Arta ca dar - Suplimentul de Cultura

Transcription

POEZIA,
PE DOU|ZECI
DE VOCI
A doua edi]ie a Festivalului Interna]ional de Poezie „Oskar
Pastior“ a avut loc `ntre 2 [i 4 octombrie la Sibiu.
Citi]i un text de Veronica D. Niculescu ~N » PAGINA 3
PRIMUL MAGAZIN CULTURAL DIN ROMÂNIA » APARE S~MB|TA » EDI}IA DE IA{I » WWW.SUPLIMENT.POLIROM.RO
ARTISTUL ASOCIAT
S\pt\m`na 1 – Interviu
` S\pt\m`na 2 – Text de autor
S\pt\m`na 3 – Criticii despre...
S\pt\m`na 4 – Colegii de
breasl\ despre...
octombrie –
MIHAI MIHALCEA
NR. 200 » 11 – 17 octombrie 2008 » S\pt\m`nal realizat de Editura Polirom [i „Ziarul de Ia[i“ » supliment@polirom.ro
R|SPUNSUL BIENALEI „PERIFERIC 8“ LA CRIZA MONDIAL|:
Arta ca dar
Nobelul pentru
literatur\ adjudecat de
Jean-Marie Le Clézio
Scriitorul francez Jean-Marie Gustave Le
Clézio, considerat unul dintre favori]ii
la premiul Nobel pentru literatur\, a
primit joi, 9 octombrie, prestigioasa
distinc]ie. ~n motiva]ie se precizeaz\ c\
Le Clézio este „scriitorul desprinderii, al
aventurii poetice [i extazului senzual,
exploratorul unei lumi umane aflate
deasupra [i dedesubtul civiliza]iei
predominante“.
Le Clézio a `nceput s\ scrie la vârsta
de 7-8 ani. A devenit faimos la 23 de
ani, cu primul s\u roman, Procesul
verbal. De atunci a publicat circa 50 de
c\r]i, inclusiv povestiri, romane, eseuri.
Premiul Nobel pentru literatur\, `n
valoare de 10 milioane coroane
suedeze (echivalentul a 1,02 milioane
euro), este decernat din 1901, primul
laureat fiind francezul René François
Armand Prudhomme (Sully
Prudhomme), poet [i filosof. Laurea]ii
s`nt anun]a]i `n luna octombrie, `n
fiecare an, iar premiile s`nt decernate `n
luna decembrie, `n cadrul unor
ceremonii fastuoase. Deliber\rile
Academiei Regale suedeze au loc `n cel
mai deplin secret, nefiind disponibil\ o
list\ de „nominaliza]i“.
A opta edi]ie a Bienalei
„Periferic“ s-a deschis
vineri, 3 octombrie, la
Ia[i. Cele opt loca]ii
a[ezate de la nord la
sud pe axul principal al
Ia[ului au generat o
hart\ alternativ\ a unui
ora[ `n care arta
contemporan\ `n
`n]elesul ei actual e o
inven]ie a unui grup de
oameni str`n[i `n
Asocia]ia Vector.
„Periferic 8“ [i-a atins
scopurile: arta d\ruie[te
ora[ului ie[irea din
provincialism, d\ruie[te
publicului instrumente
critice cu care s\
sondeze apele tulburi
ale societ\]ii estice [i
d\ruie[te chiar artei o
migrare din institu]ii [i
pia]\ `n spa]iul public.
Citi]i o analiz\ de
Constantin Vic\
~N » PAGINILE 4-5
~n imagine, performance-ul Geopoetics 15 propus de artistul ruso-berlinez Yuri Leiderman, potrivit pentru contextul
local `n care modernitatea ra]ional-tehnicist\ s-a implantat peste un mediu tradi]ionalisto-liric, cu influen]e slave
REALITATE
editorial
Lucian Dan Teodorovici: „~n realitate, ridicatul de la podea, `n
ring, se face `n general doar pentru a am`na pu]in momentul
arunc\rii prosopului“.
CIRCUL NOSTRU V| PREZINT|:
ROMÂNII E DE{TEP}I
Rocky de România
Lumea politic\ e, spun o platitudine, o imens\ scen\ pe
care se d\ o lupt\ de imagine. Orice campanie electoral\ ]ine patru ani [i se `ncheie doar pentru a re`ncepe
pe alte coordonate, `n func]ie de rezultatele din alegeri.
~n 2004, imediat dup\ ce Alian]a DA a pus m`na pe
putere, campania a repornit furibund, cu s`cìelile,
transformate rapid `n certuri, iar apoi `n r\zboi, dintre
cele dou\ forma]iuni ale Alian]ei. Iar cei patru ani care
au urmat au fost, probabil, cei mai interesan]i de dup\
’89. Interesan]i nu numai pentru sociologi, dar [i pentru cei care au avut disponibilitatea s\ urm\reasc\
spectacolul `n sine, dincolo de urm\rile sale directe asupra societ\]ii `n general.
Ultimii patru ani de campanie au `nceput spectaculos, cu un PD care, sus]inut de pre[edintele B\sescu, a
pus u[or m`na pe o important\ mo[tenire de imagine,
asum`ndu-[i dreptul de a jongla cu principiile [i valorile fostei Alian]e, `n dauna unui PNL care, izolat la
guvernare, n-a putut reac]iona dec`t `ncas`nd. PD-ul
era `n cre[tere, Traian B\sescu la fel, PNL-ul devenea
treptat tr\d\tor, f\cea gre[eli peste gre[eli, astfel `nc`t
pentru mul]i anali[ti a devenit clar c\, dup\ ]\r\ni[ti,
[i soarta celuilalt mare partid istoric era pecetluit\.
{i nici n-avea cum s\ nu fie. Dac\ recapitul\m situa]ia celor dou\ partide foste membre ale Alian]ei, nu
putem dec`t s\ ne uluim de rezultatele sondajelor din
prezent, care arat\ un PNL viguros, cu [anse bune `n
alegeri. Liberalii au avut parte, `n primii trei ani ai guvern\rii lor, de toate „condi]iile“ pentru a se compromite total `n fa]a electoratului. Atacuri pe culoarul moralit\]ii dinspre fo[tii parteneri politici; o guvernare
`n minoritate, cu sprijin conjunctural din partea
unui du[man tradi]ional, PSD; scandaluri cu iz de
corup]ie; mini[tri ancheta]i penal; mini[tri cu gafe
enorme din punctul de vedere al imaginii; sl\biciuni evidente `n comunicarea cu publicul larg; un
prim-ministru c\ruia i s-a aplicat imediat, pe propriile-i gre[eli, [tampila de arogant, cea care-i d\unase at`t de mult predecesorului s\u `n func]ie; plec\ri succesive din partid ale unor oameni care purtau
stindarde de popularitate; apari]ia unei alternative liberale, numit\ PLD. {i multe, multe altele.
De cealalt\ parte, PD, beneficiind de un uria[
capital de imagine al unui pre[edinte care, asum`ndu-[i rolul de juc\tor, s-a ar\tat a fi altfel, p\rea a
se desprinde `ntr-un partid dominant pe scena politic\ nu numai la urm\toarele alegeri, dar [i pentru mul]i ani ulteriori. PD-ul a avut `n m`n\ cartea
c`[tig\toare, cea a victimei at`t de pl\cute de publicul larg. A beneficiat de toate atuurile pentru a se
plasa `n zona seriozit\]ii, `n zona lui „ce-a[ fi putut
s\ fac dac\ m-ar fi l\sat ceilal]i“; s-a plasat `n opozi]ie, p\str`ndu-[i totu[i multe p`rgii de putere; a
putut ataca `n lini[te f\r\ a l\sa multe posibilit\]i de
contraatac; a avut parte de conjunctura extrem de favorabil\ de a asocia PNL-ul cu ni[te partide considerate
nedemocratice; a fost constant sus]inut de pre[edintele
]\rii; a primit un plus de consisten]\ prin atragerea unor
figuri marcante din r`ndurile liberalilor, figuri care aveau
la r`ndu-le o carte c`[tig\toare, cea a dezam\girii imense provocate de PNL; a primit un consistent sprijin interna]ional, prin intrarea `n r`ndurile popularilor europeni.
Puse unele l`ng\ altele sau unele sub altele, precum
`n textul de fa]\, aceste argumente, spuneam, creeaz\
un paradox de toat\ frumuse]ea. Pentru c\, adunate, ele
ar trebui s\ dea un cu totul alt rezultat dec`t cel pe care
ni-l arat\ acum previziunile electorale. ~n ultimul an
`ns\, s-au `nt`mplat o serie de lucruri care au d\r`mat
toat\ construc]ia logic\ mai sus expus\. Brusc, f\r\ nici
un fel de explica]ie, at`t Traian B\sescu, c`t [i `ntregul
PD, devenit PD-L, au `nceput s\ fac\ gre[eli dup\ gre[eli, de parc\ ar fi intrat `ntr-o vrie. Inexplicabil dup\
un antrenament de trei ani, pre[edintele [i partidul
s\u au clacat tocmai atunci c`nd era cel mai important
s\ reziste. De cealalt\ parte, la fel de inexplicabil, un
partid obi[nuit s\ `ncaseze f\r\ replic\, PNL-ul, s-a
trezit brusc din pumni [i a `nceput s\ puncteze. Ca la
noi, la Hollywood, a[ spune. Pentru c\ ceea ce se
`nt`mpl\ pe scena politic\ autohton\ aduce cu filmele
din seria Rocky, `n care `ncasatorul de profesie, b\tut [i
h\r]uit f\r\ mil\ p`n\ spre final, se ridic\ exact la momentul oportun [i `ncepe s\ dea lovitur\ dup\ lovitur\.
Mai mult dec`t oric`nd, acum mi-a[ dori, `n calitate
de telespectator, s\ aflu r\spunsuri de la anali[tii no[tri.
Pentru c\ eu, `ntr-un text limitat de spa]iul tipografic,
nu pot dec`t s\-mi exprim o mirare. Dincolo de ea,
r\m`n o serie de `ntreb\ri care ating zone sociologice,
dar [i unele teorii ale conspira]iei. Pentru c\ Rocky
reu[e[te ce reu[e[te doar `n film. ~n realitate, ridicatul
de la podea, `n ring, se face `n general doar pentru a
am`na pu]in momentul arunc\rii prosopului. Iar dac\
totu[i se `nt`mpl\ [i `n realitate a[a ceva, tu, om ra]ional, po]i accepta `ntr-un final [i ideea de miracol, dar
`nainte de toate te g`nde[ti, vr`nd-nevr`nd, [i la o mafie
a pariurilor sau, mai mioritic, la un joc dublu f\cut de
arbitru. R\m`ne s\ ne `ntreb\m cu to]ii cine a fost arbitrul din ringul politic românesc.
LUCIAN DAN
TEO
DOROVICI
Nego]ul lingvistic (II)
~ncercam s\pt\m`na trecut\ s\ vorbesc
trebuie s\ intr\m p`n\ `n fundul cur]ii [i
despre ultima – [i cea mai remarcabil\ –
s-o strig\m „Gospodja Gra]iela!“, fiindc\
`ncercare de unificare a Babelului lingvisde obicei lucreaz\ `n gr\din\ [i aude mai
tic uman, cea declan[at\ de impunerea
greu. A[a am [i f\cut [i am g\sit-o pe
limbii engleze ca lingua franca . Fenomegospodja Gra]iela, care avea vreo optzeci
nul a luat amploare cu mai pu]in de jude ani [i, desigur, nu [tia nici ea englez\.
m\tate de secol `n urm\, iar azi univerDar, vorbind croata, lucrurile au mers usalizarea limbii engleze e
[or. Doamna Gra]iela
un proces general accepne-a f\cut [i o cafea
tat. At`t de acceptat, `nc`t
turceasc\, pe care am
M\ `ntreb dac\
adesea trecem cu vederea
b\ut-o `mpreun\ cu ea
domina]ia englezei
faptul c\ nu e vorba dec`t
sub un umbrar, [i ne-a
e at`t de definitiv\ [i `ntrebat multe, [i ne-a
de un proces, care deoirevocabil\. {tiu c\
camdat\ nu s-a finalizat,
povestit multe... Printre
[i c\ exist\ multe locuri
`n Fran]a e preferabil altele, ne-a povestit dedin Europa unde tradi]ia,
spre mama ei, care `n
s\ [tii franceza, iar
istoria sau cultura local\
tinere]ile ei dansase la
cu engleza ai putea
au f\cut posibil\ menun bal cu `nsu[i `mp\avea acelea[i
]inerea, chiar dac\ temratul Franz Josef al Aussurprize ca [i
porar\, a altor limbi de
tro-Ungariei. C-o fi fost
comunicare cu str\inii.
a[a, c\ n-o fi fost a[a,
`n Croa]ia.
Cazul particular pe
povestea `n sine dovecare l-am pomenit a fost
de[te c`t de puternic\ a
cel al litoralului croat. Majoritatea
r\mas memoria imperiului de odinioar\.
turi[tilor ce ajung `n Croa]ia au convinNu e de mirare c\ limba german\ `[i mai
gerea c\ engleza e [i acolo cheia lingvisp\streaz\ pozi]ia de prestigiu `n Croa]ia.
tic\ universal\ [i descoper\ cu surprindeE drept, ulterior a venit acas\ fiica
doamnei Gra]iela, care vorbea engleza – pe l`ng\ italian\ [i
croat\... C\ci procesul de impunere a englezei ca limb\ universal\ e `n desf\[urare. Doar c\
mai are p`n\ s\ se `ncheie. Lingua
franca trebuie s\ fie util\, s\ fie
un instrument de negociere `ntre
interlocutori. At`ta timp c`t negocierea se poate face `n alt\ limb\,
engleza nu e necesar\.
Dac\ stau s\ m\ g`ndesc, nici
eu n-am `nv\]at altfel s`rbo-croata –
at`ta c`t am `nv\]at-o. Ea era aici
limb\ de vecin\tate [i, inevitabil,
RADU PAVEL
de negociere. ~n anii comunismului cam to]i b\n\]enii din zona de
grani]\ mergeau `n Iugoslavia cu
permis de mic trafic [i aveau
nevoie de c`teva rudimente de
s`rb\ (croat\), pentru ca s\ poat\
vinde [i cump\ra m\rfuri. Sigur,
]\ranii din satele de frontier\
aveau, dac\-i `ntrebai, un respect imens
re c\, `n afara hotelurilor de lux, aceast\
fa]\ de englez\, francez\ sau german\.
limb\ e prea pu]in cunoscut\. Pozi]ia de
lingua franca e ocupat\ `nc\ de german\. Dar ei `nv\]au doar o brum\ de cuvinte
Cum spuneam, eu am `ncercat s\ fo`n s`rbo-croat\, fiindc\ asta era limba
losesc s`rbo-croata (sau, corect politic,
nego]ului lor. Engleza sau germana nu
croata). E solu]ia cea mai bun\: te
le-ar fi folosit la nimic.
adresezi oamenilor `n limba locului.
M\ `ntreb dac\ domina]ia englezei e
Odat\ ajuns `n Opatija, chiar mi-a f\cut
at`t de definitiv\ [i irevocabil\. {tiu c\ `n
pl\cere s\ verific reac]iile localnicilor la
Fran]a e preferabil s\ [tii franceza, iar cu
acest soi de nego] lingvistic. A[a ne-am
engleza ai putea avea acelea[i surprize ca
g\sit [i locul unde aveam s\ st\m. Am
[i `n Croa]ia. ~n Cehia germana era – [i
sunat la una din casele cu apartamente
poate c\ mai este – mai r\sp`ndit\ dec`t
de `nchiriat de pe strada care ì pl\cea
engleza ca limb\ interna]ional\. ~n BulAlinei [i m-am trezit fa]\ `n fa]\ cu o
garia te-ai putea descurca u[or cu limba
doamn\ `n v`rst\, cu mìnile [i fa]a purus\. {i a[a mai departe. Dar aprecierile
drate cu f\in\. Tocmai g\tea ceva. Am
de mai sus se bazeaz\ mai degrab\ pe
`ntrebat `n englez\ dac\ speak English,
intui]ii [i induc]ii dec`t pe studii aplicate.
ea mi-a spus pe un ton nec\jit c\ nu,
Mi-ar pl\cea s\ v\d o hart\ lingvistic\ a
apoi a `ntrebat dac\ nu cumva [tiu eu
Europei care s\ aib\ marcate zonele de
Deutsch. Nu, nu [tiam. Dar, dac\ vrea,
influen]\ ale diverselor limbi de contact
am putea `ncerca `n croat\. ~n momentul
de pe teritoriul unei na]iuni, fie ele limbi
acela doamna s-a luminat la fa]\ [i a `ninterna]ionale sau limbi locale. S-ar putea
ceput s\ vorbeasc\. Mi-a spus c\, din p\ca engleza s\ fie limba universal\ de
cate, ea nu mai are camere de `nchiriat,
mìne, dar deocamdat\ e bine s\ [tim de
dar c\ are vecina ei de vizavi, numai c\
ce avem nevoie azi.
&
» Dac\ recapitul\m situa]ia
celor dou\ partide foste
membre ale Alian]ei, nu
putem dec`t s\ ne uluim de
rezultatele sondajelor din
prezent, care arat\ un PNL
viguros, cu [anse bune
`n alegeri.
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » NR. 200 » 11 – 17 octombrie 2008
»
GHEO
www.supliment.polirom.ro
O ~NT~LNIRE CU
CIRCUIT ~NCHIS
De[i atmosfera a fost mai reu[it\ dec`t anul trecut, festivalul
seam\n\ `n continuare cu o `nt`lnire cu circuit `nchis a
scriitorilor europeni. Ar merita, la edi]iile viitoare, s\ fie invitat
[i publicul [i, poate, festivalul s\ se mute `n s\li mai mari.
3«
ordinea de zi
Poezia, `n concert pe
dou\zeci de voci la Sibiu
A doua edi]ie a Festivalului Interna]ional de Poezie
„Oskar Pastior“ a avut loc `ntre 2 [i 4 octombrie, la
Sibiu. Dou\zeci de poe]i din unsprezece ]\ri au
venit s\ sus]in\ lecturi la festivalul care st\ sub
semnul operei lui Pastior, poet german n\scut la
Sibiu, care `n aceast\ lun\ ar fi `mplinit 80 de ani.
Veronica D. Niculescu
Evenimentul a fost deschis la Galeria de
Art\ Contemporan\ a Muzeului Brukenthal, de c\tre scriitorul Ernest Wichner,
reprezent`nd Literaturhaus Berlin, [i de
Corina Bernic, din partea Institutului Cultural Român din Bucure[ti.
Ideea festivalului, organizat `n parteneriat de aceste dou\ institu]ii, s-a n\scut
acum doi ani, la Berlin, a spus Corina
Bernic, c`nd Wichner i-a m\rturisit c\
dore[te s\ organizeze un festival `n România, sub semnul operei lui Pastior.
~ns\ se punea problema c\ autorit\]ile
române comunic\ foarte greu, nu r\spund la coresponden]\, [i astfel s-a n\scut colaborarea cu ICR. G`ndul de a face
festivalul anual a venit abia dup\ prima
edi]ie, considerat\ reu[it\, a spus Corina Bernic.
Unii dintre invita]ii din 2007 au revenit [i acum: Urs Allemann, din Elve]ia, [i Herta Müller, cu lecturi deosebit
de apreciate. Au mai fost prezen]i Ulf
Stolterfoht (Germania), Inger Christensen (Danemarca), Jean Daive (Fran]a),
Erwin Einzinger (Austria), Elke Erb
(Germania), Christian Hawkey (SUA), Felix Philipp Ingold (Elve]ia), Andrzej Kopacki (Polonia), Uljana Wolf (Germania),
Petr Borkovec (Cehia), Monika Rinck
(Germania), Antanas Gailius (Lituania),
Marius Grzebalski (Polonia), Ana Ristovic (Serbia).
Din România au participat Mircea Dinescu, Mugur Grosu [i Vasile Leac. Versurile erau recitate de autori `n limba matern\, fiind traduse `n german\, respectiv român\. ~n cadrul festivalului a fost
lansat\ [i antologia bilingv\ a edi]iei precedente, ap\rut\ la Editura Art.
Herta Müller, apogeul
festivalului
~n prima sear\, la Galeria de Art\ Contemporan\, invitatul cel mai apreciat a fost
Mircea Dinescu. Departe de a fi exploziv,
a[a cum ne-am obi[nuit s\ `l vedem `n
emisiunile televizate, poetul Mircea Dinescu a recitat foarte sobru, l\s`nd poezia s\ fie singurul spectacol al serii. A
fost aplaudat mult timp dup\ ce a revenit la locul s\u din sal\.
Foarte reu[it\ alternan]a de voci din
cea de-a doua sear\ de festival, desf\[urat\ la Filarmonic\, `n sala mic\, de
conferin]e. Un adev\rat concert. Elve]ianul Urs Allemann aproape c\ [i-a c`ntat unele poezii, `nnod`nd cozile cuvintelor, invent`nd din ele o nou\ limb\, `n
timp ce de dincolo de ziduri se auzea
cum un clarinetist face repeti]ii. Iar Gabriel H. Decuble a f\cut, la r`ndul s\u, adev\rate demonstra]ii de acroba]ie lingvistic\, recit`nd traducerile sale din acest
autor, de fapt reinvent`nd versurile ce
s`nt uneori aproape imposibil de tradus.
