuiau 500,4 mii persoane în vîrstă
de 60 ani şi peste, din care mai mult de jumătate (60,6%) sînt femei. Două treimi din
numărul total al persoanelor în etate locuiesc în mediul rural. În funcţie de vîrstă,
fiecare a patra persoană are între 60-64 ani,
iar 14,0% sînt persoane care au mai mult de
80 ani.
Pentru anul 2009, rata mortalităţii la
persoanele în vîrstă de 60 ani şi a constituit
în medie circa 58 persoane decedate anual,
mortalitatea vîrstnicilor fiind mai mare în
cazul bărbaţilor (67 decedaţi la 1000 populaţie faţă de 53 femei de vîrsta respectivă) şi
în mediul rural (65 decedaţi faţă de 48 în mediul urban).
Durata medie a vieţii femeilor ce au atins
vîrsta de 60 ani constituie 18,35 ani, iar a
bărbaţilor – 14,84 ani, diferenţa fiind de 3,51
ani. Speranţa de viaţă la vîrstnicii din mediul
urban este mai mare cu 1,82 ani decît la cei
din rural, fiind 17,97 și, respectiv, 16,14 ani.
(BNS, „Vîrstnicii în Republica Moldova în
anul 2009”.)
10
Analiză
Martie 2011
Diana CHEIANU-ANDREI,
doctor în sociologie, conferentiar universitar, Şef Catedra Sociologie, Universitatea de Stat din Moldova
Educaţia incluzivă – necesitate în procesul de integrare
socială a copiilor cu disabilităţi
L
a 30 martie 2007 Republica Moldova a semnat Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu disabilităţi, ratificată de Parlament
la 9 iulie 2010, asumîndu-şi, în acest mod, obligaţiunea de a promova, proteja şi asigura exercitarea deplină a tuturor drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale persoanelor cu disabilităţi.
Conform articolului 24 al Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu disabilităţi, Republica Moldova recunoaşte dreptul acestora la
educaţie fără discriminare în baza posibilităţilor
egale şi îşi asumă obligaţia de a asigura un sistem de învăţămînt incluziv, la toate nivelurile de
instruire continuă, orientat spre: (i) dezvoltarea
deplină a potenţialului uman, a sentimentului
de demnitate şi respect de sine, precum şi a libertăţilor fundamentale şi diversităţii umane; (ii)
dezvoltarea deplină a personalităţii, talentului şi
creativităţii persoanelor cu disabilităţi, precum
şi aptitudinilor mintale şi fizice; (iii) crearea posibilităţilor pentru persoanele cu disabilităţi de a
participa eficient la viaţa societăţii.
se menţionează că această situaţie este determinată de faptul că unii părinţi nu se adresează la
Consiliul Medical Consultativ pentru că nu au
resurse financiare pentru a perfecta setul de acte
necesar, alţi nu perfectează actele privind gradul
de severitate al invalidităţii copilului pentru a-l
proteja de stigmatizare şi discriminare.
Unul din obiectivele Ministerului Muncii,
Protecției Sociale și Familiei este dezvoltarea
cadrului normativ ce ţine de protecţia socială a
persoanelor cu disabilităţi. Astfel, a fost elaborată
Strategia de incluziune socială a persoanelor cu
disabilităţi în Republica Moldova (2010-2013),
aprobată de Parlament la 9 iulie 2010. Elaborarea
şi aprobarea acestei Strategii a fost o precondiţie pentru ratificarea Convenţiei ONU privind
drepturile persoanelor cu disabilităţi.
Obiectivul general al Strategiei urmăreşte
armonizarea sistemului de protecţie socială a
persoanelor cu disabilităţi la standardele europene şi internaţionale în vederea asigurării incluziunii sociale şi a respectării drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale acestora.
Incluziunea socială presupune un set de acţiuni multidimensionale în justiţie, protecţie socială, ocupare a forţei de muncă, sănătate, educaţie, transporturi, drumuri, construcţii, cultură,
informare şi comunicare, destinate persoanelor
aflate în situaţie de marginalizare socială, pentru
crearea şi dezvoltarea oportunităţilor de asigurare a unui indice al calităţii vieţii, echivalent
comunităţii în care trăiesc.