Francezul Jean Daive a schimbat complet registrul [i ne-a purtat, cu vocea sa
grav\, prin poemul ca un film de art\,
ap\s\tor [i lent, `nc\rcat de triste]e. Iar
apoi Herta Müller a recitat `n bezn\, `n
limbile german\ [i român\, citind de
fapt poeziile sale alc\tuite din decupaje,
ce erau proiectate pe un ecran. A fost, f\r\ `ndoial\, un spectacol care a constituit
apogeul festivalului. Edi]ia s-a `ncheiat cu
un dublu concert sus]inut de Numminen
& Pedro, din Finlanda, [i Ada Milea.
Nu uita]i de public
Din p\cate, festivalul fiind slab mediatizat pe plan local, lecturile nu au avut
parte dec`t de un public de aproximativ
o sut\ de persoane, `n mare parte scriitori [i oameni de cultur\ ai locului. Presa a fost aproape absent\ [i, implicit, publicul nu a aflat de eveniment. Singurele
anun]uri din ora[ erau c`teva afi[e pe
st`lpi, printre fel [i fel de spectacole. Din
cauza aceasta, de[i atmosfera a fost mai
reu[it\ dec`t anul trecut, festivalul
BIBLIOTECA DIN PETRILA DE ION BARBU
Herta Müller a revenit la Sibiu pentru a II-a edi]ie a Festivalului Interna]ional
de Poezie „Oskar Pastior“
seam\n\ `n continuare cu o `nt`lnire cu
circuit `nchis a scriitorilor europeni. Ar
merita, la edi]iile viitoare, s\ fie invitat [i
publicul [i, poate, festivalul s\ se mute
`n s\li mai mari. Faptul c\ la alte lecturi
din Sibiu, precum cele de la maratonul
de anul trecut, sau cele ale lui Mircea C\rt\rescu, s-a stat chiar [i `n picioare, e o
dovad\ c\ poate exista un public numeros [i pentru poezie.
SUPLIMENTUL LUI JUP
Mircea Dinescu [i Ernest Wichner
»4
CONCEPT
ordinea de zi
Conceptul din acest an al bienalei a promovat fie lucr\ri care
cer interac]iunea [i transferul publicului, fie lucr\ri construite
special pentru Ia[i, fie lucr\ri care mediaz\ `n]elegerea artei,
dar [i a politicului [i economicului pentru un public comun.
R|SPUNSUL „PERIFERIC 8“ LA CRIZA MONDIAL|:
Arta ca dar
A opta edi]ie a Bienalei „Periferic“ s-a deschis vineri, 3 octombrie, la Ia[i. Anul acesta
conceptul propune un model alternativ de schimb [i interogheaz\ posibilitatea artei
de a reconstrui [i valorifica un context social. Curatoarea Dóra Hegyi a declarat, `nc\
de la deschidere, c\ Bienala „Periferic“ are trei mari coordonate: arta ca sistem
economic alternativ, rela]ia de schimb `ntre art\ [i public [i contextul local al Ia[ului
care imprim\ un tip de practic\ social\. Un accent special s-a pus pe caracterul
public [i performativ al operelor [i proiectelor care construiesc a opta edi]ie
„Periferic“. O bienal\ care se `nscrie `ntr-un proces continuu de mediere [i educa]ie.
Constantin Vic\
Cele opt loca]ii a[ezate de la nord la sud
pe axul principal al Ia[ului au generat o
hart\ alternativ\ a unui ora[ `n care arta
contemporan\ `n `n]elesul ei actual e o
inven]ie a unui grup de oameni str`n[i
`n Asocia]ia Vector. Conceptul din acest
an al bienalei a promovat fie lucr\ri care
cer interac]iunea [i transferul publicului,
fie lucr\ri construite special pentru Ia[i,
fie lucr\ri care mediaz\ `n]elegerea artei,
dar [i a politicului [i economicului pentru un public comun. Exact cum [i-au
propus directorul Matei Bejenaru [i curatoarea Dóra Hegyi, Bienala „Periferic“
r\m`ne fidel\ unui tip de art\ social\ [i
comunitar\, art\ care elimin\ orice grani]\ `ntre public [i artist, dar care are nevoie de o interfa]\ (discurs de mediere)
pentru a deveni accesibil\ lumii.
Strategiile darului
Exist\ c`teva strategii pe care bienala le-a
folosit pentru a-[i apropia [i apropria un
context mai degrab\ regresiv-conservator
(cum e cel cultural ie[ean) `n direc]ia unui discurs progresist, `n care referin]ele
la socialism [i cultura st`ngii s`nt active.
Prima dintre strategii este minimalismul
s\lilor `n care se expun lucr\rile. Dac\
galeria de art\ a secolului nostru e cubul
alb `n care plas\m zone de `n]elegere, „Periferic 8“ a propus cubul negru. Acest cub,
noua sal\ studio a Teatrului Na]ional „Vasile Alecsandri“, a devenit un spa]iu curatorial atipic, dar [i unificator: un cub construit pentru arta performativ\ a mediat
arta vizual\. Prima lucrare cu care s-a deschis bienala a fost performance-ul Geopoetics 15 propus de artistul ruso-berlinez Yuri Leiderman: dou\ femei `n costume populare ruse[ti tocau varz\ cu portretul lui Jules Verne `n spatele lor. Nimic
mai potrivit pentru contextul local `n care modernitatea ra]ional-tehnicist\ s-a
implantat peste un mediu tradi]ionalisto-liric, cu influen]e slave. ~n oglind\ am
putea plasa proiectul lui Guillaume Désanges care a condus un workshop experimental de o s\pt\m`n\ cu copii din Ia[i,
re`nscen`nd performance-uri celebre din
istoria artei contemporane occidentale. Radicalitatea unui gen de art\ s-a `nt`lnit cu
„inocen]a“ infan]ilor. {ocul e destul de
mare c`nd observi portretul lui Joseph
Beuys realizat de un copil de opt ani. De
altfel, umbra lui Beuys, care a propus o
agend\ radical\ `n anii ’60-’80 `n arta
mondial\, plute[te deasupra bienalei,
a[a cum stafia din Manifestul Partidului
Comunist plutea deasupra Europei. Tot
`n cubul negru se g\se[te o serie de documenta]ii video [i video-art care investigheaz\ rela]ia actual\ dintre România [i
Moldova. Colaborarea dintre KSAK:K
(Chi[in\u) [i Asocia]ia Vector nu a avut
ca scop g\sirea unui r\spuns definitiv,
politic, ci a punctelor comune, dar [i a diferen]elor socio-culturale care apar `ntre cele dou\ ]\ri. Dou\ dintre filmele prezente,
Shopping de Veaceslav Dru]\ [i ...and the
Moldovian one... de Aurelia Mihai, s`nt
analize alte actului de transhuman]\, `n
varianta urban-comercial\, dar [i `n cea
tradi]ional\. Prezen]a grani]ei `ntre cele
dou\ state reconfigureaz\ identit\]ile sociale ale unor indivizi care au mitologii
etnice comune.
Interven]ie urban\
~n fa]a universit\]ii a fost plasat un Info
Point, o sculptur\ social\ temporar\ realizat\ de arhitectul german Markus Bader, arhitect care pe perioada bienalei
sus]ine [i un workshop pentru studen]ii
la arhitectur\ denumit urbicles iasi. Info Point-ul este un spa]iu g`ndit cu multiple func]ii. ~n interior, `n fiecare zi se
proiecteaz\ filmul artistei suedeze Johanna Billing, Magical World (artist\ care
GSP-OTV
„Arbitrajul românesc, pe
pervaz.“ De multe ori,
diferen]a dintre presa de
calitate [i cea de bulivar o
face un simplu titlu. Asta,
mai ales, atunci c`nd presa
care, de cele mai multe ori,
e de calitate, se transform\
`ntr-o glum\ de vestiar din
mijlocul unei autobaze.
Aceast\ diferen]\ e marcat\,
adeseori, de o banal\
imagine. Dac\ imaginea
respectiv\ `nso]e[te un titlu
precum cel de mai sus,
efectul e amplificat. Senza]ia
de cacofonie e [i mai mare
dac\ acea imagine se repet\,
obsesiv, pre] de dou\ ore
(pre]ul nostru, evident!); [i
mai e [i completat\, c\ tot
tr\im `n epoca multimedia,
de un suav sunet `n]esat cu
urlete.
Cam asta s-a petrecut, `n
cursul acestei s\pt\m`ni, pe
GSP TV. Un post de
televiziune „de ni[\“,
dedicat fotbalului, pe care
l-am perceput – pe bun\
dreptate – drept echivalentul
unei reviste „glossy“
dedicat\ „fenomenului“.
Comentatori rutina]i,
„anali[ti“ ce-au dovedit, din
scriitura lor, c\ au dreptul s\
se elibereze de ghilimelele
atribuite, just, cabotinilor cu
aur\ de guru din pres\,
moderatori iste]i [i f`[ne]i
care au, cum ar spune
maestrul Radu Cosa[u, „zv`c
`n fraz\“. GSP TV [i-a
construit, `n mintea mea de
degust\tor-be]iv al
fotbalului, imaginea oric\rui
print lunar al revistei
„National Geographic“: [i
asta nu numai pentru c\
oamenii ce populeaz\
„fenomenul“ sistematizat al
b\[icii [i al patru-patrudoi-urilor aduc, c`teodat\, cu
suricatele, molu[tele [i
particulele invizibile ce ne
compun, evolu`nd, toate, `n
legea lor (care n-are a face
cu legile noastre); nu!, [i
pentru c\ ace[ti oameni,
desprin[i din ceea ce `n
Geopoetics 15 propus de artistul ruso» Proiectul
berlinez Yuri Leiderman: dou\ femei `n costume
populare ruse[ti toac\ varz\ cu portretul lui Jules
Verne `n spate. Nimic mai potrivit
pentru contextul local `n care modernitatea
ra]ional-tehnicist\ s-a implantat peste un mediu
tradi]ionalisto-liric, cu influen]e slave.
la Casa Studen]ilor propune [i un atelier
de coregrafie live numit I’m Lost without Your Rhythm), dar [i un program
de video-art de o or\ (curator: C\t\lin
Gheorghe) S-video IN/S-video OUT.
Made in Iasi. Contextul propus de curator penduleaz\ `ntre intimitate [i socialitate, aduc`nd `ntr-o desf\[urare coerent\
cele mai bune filme din perioada 20052008, realizate de ceea ce se poate numi
deja [coala de video-art made in Iasi. Andrea Hajtajer, Florin Bobu, Bogdan Teodorescu, Dan Acostioaei s`nt c`]iva dintre arti[tii care, cu ironie, codeaz\ [i decodeaz\ cu instrumente minimaliste (o
singur\ camer\ video, de exemplu) o lume asumat\ a ex-centricului, limitei [i
perifericului. MINIpoint-ul e zona din jurul balconului social imaginat de Markus Bader, `n care socializarea prin art\
e singura moned\ de schimb. ~n fiecare
zi, oricine poate aduce c\r]i la schimb,
poate crea propriul poster „Periferic 8“
trusturi se cheam\, uneori,
„divizia de pres\“, au dat, `n
repetate r`nduri, m\sura unei
valori la care orice ni[\ a
mass-media trebuie s\ adere.
Ei bine, luni [i mar]i seara,
deschiz`nd televizorul pe
GSP TV, am avut convingerea c\ trustul Intact a fost
cump\rat de Dan Diaconescu. E drept, nu i-am
v\zut levit`nd prin zon\ pe
Ogic\ sau pe Lazarus, n-am
auzit nimic despre Elodia,
nici m\car o veste despre
fantoma din casa b`ntuit\,
dar am urm\rit, la `nceput
nedumerit, apoi enervat, tot
anasamblul text-imaginesunet pe care l-am povestit
la `nceputul acestui articol.
Ce s-a `nt`mplat [tie toat\
lumea: un arbitru român,
Col]escu, a vrut (sau n-o fi
[i poate urm\ri concerte de muzic\ electronic\ [i proiec]ii dedicate. Sculptura
social\ func]ioneaz\ [i noaptea, c`nd
copiii din zon\ o escaladeaz\ [i performeaz\ concerte ad-hoc conforme culturii pop locale (manele sau copii infidele ale show-urilor tv).
„Libertatea celui care
g`nde[te diferit“
Spa]iul cel mai vizitat, `n care au loc [i
cele mai multe ateliere de mediere [i discu]ii deschise, este Sala de sport a Universit\]ii de Arte „George Enescu“, unde, de la intrare, te `nt`mpin\ lucrarea arti[tilor români Mona V\t\manu [i Florin
Tudor: un banner ro[u imprimat cu
TR|IASC| {I ~NFLOREASC| CAPITALISMUL! Tot ei au denumit simbolic
Info Point-ul Pia]a Rosa Luxemburg, distribuind stickere cu citate din teoreticiana marxist\: „Libertatea este `ntotdeauna,
LA LOC teleCOMANDA
Alex SAVITESCU
vrut? dar de ce n-o fi vrut?)
s\ se sinucid\. Cred (f\r\ a
face parte, nici pe departe,
din r`ndurile puritanilor de
pres\) c\ demnitatea unui
om trebuie s\ prevaleze
orice form\ de manifestare,
oric`t de „publicistic\“,
„profitabil\“ sau, simplu,
„abil\“ ar fi `mbr\cat\ ea.
Nu [tiu c`]i a]i urm\rit
emisiunile `n cauz\: a]i fi
`mp\rt\[it, cu mine,
sentimentul c\, de-ar fi f\cut
ceea ce se presupune c-ar fi
vrut actorul trist al acestei
comedii, i-am fi v\zut pe
respectabilii oameni de pres\
din studio `n roluri din
„Ghost Busters“.
E trist s\ vezi presa
televizual\ româneasc\
ader`nd, cu tot dinadinsul [i
dintr-un t`mpism
inexplicabil, la titr\ri [i
maniere de-abordare similare
[tirilor brevetate de ProTV. E
ca [i cum, ast\zi, `n susmen]ionatul National
Geographic, am fi
„beneficiat“ de pictorialul
incendiar al g\inii cu pui vii
din epoca de `nceput a
Evenimentului Zilei.
5«
„Periferic 8“ [i-a atins scopurile: arta d\ruie[te ora[ului ie[irea
din provincialism, d\ruie[te publicului instrumente critice cu care
s\ sondeze apele tulburi ale societ\]ii estice [i d\ruie[te chiar
artei o migrare din institu]ii [i pia]\ `n spa]iul public comun.
SCOPURI
ATINSE
[i `n mod exclusiv, libertatea celui care
g`nde[te diferit“.
Dou\ sculpturi sociale conecteaz\ spa]iile. Dora Garcia, la Casa Pogor, a propus
Common Ideologies, o sculptur\ din
c\r]i traduse `n limba român\. C\r]ile
propuse de artist\ s`nt cele care au influen]at genera]ia sa `n Spania, dar [i `n
România, acel background literar care
face posibile `n]elegerea [i dialogul `ntre
indivizi diferi]i. La Sala de sport, lucrarea
Para un Hombre en Uniforme, o sculptur\ din acadele ro[ii, albe [i albastre (care pot fi m`ncate de oricine trece pe acolo), `l ofer\ pe Félix González-Torres unui public care intervine [i materializeaz\ opera de art\ prin gestul [i prezen]a
sa. Dou\ c\r]i de artist aduc doi arti[ti
de origine român\ fa]\ `n fa]\: {tefan
Constantinescu, cu Epoca de aur pentru
copii, [i Daniel Knorr, cu Artist Book.
Tot la Sala de sport exist\ o selec]ie din
cei mai interesan]i arti[ti ex-iugoslavi: Mladen Stilinovic, care a construit o oper\
in-situ (o groap\ `n care nu poate cobor`
nimeni) [i care ironizeaz\ poncifele artei contemporane (I’m selling Marcel Duchamp, An Artist Who Cannot Speak
English Is No Artist etc.); Raša Todosijevic, care din 1975 a chestionat rolul economic al artei `ntr-o declara]ie (Edinburgh statement, 1975) cu rol de hart\
explicativ\ a rela]iilor complexe dintre
art\, produc\torii de materiale, public,
critici, curatori, organizatori, exper]i etc.
~n acest spa]iu se desf\[oar\ `n fiecare zi ateliere de mediere creativ\ (coordonate de Cristian Nae [i C\t\lin
Gheorghe) [i conferin]e (unele dintre ele ]inute pe Skype, cum a fost cea a Centrului pentru Comunicare [i Context
Kiev) care dau dimensiunea educativ\ a
`ntregii bienale. De la video-uri realizate
ordinea de zi
de liceeni la o bibliotec\ mobil\, trec`nd
prin interven]ia americanilor din Institute of Wishful Thinking (care au `ndeplinit diferite dorin]e ale organizatorilor, de la parole pentru baze de date
p`n\ la un picnic realizat chiar `n spa]iul
expozi]ional), Sala de sport devine punctul de documentare [i interac]iune `ntre
o art\ care se d\ruie [i un public care se
reinventeaz\.
KUNST = KAPITAL
Probabil, instala]ia pornind de la ideea lui
Beuys c\ arta e singurul capital real al unei
lumi speculative explic\ cel mai bine conceptul `ntregii bienale. {tampila cu scrisul lui Beuys poate fi aplicat\ pe orice bancnot\ invers`nd astfel semnul economic.
Arta d\ valoare real\ unor h`rtii cu valoare virtual\, un act de limbaj care construie[te social o realitate mult mai accesibil\ [i mai u[or controlabil\. Spa]iul
de lounge din Sala de sport propune un
timp al reconsider\rii, un timp `n care
istoria, ideologia, geografia social\ [i arta colaboreaz\ pentru a asuma critic realitatea Estului. „Periferic 8“ [i-a atins
scopurile: arta d\ruie[te ora[ului ie[irea
din provincialism, d\ruie[te publicului
instrumente critice (accentul pus pe activism e major) cu care s\ sondeze apele
tulburi ale societ\]ii estice [i d\ruie[te
chiar artei o migrare din institu]ii [i pia]\ `n spa]iul public comun. Dac\ fiecare
individ este un artist, atunci fiecare act
social colectiv devine art\, iar acest raport individual-colectiv e posibil doar `ntr-un cadru meta-utopic. Pe care echipa
„Periferic 8“ l-a construit atent [i consistent, ca un proces al c\rui rezultat se va
vedea `ntr-un viitor apropiat.
»Sala de sport a Universit\]ii de Arte „George Enescu“ `n care au loc [i cele mai
multe ateliere de mediere [i discu]ii deschise
BIENALA „PERIFERIC 8“
Ia[i, 3-18 octombrie
Loca]ii `n Ia[i: Cubul TN „Vasile Alecsandri“, Sala de sport a Universit\]ii
de Arte „George Enescu“, Casa Studen]ilor, Casa Pogor, Info Point,
Facultatea de Arhitectur\, Departamentul Foto-Video al Universit\]ii de
Arte „George Enescu“.
Curator: Dóra Hegyi
Asistent curator: Zsuzsa László
Director: Matei Bejenaru
Mediere: C\t\lin Gheorghe, Cristian Nae, Ana-Maria Iftimi, Oana Nicu]\,
Alexandru Bounegru, Dan Acostioaei
www.periferic.org
Tr\dare inspirat\
Ca [i literatura, retorica
poate deveni un bun instrument `n slujba politicii. Iat\
un exemplu g\sit `nt`mpl\tor
`ntr-un num\r al „Evenimentului de Ia[i“ din 11 martie
1908.
Este anul `n care un mare
politician, Take Ionescu, reu[ea o performan]\ f\r\ precedent `n istoria electoral\ a
României, dat fiind c\ alegerile erau c`[tigate de fiecare
dat\ de partidul care fusese
chemat de rege s\ formeze
guvernul. Practic, alegerile
veneau s\ confirme, s\ legitimeze forma]iunea politic\
mandatat\ s\ guverneze care
avea nevoie de majoritate parlamentar\. ~n 1908, Take Ionescu urma s\ sparg\ regula
c`[tig`nd deta[at alegerile `n
fa]a liberalilor, `n ciuda faptului c\ liderul lor, Dimitrie
A. Sturdza, era premierul. E
drept, `n guvern se aflau [i
adep]i conservatori-democra]i de-ai lui Take Ionescu,
ceea ce nu [tirbe[te `ns\ valoarea victoriei sale, o premier\ `n condi]iile votului
cenzitar [i `n limitele vie]ii
democratice. B\t\lia `n campania electoral\ a fost extrem de dur\ [i `n pres\.
Ziarul filo-conservator „Evenimentul de Ia[i“ [i-a scos
tot arsenalul de lupt\ `mpotriva du[manului. Atacurile la
adresa lui Take Ionescu au
fost chiar mai dure dec`t cele
adresate liberalilor. A fost
criticat, printre altele, [i pentru simpatia fa]\ de chestiunea evreiasc\, `n condi]iile `n
care sentimentele antisemite
erau destul de puternice `n
opinia public\. Sus]in\torii
s\i deveneau, prin urmare,
du[mani ai ]\rii. Unele articole f\ceau apel la sentimentele aleg\torilor, c\rora li se
sugera c\ se vor face de ru[ine vot`ndu-l pe Ionescu.
Un astfel de articol este
cel din 11 martie 1908, semnat de ziaristul Constantin
Bacalba[a. Retorica sa e interesant\ [i amuzant\ totodat\ pentru cititorul de azi.
Bacalba[a face apel la tradi]ia Ia[ului de ora[ al ideilor.
„Ia[ul va r\m`nea cu faima
c\ a fost totdeauna leag\nul
ideilor generoase [i a `ndr\znelilor politice [i culturale;
de la Ia[i au pornit necurmat
mi[c\rile altruiste, fie c\ ele
au avut viitor, fie c\ nu“.
Ia[ul „nu s-a cru]at pe sine,
a pus pe altarul patriei toate
giuvaerurile sale – tronul,
individualitatea politic\, trecutul s\u de vitejie [i de glorie“ – pierz`nd statutul de
capital\ pentru a face „un
stat puternic din dou\ state
sl\b\noage“. De la Ia[i a
pornit apoi mi[carea frac]ionist\ a lui Niculae Ionescu,
apoi Junimea, cu „marele
b\rbat de stat dl Petru
Carp“, „`n Ia[i s-a n\scut
DAMELE GAZETIERE
Emilia CHISCOP
partidul socialist bun sau
r\u, considerat fie ca o pieire
pentru ]ar\, fie ca o dezvoltare fireasc\ a institu]iilor
noastre politice“, tot aici a
ap\rut partidul radical al lui
Gheorghe Panu [i a[a mai
departe.
Ei bine, „`n aceast\ patrie
a intelectualit\]ii se d\ mìne
o `nd`rjit\ b\t\lie electoral\“.
Pentru prima dat\ Ia[ul se
afl\ `n pericolul de a pierde
tradi]ia de ora[ al ideilor,
vot`nd nu ideea liberal\ sau
conservatoare, ci omul con-
servator-democrat, Take
Ionescu. C\ci, argumenteaz\
Bacalba[a, aleg\torii nu vor
vota un partid sau o idee,
dat fiind c\, `n afara [efului
s\u apreciat pentru inteligen]\, `n afara lui Take
Ionescu adic\, „`n Partidul
Conservator nu mai lumineaz\ nimic“. Pentru `ntìa
oar\, Ia[ul va tr\da cultul
ideilor, spre a `mbr\]i[a cultul omului“. Ast\zi `ns\, c`nd
epoca este analizat\ `n compendii, am putea spune c\ a
fost o tr\dare inspirat\.
»6
S|RB|TOARE
interviu
Nicolae M\rgineanu: „Bucuria mare este atunci c`nd faci un
film. C`nd `l imaginezi, c`nd `l preg\te[ti [i c`nd `l filmezi.
Asta e s\rb\toarea. Niciodat\ `n acele clipe nu m\ g`ndesc
la vreun premiu“.
Nicolae M\rgineanu: Dup\ ce
filmul este gata, regizorul
r\m`ne spectator
Pe 17 octombrie, cel mai
recent film al lui Nicolae
M\rgineanu, Schimb
valutar, are premiera
româneasc\. La o s\pt\m`n\ dup\ premier\,
filmul pleac\ la Montpellier, unde particip\ `n
competi]ia lungmetrajelor
de la cea de-a 30-a edi]ie
a Festivalului Cinematografului Mediteranean.
Nicolae M\rgineanu ne `mp\rt\[e[te c`teva dintre mizele realiz\rii acestui film.
Interviu realizat de Iulia Blaga
Ce a fost mai `ntì? Ideea de a face un
film despre o anume situa]ie (i-a]i cerut lui Tudor Voican un scenariu pe
un subiect dat) sau scenariul cu care
Tudor a venit la dvs.? Ideea filmului
ì apar]ine, de fapt, regretatului C\t\lin Cocri[.
Mai `ntì a fost scenariul scris dup\ o
idee de C\t\lin Cocri[ care ar fi urmat
apoi s\ fac\ regia filmului. Trebuia s\ fie filmul lui de debut `n lungmetraj. Din p\cate, nu a fost s\ fie. C\t\lin a plecat prea
cur`nd dintre noi. Am `ntotdeauna o str`ngere de inim\ c`nd m\ g`ndesc la acest
lucru. Cuno[team scenariul [i `l apreciasem foarte mult. La o `nt`lnire cu Tudor
Voican, m-am interesat de soarta proiectului; nu [tiam cine `l preluase. Spre surprinderea mea, Tudor mi-a spus c\ deocamdat\ cei care l-au citit nu s-au ar\tat
interesa]i. L-am `ntrebat dac\ ar fi de acord s\ depun proiectul la concursul CNC
`n regia mea [i Tudor mi-a spus c\ asta
dorea [i el s\-mi propun\.
A fost diferen]a de v`rst\ dintre regizor [i scenarist o problem\?
Cu C\t\lin Cocri[ [i Tudor Voican mai
lucrasem deja la scenariul Binecuv`ntat\
fii, `nchisoare. Mai exista deci o astfel de
experien]\. La diferitele versiuni care au
ap\rut `n mod firesc la realizarea filmului Schimb valutar au existat momente
c`nd am avut p\reri diferite. Nu [tiu dac\ asta se datora diferen]ei de v`rst\ sau
altor motive. ~ns\ am `ncercat s\ `n]eleg
punctul de vedere al lui Tudor Voican
care scrisese un scenariu foarte bun, `n
care aveam `ncredere.
Faptul c\ scenariul ì apar]ine unui
scenarist din t`n\ra genera]ie v-a modificat maniera de abordare?
Fiecare scenariu cere o anumit\ manier\
de abordare. Tudor scrisese o poveste
foarte apropiat\ de via]a cotidian\ [i cerea o abordare `n stil de reportaj. Nu a[
putea spune `ns\ c\ era pentru mine o
noutate. La filmul Prive[te `nainte cu m`nie `ncercasem aceea[i manier\ de filmare, cu actorii ascun[i printre oameni,
cu secven]e filmate cu teleobiectivul, pentru a transmite senza]ia de realitate surprins\ pe viu. La filmul Schimb valutar, operatorul Mihai S`rbu[c\ mi-a fost de un
real ajutor `n acest sens.
S`nt subiectele de actualitate mai interesante azi pentru cinea[tii români?
S`nt o provocare?
O provocare, da! S`nt multe subiecte care merit\ toat\ aten]ia. ~n plus, ai avantajul s\ fii mai aproape de evenimente,
sau chiar s\ tr\ie[ti `n mijlocul lor, s\
cuno[ti anumite am\nunte care pot fi
mult mai expresive pentru poveste dec`t
o pagin\ `ntreag\ de dialog. Exist\ `ns\
[i un dezavantaj: c`nd te afli `n mijlocul
evenimentelor ri[ti s\ fii subiectiv, s\ nu
fii suficient de deta[at pentru a vedea
mai limpede povestea.
Cum a]i g\sit actorii? Cosmin Sele[i e
un actor foarte talentat, dar din p\cate cu foarte pu]in\ experien]\ `n film,
iar de Aliona Munteanu eu n-am auzit.
Pe Cosmin Sele[i l-am v\zut `n piesa Sunshine Play scris\ de {tefan Peca [i regizat\ de fiica mea, Ana M\rgineanu, `n
care Cosmin d\dea un adev\rat recital
actoricesc. Am fost convins c\ este capabil s\ joace at`t pe naivul provincial, p\c\lit de un [menar `n Bucure[ti, c`t [i pe
escrocul capabil s\ trezeasc\ `ncrederea
altora, ca apoi s\-i `n[ele. Aliona Munteanu a fost un cadou pentru film. Nici
eu nu auzisem de ea, dar c`nd a venit la
probe mi-a fost suficient s-o v\d c`teva
secunde pe culoarul s\lii ca s\ m\ hot\r\sc: haioas\, inimoas\, un pic nebun\... Exact ceea ce aveam nevoie!
Mihai-Gruia Sandu, Cosmin Sele[i [i {erban Pavlu `n Schimb valutar
Unde se situeaz\ Schimb valutar `n
filmografia dvs.?
Este ultimul film [i `ntotdeauna ultimul
film pare cel mai important.
S`nte]i mul]umit de cum a ie[it?
Da, s`nt mul]umit.
A fost o produc]ie grea? Unde a]i filmat? E un film scump?
Au fost multe zile de filmare, mai multe
dec`t de obicei. Aceasta datorit\ faptului
c\ am avut multe locuri `n care am filmat. Tot filmul s-a f\cut `n Bucure[ti. ~n
plus, a trebuit s\ refilm\m scena final\
dup\ un an de zile de la terminarea film\rilor. Unul dintre actori se tunsese [i
nu a mai fost racord. P`n\ s\-i creasc\ p\rul a trecut iarna [i secven]a care trebuia
refilmat\ era de iarn\...
Un film scump? Cred c\ noi, românii,
cu rare excep]ii, facem doar filme foarte
ieftine.
Filmul va participa `n cur`nd `n competi]ia Festivalului de la Montpellier.
Spera]i la un premiu?
Bucuria mare este atunci c`nd faci un
film. C`nd `l imaginezi, c`nd `l preg\te[ti
[i c`nd `l filmezi. Asta e s\rb\toarea.
Niciodat\ `n acele clipe nu m\ g`ndesc
la vreun premiu. Din momentul `n care
filmul este gata, el `[i `ncepe destinul
s\u. Regizorul r\m`ne un fel de spectator.
Este unul dintre pu]inele filme ale
dvs. `n care Maria Ploae nu joac\. Ce
s-a `nt`mplat? A]i pedepsit-o?
Dar ce r\u `mi pare c\ n-am avut rol
pentru ea! Nu pe ea am pedepsit-o, ci
pe mine. Mi-a lipsit bucuria de a lucra
`mpreun\.
Schimb valutar . Regia Nicolae
M\rgineanu. Cu Cosmin Sele[i, Aliona
Munteanu, Andi Vasluianu, Doru Ana,
Rodica Ionescu, Valentin Uritescu,
Coca Bloos, Patrik Petre
„ORICE SPECTATOR VA FI IMPLICAT“
Spune]i-ne, v\ rog,
c`teva dintre motivele pentru care trebuie s\ v\ vedem filmul.
Povestea imaginat\ de Tudor
Voican reu[e[te s\
te captiveze: o
familie de [omeri vrea s\ emigreze `n Australia, dar
p`n\ s\ ajung\ acolo are destule probleme `n Bucure[ti. C`]iva oameni simpli ajun[i la periferia
societ\]ii lupt\ cu disperare s\-[i fac\ dreptate, s\ se
descurce cumva, s\ supravie]uiasc\ `ntr-o Românie
agresiv\ care are alte priorit\]i dec`t aceea de a-[i proteja cet\]enii. Povestea e conving\toare [i te face s\
sim]i c\ [i tu ai putea trece printr-o experien]\
asem\n\toare. Po]i constata c\ nu li se `nt`mpl\ numai
altora, ci s-ar putea s\ ]i se `nt`mple [i ]ie. De asta
cred c\ orice spectator va fi implicat. Pe urm\, merit\
s\ vede]i ce personaj reu[e[te s\ compun\ Cosmin Sele[i, care face dup\ p\rerea mea un rol excelent; iar
Aliona, cu naturale]ea [i farmecul ei, cu accentul
sut\ la sut\ moldovenesc, face savoarea filmului.
ARTISTUL
ASOCIAT SE
~NTREAB|
7«
Mihai Mihalcea: „Nu [tiu de ce se-a[teapt\ cei de la «Supliment»
ca to]i arti[tii asocia]i s\ scrie. A[ vrea s\-i v\d [i eu pe ei f\c`nd
coregrafii sau dans`nd“.
campanie
ARTISTUL ASOCIAT
S\pt\m`na 1 – Interviu
` S\pt\m`na 2 – Text de autor
S\pt\m`na 3 – Criticii despre...
S\pt\m`na 4 – Colegii de
breasl\ despre...
octombrie –
MIHAI MIHALCEA
Mihai Mihalcea, Eforie Nord, 1975
Poneiul, [oricelul
[i extra-burger-ul
M-am scos! Pe Pro Cinema tocmai a `nceput Seinfeld, iar
eu am `n fa]\ o pagin\ alb\, pe care e musai s\ las
m\car 5.000 de semne. P`n\ vineri, au spus la `nceput.
Apoi m-au l\sat `nc\ dou\ zile, p`n\ duminic\. Dar dou\
zile `n plus nu `nseamn\ nimic pentru lipsa mea de apetit
[i pentru nepriceperea care m\ chinuie. Azi noapte m-am
plimbat p`n\ t`rziu prin Ci[migiu. A nice trip cu E & M,
dar drumul spre cas\ mi s-a p\rut `ngrozitor de lung [i
instabil. Noroc c\ reflexele ne ]in la suprafa]\. Nu [tiu
cum [i despre ce s\ scriu, iar chestia cu „serenity now“
nu func]ioneaz\. Gide spune `n jurnalul s\u c\ cel mai
bine e s\ scrii la nimereal\. Bine pentru cine oare?
Mihai Mihalcea
~mi propusesem s\ ajung la poneiul roz,
la Eartha Kitt [i la Ismael Alvarez (www.
ismaelalvarez.com/galeria). Despre poneiul roz mi-e foarte incomod s\ vorbesc
de vreme ce ar trebui s\ pomenesc despre to]i p\une[tii, v\c\roii, [tiri[tii [i
[tiristele Antenelor neamului, uni]i `n cuget, ignoran]\ [i nesim]ire pentru a ne
spune c\ nu s`ntem reprezentativi pentru cultura român\. Pentru a decide la
unison c\ una dintre foarte pu]inele institu]ii române[ti care s-a schimbat radical `n bine, cic\, nu-[i face treaba cum
trebuie. Hai sictir!
Despre Eartha Kitt nu-mi vine s\ scriu.
~n absen]a muzicii sale nu se poate spune
nimic, iar Alvarez i-ar face pe to]i „Gândea“
Antenelor noastre s\ cread\ c\ Neagoe e
mic copil pe l`ng\ ce-mi poate mie pielea...
Nu [tiu cum [i despre ce s\ scriu. Nu
scriu de obicei dec`t ca r\spuns la interviuri sau texte f\r\ preten]ii pentru spectacolele proprii: „Bun\ seara, doamnelor
[i domnilor! ~n continuare ar fi trebuit
s\ urm\ri]i o pies\ intitulat\ You come
to see the show and you’ll get an extraburger! }in s\ v\ spun `nc\ de la `nceput c\ eu n-am nimic de-a face cu aceast\ pies\, a[a cum, din c`te se pare,
nici autorul ei nu mai are. Numele meu
e Mihaela S`rbu, dar mi se spune Papi.
S`nt actri]\ [i s`nt aici pentru c\, prin
2001, `naintea unui festival interna]ional
de dans, Mihai a venit [i mi-a spus: «Papi, te rog din suflet, scoate-m\ din rahat».
~n acel moment nu mi-am dat seama c\,
`ncerc`nd s\-l ajut, aveam s\-l bag `ntr-un
rahat [i mai mare... Mihai m-a rugat doar
s\ traduc [i s\ citesc pe scen\ ceea ce el
nu putea s\ spun\ oaspe]ilor. Acum s`nt
aici pentru simplul fapt c\ Mihai m\
place [i pentru c\ s`ntem foarte buni
prieteni. Habar n-am de ce [i-a ales o tip\
ca s\-i exprime g`ndurile dar, m\ rog,
asta chiar este treaba lui. Am s\ fac doar
ceea ce m-a rugat `n aceast\ sear\. Am
s\ v\ citesc ceea ce Mihai vrea s\ [ti]i.
C`nd mi s-a propus s\ prezint din nou aceast\ pies\, am crezut c\ voi avea timp
s\ reg`ndesc structura [i s\ reorganizez
dezastrul. Dar abia am avut timp s\-mi
men]in func]ional\ rela]ia sentimental\
pe care o am de 14 ani. Dar n-o s\ intru
prea mult `n detalii. {ti]i dumneavoastr\
cum e. Se spune c\ femeile s`nt capabile
s\ mimeze orgasmul. Ei bine, cred c\
b\rba]ii s`nt capabili s\ mimeze `ntreaga rela]ie.... Dar s\ nu ne pierdem cu
firea. Mai bine s\ ne `ntoarcem la piesa
din 1999, din care o s\ v\ ar\t un alt
scurt fragment.
(Dup\ ce `ncepe dansul).
S`nt c`teva mi[c\ri pe care nu le mai
pot face ca acum 9 ani. ~ntotdeauna am
avut probleme cu tendonul lui Achile, cu
`ncheietura iliac\ [i... criticii de dans. ~n
ultimii ani au `nceput [i genunchii s\
m\ lase un pic. Evit pe c`t posibil s\ m\
a[ez `n genunchi, dar evident c\ s`nt situa]ii `n via]\ c`nd chiar nu ai cum s\
stai altfel. Ca urmare, coregrafiile pe care le creez pentru mine s`nt rezultatul
tuturor limit\rilor corporale pe care le
am. Dac\ nu, s`nt lucr\ri create pentru
trupuri mai tinere. Cred `ns\ c\ am devenit mai `n]elept [i mi-am dat seama c\
succesul nu mai e pentru mine. Consider
c\ e mai chibzuit s\ fii capul unei pisici,
dec`t coada unui leu. Oricum, orice ai
face, `n via]a unui artist s`nt dou\ tragedii:
una este s\ ai succes, iar cealalt\ e s\ nu ai“.
Vechea poveste
cu [oricelul
Nu [tiu de ce se-a[teapt\ cei de la „Supliment“ ca to]i arti[tii asocia]i s\ scrie. A[
vrea s\-i v\d [i eu pe ei f\c`nd coregrafii
sau dans`nd. M\ simt exact ca atunci
c`nd nu [tiu cum s\ `ncep speech-urile
pe care trebuie s\ le ]in cu diverse ocazii, [i reiau vechea poveste cu [oricelul,
ca s\-mi asigur un `nceput relaxat prin
care s\ detensionez atmosfera b\]oas\.
Eram la v`rsta la care copiii mergeau la
gr\dini]\, cred. Poate chiar mai mic. Adriana, drag\, jur c\ e ultima oar\ c`nd
am s\ spun aceast\ poveste `n public!
Locuiam `ntr-un bloc de 8 etaje de pe
[oseaua Giurgiului, iar ai mei lucrau la Industria Bumbacului, `n trei schimburi. Se
`nt`mpla deseori s\ stau singur `n cas\
`n timpul `n care unul pleca spre fabric\,
iar cel\lalt se afla pe drumul de `ntoarcere. R\m`neam singur cam o or\ [i jum\tate [i, de obicei, m\ l\sau dormind (a[a
m-a prins [i cutremurul din ’77 c`nd,
trezit din somn de huruitul asurzitor [i
de capul pocnit `n lada de la pat, am descuiat u[a [i-am fugit la vecinii de-al\turi.
M-au b\gat `n pat l`ng\ feti]a lor pe care
nimic nu reu[ise s-o trezeasc\. Nu observase nimeni c\ Nu]a dormea nestingherit\ cu micul tablou care ì c\zuse de pe peretele din dreapta patului drept pe fa]\).
~n perioada aceea s-a `nt`mplat s\ p\trund\ `n cas\ un [oricel c\ruia nimeni
[i nimic nu-i venea de hac. ~n fiecare
noapte ie[ea din ascunz\toare [i ron]\ia
tacticos obiecte pe care nu le identificam
niciodat\ la lumina zilei. Singur fiind, `ntr-o noapte m-am decis s\ rezolv problema care ne chinuia de c`teva s\pt\m`ni
bune. Mi-am luat inima-n din]i, am aprins lumina [i mi-am c\utat caietul de
desen [i creioanele colorate. M-am apucat s\ desenez cu patim\ sim]ind c\ sf`r[itul [oricelului e din ce `n ce mai aproape. Am desenat c`t am putut de bine cea
mai fioroas\ pisic\ pe care mi-o puteam
`nchipui. Era neagr\ [i avea din]i [i gheare de zmeu. Am pus desenul pe jos, sprijinindu-l de piciorul mesei, astfel `nc`t
pisica s\ poat\ fi v\zut\ din direc]ia din
care se auzeau zgomotele. Am stins lumina, m-am culcat la loc [i am respirat
u[urat. Nu [tiu c`nd am adormit [i nici
ce s-a `nt`mplat, dar [oricelul a disp\rut
pentru totdeauna.
„Suplimentul de cultur\“
a lansat campania „Artistul
asociat“. Timp de o lun\,
un artist selectat de echipa
revistei va fi promovat `n
paginile publica]iei.
» SEPTEMBRIE: Forma]ia URMA.
Azi o ascul]i [i nu e. URMA a
ap\rut `n 2003, iar `n urm\
cu doi ani a disp\rut. Anul
trecut a scos `ns\ un nou
album, Trend Off. „Now let’s
all pray for a miracle. Maybe
God has URMA on its iPod.“
Coordonatorul lunii:
Anca Baraboi
»
1 NOIEMBRIE:
RETROSPECTIVA CAMPANIEI
ARTISTUL ASOCIAT
De-a lungul unui an,
„Suplimentul de cultur\“ v-a
prezentat 12 arti[ti din zone
diferite – film, literatur\,
teatru, arte vizuale, dans
[i muzic\. Fiecare dintre
ace[tia a fost relevant
pentru actualitatea cultural\
(reflect`nd, de altfel, fidel
profilul magazinului nostru
cultural). Ace[tia au fost
regizorul Alexandru Solomon,
scriitorul Dan Lungu, actorul
[i regizorul Florin Piersic Jr.,
artistul vizual Daniel Knorr,
coregraful Manuel Pelmu[,
trupa Luna Amar\,
scriitoarea Gabriela
Adame[teanu, regizorul Radu
Muntean, regizorul Radu
Afrim, artistul vizual Matei
Bejenaru, trupa Urma,
coregraful [i performerul
Mihai Mihalcea.