Incluziunea educaţională a copiilor cu
disabilităţi în şcolile de cultură generală este
puţin practicată în Republica Moldova întrucît nu există o bază normativă în acest sens,
respectiv educaţia incluzivă nu are caracter
sistematic. Cei mai mulţi copii cu disabilităţi
beneficiază de educaţie în instituţii de învăţămînt special.
În Republica Moldova se implementează
două modele de incluziune educaţională: (i) Integrarea elevilor cu disabilităţi în clase obişnuite,
cu copii de aceeaşi vîrstă şi (ii) Deschiderea unor
clase specializate în instituţiile de învăţămînt
doar pentru copiii cu disabilităţi, indiferent de
vîrsta lor, în care ei învaţă împreună.
DIRECŢII STRATEGICE ÎN
DEZVOLTAREA UNUI SISTEM
NAŢIONAL ÎN DOMENIUL
EDUCAŢIEI INCLUZIVE
Dificultăţile majore cu care se confruntă reprezentanţii Direcţiilor raionale de învăţămînt,
cadrele didactice şi ONG-le în dezvoltarea şcolilor de cultură generală cu practici incluzive ţin
SITUAŢIA COPIILOR CU DISABILITĂŢI
de lipsa cadrului legal pentru asigurarea educaÎN REPUBLICA MOLDOVA
ţiei incluzive.
În conformitate cu definiţia Oganizaţiei
În afară de aceasta, este slab dezvoltat sisteMondială a Sănătăţii, disabilitatea este un termen
mul de servicii sociale pentru copiii cu disabiumbrelă care cuprinde deficienţele, limitările în
lităţi care să susţină şi să ajute copilul şi familia
activitate şi restricţiile participative. Deficienţa
acestuia în procesul de incluziune educaţionaeste o problemă în funcţionarea organismului ori
lă. Părinţii copiilor cu disabilităţi, cel mai frecîn structura acestuia; limitarea în activitate este o
vent, nu posedă cunoştinţe pentru procesul de
dificultate întîlnită de o persoană în executarea
incluziune educaţională, întrucît incluziunea
unei sarcini sau acţiuni; pe cînd restricţia partidetermină apariţia unor noi responsabilităţi, necipativă este o problema trăită de o persoană în
INCLUZIUNEA EDUCAŢIONALĂ
procesul de implicare în diferite situaţii de viaţă.
Sistemul de învăţămînt din Republica Mol- cesitatea creării şi asigurării condiţiilor pentru
Astfel, disabilitatea este un fenomen complex dova asigură dreptul la educaţie pentru toţi co- pregătirea temelor pe acasă etc.
care reflectă interactiunea dintre caracteristicile piii care locuiesc pe teritoriul ei. Integrarea eduPrin urmare, se impune necesitatea elaborăorganismului unei persoane şi caracteristicile caţională a copiilor cu disabilităţi în Republica rii şi aprobării cadrului normativ şi a mecanissocietăţii în care el trăieşte. Legislaţia moldove- Moldova se produce în: a) şcoli speciale, şcoli melor de implementare a educaţiei incluzive şi
nească utilizează, însă, conceptul de invaliditate auxiliare sau case de copii (marea majoritate); dezvoltării serviciilor de suport, monitorizare,
(Legea nr.821 din 24.12.1991 privind protecţia b) şcoli de cultură generală (un număr redus) evaluare şi promovare a acestora.
socială a invalizilor, art.2).
sau c) beneficiază de instruire la domiciliu (un
Educaţia incluzivă a copiilor cu disabiliAnaliza datelor statistice privind numărul număr redus).
tăţi trebuie să se realizeze treaptă cu treaptă,
copiilor invalizi de pînă la 16 ani în Repuîncepînd cu pregătirea cadrului legal,
blica Moldova indică o tendinţă de creştere Dinamica invalidităţii copiilor de pînă la 16 ani, 1995-2009 adaptarea infrastructurii instituţiilor de
continuă a ratei pe parcursul anilor 1995învăţămînt, instruirea cadrelor didactice
2009 de la 10,5 cazuri la 1000 de copii pînă
şi a altor specialişti, inclusiv a părinţilor
la 24,3 cazuri. Aceste date sînt incomplete,
copiilor cu disabilităţi, pregătirea elevideoarece există copii cu deficienţe fizice,
lor etc. Un rol deosebit în acest proces
mintale, tulburări de limbaj, reţineri în
revine planificării individualizate şi codezvoltare etc. care nu sînt incluşi în statisoperării instituţiilor la nivel local pentru
ticile oficiale, dar care au nevoie de cerinţe
dezvoltarea abilităţilor copilului şi intespeciale de îngrijire. În Studiul comparagrării cu succes a acestuia în societate.