»8
UNIFORMIZARE
ordinea de zi
Gabriela Adame[teanu: „~nainte chiar s\ `ncep s\ scriu, citeam
romane, iar scriitorii din epoc\ aveau personaje foarte interesante
`n c\r]i, care `ns\ vorbeau toate la fel. Tr\iam, e adev\rat, `ntr-o
epoc\ fals\, dar asta m\ c\lca pe nervi c`nd citeam...“.
S\rb\toarea lecturii la Ia[i
cu Gabriela Adame[teanu [i
Dumitru Crudu
Vineri, 3 octombrie, libr\ria-cafenea „Avant-Garde“
din Ia[i a g\zduit o `nt`lnire-dialog la care au
participat scriitorii Gabriela Adame[teanu [i Dumitru
Crudu. Evenimentul a fost organizat de Centrul
Cultural Francez din Ia[i [i Editura Polirom, `n cadrul
celei de-a 17-a edi]ii a s\rb\torii interna]ionale a
lecturii „Lire en fête“. Dezbaterea a fost transmis\ `n
direct de Radio Ia[i, `n cadrul emisiunii „Suplimentul
de cultur\“, realizat\ de Anca Baraboi [i George
Onofrei, [i a fost moderat\ de criticii literari Doris
Mironescu, Antonio Patra[ [i Bogdan Cre]u.
Grupaj realizat de George Onofrei
M|CEL ~N GEORGIA,
~NAINTEA LANS|RII
George Onofrei: „Orice jurnalist «serios» v\ va spune:
«A, domnule Crudu, v-a]i uitat la televizor la [tirile din
Georgia [i a]i scris acest volum». Cum s-a `nt`mplat, de
fapt?“.
Dumitru Crudu: Am scris acest volum `nainte de a
se petrece evenimentele din Georgia. Terminasem
romanul cu un an `nainte [i i l-am trimis prietenului
Vasile Ernu, iar el l-a dat mai departe Editurii Polirom.
Nu vorbeam despre ceea ce urma s\ se `nt`mple, ci
despre evenimentele de la sf`r[itul anilor ’90. Atunci se
destr\mase Uniunea Sovietic\, iar Georgia fusese
devastat\ de un r\zboi civil. ~nt`mplarea face c\ `n
perioada aceea eram `n Tbilisi, unde am locuit vreo
patru ani, [i am cunoscut pe viu ceea ce s-a `nt`mplat.
E o simpl\ coinciden]\ cu istoria foarte recent\.
Foarte mult\ vreme am purtat `n mine aceste
experien]e din Georgia care mi-au influen]at destinul
de mai t`rziu. Scriind zilnic la acest roman era [i un
exerci]iu de a nu uita româna, de a reu[i s\ o re`nv\] [i
mai bine [i chiar de a o aprofunda. Locuiesc `ntr-un
mediu bilingv, involuat dintr-un anumit punct de
vedere. Iar romanul a reprezentat o motiva]ie
important\ de a scrie române[te. Am mai avut, e
adev\rat, [i alte titluri `n minte, cum ar fi Fuga din
Caucaz, dar cel sub care i l-am predat lui Vasile Ernu
este exact M\cel `n Georgia“.
George Onofrei: „O alt\ `ntrebare de jurnalist
«serios» este: «Nu-i a[a c\ a]i premeditat totul? A]i scris
`ntì poezie, apoi teatru, urma, fire[te, romanul»“.
Dumitru Crudu: „A[a cum spunea [i doamna
Adame[teanu, am mai scris un roman, anume acela
pierdut. Am mai scris proz\, dar pentru c\ poezia «`]i ia
ochii», iar dramaturgia «`mpu[c\» mai repede, am
frecventat aceste genuri. Iar pentru a scrie proz\ este
nevoie de timp [i trebuie s\ te izolezi mult\ vreme de
lume. {i izolarea `mi reu[e[te mai bine `n ultimul timp.
Mai s`nt [i alte lucruri, dar pot fi decojite chiar `n
roman“.
CE-I UNE{TE PE DOI AUTORI AT~T DE DIFERI}I
Bogdan Cre]u: „Scriitorii s`nt
oricum ni[te fiin]e stranii“
Gabriela Adame[teanu: „Am avut timp, eu [i Dumitru Crudu, la Ia[i, s\ vorbim despre felul `n care
scriem, de c`te ori rescriem pasajele, cum le dezvolt\m. Avem o formul\ comun\ de scris, pe care
nu o voi dezv\lui `ns\ p`n\ la cap\t, c\ci [i scriitorul trebuie s\ `[i p\streze secretele. Totu[i, ea nu
este similar\, pentru c\ Dumitru Crudu a pierdut
un roman [i, astfel, pierderea lui a fost mai mare
dec`t a mea; eu am pierdut un caiet `n care aveam
ceva care ar fi putut servi unei jum\t\]i de roman“.
Dumitru Crudu: „E vorba despre un roman care se numea Un englez la Chi[in\u [i pe care l-am
scris la `nceputul anilor ’90. Eram `n Bra[ov `n
perioada aceea [i l-am pierdut la un moment dat,
c`nd `mi schimbasem gazda. Am revenit dup\ o
lun\ de zile pentru a-l recupera, iar proprietarul
v`nduse apartamentul `mpreun\ cu romanul. {i
nu l-am mai g\sit nici p`n\ ast\zi, am auzit c-ar fi
`n Italia acel domn. Revenind `ns\ la asem\n\ri,
doamna Adame[teanu mi-a povestit c\ e [i ea legat\ de Basarabia, p\rin]ii dumneaei s-au cunoscut la Chi[in\u, s-au c\s\torit `n Moldova. Eu s`nt
din Chi[in\u, deci iat\ un punct comun“.
Impresia de via]\
Bogdan Cre]u: „Doi scriitori s`nt oricum ni[te fiin]e stranii [i, cum apar, ì leag\ ceva obligatoriu,
m\car faptul c\ s`nt diferi]i de noi, cei care ì second\m st`ngaci de aici. S\ `ncerc\m `ns\ s\ r\spundem pu]in mai serios. Oric`t\ teorie am vehicula [i v`ntura, din oric`te unghiuri ne-am apropia de opere, p`n\ la urm\ trec prin sit\ cele care
ne conving. Cele care, altfel spus, creeaz\ via]\.
Or, `n cazul Gabrielei Adame[teanu [i al lui Dumitru Crudu, cred c\ despre asta este vorba. Mai
precis, despre doi scriitori care reu[esc foarte acut
s\ creeze impresia de via]\. Dumitru Crudu a fost
[i unul dintre semnatarii Manifestului fracturist,
care exact asta spunea: ne-am s\turat de literatura care vorbe[te `n numele unor zei mor]i, `n numele nim\nui [i care nu mai are nici o leg\tur\ cu
via]a. Se vedea [i din poezia lui Dumitru Crudu,
se vedea [i din teatru, [i din romanul care va ap\rea, M\cel `n Georgia, c\ acele personaje nu s`nt
simple fanto[e sau marionete manipulate, fie [i
discret, de un scriitor-p\pu[ar, ci oameni de care
aproape te love[ti prin cas\. Exact acela[i lucru
cred c\ se `nt`mpl\ [i `n cazul romanelor Gabrielei Adame[teanu. De pild\, cite[ti o carte precum
~nt`lnirea [i nu [tii la ce s\ fii atent: la acea orchestrare erudit\ a tehnicilor literare? Nu ai cum
s\ te la[i furat de asta pentru c\, dincolo de aceste metode pe care orice om mai iste] [i le poate
asimila, exist\ acele pove[ti de via]\ rostite de voci
str\ine, exist\ acea polifonie care `]i d\ aceea[i
impresie: c\ te afli `n proximitatea personajului,
care aproape c\-]i devine egal. Asta dac\ ai altruismul de a face o lectur\ cum se cuvine, uneori de
identificare. Or, cei doi s`nt autori care te oblig\ s\-i
cite[ti renun]`nd la acea conven]ie, la bariera pe
care o pune cartea `ntre autor [i cititor“.
da, s`nt dou\ opere foarte asem\n\toare. Evident,
cumva arat\ via]a `n Chi[in\u sau `n Tbilisi, unde
se petrece ac]iunea viitorului roman al lui Dumitru Crudu (M\cel `n Georgia – n.r.), [i altfel
existen]a din ultimii ani de comunism din România sau pu]in dup\ aceea, cum se `nt`mpl\ `n nuvela Gara de Est a Gabrielei Adame[teanu. Aici
deja intervin deosebirile, cred. Pentru c\ un fel de
roman scrie Crudu, un altfel Gabriela Adame[teanu. Romanul lui Crudu este oniric [i fantast, [i
foarte imaginativ, are de-a face cu o istorie hiperbolizat\ care transform\ oamenii [i adesea ì reduce la condi]ia de simple marionete ale imagina]iei. S`nt foarte mul]i scriitori `n romanul lui Dumitru Crudu, iar ace[tia au, fiecare, tendin]a de a
modela realitatea pe care o tr\iesc, de a o schimba.
~n lumea Gabrielei Adame[teanu, scriitorii s`nt
mult mai rari, lumea este mult mai a[ezat\. ~n acela[i timp, e una care poate s\ ofere o mul]ime
de surprize cititorului, `n sensul c\ focalizeaz\ interesul acestuia pe un anumit personaj [i apoi pe
altul [i apoi `napoi. Se poate vedea astfel, de exemplu, `n nuvelele din volumul din 1979, D\ruie[te-]i o zi de vacan]\, cum aceea[i realitate poate fi extrem de diferit\ `n aceea[i camer\ c`nd
dou\ personaje s`nt de fa]\“.
Lumea fracturat\ de o istorie
dement\
O miz\ sporit\
Doris Mironescu: „Sigur c\ autorii s`nt din genera]ii diferite, care se a[az\ `n segmente diferite ale
istoriei literaturii române contemporane. ~n acela[i timp `ns\, s`nt autori care scriu `n prezent despre lucruri fatalmente asem\n\toare. Lumea `n
care tr\im, `n care tr\iesc [i autorii, este una modelat\, fracturat\ de o istorie adesea dement\.
Nu-i nevoie s\ apel\m acum neap\rat la imagini panicarde, ì putem spune pur [i simplu istorie, o istorie care modeleaz\ vie]i. Din acest punct de vedere,
Antonio Patra[: „Cartea lui Dumitru Crudu seam\n\ din anumite puncte de vedere cu cea a lui Benedict Erofeev, Moscova Petu[ki, dar [i cu a unui
prozator care este aici de fa]\, Nichita Danilov,
Locomotiva Noimann. E un text foarte legat, coerent, cu miz\ mult mai mare dec`t fantezia oniric\, cu o miz\ etic\. Iar asta `l apropie de fapt pe
Dumitru Crudu de Gabriela Adame[teanu, efectul de observa]ie mai larg\ social\, cronic\ social\
chiar“.
LECTUR| {I
RELECTUR|
9«
Dumitru Crudu: „M-a interesat, fire[te, ca o propozi]ie s\ sune
c`t mai natural [i, spre deosebire de unii scriitori care nu-[i
citesc textele dup\ ce le-au scris, mi se `nt`mpl\ s\ citesc acela[i
text de zeci de ori [i s\-l redactez“.
DE CE ARTA
NU TREBUIE S| LEZEZE
George Onofrei: „Acum ceva timp a]i fost
implicat `ntr-un scandal, inclusiv mediatic,
legat de punerea `n scen\ la Ia[i a piesei
Steaua f\r\... Mihail Sebastian. Mai precis,
organismul de gestiune colectiv\ a drepturilor de autor, CopyRo, a `ncercat s\ v\
pun\ be]e `n roate. Cum v\ raporta]i acum
la acel moment?“.
Dumitru Crudu: „La mijloc fusese vorba
despre faptul c\ Jurnalul lui Mihail Sebastian este unul incomod pentru o parte dintre scriitorii [i oamenii de cultur\ de ast\zi.
Doamna de la CopyRo f\cea parte din
aceast\ tagm\ [i ì cuno[tea personal pe
unii dintre scriitorii blama]i de Sebastian [i
mai era [i prieten\ cu anumite personaje
culturale care, de asemenea, aveau ni[te resentimente. Discu]ia `ns\ chiar a murit
`nainte de a se na[te“.
George Onofrei: „Dar a fost un moment
definitoriu pentru felul `n care func]ioneaz\
institu]iile culturale `n România“.
Dumitru Crudu: „Ideea doamnei respective era c\ nu trebuie s\ ì def\imezi pe
scriitorii `n vog\ sau pe clasicii literaturii.
{i c\ nu e bine nici ceea ce a f\cut Mihail
Sebastian! ~ns\ exist\ Jurnalul, de la acest
document am plecat, iar `n piesa mea
exist\ [i punctele de vedere ale lui Camil
Petrescu [i ale celorlal]i autori care ies
«[ifona]i»“.
ordinea de zi
C~T| MUNC| INVESTESC AUTORII ~N LIMBAJ?
Bogdan Cre]u: „Nu pare deloc un roman-atelier de
testare a limbii române, dimpotriv\! M-am g`ndit
chiar la un fel de virtuozitate stilistic\. Pentru cititorul crescut aici, `n România, la [coala limbii române literare, tot ceea ce vine de dincolo, din Republica Moldova, pare exotic, pitoresc, uneori exist\ acel comic de limbaj ob]inut pe spa]ii foarte
scurte.
Pe de alt\ parte – [i m\ g`ndesc aici [i la Diminea]\ pierdut\ –, exist\ acel limbaj specific unui
anumit mediu, ilustrat de personajul principal, de
Vica, limbaj care nu este deloc la `ndem`na oric\rui
scriitor. Ceea ce `n ambele c\r]i apare evident este
acea naturale]e a limbajului, care nu pare deloc
for]at, nu pare erudit. ~ntrebare e banal\: c`t\ munc\ `ncape acolo, c`t\ documentare?“
Gabriela Adame[teanu: „~n primul r`nd, e vorba
de a avea «ureche», trebuie s\ ai asta «din dotare».
Apoi este o op]iune. ~nainte chiar s\ `ncep s\ scriu,
citeam romane, iar scriitorii din epoc\ aveau personaje foarte interesante `n c\r]i, care `ns\ vorbeau
toate la fel. Tr\iam, e adev\rat, `ntr-o epoc\ fals\,
dar asta m\ c\lca pe nervi c`nd citeam [i, `n acela[i
timp, eram la r`ndu-mi at`t de timorat\ `n leg\tur\
cu capacitatea mea de a face asta, `nc`t mi-am
`ngropat `n prima carte dialogurile `n text de fric\ s\
nu se vad\ c`t erau de superficiale. Eu singur\ nu
[tiam c\ pot s\ merg mai departe. Pe urm\,
ajunsesem la o alt\ nebunie, `n Diminea]\ pierdut\,
c\ voiam ca fiecare personaj s\ vorbeasc\ `n propria
sa limb\“.
Dumitru Crudu: „M-a interesat, fire[te, ca o
propozi]ie s\ sune c`t mai natural [i, spre deosebire
de unii scriitori care nu-[i citesc textele dup\ ce le-au
scris, mi se `nt`mpl\ s\ citesc acela[i text de zeci de
ori [i s\-l redactez. E foarte important ca propozi]ia
s\ sune c`t mai natural. Pe de alt\ parte, mi-am ciulit [i eu urechile la emisiunile de televiziune, spre
exemplu «Fanatik Show», unde apar tot felul de
personaje care vorbesc `ntr-o limb\ foarte mustoas\, colorat\. P`n\ [i acolo unde nu te a[tep]i po]i descoperi fraze care «`]i iau ochii»“.
GABRIELA ADAME{TEANU DESPRE PUBLICAREA SERIEI „OPERE“
Bogdan Cre]u: „De obicei, c`nd
un scriitor intr\ `ntr-o serie
«Opere», e semn clar c\ se clasicizeaz\, ba chiar exist\ riscul
muzeific\rii. Nu v-a mirat
ipostaza aceasta de autor de
«Opere»? Pentru c\, din perspectiva criticii, ipostaza este una
foarte `ndrept\]it\, dar v\ `ntreb
personal cum este s\ vede]i pe
copert\ scris «Gabriela
Adame[teanu – Opere“.
Gabriela Adame[teanu: „Cred
c\ ceea ce m-a ajutat s\ nu m\
sperii e faptul c\ alte edituri apucaser\ deja s\ scoat\ ni[te serii
de autori, iar ace[tia erau mai
mult sau mai pu]in colegi ai mei
de genera]ie, de epoc\, formul\
literar\. Asta m-a mai lini[tit. Al
doilea este faptul c\, a[a cum am
[i spus, nici nu se anun]\ c\ se
termin\ opera. ~n mod normal, ar
fi trebuit s\ aranjez altfel volumele, nu s\ pun `n primul volum
cartea care e a treia cronologic,
iar pe prima s\ o includ `n ultimul
volum ca s\ z\p\cesc pe toat\
lumea [i pe mine `ns\mi. ~ns\ asta, recunosc, a fost o strategie ca
s\ nu m\ simt exact cum zice]i.
~n acele taton\ri de prefa]ator am
primit un text care era at`t de
pu]in flatant pentru mine, `nc`t
m-am sim]it destul de lini[tit\ c\
nu am intrat `n zona muzeelor.
Dac\ se mai pot spune destule
lucruri rele despre mine,
`nseamn\ c\ s`nt `nc\ vie“.
Doris Mironescu: „~ntrebarea
mea urm\toare face apel, desigur, la Caragiale. {i v\ `ntreb,
doamn\ Adame[teanu, v\ iubi]i
personajele? Le ur`]i?“.
Gabriela Adame[teanu: „Dac\
`]i iube[ti personajele, le omori.
Ceea ce am observat `n general e
c\, `n momentul `n care `]i iube[ti
un personaj, `l vei face artificial.
Nu `mi ur\sc personajele, dac\
ele ies `ns\ odioase... Eu speram
c\ nu ies a[a de r\u. Se vorbe[te
`n leg\tur\ cu c\r]ile mele despre
cruzime, `n schimb eu simt c\
trebuie s\ iau distan]\ fa]\ de
personaje“.
» 10
A{TEPT|RI
printre r`nduri
DIABLOGURI
Veronica D. Niculescu &
Emil BRUMARU
Fragment cu
„Arca ruseasc\“
Veronica D. Niculescu: Filmul dintr-un
cadru – de v\zut s`mb\t\! O recomandare la TVR Cultural, Arca ruseasc\,
regia Aleksandr Sokurov, Rusia-Germania, 2002. Cum e biserica dintr-un
lemn, cam a[a-i [i filmul dintr-un cadru. Arca ruseasc\ e o plimbare la Ermitaj, `n St. Petersburg, prin 300 de
ani de art\ [i istorie rus\, 90 de
minute filmate cap-coad\ `ntr-un
singur cadru, f\r\ t\ieturi, f\r\ edit\ri
ulterioare. Se spune c\ e singura realizare de genul acesta.
{i o men]iune – [i eu `l voi vedea
pentru prima oar\. Sper s\ fie l\sat
s\ curg\ f\r\ reclame, ar fi culmea...
Emil Brumaru: M-am uitat la film!
Un basm parc\... Atunci c`nd se termin\ `]i vine s\ pl`ngi... Floarea
ofi]erimii ruse... Bunicul dup\ mam\
a fost ofi]er... albgardist `n final... Nu
mi-l amintesc deloc. A venit, spunea
mama, acas\, `n Poiana Nistrului [i a
murit de tifos... Aveam doar o fotografie de a lui, `n uniform\, cu ochi
duri, largi, p\rul lins, dar cu o musta]\ fioroas\... Fratele lui, senator de
B\l]i, a avut un pension de fete,
unde mama mea a stat c`tva timp, fiind veri[oara curtat\ asiduu... ~mi
amintesc ca prin vis cancelaria pensionului... Senatorul de B\l]i nu a
p\r\sit ora[ul c`nd au venit ru[ii [i a
fost deportat `n Siberia... De acolo a
scris doar o singur\ dat\, cer`nd s\ i
se trimit\ ni[te a]\ de cusut...
V.D.N.: Chiar `mi venea s\ strig –
„L-a v\zut cineva?“. Doamne, eu am
fost pur [i simplu absorbit\, stoars\
de emo]ie. La final m-am pr\bu[it,
nu [tiu cum a trecut o or\, cu fa]a
`ngropat\ `n pern\. Mi-au r\mas
muzica din final `n suflet, ni[te replici, ni[te imagini. Finalul... De mult nam v\zut ceva mai frumos. Ceva,
mai ales la `nceput, mi-a amintit de
acel spectacol de teatru din cl\direa
prim\riei, de care am [i scris `n „Suplimentul de cultur\“, Don’t look
back, o c\l\torie `n labirint, e[ti
condus de umbre, sunete, imagini
stranii, dar la ce scar\ era filmul, cu
ce for]e `n desf\[urare...
E.B.: Da, muzica din final e sf`[ietoare... {i replicile, aparent banale,
spuse `n mul]imea elegant\ ce iese,
iese, iese, nu se mai termin\...
doamne frumoase, ofi]eri spilcui]i...
domni gravi cu favori]i... {i b\tr`nul
acela care tot timpul `[i ]ine l\boan]ele (alea chiar erau l\boan]e!) la
spate, `[i scarpin\ glezna cu v`rful
pantofului... sau se scarpin\ cu degetul `n cap... tablourile somptuoase
din Ermitaj... Fete dr\g\la[e r`z`nd
cristalin, `n goan\... Pu[kin p\r\sind
nervos o cochet\ brun\, `nspumat\
de rochia larg\...