tiv privind situaţia copiilor cu disabilităţi
Mai mult ca atît, educaţia incluzivă pune
efectuat în 2009 de Asociaţia pentru caribazele integrării sociale ulterioare a pertate şi Asistenţă Socială ACASA în raionul
soanelor cu disabilităţi ca membri activi
Ungheni, Şoldăneşti şi municipiul Comrat Sursa: Biroul Naţional de Statistică
ai societății.
11
Informare
Martie 2011
P
Activitatea Comisiei naţionale pentru populaţie
şi dezvoltare în anul 2010
e parcursul anului 2010 Comisia s-a întrunit în 2 şedinţe ordinare în conformitate cu
Regulamentul său de activitate, la 19 aprilie şi 24
august 2010.
La prima şedinţă, pe lîngă examinarea problemelor de eficientizare a activităţii în domeniul
demografic, a fost adoptat Planul de activitate a
Comisiei pe anul 2010. De asemenea, au fost
examinate priorităţile pe termen mediu şi lung
incluse în proiectul Strategiei naţionale în domeniul securităţii demografice şi prognoza generală
a structurii populaţiei pe grupe de vîrstă pînă în
anul 2050. Proiectarea demografică a fost elaborată de Sectorul demografie a Institutului de
Integrare Europeană şi Ştiinţe Politice al AŞM,
evoluţia numărului şi structurii populaţiei, în
baza prognozării natalităţii şi mortalităţii, a fost
descrisă în 3 scenarii pentru populaţia de tip
închis, fără a lua în calcul migraţia. În perioada
de proiecţie numărul populaţiei va fi în scădere
continuă, chiar dacă rata fertilităţii va fi în creştere. Atît declinul demografic, cît şi deteriorarea
structurii pe vîrste îşi au originea principală în
scăderea natalităţii.
Potrivit deciziei Comisiei şi în conformitate
cu prevederile Legii nr.239-XVI din 13 noiembrie 2008 privind transparenţa în procesul decizional, au fost organizate dezbateri publice asupra proiectului Strategiei la care au fost invitaţi
experţi şi specialişti cu experienţă în domeniu.
În cadrul acestor întruniri au fost consultate opiniile reprezentanţilor ministerelor, autorităţilor
administrative centrale, instituţiilor, organizaţiilor internaţionale şi neguvernamentale privind
direcţiile strategice şi obiectivele de perspectivă
a politicilor demografice prevăzute în proiectul
documentului. Scopul acestor discuţii a fost orientat la facilitarea înţelegerii problemelor privind
starea şi prognoza demografică, determinarea
priorităţilor sectoriale şi naţionale în mai multe
domenii ce vizează dezvoltarea şi populaţia, în
corelare cu tendinţele transformărilor demografice şi necesităţile de progres în dezvoltare umană. Sinteza sugestiilor, obiecţiilor şi propunerilor
înaintate în cadrul dezbaterilor au fost reflectate
adecvat în conţinutul proiectului Strategiei, fiind
îmbunătăţit în mod considerabil.
De asemenea, Comisia a audiat informaţia şi
a coordonat activităţile în cadrul a două proiecte ce vizează problemele declinului demografic
şi a îmbătrînirii populaţiei realizate cu suportul
Fondul Naţiunilor Unite pentru Populaţie în Republica Moldova/UNFPA şi a Departamentului
pentru Populaţie al Comisiei Economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite din
Geneva, Departamentului ONU pentru Afaceri
Economice şi Sociale din New-York. Proiectele
sînt realizate la solicitarea din 2009 a Preşedintelui Comisiei şi a Ministerului Muncii, Protecţiei
Sociale şi Familiei şi au ca scop propunerea recomandărilor în vederea reflectării problemelor
îmbătrînirii în toate domeniile de politică la nivel naţional şi adaptarea instituţională la schimbările demografice. Concomitent, urmează a
fi finalizat Studiul privind îmbătrînirea. Astfel,
va apărea oportunitatea de a asigura integrarea
principalelor recomandări rezultate din proiectele respective în proiectul Strategiei naţionale în
domeniul securităţii demografice în Republica
Moldova.