V.D.N.: Da, l\boan]ele la spate –
cu degetele larg r\sfirate, albe, pe
stofa neagr\ – mi-au pl\cut [i mie
teribil. {i toate detaliile – chiar [i tocurile de la pantofii lui! Felul `n care
vorbeau, felul `n care se amestecau
epocile... Camera interzis\... M-ar fi
bucurat mai multe nume din literatur\. {i ce amuzante erau unele replici, spuse cu simplitate, firesc... Azi
m\ g`ndeam, plimb`ndu-m\, c\ de
mult nu mi-a pl\cut a[a mult un
film! M\ bucur c\ l-a]i v\zut!
C. Rogozanu: „M-a[teptam s\ v\d acuitatea critic\ p\trunz`nd
necru]\tor nu `n mo[tenirea c\linescian\ demitizat\ f\r\ efect
[i la nesf`r[it de zeci de ani, ci `n ambi]iile c\linesciene ale
criticilor mai tineri [i dec`t mine“.
Negrici [i critica
de salon
Cartea lui Eugen Negrici, Iluziile
literaturii române, con]ine exact tipul
de dezbatere care ne ]ine `n atmosfera
c\ldicic\ a demitiz\rii ici-colo, c`t s\
nu se zdruncine nimic, c`t s\ nu intre
`n panic\ oamenii „a[eza]i“ ai
institu]iei critice. E o pledoarie pentru
comentariului de[tept, de salon, pe
marginea unor teme de c`nd lumea.
Mi-a pl\cut s-o parcurg, a[a cum mi-a
pl\cut Negrici dintotdeauna pentru
vioiciunea retoric\ venit\ dintr-un
C. Rogozanu
Cartea `ncepe cu o promisiune de-aa
dreptul romantic\, mult peste obi[nuita
am\gire a istoriilor literare sau a
E.B.: P\i l-am v\zut datorit\ sfatului dat de tine... mai sus... Am mers
pe m`na ta, cum s-ar spune... Memorabil film, a[ vrea s\ `l rev\d pentru
detalii.
V.D.N.: {i eu vreau s\-l rev\d. ~l
voi c\uta, `l g\sesc cumva. C`t despre cel\lalt film, cel cu Venedikt
Erofeev, s-a ajuns cu rug\mintea direct la regizor! Directorul de festival
s-a g`ndit s\ vorbeasc\ cu el. Nu
m-am opus...
E.B.: N-am uitat de Faustul tradus
de Doina[...
V.D.N.: Nici eu de filme. Acum
s`nt dou\!... Culmea e c\ Arca ruseasc\ se dovede[te mult mai u[or
de g\sit.
sentiment onest anti pr\fos academic.
L-am avut profesor la Facultatea de
Litere [i ì admiram `ntotdeauna
grimasa pe care o ata[a imediat de
comentariile prea conformiste venite
din partea studen]ilor. Are un detector
precis de cli[eu [i anihileaz\ rapid c\ile
b\t\torite. Cum se `nt`mpl\ `ns\
frecvent cu impulsul critic originar,
discursul `[i pierde rapid violen]a `n
generalit\]i, chestie care m-a frustrat
neobi[nuit `n cazul Iluziilor...
eseurilor ample de critic\ literar\ care
promit „revizuirea canonului“: „Am crezut cu sinceritate c\, imediat dup\ Revolu]ie, intelectualii români vor fi tenta]i s\ se abandoneze impulsurilor anarhice purificatoare. (...) Or, a te `mpotrivi iner]iei sentimentale care face
s\ prospere at`tea opere
pr\fuite, a refuza s\ mai
cedezi bun\voin]ei de a
decreta drept excelente
produsele mediocrit\]ii seculare `nseamn\ a submina
`nsu[i conceptul de art\ [i,
nu mai pu]in, a bloca func]ionarea institu]iilor ei: muzeele, antologiile, istoriile
literaturii sau cele ale artelor
plastice. {i totu[i ar fi trebuit
s\ o facem, `nfrunt`nd toate
aceste riscuri [i, `n plus, [i pe
acela de a repeta o mai veche –
dar neconsumat\ – experien]\
avangardist\“. E un imbold autentic. ~n via]a oric\rui cititor
critic exist\ momentul critic (da,
dou\ sensuri ale cuv`ntului
care uneori se apropie periculos [i fertil) `n care devine profitabil datul cu marii clasici de
pere]i. Nu ]ine nici m\car de avangard\, ]ine mai mult de o nevroz\ ]inut\ bine `n secret de cititorul compulsiv, un impuls
care, cum spune Negrici, i-ar anula `ns\[i existen]a de a fi [i institu]iile care `l
certific\. {i nu, n-ar trebui s\ fie o „experien]\ avangardist\“, ar trebui s\ fie
un moment obi[nuit de lupt\ cu acele
c\r]i cretine tolerate de critici lene[i sau
c\r]i c\ldicele l\udate `n cor din motive
previzibile.
Capitolul despre Preda,
scris cu adev\rat f\r\
menajamente
S\ ne juc\m `n maniera recomandat\ de
Negrici. P`n\ la urm\, m\ simt `nc\ studentul domniei sale, `mi permit. A[a c\,
s\ l\s\m anarhia (`n sens ludic mai mult,
dec`t `n cel agresiv) s\ danseze prin
salonul plin de polite]uri al profesorului. M-a[teptam s\ v\d acuitatea critic\
p\trunz`nd necru]\tor nu `n mo[tenirea
c\linescian\ demitizat\ f\r\ efect [i la
nesf`r[it de zeci de ani, ci `n ambi]iile
c\linesciene ale criticilor mai tineri [i
dec`t mine. M-a[teptam s\ g\sesc o analiz\ lucid\ a unor colegi de genera]ie sau
de catedr\ ai domnului Negrici `nsu[i.
Manolescu [i credin]a-i nestr\mutat\ `n
sensul istoriei literare, Eugen Simion [i
o `ntreag\ linie stupid tradi]ionalist\ `n
literatur\ [i critic\ promovat\ `n ultimii
20 de ani. Dac\ tot se ar\ta iubitor de
context istoric sau politic, de ce s\ nu
SEMNAL
Norman Manea, Variante la un autoportret, colec]ia „Seria de autor «Norman Manea»“,
Editura Polirom, 520 de pagini, 44.95 lei
Filip Florian, Zilele regelui, colec]ia „Fiction Ltd“, Editura Polirom, 272 de pagini,
32.95 lei
Variante la un autoportret reprezint\ o selec]ie de proz\ scurt\ din Noaptea pe latura lung\
(1969), Primele por]i (1975), Octombrie, ora opt (1981, 1997). Nara]iunile „Educa]ie sentimental\“ (Steaua, nr. 6/2007), „Lectur\ `n Kinderland“ (din volumul Training für’s Paradies,
Steidl Verlag, Göttingen, 1990) [i „Nop]i cu lun\“ (Arc, nr. 17-18/1996) apar pentru prima
dat\ `ntr-un volum `n limba român\.
„Conectate prin traseul biografic al unui acela[i narator, ca personaj central – `n multe privin]e similar f\r\ a fi vreodat\ identic autorului `nsu[i –, schi]ele [i nuvelele din sumar pot fi
privite, eventual, [i ca p\r]i ale unui ipotetic Bildungsroman. Fragmentele epice configureaz\
„variantele“ unui autoportret fictiv, `ntr-un joc de oglinzi permutabile [i op]ionale, reflect`nd
existen]a `n devenire a unui posibil dublu care `mprumut\, imagineaz\ [i transfigureaz\ reziduurile unei memorii individuale, populate de inevitabili congeneri, parteneri [i interlocutori, formarea [i deformarea unei sensibilit\]i – dinspre copil\rie spre maturitate – `n condi]ii
social-politice potrivnice.“ (Norman Manea, Bard College, New York, august 2008)
Filip Florian este autorul romanului Degete mici – Premiul pentru „Cel mai bun debut `n
proz\“ acordat `n 2006 de Uniunea Scriitorilor din România, Premiul de excelen]\ pentru
debut `n literatur\ al U.N.P.R. [i Premiul pentru „Cel mai bun debut“ acordat `n 2005 de
România literar\ [i Funda]ia Anonimul – [i coautor al romanului B\iu]eii (`mpreun\ cu
Matei Florian).
Dup\ succesul pe care l-au avut romanele Degete mici [i B\iu]eii, Filip Florian revine cu
o carte deja a[teptat\ de critica literar\ [i de public, un roman surprinz\tor, `n care iubirea [i
prietenia, cu nenum\ratele lor chipuri, str\bat ultima jum\tate a secolului XIX românesc.
„Filip Florian este probabil cel mai reu[it dozaj de imagina]ie fic]ional\ [i densitate
cultural\ din c`te au r\zbit la debut dup\ ’89.“ (Tania Radu)
„ãAutorulþ are o rela]ie de dragoste matern\-filial\ cu propriile personaje, pe care le urm\re[te cu pasiunea cu care-[i `ngrije[te terrarium-ul un cresc\tor de furnici. Filip Florian e
un pigulitor `n arta miniaturismului literar [i a exotismului.“ (Radu Cosa[u)
C. Rogozanu: „{i dup\ cartea lui Negrici, am realizat un lucru despre
mine [i poate despre al]i c`]iva critici de la noi: c\ am acumulat un
discurs critic banal apocaliptic, o nevoie de radere incredibil\ [i de
d\r`mare similar\ cu sentimentul descris de Negrici la `nceput“.
O NEVOIE
DE RADERE
INCREDIBIL|
p\trundem hot\r`t `n toate derapajele
memorialistice care au atins deja rafinamente diabolice `n expresivitatea „martorului“. De ce s\ nu scriem despre miturile care au cutremurat cu adev\rat `n
ultimii 30 de ani mintea cetitoriului,
mitul Steinhardt, }u]ea, P\ltini[ [i toat\
pravoslavnicia derivat\ din credin]a
nestr\mutat\ `n valoarea oratoric\, oral\
(transcris\, de nevoie, `n jurnale, amintiri, eseuri)? De ce s\ scriem despre Paler de dinainte de ’89 [i s\ nu deconstruim mitul recent, cel din ultimii 20 de
ani, `mbin`nd critica de text cu analiza
canalelor media prin care [i-a c`[tigat
at`ta prestigiu. Nu e nici o glorie, e cel
mult dezgust salonard, `ntr-o desfiin]are
politicoas\ a unor texte de Blaga de dup\ r\zboi. Blaga este glorificat nejustificat [i pentru textele sale cele mai bune,
dar, vai, c`t de s\race acum. Pentru c\ s`ntem obi[nui]i s\ spunem: „P\i, dac\-l distrug [i pe \sta ce mai r\m`ne din noi?“.
Exist\ `ntotdeauna teama autohton\ de
vid. Spunem asta uit`nd c\ o mare mas\
de l\ud\tori va sta `ntotdeauna dup\ col]
gata s\ ne lin[eze dac\ spunem c\ Poemele luminii nu s`nt de f\cut la liceu pentru c\ s`nt, de fapt, de [coala general\.
O prea mare parte a c\r]ii este dedicat\ demitiz\rii „f\c\turilor“ studioase
`n ce prive[te literatura român\ veche,
regin\ fiind distinc]ia cultur\-literatur\.
Cunoa[tem pasiunea [i expertiza domnului Negrici `n zona veche, dar acele
mituri scolastice nu au existat intens dec`t pentru ni[te critici sau prea pasiona]i
(Cartojan sau Mazilu), sau prea ideologiza]i de aparatul totalitar. Dar e o vin\
at`t de u[or de `n]eles `nc`t te apuc\ duio[ia numai vorbind despre ea. Str\duin]ele unui Mazilu `n a identifica umanisme romane[ti `[i pierd de multe ori
inten]iile ferme de la `nceput [i devin
c\r]i de citit pur [i simplu...
„A venit timpul s\ privim cu b\rb\]ie
la ceea ce se `nt`mpl\ `n jur [i aiurea: prestigiul literaturii [i privilegiile ei monopoliste s`nt pe punctul s\ se pr\bu[easc\
odat\ cu imperiul secular al c\r]ii.“ Nu
se pr\bu[e[te nimic. C\r]i bune str\ine
apar mai multe dec`t putem duce. Ap\reau [i `nainte de Ceau[escu, dar nu
prea erau citite de scriitorii no[tri, asta e
alt\ problem\. Una dintre problemele
literaturii noastre este tocmai slava
provincial\ pentru orice text publicat,
tendin]a imediat\ c\tre idolatrizare a
scriitorului „cu volum la tipar“. Una dintre marile triste]i ale „b\tr`nilor“ a fost
c\ se public\ prea mult dup\ ’89. Da,
poate fi o problem\ cu acoperirea profesionist\ a industriei, dar jocul e mai palpitant a[a. ~ntrebarea e cum dumnezeu
am reu[it (c\, deh, s`nt [i eu `n gr\mada
asta uniform\ de critici „tineri“) s\ ne
alegem cu o literatur\ scris\ [i citit\ exact ca `nainte de ’89. R\m`n simple am\nunte scenele de sex mai dure [i religiozitatea grafomanilor ilumina]i. Adev\rul
e c\ oamenii scriu [i se simt `ntr-un acela[i sistem literar. C\ viseaz\ la voci critice tiranice care s\ le anihileze complet
du[manii. Literatura comercial\ se face cu
picioarele [i nimeni nu se `ntreab\ cum
se `nt`mpl\ c\ scenariile unor seriale televizate (americane sau engleze[ti) au de
zece ori mai mult geniu dec`t dialogurile
dintr-o carte premiat\ de critici firosco[i
de la uniune. Deranjeaz\ la Negrici ce deranjeaz\ la mul]i dintre noi, cititorii mai
mult sau mai pu]ini anonimi din România, literaturocentrismul [i obsesia pentru produc]ia autohton\. N-am citit un
singur r`nd scris inteligent despre cov`r[itoarea influen]\ a Shogunului asupra lectorului român. At`tea bestselleruri str\ine s`nt ignorate superior, de[i nu erau
nici at`t de proaste, nici at`t de neimportante. Erau adev\rate focare nu de mitologie, dar de mit al orgasmului prin lectur\ – se osifica o anumit\ hart\ a pl\cerii prin lectur\.
Mi-a pl\cut capitolul despre Preda,
unul scris cu adev\rat f\r\ menajamente. Negrici observ\ memorabil, de exemplu, `mpletitura de-a dreptul bolnav\ (epitetul `mi apar]ine) de tabuuri din
Delirul, `ntre mitul Antonescu [i erotismul intens – observa]ia mi-a amintit de
echipamentele sado-maso cu tente „nazi“.
La fel de bine s`nt portretiza]i Voiculescu
sau Eliade, de[i autorul evit\ iar\[i contactul direct cu aceast\ contemporaneitate postnou\zecist\ care, se pare, m\
obsedeaz\.
O promisiune ratat\ este descrierea
unui r\zboi care ar putea fi foarte bine
Fish (II)
Dup\ ce-]]i fat\ pisica ori
c\]eaua [i dup\ ce te ui]i,
zile `n [ir, cu duio[ie la
ghemotoacele de blan\ cu
ochii lipi]i [i gurile lacome,
vine momentul `n care
trebuie s\-ii plasezi pe
urma[i. N-ai fi dispus s\ iei
un cìne de ras\? Satisfac]ie
garantat\! Nu v-ar interesa o
pisicu]\? V\ va `nc\lzi
nop]ile friguroase. La ]ar\, `n
paradisul blajinului român,
problema progeniturii
sc\pate de sub control e
rezolvat\ `ntr-un mod
drastic. Pisoii sau c\]elu[ii
s`nt pur [i simplu `neca]i, ca
nu cumva s\ destabilizeze
gospod\ria.
~n compara]ie cu aceste
secven]e horror , sau m\car
s`cìtoare, ceea ce se `nt`mpl\
`n acvariul meu st\ sub
pacea dintì a omului cu
dobitoacele. ~i l\sasem pe
nou-n\scu]i `n maternitatea
de sticl\, izolat\ printr-un
perete de lumea adul]ilor cu
aripioare.
Dup\ o vreme, vei
observa cum puii `ncep s\ se
disting\ [i s\ se diferen]ieze.
Nu numai c\ vezi pe[ti[orul,
ex-ghemotocul, fosta liniu]\
cu ochi, dar sesizezi [i
deosebirile de culoare dintre
unul [i cel\lalt. La guppy, cel
pu]in, este o nebunie a
diversit\]ii.
Fetele s`nt ceva mai
re]inute coloristic, dar b\ie]ii
au ni[te cozi mari [i
desf\[urate `n care Pictorul a
11 «
printre r`nduri
intitulat, parafraz`nd titlul unui film de
Scorsese, Gangs of Bucharest. Negrici
creioneaz\ fugar cele dou\ tabere, cea
din jurul lui Barbu [i restul lumii artistice, restul „bun“ condus de Preda, estetizant, neintoxicat de greaua mo[tenire
s\m\n\torist\ [i de greul prezent securistic. Merit\ citat pe larg momentul
`n care [eful de trib scriitoricesc moare:
„Moartea c\peteniei rivale reface moralul trupei. Tinerilor cititori de ast\zi le-ar
fi greu, chiar imposibil, s\ accepte ideea
c\ `n s`nul litera]ilor func]ioneaz\ vendetta [i poate fiin]a o mentalitate criminal-mafiot\. C\ci cum altfel se poate socoti apari]ia – stupefiant\ – a lui Eugen
Barbu [i a locotenen]ilor lui (C.V. Tudor,
Dan Mu[atescu, Eugen Teodoru etc.) `mbr\ca]i `n alb [i euforici, `n preajma bisericii Boteanu, unde se desf\[ura serviciul religios pentru du[manul de moarte
[i st\p`nul r\pus al clanului rival (Marin
Preda – n.m.)?“. Ce scen\! Ce p\cat c\ e
l\sat\ a[a, ca o observa]ie anecdotic\. E
totu[i cea mai lucid\ cheie sociocritic\ `n
care putem citi fenomenul literar din
anii ’70-’90. Negrici continu\ cu o consemnare a faptului c\ Barbu este `nc\
nedrept\]it ca scriitor pentru c\ ne este
`nc\ imposibil s\-l accept\m ca om. De
altfel, [i `n alte ocazii, Negrici a insistat
asupra valorii autorului cu pricina [i asupra destinului s\u celinian. Eu nu pot
s\ spun dec`t c\ n-am nici cel mai mic
chef s\ citesc pentru revizuire iar\[i toate prostiile [i s\ spun la sf`r[it: da, e pe
linia de plutire! Oricum, c`nd voi reu[i
s\ recitesc Barbu, voi da de veste.
Am ]inut s\ v\ `mp\rt\[esc
plictiseala mea
Asta numesc eu recenzie haotic\. Scuze.
Dar, [i dup\ cartea lui Negrici, am realizat un lucru despre mine [i poate despre al]i c`]iva critici de la noi: c\ am
acumulat un discurs critic banal apocaliptic, o nevoie de radere incredibil\ [i
de d\r`mare similar\ cu sentimentul descris de Negrici la `nceput. Dar c\ toat\
furia asta [i-a pierdut obiectul, c\ am r\mas
cumva cu un gust amar v\z`nd `n Iluziile... acelea[i exemple t\ioase sigure `n
ce-i prive[te pe clasici [i prea pu]inul chef
pus alte [i alte nuan]e, `n
alte [i alte combina]ii...
Cu cozi cu tot, ei vor
trece la vremea pubert\]ii `n
acvariul mare. Maturii de aici
ì vor `nt`mpina cu o
curiozitate moderat\ [i se
vor amuza s\ se ia la
`ntrecere printre plante.
Treptat, \i b\tr`ni nu-[i vor
mai pune ambi]ia cu tinerii
ace[tia lipsi]i de respect, care
trec dintr-o parte `n alta a
acvariului cu u[urin]a
olimpic\ a lui Michael
Phelps. N-au dec`t. O s\ le
vin\ lor mintea la cap. {i
`n]elepciunea vine, `ntradev\r, dup\ ce adolescen]ii
voio[i [i haio[i trec prin
prima, a doua, a treia lor
perioad\ de `mperechere. Ca
toate mamele de pe lumea
asta, gupi]ele devenite
gupoaice s`nt ni[te eroine:
umflate mai `ntì, sleite apoi
pentru r\fuial\ adev\rat\. Mi-am dat seama c\, de fapt, s-au scris sau am scris
at`tea despre idolatrie, despre mitologii
dizgra]ioase, despre lectura smerit\ sau
mi[toc\reasc\. Negrici nu mi-a satisf\cut nevoia de s`nge, de „action“. Am deschis-o cu poft\ ca pe un filmule] nebun
de pe Youtube [i am `nchis-o c\sc`nd.
de na[terea a zeci de pui.
Dar nici b\rb\tu[ii nu mai au
relaxarea din trecut. Dup\ ce
au f\cut zeci de cercuri `n
jurul alesei lor, dup\ ce s-au
]inut scai de m`ndra domni]\
cu umilin]a unui paj
`mbr\cat colorat, s`nt cam
obosi]i. {i-au pierdut, odat\
cu inocen]a, prospe]imea de
alt\dat\. Vor c`[tiga `ns\ un
nou comportament acvatic,
mai responsabil, mai
echilibrat, cu resursele
biologice mai bine
gestionate. La nevoie, ar face
[i pia]a.