O altă problemă examinată a fost chestiunea
cu privire la stabilirea datei următorului Recensămînt general al populaţiei din Republica Moldova, în cadrul rundei 2010 a ONU. Comisia a
acceptat propunerea BNS cu privire la desfăşurarea următorului Recensămînt al populaţiei în
anul 2013 şi a decis să promoveze această iniţiativă în Guvern şi Parlament pentru a iniţia
procesul de pregătire a viitorului Recensămînt.
Demersul respectiv în temeiul deciziei Comisiei
au fost înaintat Guvernului.
Pe parcursul anului 2010 în atenţia Comisiei au mai fost chestiunile privind eficientizarea
evidenței fluxurilor migraționale, reglementarea
la nivel instituţional a procesului de prognozare
demografică, precum şi examinarea oportunităţilor de fortificare a capacităţilor Biroului Naţional de Statistică privind dezvoltarea sistemului
statisticii demografice.
În vederea creării paginii electronice a Comisiei, cu sprijinul financiar al UNFPA, a fost
elaborat Conceptul site-ului www.demografie.
md, care poate fi accesat şi la adresa: www.demografie.cnpd.gov.md. Pagina electronică a fost
elaborată în conformitate cu “Regulamentul cu
privire la modul de publicare a informaţiei pe
paginile oficiale ale autorităţilor administraţiei
publice în reţeaua Internet”, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.668 din 19 iunie 2006 şi cu
cerinţele-standard faţă de paginile oficiale ale
autorităţilor administraţiei publice în reţeaua
Internet.
Scopul principal al site-ulul este informarea
factorilor interesaţi privind activitatea Comisiei,
situaţia demografică şi politicile în domeniu, la
nivel naţional şi internaţional. Administratorul
conţinutului informaţional al paginii este Secţia
politici demografice a
Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale
şi Familiei. Site-ul a
fost lansat oficial în
cadrul şedinţei Comisiei din 24 august
2010.
Pagina
lansată reflectă în mod
curent
activitatea
Comisiei,
include
rubrica noutăţilor
de ultimă oră privind evenimentele
importante în domeniu, alte informaţii
relevante. Activarea
noutăţilor plasate pe
pagina de lansare direcţionează utilizato-
rul spre compartimentul Noutăţi şi evenimente.
De asemenea, vizitatorii pot accesa prin intermediul link-urilor afişate pe site adresele electronice
ale instituţiilor de stat şi internaţionale. Pînă la
data de 24 februarie 2011 numărul de accesări a
paginii Comisiei a constituit cifra de cca. 7800,
sau în medie cîte 43 accesări zilnice.
Secția politici demografice a Ministerului
Muncii, Protecției Sociale și Familiei, în calitate
de Secretariat al Comisiei, a monitorizat activitatea a 2 grupuri de lucru constituite în conformitate cu prevederile Regulamentului şi ca urmare
a deciziei adoptate în cadrul şedinţei Comisiei
din 24 august 2010.
Astfel, au fost desfăşurate cîte 2 şedinţe ale
Grupului de lucru pentru elaborarea propunerilor argumentate ştiinţific privind dezvoltarea
mecanismelor de reglementare instituţională
a procesului de prognozare demografică şi ale
Grupului de lucru privind eficientizarea mecanismelor de evidenţă a fluxurilor migraţionale.
Propunerile şi rezultatele activităţii Grupurilor
de lucru urmează să fie înainte spre examinare şi
adoptare la următoarele şedinţe ale Comisiei.
Sub egida Comisiei şi UNFPA, în anul 2010
a fost elaborat conceptul Buletinului trimestrial
de informare şi analiză „Populaţie şi dezvoltare”.