Acvariul se `nvioreaz\,
desigur, la ora mesei. Mici [i
mari, tinerei nepreciza]i [i
b\tr`ni u[or zdren]ui]i, to]i
dau buzna la cercul de
plastic, `n care o m`n\
dreapt\ a pres\rat m`nc\rica
binecuv`ntat\: purici mor]i,
pe care `n copil\rie ì
Am citit [i recenziile entuziaste (s-a scris
mai peste tot, vin t`rziu dup\ apari]ie),
dorin]ele unora de a tot reconsidera [i
tot rediscuta [i am ]inut s\ v\ `mp\rt\[esc plictiseala mea.
Eugen Negrici, Iluziile literaturii române,
Editura „Cartea Româneasc\“, 2008
BUCURE{TI FAR WEST
Daniel CRISTEA-ENACHE
achizi]ionam cu cornetul,
sau – `n zilele speciale –
viermi[ori ce le las\ gura
ap\.
Pe[tii se `nghesuie [i se
sf\desc, clipocesc bucuro[i
ori enerva]i, fug cu m`ncarea
`n gur\ dup\ o scoic\ unde
nu-i va deranja nimeni, exact
a[a cum g\inile s`nt `n stare
s\ traverseze toat\ ograda cu
o r`m\-n cioc pentru a o
consuma individual.
G\ina `ns\ c`rìe. Pisica
miaun\. Cìnele latr\ sau url\
la lun\. Pe[ti[orii mei, oric`t
ar fi de agita]i (dar de ce s\
fie agita]i, c`nd [tiu c\ eu am
grij\ de ei?), stau `ntr-o lume
a lini[tii, transmi]`ndu-mi-o
mie ca stare. Eu le creez lor
toate condi]iile [i-i asist cu
un ochi mare, atent,
binevoitor.
Iar ei `mi dau o incredibil\
senza]ie de pace domestic\,
[i totodat\ de stranietate a
alterit\]ii. S`nt pe[tii mei, dar
nu `ntru totul. Fish. Au ceva
enigmatic, o component\ pe
care, iertare, n-o g\sesc la o
g\in\.
La o pisic\, da, adaug
imediat, cu obiectivitatea
bine cunoscut\.
» 12
printre r`nduri
SAVURATE CA
ATARE
SECRETUL ADRIANEI
Adriana BABE}I
Ca un elastic, cultura
Crahuri mondiale, `nfior\ri de
team\ prin b\nci, nervi salariali,
lehamite `nainte de alegeri, toamn\, [edin]e peste [edin]e, `nnor\ri, melancolii. {i totu[i, [i totu[i,
l\sa]i-m\ nu s\ c`nt, vorba operetei, ci s\ m\ bucur de micile `nt`mpl\ri frumoase din jurul meu.
Iat\ c`te prilejuri mi s-au ivit `ntr-o
singur\ s\pt\m`n\ (prima din
octombrie), aici, `n urbea de pe
Bega. Mi-am f\cut o socoteal\
simpl\ [i, puse cap la cap, au ie[it
cam 150 de ore de cultur\ bun\,
bun\ de tot, pe care le-a[ fi putut
petrece, dac\ m-a[ fi clonat, `n
vreo 15-20 de locuri. A[a se cam
`nt`mpl\ la fiecare `nceput de
toamn\, dar buluceal\ pe metru
p\trat ca anul \sta n-am v\zut.
Dou\-trei vernisaje pe zi, un megafestival de teatru, lans\ri de
carte, concerte, spectacole. O s\
spicuiesc doar trei `nt`mpl\ri care
mie mi-au ar\tat c`t se poate `ntinde, ca un elastic, ideea de cultur\ `n zilele noastre. {i p`n\ unde
ajunge ea, dac\ exist\ un strop de
imagina]ie [i bun\ voin]\. Adic\,
de fapt, o voin]\ bun\.
O s\ `ncep cu o regie autonom\, care e RATT-ul [i despre care
am mai scris acum c`]iva ani, c`nd
a fost partener de n\dejde pentru
Transport ie[it din comun, o
dulcea]\ de proiect, cu vagoanele
`n care au circulat `n chip de
poeme-afi[ poe]ii Timi[oarei. Deci
ce-a mai f\cut RATT-ul? A dat
comand\ ferm\ nu la Versace sau
Dior, dar oricum, la o cas\ de
mod\ cu stil [i gust, s\-i trag\ pe
vatmani [i vatmani]e la costum, la
patru ace, ca-n lumea civilizat\. O
s\ zice]i c\ asta nu-i cultur\, dup\
cum nici lec]iile de balet pentru
poli]i[tii de la circula]ie n-au fost
mare br`nz\. Ba da. C\ ]ara arde
[i noi ne ]inem de prostii. Ba nu.
Schimb direc]ia [i trec la Ape.
{ti]i `n ce s-a transformat Bega
pre] de dou\ zile? ~ntr-un
bulevard, iar tot ce s-a `nt`mplat
de-a lungul cursului ei prin ora[,
pe maluri [i poduri s-a numit
Bega Bulevard Festival, edi]ia I.
A[a a fost s\rb\torit un rù
canalizat de aproape 300 de ani [i
a c\rui decolmatare a `nceput
acum cu surle [i tr`mbi]e.
Concerte, un bulevard verde, cu
baloane [i jocuri, ateliere,
expozi]ii, concursuri de desene,
expozi]ii de flori [i fructe, muzic\
de promenad\, jazz [i rock. Eu,
una, m-am bucurat cot la cot cu
sutele de copii [i cu cei 5000 de
cump\r\tori de ra]e mici din
plastic galben. Or\t\niile noastre
s-au pr\v\lit `n ap\ dintr-un
camion [i, `ntre dou\ poduri, s-au
av`ntat `n curs\ pe Bega, dup\ ce
35 de r\]oaie mari, ale firmelor
bogate, au defilat [i ele. {tiu c\
Duke Race e de import, c\ lumea
p\truns\ tot timpul de gravitate
d\ delete pe a[a ceva. M\ l\sa]i?
Ra]a mea nici m\car n-a ajuns la
fini[, pentru c\ s-a `mpotmolit `n
m\tasea broa[tei de pe mal, dar
tot am jubilat, fiindc\ banii str`n[i
cu n\stru[nicia asta o s\ ajung\ `n
loc bun: la f`nt`na din Pia]a Unirii
[i `n filtrele de ap\ din c`teva
[coli.
Dar ce s-a `nt`mplat duminic\,
5 octombrie seara, pe aeroportul
„Traian Vuia“ a dep\[it cele mai
nebune[ti a[tept\ri. Nici nu v\
`nchipui]i ce idee i-a trecut din
nou prin cap lui Ioan Coriolan
Gârboni, directorul Filarmonicii
Banatul (c\ruia nu `ncetez s\-i fac
reclam\ la vedere unde apuc). S-a
g`ndit c\ nu-i nimic mai potrivit
pentru deschiderea stagiunii dec`t
o Carmina Burana pe pist\, `n fa]a
a vreo 3000 de oameni. Cu
avioane, elicoptere, orchestr\, cor
[i soli[ti, ba[ca 20 de motocicli[ti
`ndr\ci]i, ma[ini cu portbagajele
ticsite de c\lug\ri [i cu Blanziflor
d`nd ture `ntr-o decapotabil\. {i
`nc\ n-am dezv\luit totul. Dac\
nu v\ vine s\ crede]i, reveni]i
s\pt\m`na viitoare tot aici.
Bogdan Romaniuc: „Nabokov face destul de pu]ine referiri
la romanele sale `n Vorbe[te, memorie , consider`nd c\
«a fost suficient\ osteneala de a le scrie [i c\ ele trebuie
savurate ca atare»“.
Unsprezece simfonii
Unsprezece povestiri de dragoste, unite
de „o sfoar\ care le ]ine `ntruc`tva legate
`ntre ele“, de un fir ro[u, bine ascuns,
c`nt\ pe mai multe voci `n Orchestra
portocalie a Veronic\i D. Niculescu. Un
volum `n care „iubirea corporalist\“ se
afl\ `ntr-o permanent\ „confruntare“ cu
„iubirea curteneasc\“, `ntruc`t, a[a cum
bine spunea Ortega y Gasset, omul a
~nt`lnim la tot pasul `n Orchestra porto calie imagini de o plastic\ senzualitate,
semnal`nd o tr\ire violent\ a senza]iei
de trup. ~n aceste povestiri ale „spaimelor femeie[ti“, trupul ocup\ un loc deosebit de important: „trupul meu – redevenit verde“, „trupul contorsionat“,
„corpul meu... cel mai alb“, „corpul vl\guit“, „trupuri de bronz, de aur, de miere,
de chihlimbar“, „trupuri uscate de neiubire“, „zeci de corpuri de femeie“ `ntr-un
„exces de goliciune“. Personajele s`nt `n
permanen]\ amenin]ate de contaminarea
kitschului. Oamenii care nu-[i accept\
propriul trup s`nt `n opinia lui Milan Kundera adep]i ai kitschului. Uneori, [i `n Orchestra portocalie personajele au dificult\]i `n a se accepta pe ele `nsele: „Dintre
toate, corpul meu era cel mai alb de pe
plaj\. A[ fi vrut s\ nu fie a[a, s\ fiu [i eu
ar\mie, s\ str\lucesc precum bruneta cu
costum galben minuscul, legat cu fundi]e pe [olduri, care aduna scoici ar`nd
cu degetele nisipul dintre genunchii
fragili. Sau ca rusoaica aceea aurie, cu
plete inelate, pe care o sorbeau din priviri
to]i b\rba]ii...“.
Cuv`ntul kitsch are un c`mp semantic
vast [i poate fi aplicat multor domenii ale
artei: arhitectur\, literatur\, sculptur\, cinematografie, muzic\, pictur\ etc. Kitschul
este astfel un concept estetic care nu
poate fi separat de modernitate. Nimeni
nu este ferit de amenin]area kitschului.
Kitschul ne urm\re[te la tot pasul. Nu `nt`mpl\tor, Veronica D. Niculescu aminte[te de romanele lui Milan Kundera, scriitor care dezbate pe larg `n scrierile sale
problema kitschului. Pentru Hermann
Broch, omul kitsch s-a n\scut odat\ cu
romantismul. Scriitorii romantici au elogiat ne`ncetat corpul uman, pe care l-au
numit „divin“ [i „pur“. Kundera `l prezint\ `ns\ `ntr-o alt\ lumin\, dezbr\c`ndu-l,
avut `ntotdeauna tendin]a de a
antepune trupul [i spiritul, care
constituie cei doi poli ai personalit\]ii.
„Aceasta permite ca fiin]a omeneasc\ s\
fie abordat\ printr-unul din ele, care e
situat astfel `n prim-plan [i subliniat, pe
c`nd cel\lalt r\m`ne semiascuns, latent
sau estompat“, mai spune scriitorul
spaniol `n Studii despre iubire.
ar\t`ndu-l a[a cum este el `n realitate. ~n func]ie de atitudinea
pe care o au fa]\ de propriul
trup, personajele sale se `mpart `n dou\ categorii: cele
care `[i accept\ trupul [i cele
care [i-l dispre]uiesc.
Povestiri „alese“,
sentimentale [i
pline de poezie
{i genul de scriitur\ pe care
`l prefer\ Veronica D. Niculescu se apropie mult de
celebrele „varia]iuni“ kunderiene. ~n Orchestra portocalie, cele unsprezece povestiri/„simfonii“ s`nt de
fapt varia]iuni pe aceea[i
tem\, cu acelea[i personaje, care trec dintr-o povestire `ntr-alta [i p\str`nd
anumite tr\s\turi comune. „...am construit acvarii uria[e cu femei plutitoare – spune autoarea –,
dormitoare cu pere]i de ieder\ pe str\zile Ora[ului de Jos, am mers pe biciclet\ prin p\duri urm`ndu-mi iubitul, am
lucrat, nefericita de mine, `ntr-o ]es\torie [i am ucis personaje [i m-am sinucis,
ca personaj. ~n toate s`nt [i eu, dar nic\ieri nu s`nt eu“.
Povestiri „alese“, sentimentale [i pline de poezie, dar, `n acela[i timp, sobre,
demonstr`nd talentul incontestabil de povestitor al autoarei. Nu putem spune despre personajele din Orchestra portocalie c\ s`nt fericite. Ele confund\ de cele
mai multe ori fericirea cu lini[tea, sau fericirea „este, cel mult, o trist\ confuzie“.
C`teodat\, lucrurile m\runte, acelea care ofer\ confort [i siguran]\, s`nt luate
drept
fericire: „De[i monoton, acest
ritual zilnic le d\dea so]ilor B. o stare
pl\cut\ de confort, ca o plapum\ veche,
tocit\ pe la col]uri [i `mbibat\ de mirosul lor personal“. Oric`t de tare ne-am
cufunda `n iubire, pare s\ spun\ scriitoarea, exist\ o parte din noi `n[ine care
va dori altceva. Mesajul este acela de a
nu confunda lini[tea cu fericirea, de a fi
mereu „cu ochii larg... `nchi[i“.
Veronica D. Niculescu,
Orchestra portocalie, colec]ia „Proz\“,
Editura Cartea Româneasc\,
2008, 22.95 lei
VLADIMIR NABOKOV » VORBE{TE, MEMORIE
Nabokov despre Nabokov
Vorbe[te, memorie este autobiografia lui
Vladimir Nabokov, o culegere de amintiri,
g`nduri, nostalgii [i dureri ascunse. Ap\rut
ini]ial `n limba englez\, volumul confesiv al
lui Nabokov a fost tradus [i `n limba rus\,
chiar de c\tre autor, cu ajutorul so]iei sale Vera. ~n cuv`ntul introductiv, scriitorul spune:
„Printre anomaliile memoriei, al c\rei posesor
[i victim\ n-ar fi trebuit s\ `ncerce niciodat\
s\-[i scrie autobiografia, cea mai grav\ este
tendin]a de a pune retrospectiv semnul de
egalitate `ntre v`rsta mea [i cea a secolului
trecut“. Nabokov face destul de pu]ine referiri la romanele sale `n aceast\ autobiografie,
consider`nd c\ „a fost suficient\ osteneala de
a le scrie [i c\ ele trebuie savurate ca atare“.
Autorul Lolitei poveste[te amintiri din Rusia
natal\ (pierdut\), din copil\ria sa (iernile de
basm de la Sankt Petersburg), dar [i din exilul
european, „scormonind“ `n trecutul `ndep\rtat. Timpul, „at`t de nem\rginit la prima vedere“, este perceput de fapt ca o „temni]\“.
ORCHESTRA
PORTOCALIE
13 «
Veronica D. Niculescu: „Cartea e o c\l\torie de dragul peisajului
ce se z\re[te `n timpul c\l\toriei, [i nu al sta]iei finale. Nu [tiu
dac\ ofer\ r\spunsuri, dar [tiu c\ mi-a pus `ntreb\ri“.
TREI R|SPUNSURI DE LA VERONICA D. NICULESCU
printre r`nduri
VERBA WOLAND
„Cred c\ ar fi aproape
ru[inos s\ scriu cu palma
ap\sat\ pe gura imagina]iei“ Brujería
Ruxandra CESEREANU
~nt`lnim `n Orchestra portocalie imagini de o plastic\ senzualitate, semnal`nd o tr\ire violent\ a senza]iei de
trup. Cum vezi rela]ia dintre „iubirea
corporalist\“ [i „iubirea curteneasc\“,
despre care vorbea Ortega y Gasset?
La aceast\ `ntrebare, al c\rei r\spuns ar
trebui s\ construiasc\ o punte `ntre „dou\
specii distincte de iubire“, ca s\ citez din
acela[i autor, tare mi-ar pl\cea s\ poat\ r\spunde chiar personajele din Orchestra
portocalie, ca fiin]e vii, sc\pate din m`na
p\pu[arului. Poate c\ asta le-am [i `ntrebat, scriind. Ortega y Gasset spune c\ trupul [i sufletul constituie cei doi poli ai personalit\]ii; c\ doar unul din ace[tia ar fi, `ntr-un anumit moment, `n plan principal, cel
de-al doilea fiind undeva `n umbr\. Spune Ortega y Gasset c\ exist\ epoci care
pun la mare rang „carnea“, tot a[a cum altele „nu v\d `n carne dec`t oglinda sufletului“. Ni-l aminte[te pe Dante, care se `ndr\gostea de sur`s, de gestul care „e carne `n m\sura `n care exprim\ sufletul“.
Pe c`nd el `[i scria Studiile despre iubire,
mama mea nici nu se n\scuse, iar tata era
la gr\dini]\. C`t s-au schimbat, [i numai
de atunci `ncoace, nu de la Dante, raporturile de for]\ `n acest loc de joac\ unde
se dau `n balansoarul iubirii ace[ti fra]i:
trupul [i sufletul? Nu [tiu, mi-am `ntrebat
[i eu personajele. {i `mi place s\ cred c\
una dintre calit\]ile lor este c\ nu se
pripesc s\ dea r\spunsuri. Se fr\m`nt\, se
uit\ `n jur [i se uit\ `n\untru, aplec`ndu-se periculos uneori...
`[i studiaz\ trupul `n oglind\ pentru a rezolva probleme ale sufletului; cred c\
femeile din cartea mea fac [i ele aceea[i
presupus\ gre[eal\ – doar s`nt m`nuite de
un autor de sex feminin. Apoi, `mi place
mult ideea de kitsch reflectat\ `n „viziunea unui c\min lini[tit, pa[nic, armonios“ – ce bibelou! {i mai e singur\tatea
`n doi... Ca s\ m\ refer tot la Insuportabila u[ur\tate..., e acel paragraf dinspre
final, c`nd Tomas [i Tereza `l vegheaz\ pe
Karenin, fiecare aplecat parc\ deasupra
altui cìne, fiecare singur. ~n povestirile
mele, `n centrul singur\t\]ii apar un
delfin, un pui pr\bu[it din cuib, o pisic\
`n z\pad\. Orice ai face, de singur\tate
nu po]i face abstrac]ie c`nd scrii, singur\tatea e cea mai bun\ glum\ despre
prezen]\-`n-absen]\ pe care ne-o face
via]a, chiar [i `n iubire.
Una din cele unsprezece povestiri d\ [i
titlul volumului. De ce Orchestra portocalie?
Orchestra portocalie `ncearc\ s\ c`nte pe
o astfel de muzic\, compus\ pe astfel de
`ntreb\ri. Femeile `ndr\gostite v\d permanent `n jurul lor o „orchestr\“ de trupuri
ademenitoare. Cum s\ se apere? {i ce voce
interioar\ s\ asculte atunci c`nd descoper\ chiar `n ele `nsele o orchestr\, c`nt`nd pe diferite partituri? Cartea e o c\l\torie de dragul peisajului ce se z\re[te `n
timpul c\l\toriei, [i nu al sta]iei finale.
Nu [tiu dac\ ofer\ r\spunsuri, dar [tiu c\
mi-a pus `ntreb\ri. S`nt povestiri selectate dintre cele scrise din 2004 `ncoace,
traversate de un [nur care le ]ine `ntruc`tva legate `ntre ele. E un [nur care m-a purtat `n locuri unde numai scrisul m-ar fi
putut duce; dincolo de mine. Cred c\ ar
fi nu numai plictisitor, dar aproape ru[inos s\ scriu cu palma ap\sat\ pe gura imagina]iei, c`t\ vreme `n poveste s`nt liber\
s\ fiu orice [i oricine. ~n poveste pot s\ am
un magazin de antichit\]i cu policioare
`nc\rcate de minun\]ii – [i-l am! – [i pot
s\ pozez nud pe malul unguresc al Dun\rii – [i pozez! Pot face orice st`nd pe scaun,
la computer. Iat\ `nc\ o posibil\ leg\tur\ a c\r]ii cu „iubirea curteneasc\“: personajele `[i c`nt\ adesea iubirea de la
distan]\. Rela]ia seam\n\ `ntruc`tva cu
cea dintre autor [i personaj.
Pagini realizate de
Bogdan Romaniuc
Adep]ii kitschului s`nt, spune Kundera, cei care nu `[i accept\ propriul trup.
Paginile despre kitsch din Insuportabila
u[ur\tate a fiin]ei s`nt colosale. Trupul,
spune Kundera, a fost dintotdeauna v\zut ca un fel de cu[c\, `n care se zb\tea
sufletul. C`t despre ideea de la polul opus, a unit\]ii, nici aceasta nu-i u[or de
acceptat; e de ajuns, ne atrage aten]ia
Kundera, s\ fii `ndr\gostit [i s\ `]i chior\ie ma]ele de foame! Iluzoria unitate
dintre trup [i suflet se risipe[te. Tereza
Am primit cu oarecare vreme `n
urm\, din Spania, o carte
farmazoan\ (`n spaniol\, fire[te),
anume antologia Magie [i
simbolism `n literatura [i cultura
hispanic\ . Habar nu am de ce am
primit-o, dar m-am bucurat, a
fost ca un dar dup\ ploaie. Stau
cu nasul `n carte [i amu[in titlurile
capitolelor, `ntruc`t sun\ fabulos,
dup\ cum urmeaz\: Rituri de
legat sfin]ii [i diavolii, precum [i
rituri pentru a g\si obiectele
pierdute; Calea oral\: balsamul [i
alte simboluri terapeutice; De la
vr\jitoarele tesaliene la magii
greco-egipteni; Locurile pentru
magie din Imperiul Roman; Istoria
vr\jitoriei `n Aragon; Lucruri de
magie: arme, inele [i oase de
sfin]i; ~n]elepciunea Dumnezeului
ascuns; Conexiunea `ntre
vr\jitoare [i [aman; Flautul
[arpelui celest anaconda: ritual
mitic `n Amazonia; Lumea magiei.
Posesiuni romantice; Religia
noastr\, magia voastr\: despre
cum misterele dominicane au
trecut Atlanticul; Magul Potter;
Cuibul vagaboandelor. Este o
carte despre BRUJERIA [i ay! c`t
`mi place mie cuv`ntul acesta `n
spaniol\ (j se cite[te h). Mi-aduc
aminte ce `nminunat\ am fost
acum [aisprezece ani la Madrid,
c`nd am prins expozi]ia Goya cu
ale sale Capricii complete. L`ng\
desene figurau [i comentariile lui
Goya pe marginea creion\rilor
sale fascinante cu vr\jitoare [i
spiridu[i (c\rora li se spune
martinicos). Transcriu doar un
astfel de comentariu, `n dulcea
limb\ spaniol\, `n care Goya
vorbe[te despre vr\jitorii sufl\tori
(ei, da, ace[tia s`nt chiar vr\jitorii
care sufl\ pe gur\ tot soiul de
aburi [i despre care Goya
precizeaz\ c\ s`nt destul de
plictisitori [i nu foarte inteligen]i):
Los brujos soplones son los mas
fastidiosos de toda la brujería y
los menos inteligentes en aquel
arte. Si supieran algo, nu se
meterían a soplones! M\ `ntreb
dac\ `n vremurile noastre [i
printre noi mai exist\, oare,
vr\jitori sufl\tori? Glumesc, dar
vorbesc [i serios: despre vr\jitori
se [tie dintotdeauna c\ s`nt
inteligen]i [i deloc plictisitori, a[a
`nc`t ironia lui Goya este
neobi[nuit\. Dar, probabil, `[i are
logica ei, care s-a pierdut p`n\ a
ajuns `n vremurile noastre.
» Mi-aduc aminte ce
`nminunat\ am fost
acum [aisprezece ani
la Madrid, c`nd am
prins expozi]ia Goya
cu ale sale Capricii
complete. L`ng\
desene figurau [i
comentariile lui Goya
pe marginea
creion\rilor sale
fascinante cu
vr\jitoare [i spiridu[i
(c\rora li se spune
martinicos).
Am aruncat Suplimentul de cultur\ `n aer!
SUPLIMENTUL
DE CULTUR|
SE AUDE LA
Dintre toate scrierile sale `n limba englez\, Nabokov nu a tradus `n englez\ dec`t dou\, care ì erau de altfel
cele mai dragi: Lolita [i Vorbe[te,
memorie.
O carte despre un popor fericit,
despre oameni ferici]i, `ntr-o ]ar\ fericit\. ~n acest decor minunat, micul
Vladimir colec]ioneaz\ fluturi. Este
cunoscut\ pasiunea scriitorului pentru
entomologie. Specia de fluture descoperit\ de Nabokov `n 1944 ì va purta
numele: Lycaeides melissa samuelis
Nabokov. T\r`mul de vis `n care
Nabokov [i-a petrecut copil\ria este
Rusia de dinainte de Revolu]ia
bol[evic\ din 1917, c`nd toate erau la
locul lor, c`nd totul era bine. Aceast\
perioad\ este caracterizat\ de ceea ce
scriitorul nume[te „pacea divin\“,
c\reia, mai t`rziu, ì va lua locul „timpul diabolic“. ~ntr-un interviu `n limba
englez\, acordat publica]iei „The Listener“, `n noiembrie 1962, scriitorul
m\turise[te: „All I need is always with
me – my own Russian childhood“.
~n Vorbe[te, memorie, Nabokov
scrie: „M\rturisesc c\ nu mai cred `n
timp. ~mi place s\-mi str`ng covorul
fermecat dup\ folosin]\, `n a[a fel
`nc`t s\ suprapun o parte a modelului
peste alta. Vizitatorii n-au dec`t s\ se
`mpiedice. {i bucuria cea mai mare a
senza]iei de atemporalitate – `ntr-un
peisaj ales la `nt`mplare – o am atunci
c`nd m\ aflu printre fluturii rari...“.
`n fiecare vineri,
de la 20.00
George Onofrei
Anca Baraboi
Cu
Traducere din limba englez\ [i note
de Sanda Aronescu, colec]ia „Biblioteca
Polirom. Seria de autor «Vladimir
Nabokov»“, Editura Polirom,
2008, 36.95 lei
[i
» 14
ELVIS PRESLEY
muzic\
ROCKIN’ BY MYSELF
Dumitru UNGUREANU
Dumitru Ungureanu: „Nu [tiu dac\ despre el se poate spune c\ e cel
mai exportat produs al SUA, ca Beatles `n Anglia. Sigur e c\ face o
bun\ propagand\ stilului de via]\ american, f\r\ ca treaba asta s\
par\ a fi observat\, s\ d\uneze ori s\ fie blamat\ ca atare“.
La centenarul na[terii
lui David Oistrach
Omul din Memphis
SCRISOARE PENTRU MELOMANI
„Muzica nu trebuie `n]eleas\, ea trebuie ascultat\“ (Hermann Scherchen)
~ntr-o
o noapte de insomnie lichid\
schimbam programele tv f\r\ ca
vreunul s\-m
mi re]in\ interesul.
T`rziu, c`nd licoarea unui b\tr`n
contrabandist era pe terminate,
am dat peste un concert al lui
Elvis Presley. Cred c-am privit
vreo cinci minute, apoi somnul
m-a furat pe ape agitate. M-au
prins [i visele. Deloc surprinz\tor,
am visat (`ntre altele) c\ scriam
acest articol pentru „SdC“, urm\rind o idee desprins\ din via]a
celui mai renumit om din Memphis. S\ vedem dac\ voi reu[i s\
`mplinesc acest vis!
Nu m-am omor`t niciodat\
dup\ ceea ce c`nta Elvis. Sigur,
rock-and-roll-ul ar fi fost altfel
f\r\ el... influen]a lui... farmecul
personal... num\rul de hituri nr.
1... etc. etc. Aceste banalit\]i
debitate pe marginea „fenomenului“ m\ fac s\ r`d sau s\ tac, nu
neap\rat `n]elept. Ce replic\ s\
dai cuiva care sus]ine prostii f\r\
num\r, f\r\ num\r, f\r\ num\r?!
Chiar supra-titlul de „rege“ atribuit unui interpret de muzic\ `mpinge umbra suspiciunii peste
personajul, cariera [i `ntreaga
„personalitate“ a celui `n cauz\.
N-am cercetat `n mod special biografia „regelui“ din Tennessee, s\
m\ l\muresc dac\ era de acord
sau refuza denumirea inventat\
de chibi]arii showbiz-ului. Ceva
m\ face s\ cred c\ toate astea `l
l\sau perfect indiferent.
Omul era, `n fond, un tip obi[nuit, d\ruit cu mult talent de
dansator [i cu timbru vocal pl\cut. Educat `n maniera cavalereasc\ a Sudului, nu `[i g\sea locul `ntr-o societate ipocrit\, a[a
cum ajunsese America `n epoca
anilor ’50. Ca el erau foarte mul]i
tineri (James Dean e prototipul),
chiar [i mai pu]in tineri, nu to]i
cu instinctul de autoconservare
anulat. Dovada? Unii au pus pe
roate diverse companii [i au f\cut
bani frumo[i de pe urma c`torva
spirite de excep]ie. Nu cred c\
spun o de[tept\ciune (dar nici o
prostie!) c`nd afirm c\ asta caracterizeaz\ pe americani. ~mi vine `n
minte situa]ia din industria IT,
unde creiere vizionare au inventat
diverse chestii, iar o serie de tipi
cu sim] comercial au f\cut averi
fabuloase cump\r`nd [i rev`nz`nd
ceea ce p\reau doar fleacuri pentru copii. Elvis a fost, la un anumit nivel, s\-i zicem comercial,
tot un astfel de „produs“, c`t se
poate de facil, destinat pu[tanilor.
Este `nc\ foarte bine v`ndut. ~n
acest an, numai p`n\ la sf`r[itul lui
Victor ESKENASY, Praga
La 30 septembrie s-au `mplinit 100 de
ani de la na[terea lui David Oistrach, cel
care [i-a p\strat de-a lungul timpului
renumele de „rege al violoni[tilor“. M\
a[teptam ca marile reviste muzicale s\-i
dedice dac\ nu titlul de copert\, m\car
septembrie au fost (re)editate
vreo 60 de compila]ii, best-sellers
ori discuri „inedite“ remasterizate. Nu [tiu dac\ despre el se poate spune c\ e cel mai exportat
produs al SUA, ca Beatles `n Anglia. Sigur e c\ face o bun\ propagand\ stilului de via]\ american, f\r\ ca treaba asta s\ par\ a
fi observat\, s\ d\uneze ori s\ fie
blamat\ ca atare. ~n fond, cum s\
nu plac\ (e drept, nu oricui!)
g`dilarea instinctului pl\cerii?
Elvis a fost, `nainte s\ devin\
surs\ de c`[tig, [i dincolo de statutul de „brand“, un om din Memphis, crescut `n spirit cavaleresc
sudist. I-am g\sit, ca termen de
compara]ie aproximativ, pe Bayard Sartoris, personajul tragic
imaginat de Faulkner. Tendin]a
autodistructiv\ a lui Bayard, sindrom postbelic tipic anilor ’20, e
rezultatul educa]iei, al mediului
conservator, al rigorilor religioase.
La fel ca [i Bayard, Elvis parc\
vrea s\ rup\ constr`ngerile. Simultan, ]inea s\-[i p\streze „valorile“
`n condi]iile carierei de c`nt\re]
cu succes la publicul feminin. Este
cazul clasic al situa]iei `n care
omul decent, de onoare [i religios, care nu poate s\ reziste
presiunii mediului [i „decade“ la
indecen]\, dezm\], impietate. De
ce nu poate? ~ntrebarea e tema
at`tor opere (nu doar) literare, c\
nu insist...
Elvis a a[teptat `ndelung p`n\
s-a putut c\s\tori cu aleasa inimii.
Asta era ideea din visul meu lichid, pe care n-am l\murit-o aici.
Poate nici nu trebuie...
EMI Classics s-aa aliniat din mers, declar`nd c\ setul complet al `nregistr\rilor
lui Oistrach pentru casa londonez\, 17
discuri ap\rute `n august, ar fi dedicat
anivers\rii violonistului. Am `ndoieli c\
ar fi a[a [i nu, mai cur`nd, o politic\ de
aliniere la un curent [i o mod\, comerciale, a colec]iilor mari de discuri compact v`ndute la pre]uri mici. O cas\ din Benelux, Brilliant, a inaugurat moda, dedic`nd deja lui Oistrach dou\ cutii, una de
concerte, cealalt\ de muzic\ de camer\
din fostele arhive sovietice, cu c`te zece
discuri fiecare. EMI France a anticipat
acest curent cu a sa colec]ie de discuri
de „neg\sit“ ale unui artist – Les introuvables de – `n care Oistrach a c\p\tat patru CD-uri, reluate acum `n edi]ia celor
17. {i, dovada cea mai bun\ c\ e vorba
de o politic\ comercial\ [i nu de o aniversare, EMI Classics anun]\ pentru luna
aceasta un set similar, 23 de discuri, `nregistr\rile complete ale lui Mstislav Rostropovici. {i aici 13 dintre discuri s`nt relu\ri ale unei edi]ii ceva mai vechi, Anii
ru[i ai violoncelistului. Una peste alta s-ar
spune c\ aceste nesf`r[ite cutii, pe care
mai nimeni nu le ascult\ `n `ntregimea lor,
tind s\ satisfac\ nu at`t gustul colec]ionarilor, c`t al snobilor.
E ciudat [i motivul pentru care marile
reviste muzicale aproape l-au uitat pe
Oistrach. Mi-e team\ c\ [i aici intr\ o
doz\ de snobism cu fundal comercial,
atunci c`nd pe pagina de titlu figureaz\ tot
un muzician rus. Este `ns\ unul „al zilelor noastre“, cum e dirijorul Valeri Gerghiev, prieten declarat al primului ministru [i al altor oficialit\]i guvernamentale
un grupaj de articole [i o discografie
mai substan]iale. Nu s-a `nt`mplat a[a, [i
evenimentul a trecut aproape
neobservat, except`nd c`teva articole pe
site-uri ale violoni[tilor [i un set de
discuri Deutsche Grammophon.
de la Moscova [i activ propagandist al
politicii ruse `n Georgia [i nu numai.
Unii vor spune c\ [i David Oistrach
a ap\rut la timpul s\u ca o vitrin\ politic\ a Uniunii Sovietice, imagine a geniului pe care `l putea forma sistemul
comunist [i, `n fundal, demonstra]ie c\
regimul nu era antisemit. David Oistrach a fost `ns\ folosit `n acest scop, `n
timp ce Gherghiev o face voluntar, f\r\
a fi `n vreun fel constr`ns.
Exist\ multe amintiri despre Oistrach, care sus]in aceast\ interpretare [i,
a[ spune, cele ale prietenului s\u de na]ionalitate nord-american\, Isaac Stern,
s`nt printre cele mai gr\itoare. Oistrach
[i Stern s-au cunoscut la `nceputul anilor ’50, `n Belgia, unde lui Oistrach i se
permitea s\ mearg\ ca membru al juriului Concursului Interna]ional Regina
Elisabeta (pe care `l c`[tigase cu brio `n
1937). Prietenia celor doi mari violoni[ti a durat peste 20 de ani, p`n\ la
moartea prematur\ a lui Oistrach, `n
octombrie 1974. ~ntrebat de Stern, `n
anii ’70, de ce nu r\m`ne `n Occident,
Oistrach r\spundea c\ familiei lui nu i se
permitea s\ c\l\toreasc\ `mpreun\ cu el [i
c\ nu putea s\-[i pun\ so]ia [i copiii `n
fa]a unui asemenea gest. Poate [i mai
percutant era r\spunsul s\u la `ntrebarea de ce nu se menajeaz\, c`nt`nd,
dirij`nd [i pred`nd de diminea]\ p`n\ seara [i d`nd concerte `n ora[e nesemnificative din provincie. Oistrach r\spundea: „Dac\ m\ opresc, fie [i pentru o
scurt\ perioad\, voi `ncepe s\ g`ndesc.
Dac\ g`ndesc, voi muri“.
David Oistrach, n\scut la Odesa, la 30
septembrie 1908, a studiat cu un singur
profesor, Piotr Stoliarski, [i a debutat `n
1914. ~n 1926 [i-a `ncheiat cu brio studiile de vioar\ [i viol\ la conservator.
Doi ani mai t`rziu s-a mutat la Moscova,
pentru un deceniu fiind silit s\ c`nte `n
orchestre de estrad\. Recunoa[terea sa a
venit abia `n deceniul al treilea al secolului, dup\ ce a c`[tigat primul premiu
la competi]ia na]ional\ a instrumenti[tilor la Leningrad (`n 1935), apoi cel de-al
doilea la Var[ovia, la concursul Weniawski. ~n 1937 consacrarea i-o aducea medalia de aur a concursului Ysaye la Bruxelles. ~n 1939 a fost numit profesor la
Conservatorul din Moscova, iar `n 1941
a format un renumit trio cu pianistul Lev
Oborin [i violoncelistul Sviatoslav Knu[evi]ki. Cariera sa, fr`nat\ de cel de-al doilea r\zboi mondial, a continuat cu str\lucire `n anii ’50 c`nd i s-a permis s\ concerteze `n ]\rile occidentale, din 1960 ad\ug`ndu-i-se [i dirijoratul. Oistrach a
`nregistrat circa 350 de lucr\ri, unele, nu
multe, p\str`ndu-se `n mai multe versiuni
pe disc. Din discografia sa, impresionant\, lipsesc ca lucr\ri majore doar sonatele
[i partitele pentru vioar\ solo de Bach.
A fost pentru {ostakovici [i Prokofiev,
scria recent una din elevele lui, Nina Beilova, stabilit\ `n Statele Unite, ceea ce Joachim a fost pentru Brahms. {i tot ea ad\uga c\ Oistrach a tr\it, din nefericire, o perioad\ a istoriei ]\rii sale `n care politica
guverna totul [i pe plan cultural. Ceea
ce nu l-a `mpiedicat s\ refuze s\ semneze
al\turi de cei ce i-au condamnat pe Prokofiev [i {ostakovici pentru a[a-numitul
„formalism“ `n muzic\, dup\ cum a refuzat
s\ semneze manifestul antisionist, antiisraelian, ce a precedat `n 1967 ruperea
rela]iilor Uniunii Sovietice cu Israelul.
A fost, scria Isaac Stern `n amintirile
sale, „cea mai gentil\ dintre fiin]ele umane [i un violonist uria[. ~n felul lui de a
c`nta a existat `n fiecare moment un control admirabil, at`t `n mi[c\rile rapide,
c`t [i lente. O izbucnire de for]\ viril\ [i
o m`ngìere uman\ a unei nuan]e u[oare,
o omogenitate, o tonalitate dulce produs\ f\r\ gre[eal\ de toate p\r]ile arcu[ului, la toate nivelele sunetului, niciodat\ for]at, niciodat\ ur`t. {i `ntotdeauna
acea intona]ie minunat de pur\ [i, invariabil, de o acurate]e armonic\. Acestea
au fost tr\s\turile marcante ale felului
s\u de a c`nta. Iar ca persoan\ – via]a lui
`n Uniunea Sovietic\ fiind de natur\ s\-l
am\rasc\ –, nimeni nu a auzit de la el
vreun cuv`nt nedrept la adresa unui coleg sau despre sl\biciunea cuiva. A fost
un adev\rat om de aur“.
RIK CATLOW
15 «
Arta l-a pasionat din copil\rie, c`nd imita desenele fratelui s\u,
cu [apte ani mai mare. Studiile de specialitate au venit ca o
consecin]\ fireasc\, dar str\zile New York-ului au fost cele care
[i-au l\sat amprenta definitiv asupra lui.
fast-food
VOI N-A}I ~NTREBAT
f\r\ zah\r V| R|SPUNDE
BOBO
Party de st`nga
Art\ g\sit\ pe str\zi
DISPLAY
Diana SOARE
Cutiile de aluminiu au
cele mai neobi[nuite
`ntrebuin]\ri. Fire[te, de
obicei s`nt umplute cu
bere sau b\uturi
r\coritoare [i stau frumos
aliniate pe rafturile
supermarketurilor. Apoi
ajung, cu elan ecologist,
s\ fie reciclate. Un preot
din Sco]ia sper\ s\ poat\
ridica o biseric\ din banii
ob]inu]i `n urma recicl\rii
cutiilor donate de
enoria[i. Un t`n\r
britanic, student la
Design, a construit o
replic\ fidel\ a unui Ford
Mustang ’65 din 4.000
de cutii de bere, golite `n
trei ani, iar cei de la Efes
au organizat o expozi]ie
cu cele mai ingenioase
obiecte confec]ionate din
cutii de Efes Pilsner.
F\r\ `ndoial\, consacrarea artistic\ a cu tiilor de aluminiu a survenit `n 1962,
c`nd Andy Warhol a realizat celebra lu crare `n care ap\reau 32 de cutii de sup\
Campbell. Ast\zi, probabil cel mai interesant artist pop care nu trimite cutiile
direct `n co[ul de gunoi etichetat „Aluminiu“ este Rik Catlow.
S-a n\scut `n Hoboken (New Jersey),
a studiat la School of Visual Arts `n New
York, iar acum locuie[te `n Charlotte
(North Carolina). P`n\ de cur`nd, a lucrat ca web designer, bif`nd `n CV un
American Graphic Design Award. Culoarea sa preferat\ este albastrul, ascult\
indie rock, are o feti]\ pe nume Becca [i
un motan gras botezat Bobo, este inspirat de Barry McGee [i Margaret Kilgallen, lucreaz\ mai cu spor diminea]a devreme [i ì place s\ mearg\ `n
vacan]\ `n Maui.
Arta l-a pasionat din copil\rie,
c`nd imita desenele fratelui s\u,
cu [apte ani mai mare. Studiile de
specialitate au venit ca o consecin]\ fireasc\, dar str\zile New
York-ului au fost cele care [i-au
l\sat amprenta definitiv asupra
lui. „Inscrip]iile urbane `mi influen]eaz\ [i acum lucr\rile.
Graffiti pe cl\diri acoperi]i cu anun]uri lipite... ora[ul este un
soi de organism `n permanent\
dezvoltare, cu o frumuse]e aparte, unic\. Te plimbi azi pe o strad\ din Manhattan, iar peste o
s\pt\m`n\ peisajul se schimb\
radical. Ceea ce `ncerc eu este
s\ creez o imagine care s\ te fac\ s\ te sim]i ca [i cum te-ai afla
pe o strad\ sufocat\ de panouri
publicitare, semne de circula]ie
[i h`rtii aruncate pe jos.“
Un ciocan de cauciuc [i
pu]in lipici
Cel mai mult ì place s\ lucreze pe lemn,
deoarece colajele lui trebuie s\ fie aplicate pe o suprafa]\ dur\, or, p`nza face procesul mult prea complicat. Dar nu se fere[te nici de carton. O imprimant\ cu laser, vopseluri acrilice [i mult lipici. Restul e imagina]ie. „Cele mai multe dintre
obiectele cu care lucrez s`nt buc\]i de
h`rtie g\site pe strad\, diverse chestii pe
care oamenii le arunc\. M\ atrag `n special numerele [tampilate pe tichetele de
parcare. ~ncerc s\ folosesc imagini din
trecut, caractere tipografice din reviste
str\ine [i personaje schi]ate de mine.“
Cel mai interesant suport pentru operele sale `l reprezint\, dup\ cum povesteam mai devreme, cutiile de aluminiu.