În comun cu UNFPA şi membrii colegiului de
redacţie, Secţia politici demografice a participat
la toate etapele de elaborare, selectare şi redactare a materialelor publicate. Ediţiile realizate oferă
ample informaţii privind fenomenele demografice în lume şi în ţară şi problemele provocate de
anumite tendinţe ale acestora. Prin intermediul
buletinului se urmăreşte o informare şi sensibilizare a publicului larg privind interdependenţele
între starea populaţiei şi posibilităţile de dezvoltare a societăţii pe diferite perspective. Pînă în
prezent au fost editate trimestrial 4 numere, fiind
difuzate la nivel naţional, atît pentru utilizarea
autorităţilor administraţiei publice centrale şi
locale, cît şi pentru instituţiile de cercetare ştiinţifică şi de învăţămînt superior.
12
APARIŢII EDITORIALE
Martie 2011
Provocări principale pentru securitatea demografică:
tangenţe şi divergenţe în Moldova şi Belarus
Monografia ”Provocări principale pentru securitatea demografică: tangenţe şi divergenţe în Moldova şi Belarus” (autori:
acad. Gh.Paladi, Şahotiko L., Gagauz O.) prezintă dinamica efectivului şi structurii populaţiei şi evoluţia proceselor demografice de bază (natalitatea, mortalitatea şi migraţia). Fiecare capitol
include o cercetare profundă a componentelor reproducerii populaţiei separat pentru Republica Moldova şi Belarus, specificul
cauzelor crizei demografice şi consecinţele ei. O parte importantă constituie analiză comparativă a principalelor procese demografice, definirea tangenţelor şi divergenţelor în dinamica lor.
În capitolul întîi “Dinamica numărului şi structurii populaţiei” sînt analizate schimbările în structura pe vîrstă şi sex a
populaţiei şi procesul de îmbătrînire în Republica Moldova,
fiind prezentată şi prognoza efectivului şi structurii populaţiei
pentru perioada de pînă în anul 2050. Principala concluzie este
că în prima jumătate a secolului XXI populaţia Republicii Moldova va fi în continuă descreştere, astfel depopularea va continua o perioadă îndelungată de timp,
constituind o ameninţare reală pentru securitatea demografică. Prognoza a fost
realizată fără a lua în considerare migraţia, care în condiţiile Moldovei va agrava
şi mai mult tendinţele demografice negative.
Un compartiment special este dedicat analizei comparative a dinamicii numărului şi structurii populaţiei în Republica Moldova şi Belarus. Depopularea
şi aprofundarea procesului de îmbătrînire sînt principalele tendinţe ale dezvoltării demografice în ambele ţări. Situaţia demografică actuală este determinată
de conservarea durabilă a ratei totale de fertilitate la un nivel extrem de scăzut
şi creşterea indicilor mortalităţii. În Moldova, sporul natural negativ se înregistrează constant din 1999, iar în Belarus – din 1993.
În cel de-al doilea capitol “Nupţialitate şi fertilitate” sînt analizate particularităţile transformării familiei şi a căsătoriei în Republica Moldova şi Belarus,
tendinţele moderne ale natalităţii şi factorii determinanţi ai acesteia. După cum remarcă autorii, rata natalităţii în Republica Moldova
şi Belarus a scăzut sub nivelul care asigură înlocuirea generaţiilor,
se observă refuzul familiilor de a naşte al doilea şi al treilea copil,
momentul naşterii fiind amînat pentru vremuri mai bune. Atît în
Republica Moldova, cît şi în Belarus, răspîndirea căsătoriilor neînregistrate a provocat creşterea semnificativă a numărului şi ponderii naşterilor extraconjugale.
O atenţie deosebită în monografie s-a acordat analizei mortalităţii în Republica Moldova şi Belarus, avînd indicatorul speranţei de
viaţă la naştere mult mai mic, faţă de ţările economic dezvoltate. În
ciuda faptului că în ultimii ani în Republica Moldova şi Belarus s-a
înregistrat creşterea indicatorilor speranţei de viaţă la naştere, acest
fapt încă nu poate fi interpretat ca stabilirea unei tendinţe ferme de
reducere a mortalităţii.