„Am `nceput s\ folosesc cutii aplatizate
`n 2001. Ideea mi-a venit `ntr-o zi, c`nd
m\ plimbam pe strad\, v\z`nd toate cutiile de suc sau de bere pe care oamenii
le aruncaser\. M-am g`ndit c\ ar fi mi[to
s\ fac ceva din ele. Am `ncercat s\ g\sesc doze de 700 ml, pentru c\ pot lucra pe o suprafa]\ mai mare.“
Tehnica folosit\ o explic\ `n detaliu, pe
blogul s\u exist`nd o postare special\ cu
acest subiect (www.rikcat.com/blog/).
Cutiile s`nt mai `ntì lovite cu un ciocan
de cauciuc. Apoi, Rik le las\ `n garaj
c`teva s\pt\m`ni [i are grij\ s\ treac\
peste ele cu ma[ina de fiecare dat\ c`nd
pleac\ sau se `ntoarce acas\. Odat\ aplatizate, s`nt acoperite cu un strat gros de
gel special, pentru a netezi suprafa]a de
lucru. Dup\ ce se usuc\ gelul, lipe[te pe
cutie decupaje din reviste, `n `ncercarea
de a conferi ad`ncime lucr\rii. „Nu-mi
bat capul cu detalii, e suficient ca imaginile s\ fie colorate [i interesante, pentru
c\ abia se vor ghici, oricum, `n fundal.“
Urmeaz\ un alt strat protector, apoi
alege culoarea de baz\ [i picteaz\
suprafa]a cu acrilice diluate.
Personajele sale inconfundabile `l `nso]esc mereu, a[tept`nd `n caietul cu
schi]e o cutie potrivit\ pentru a prinde
via]\. C`nd le vine r`ndul, s`nt scanate
[i, cu ajutorul softului Macromedia Freehand, s`nt recreate pe computer, apoi tip\rite. Rik le decupeaz\ atent sau le rupe cu grij\, `n func]ie de inspira]ie, apoi
le lipe[te pe cutie, le coloreaz\ cu vopsea [i le l\cuie[te.
Pare simplu, dar sentimentul vine,
probabil, din u[urin]a cu care vorbe[te
despre tehnici, culori [i detalii. P`n\ la
urm\, spune el, nu `ncearc\ dec`t s\ se
distreze. Iar dac\ lucr\rile lui ì fac pe
oameni s\ z`mbeasc\, e fericit: [i-a atins
scopul.
GATA. {tiu. Doi lupt\tori din K1.
S\-[i sparg\ meclele acolo pe viu, `n
felul \sta vom ar\ta care e
adev\ratul spirit de lupt\tor, mult\
lume ar avea de `nv\]at din
experien]a asta. (Dar vor fi [i femei
acolo. S-ar putea s\ nu le plac\.) {i
ce, Mondenii o s\ le plac\? ~i
chem\m pe mondenii [i-i punem s\
se bat\ `ntre ei. Dar vreau umor [i
violen]\ controlat\ `n acela[i timp.
Totul e despre de]inerea controlului.
C`t ar putea s\ coste o b\taie de
jum\tate de or\? {tie cineva? Am
v\zut zilele trecute a[a ceva la
televizor [i m-au impresionat. O
lupt\ `n ring. Doi b\rba]i. C`t\
determinare. De asta am avea [i noi
nevoie. Exemple de oameni care nu
se dau `n l\turi de la nimic, care
lupt\ p`n\ la final, pentru c\ o
lupt\-i via]a, deci te lupt\ cu
dragoste de ea, cu dor.
cu 5 minute `nainte
A[tept (zgomot de pix b\t`nd `n
mas\). Cu c`t termin\m mai repede
cu at`t plec\m mai repede acas\...
(Am putea s\ chem\m o tru...) {i
nu vreau s\ aud de forma]ii de
muzic\, cum am p\]it anul trecut cu
Talisman. E banal, toat\ lumea face
la fel. Eu vreau ceva special, people,
extraordinar, fantastic. Vreau s\ v\
`mbr\ca]i `n R\zboiul Stelelor, s\ v\
da]i peste cap, s\ cobor`]i de la
balcon pe fr`nghie ca Pira]ii din
Caraibe, s\ sclipi]i `n inteligen]\ [i
inova]ie. Scuze, te-am `ntrerupt. Ce
ziceai? (Nimic.) Cum? (Voiam doar
s\ ies pu]in... afar\.) Imediat ce
termin\m ie[im cu to]ii. Hai s\ ne
ungem roti]ele cu materie cenu[ie,
ZICE}I. (O dansatoare de striptease.
Un clovn. Partid\ de v`n\toare de
mistre]i. ~nghi]itorul de fl\c\ri.
~mbl`nzitor de [erpi. Magician. Star
porno. Politician. Actori. Pies\ de
teatru. Regizor. Dresur\ de cìni,
concurs de `not la piscin\. Dj.
Dansatori. Mondenii. Bal mascat cu
tema R\zboiul Stelelor. Sau pira]i.)
cu alte 5 minute `nainte
Dup\ cum bine [ti]i, dup\ cum
deja bine v-a]i obi[nuit, peste o lun\
vom organiza petrecerea de sf`r[it
de an (urale, aplauze, `ncuraj\ri
verbale). De aceea am convocat
aceast\ [edin]\ a departamentului
de crea]ie, `n vederea organiz\rii
acestei petreceri care, pentru a
respecta tradi]ia, trebuie s\ fie mult
mai tare dec`t cea de anul trecut
(sus]ineri verbale, unanimitate). Nu
mai trebuie s\ v\ reamintesc faptul
c\ planul petrecerii va fi ]inut strict
secret fa]\ de ceilal]i membri ai
companiei, indiferent de
departament [i de prietenii, p`n\ `n
seara efectiv\ a petrecerii. E o
sarcin\ dificil\, la care va trebui s\
participa]i cu to]ii, [i m\ a[tept la
deplina colaborare a fiec\ruia dintre
voi. {i acum, people, vreau idei.
Marc\ `nregistrat\ – Editura Polirom [i „Ziarul de Ia[i“.
Proiect realizat de Editura Polirom `n colaborare cu
„Ziarul de Ia[i“. Se distribuie gratuit `mpreun\
cu „Ziarul de Ia[i“.
Adres\: Ia[i, B-dul Carol I, nr. 4, etaj 3, CP 266,
tel. 0232/ 214.100, 0232/ 214111, fax: 0232/
214111
Arte vizuale: Matei Bejenaru, Marius Babias.
Caricatur\: Lucian Amarii (Jup).
Grafic\: Ion Barbu. TV: Alex Savitescu.
Colegiul editorial: Emilia Chiscop,
Florin L\z\rescu,
Lucian Dan Teodorovici (senior editor)
Edi]ia de Ia[i: Diana Soare
Edi]ia Na]ional\: Elena Vl\d\reanu, R. Chiru]\,
Veronica D. Niculescu.
Redactor-[[ef: George Onofrei
Publicitate: Oana Asaftei, tel. 0232/ 252294
Redactor-[[ef adjunct: Anca Baraboi
Distribu]ie / Abonamente: Mihai Sârbu, tel.
0232/ 271333. Media Distribution S.R.L., tel.
0232/ 216112
Secretar general de redac]ie: Florin Iorga
Rubrici permanente:
Adriana Babe]i, Bobi [i Bobo (F\r\ zah\r), Emil
Brumaru, Ruxandra Cesereanu, Emilia Chiscop,
M\d\lina Cocea, Daniel Cristea-Enache, Radu
Pavel Gheo, Casiana Ioni]\, Florin L\z\rescu,
Diana Soare, Lucian Dan Teodorovici,
Luiza Vasiliu, Constantin Vic\.
Carte: Doris Mironescu, C. Rogozanu,
Bogdan-Alexandru St\nescu.
Muzic\: Victor Eskenasy, Dumitru Ungureanu.
Film: Iulia Blaga. Teatru: Mihaela Michailov.
„Suplimentul de cultur\“ este `nscris `n Catalogul presei interne la pozi]ia 2378. Pentru abonamente v\ pute]i adresa oric\rei Agen]ii
Rodipet din ]ar\ sau oric\rui oficiu po[tal.
Cititorii din str\in\tate se pot abona la adresa:
export@rodipet.ro.
Tarife de abonament: 18 lei (180.000) pentru
3 luni; 36 lei (360.000) pentru 6 luni; 69 lei
(690.000) pentru 12 luni
Tipar: Print Multicolor
Responsabilitatea juridic\ pentru con]inutul articolului ì apar]ine autorului » „Suplimentul de
cultur\“ utilizeaz\ fluxurile de [tiri NewsIn » Manuscrisele primite la redac]ie nu se `napoiaz\
» 16
ENERVARE
fast-food
EN}ICLOPEDIA
ENCARTA
Luiza VASILIU
Avanpremier\
Entre le murs , primul film francez
care-a
a c`[tigat Palme d’Or de la
Sous de soleil de Satan `ncoace, va
intra `n cinematografele de la noi
`n ianuarie 2009. P`n\ atunci, `n
avanpremier\, ca s\ deveni]i [i mai
ner\bd\tori, o coresponden]\ dintr-un fotoliu de catifea albastr\, sala num\rul 14, Ciné Cité, s`mb\t\
sear\. ~n filmul lui Laurent Cantet,
avem de-a face aproape numai cu
actori neprofesioni[ti, cu to]ii lucr`nd sau merg`nd la [coal\ `ntr-un
liceu parizian din al 19-lea arondisment; iar rolul principal, cel al profesorului François Marin, e jucat de
François Bégaudeau, autorul c\r]ii
din care e inspirat scenariul filmului. Cu Entre les murs, s`ntem departe de To Sir, with Love sau de
Dead Poets Society, profesorul nu
mai e figura aceea extraordinar\ `n
stare s\-[i mobilizeze elevii [i s\-i
fac\ mai buni, e un tip normal, care-[i asum\ derapajele [i reu[itele
meseriei f\r\ s\ cear\ medalii de bun\ purtare. ~n plus, nu [tim mai nimic despre via]a lui personal\, nici
despre cea e elevilor lui, pentru c\
ì vedem numai la [coal\, `nchi[i `ntre cei patru pere]i ca `ntr-o cutie de
rezonan]\ `n care au loc tensionate
meciuri verbale. ~ntr-o continu\ disput\ a puterii, elevii [i profesorul
aduc `n discu]ie prin dialogul lor
`nsu[i sistemul care ì pune fa]\ `n
fa]\, mecanismul lui de func]ionare, rolul lui (transmitere univoc\ de
cuno[tin]e sau dezvoltare personal\), ideea democra]iei bine temperate, egalitatea [anselor, chestiunea identit\]ii [.a. De fapt, Entre
les murs e un film care nu `nceteaz\ s\ ridice semne de `ntrebare.
Totul cu umor, fine]e [i sinceritate.
Cu prea mult\ sinceritate, probabil,
treab\ care i-a sup\rat pe profesorii
intervieva]i de „Nouvel Observateur“: „Caricatur\! Istoria unui derapaj singular! Filmul \sta a tr\dat
realitatea!“, au strigat ei intriga]i,
nefiind `n stare s\ recunoasc\ dezordinea sistemului `n care lucreaz\
[i, poate, partea lor de vin\. Una
din cele mai triste scene pe care
le-am v\zut anul \sta la cinema
apare spre finalul filmului, atunci
c`nd una din eleve ì spune speriat\
lui Marin c\, spre deosebire de
colegii ei, ea n-a `nv\]at nimic `ntr-un an de zile, de[i are note
bune. Ceea ce, s\ recunoa[tem, nu
poate bucura nici un profesor, de
oriunde ar fi el.
Iulia Blaga: „M-a deranjat s\ citesc c\ „fostul mare actor Paul
Newman a murit». Devenise `nainte s\ moar\ un mic actor?
Devenise «fost» pentru c\ murise? Pentru mine,
Paul Newman e mare [i viu `n continuare“.
Paul Newman n-a murit
A fost unul dintre cei mai frumo[i b\rba]i care au tr\it
vreodat\ pentru c\ avea stil. {i era cu at`t mai
frumos cu c`t nu p\rea s\-i pese. Nu umbla,
a[a, cu pancarta cu care merg at`]ia de g`t ca s\
atrag\ aten]ia asupra ochilor alba[tri, frun]ii `nalte,
pome]ilor, gurii, privirii, m\ rog, toate lucrurile care
`mpreun\ `l f\ceau irezistibil. Mi-a pl\cut de el mult
mai mult dec`t de Robert Redford. ({i `mb\tr`nise mai
frumos.) Redford p\rea moale [i prea accesibil, prea
dr\gu]. Paul Newman era mi[to, de[tept [i rece. Nu-l
cump\rai ieftin. Cred c\ a[a a fost [i `n via]\.
FILM
Iulia BLAGA
~n tinere]e era la concuren]\ cu James
Dean. Dac\ ar mai fi tr\it, nu cred c\
James Dean ar fi [tiut s\ `mb\tr`neasc\.
P\rea prea sensibil ca s\ reziste. Paul Newman era incasant. A avut suficient\ for]\
ca s\ se opun\ malaxorului Hollywoodului. Nu s-a pierdut ca „golden boy“
`n orgii cu starlete blonde [i roluri tot
mai str\vezii. A r\mas cu aceea[i femeie
50 de ani, a ales rolurile pe care le-a vrut,
nu s-a tr\dat `n nici un fel. S-a copt frumos [i demn odat\ cu v`rsta, f\r\ a se
ofili `n spatele ultravioletelor.
Fusese prev\zut ca James Dean s\
joace rolurile principale din Cineva acolo sus m\ iube[te [i The Left Handed Gun,
dar rolurile au fost luate p`n\ la urm\ de
Newman. Oricum, nici `n vis nu ]i l-ai
putea imagina azi pe Dean `n Cineva
acolo sus m\ iube[te. Au dat am`ndoi
probe pentru La est de Eden, dar James
Dean a primit rolul.
O vorb\ spune: ferice de cei care mor
tineri pentru c\ nu apuc\ s\ gre[easc\.
Murind, James Dean a creat legenda,
dar nici n-a mai apucat s\ dezam\geasc\. Paul Newman a primit o curs\ de
anduran]\ pe care a terminat-o c`[tig\tor. Nu [tiu, nu mi se rupe inima c\ s-a
dus, pentru c\ a avut o via]\ lung\ [i a
supravie]uit frumos [i la bune, [i la rele
(`n 1973, unul dintre copiii s\i a murit
din pricina drogurilor). {tiu c\ de c`te
ori o s\ m\ uit la filmele lui nici n-o s\
pot spune: „Uite-l pe Paul Newman, s\racul...“. O dat\ c\ figura lui `]i inspir\
orice altceva dec`t mil\. Pe urm\, pentru c\ r\m`ne prin filmele lui mereu t`n\r.
Nu, nu o lua]i ca pe o „poezea“. Am rev\zut de cur`nd Butch Cassidy [i Sundance Kid. Ce film! N-am avut o secund\ impresia c\ poate fi datat `n vreun
fel (1969 – anul c`nd a fost f\cut, de[i
era una din perioadele cele mai faste ale
cinematografului american –, sau altul),
sau dac\ e s\ fie datat, atunci numai `n secolul al XIX-lea se puteau petrece toate.
„Who are those people?“
...se `ntreab\ Butch Cassidy (Paul Newman) [i Sundance Kid (Robert Redford)
de mai multe ori `n prima jum\tate a
filmului. Un p`lc de c\l\re]i se tot ]ine
Paul Newman [i Robert Redford `n Butch Cassidy [i Sundance Kid
dup\ ei, ca scaiul. Nu ì vezi de la o distan]\ mai mare de 200 de metri (cu o
singur\ excep]ie). Ca `n povestirea lui
Dino Buzzati, Monstrul Colombre, dar
pe invers. La Buzzati, un pescar fuge
toat\ via]a de un rechin [i, c`nd deja e
b\tr`n [i nu mai are suflu, rechinul `l
ajunge din urm\ [i-i spune: „Of, ce m-ai
f\cut s\ alerg. Nu vroiam dec`t s\-]i
dau asta“. {i-i `ntinde o perl\, Perla M\rii, care ì ofer\ celui care o are tot ce-[i
dore[te. Spre deosebire (una nu foarte
mare) de eroul italian, cei doi bandi]i
americani fug de propriul lor trecut, de
propriile lor fapte care nu-i `mping dec`t spre acela[i deznod\m`nt: moartea.
Chiar dac\ se duc `n Bolivia, chiar dac\
Don Quijote repovestit
Mai [tiu, de exemplu, povestea unui om oarecare ce
umbla prin lume pretinz`nd
c\ ar fi un mare cavaler.
„Deschide]i!“, am auzit
un urlet la poarta cet\]ii,
`ntr-o bun\ zi.
Tata mi-a f\cut semn s\
r\m`n mut. Ne-am furi[at
[erpe[te `n turnul de deasupra por]ii. Eu, sincer, am
crezut c\ a venit din nou
c\petenia hun\. Cu toat\
spaima, abia a[teptam s\ o
cunosc.
~ns\ ar\tarea din fa]a
por]ii nu avea nimic `nsp\im`nt\tor. Un sl\b\nog
`nalt c`t suli]a noduroas\
pe care o ]inea `n m`n\,
c\lare pe o corcitur\ de cal
care tremura sub greutatea
st\p`nului. Calul abia `[i
]inea echilibrul, mi[c`ndu-[i
povara de pe un picior pe
altul, l\s`nd impresia c\ se
poate pr\bu[i `n orice
clip\.
„Cine e[ti?“, i-a strigat
tata, ascuns `n spatele
zidului.
Sl\b\nogul a `ncercat s\
ia o figur\ c`t mai impun\toare. S-a `ndreptat de [ale, s-a l\sat [i mai greu pe
coastele corciturii, ridic`ndu-[i picioarele `nainte.
„S`nt nobilul cava...“
...{i, n-ai s\ m\ crezi, n-a
mai apucat s\-[i termine
vorba. Nenorocitul de cal,
`ntr-un acces de furie, hap!
s\-l `nha]e de v`rful unui
picior. Nobilul cavaler l-a
ferit la timp, dar [i-a l\sat
cel\lalt picior la discre]ia
din]ilor gloabei. Calul turbat a `nceput a se `nv`rti `n
loc ca un cìne care vrea
s\-[i prind\ coada, st`rnind
un v`rtecu[ de praf din
care nu mai vedeam nimic.
Am deschis imediat por]ile, cu g`ndul s\ le s\rim
`n ajutor. C`nd am ajuns la
fa]a locului, omul [i fiara
z\ceau la]i unul l`ng\ altul.
Sl\b\nogul a ]`[nit `n picioare, s-a scuturat [i ne-a
spus plin de sine:
„Noroc c\ am [tiut cum
s\ cad! ~ns\ nobilul meu
arm\sar ar\besc are nevoie
de ajutor.“
Calul tu[ea convulsiv, fie
de la praf, fie c\ era pe
nu mor uci[i de m`na celor care-i urm\riser\, acei supraoameni, acele „entit\]i“
de care nu putuser\ sc\pa.
Paul Newman n-a murit de-a binelea
[i din pricina acelui final din Butch Cassidy [i Sundance Kid care ì `nghea]\
pe cei doi eroi `nainte de a fi ciurui]i de
rafalele bolivienilor, salv`ndu-i cumva
`naintea clipei fatale, sco]`ndu-i din
film (a[a cum te salvezi trezindu-te din
visele `n care e[ti omor`t). M-a deranjat
s\ citesc c\ „fostul mare actor Paul Newman a murit“. Devenise `nainte s\ moar\ un mic actor? Devenise „fost“ pentru
c\ murise? Pentru mine, Paul Newman
e mare [i viu `n continuare.
TRIMISUL NOSTRU SPECIAL
Florin L|Z|RESCU
punctul de a-[i da duhul.
~n primul r`nd, n-am remarcat nimic nobil la m`r]oag\, `n al doilea r`nd,
nimic care s\-i semnaleze
originea ar\beasc\ [i, `n
fine, ne-am dat seama c\
aveam `n fa]a ochilor o
iap\.
Am `ncercat to]i trei s\
o repunem pe picioare. N-a
fost cine [tie ce. Cu pu]in
efort, tata ar fi putut s-o
care `n bra]e p`n\ `n cetate. Dar n-a vrut s\-l ofenseze cumva pe nobilul cavaler.
Am c\rat iapa ca pe un
om beat p`n\ `n [opronul
`n care odihnea inorogul
meu.
~n timp ce `nghi]ea hulpav din bucate, cavalerul
ne-a povestit despre iubita
lui prin]es\ [i despre minunatele aventuri pe care
le `nf\ptuise pentru a fi
demn de ea. Apoi i-am
prezentat g\rzile [i el s-a
l\udat cu sluga lui preacredincioas\ care `l a[tepta la
poalele muntelui.
„Am dorit un moment
de lini[te. Am vrut s\ cutreier o vreme singur. Dup\ toate faptele mele m\re]e, m\ g`ndesc s\ m\
`ntorc acas\.“

Arta ca dar - Suplimentul de Cultura

Transcription

Similar documents

Descarca PDF - Suplimentul de Cultura

Descarca PDF - Suplimentul de Cultura

La TVR ruleaz\ telenovela „Cultural“

SDC 300 - Suplimentul de Cultura

despre Mircea Nedelciu

LGB Clubnews 5/2011 - Champex

Bamberg - Theater der Stadt Schweinfurt

Programe TV