În capitolul 4 “Migraţia în Republica Moldova şi Belarus” sînt abordate particularităţile actuale ale procesului migraţional, în contextul politicilor de emigrare şi imigrare. O atenţie deosebită este acordată analizei migraţiei forţei de
muncă, care are un impact semnificativ asupra dinamicii numărului şi structurii
populaţiei în ambele ţări.
În monografie, de asemenea, sunt formulate sugestii şi recomandări cu privire la reglementarea proceselor demografice, care pot fi folosite de autorităţile
publice centrale în dezvoltarea politicilor şi programelor care vizează asigurarea
securităţii demografice.
Monografia nu pretinde a fi o descriere exhaustivă a tuturor componentelor şi problemelor în domeniul dezvoltării populaţiei din Republica Moldova
şi Belarus. Desigur, există întrebări, care fie au rămas în afara analizei, fie, din
motive obiective (lipsa de date, necesitatea de a le corecta), au fost menţionate
doar tangenţial.
”Impactul îmbătrînirii demografice asupra sistemului
de pensionare. Subtilităţi şi căi posibile de redresare”
Studiul ”Impactul îmbătrînirii demografice asupra sistemului de pensionare.
Subtilităţi şi căi posibile de redresare”
(autor Valeriu Sainsus) vine cu o viziune
nouă în contextul modificărilor demografice de ultimă oră a cadrului demografic
naţional, precum şi cu o abordare largă a
problemelor determinate de aceste modificări. Fenomenul îmbătrînirii demogra-
fice este reflectat ca impact asupra sistemului socio-economic şi demogafic din
perspectiva dezvoltării durabile.
Îmbătrînirea demografică poate fi
tratată ca o oportunitate, doar dacă se
intenţionează o adaptare a sistemului la
aceste schimbări, însă poate fi şi o povară, în cazul în care sînt neglijate fenomenele demografice în evoluţie.
Cercetarea are la bază o analiză amplă
a datelor statistice şi celor colectate pe teren, fiind discutate şa conferinţe internaţionale şi simpozioane în Elveţia, Malta şi
Norvegia. Studiul este util studenţilor şi
masteranzilor ASEM, profesorilor şi cercetătorilor, precum şi tuturor persoanelor
interesate de fenomenele demografice în
general şi al îmbătrînirii în special.
Articole ştiinţifice în Demoscope Weekly
Demoscope Weekly (www.demoscope.ru), versiunea electronică săptămînală a Buletinului ”Populaţie şi societate” editat de Institutul de demografic
al Universităţii de Stat - Şcoala superioară Economică (Институт демографии Государственного
университета - Высшей школы экономики), a
dedicat ultimele două numere din martie 2011 aspectelor demografice ale Republicii Moldova.
Specialiştii din cadrul Sectorului Demografie
al Institutului Integrare Europeană şi Ştiinţe Politice al AŞM au prezentat un set de articole ştiinţifice
cu privire la situaţia demografică actuală şi perspectivele de dezvoltare.
Astfel, în articole au fost reflectate următoarele teme:
• Низкая рождаемость
в Молдове в конце XX начале XXI века;
• Динамика брачности населения Молдовы
в конце XX - начале XXI века;
“Populaţie şi dezvoltare” este un buletin trimestrial de informare
şi analiză în demografie publicat sub egida Comisiei naţionale
pentru populaţie şi dezvoltare cu sprijinul UNFPA,
Fondul ONU pentru Populaţie în Republica Moldova.
E-mail: demografie@cnpd.gov.md, office@unfpa.md
Web: www.demografie.md, www.unfpa.md
Nr. 5, Martie 2011
Colegiul de redacţie:
Constantin Matei
Olga Gagauz
Valeriu Sainsus
Nina Cesnocova
Coordonator şi redactor:
Liuba Valcov
Machetare: Oleg Zaharciuc
• Причины смерти и продолжительность жизни в
Молдове;
• Молдова в процессе депопуляции;
• Молдова в потоке международной миграции;
• Демографические
перспективы Молдовы;
• Старение населения в Республике Молдова: региональный аспект.
Tiraj: 1000 exemplare
Articolele din buletin nu reflectă opiniile sau
politicile oficiale ale Comisiei naţionale pentru populaţie şi dezvoltare şi Fondului ONU
pentru Populaţie. Articolele pot fi liber
reproduse, indicînd sursa informaţiei.