SDC 300 - Suplimentul de Cultura

Transcription

PRIMUL MAGAZIN CULTURAL DIN ROMÂNIA
»
APARE S~MB|TA
»
WWW.SUPLIMENTULDECULTURA.RO
1,5
LEI
ANUL VIII » NR. 300 » 5 – 11 februarie 2011 » S\pt\m`nal realizat de Editura Polirom [i „Ziarul de Ia[i“ » supliment@polirom.ro
2005 a `nsemnat primul nostru an „plin“ (primul num\r ap\r`nd `n noiembrie 2004). 2005: primul an `ntreg de
mandat pentru pre[edintele Traian B\sescu, prima manea av`nd la baz\ imnul de stat, primele episoade ale „Crimei
din Prim\verii“. ~n plan cultural, discu]iile despre exportul literar erau la mod\, Mona Musc\ urma s\ ì predea
mandatul de ministru al Culturii lui Adrian Iorgulescu, polemicile `n revistele de profil erau parc\ mai aprinse.
EDI}IE SPECIAL| » Rubrici, invita]i [i un interviu
enervant ~N » PAGINILE 2-15
»2
SUBIECTE
FIERBIN}I ~N
DOU| MII CINCI
SDC 300
„Tovar\[ii de drum“
Constat\m c\ multe dintre rubricile din num\rul
„0“ se reg\sesc [i ast\zi `n sumarul publica]iei
noastre. Nu putem dec`t s\ le mul]umim celor
care le-au scris s\pt\m`n\ de s\pt\m`n\ [i nu s-au
dat `nc\ b\tu]i. La fel de mult le mul]umim [i
tuturor colaboratorilor care au de]inut pentru
perioade mai scurte rubrici `n „Supliment“.
CIRCUL NOSTRU
V| PREZINT|:
de Lucian Dan TEODOROVICI
Vedeta noastr\
na]ional\
Februarie 2005
Pe nesim]ite, presa construie[te [i
urmeaz\ s\ scoat\ din produc]ie o
nou\ vedet\ autohton\ de prim
rang. Dac\ acest lucru nu s-o fi
`nt`mplat deja. E vorba despre
pre[edintele României, Traian
B\sescu, ale c\rui aventuri
„dr\gu]e“ pe scena politic\ par a se
duce, tot mai mult, c\tre zona soap
opera. Deja noi, cet\]enii de r`nd,
c`nd ne trezim diminea]a, `nainte
de a ne g`ndi la cafea, d\m
televizorul pe Realitatea ori N24,
acolo unde vom afla rapid ce [otii a
mai f\cut domnul B\sescu.
Putem al\tura, spre exemplu,
dou\ dintre subiectele care au
marcat s\pt\m`na trecut\: femeile
din jurul lui Adrian Mutu [i femeile
din jurul lui Traian B\sescu. Chiar
dac\ `n cazul primului actele comise
cu aceste femei se trec cu puncte,
puncte, iar `n cazul celui de-al
doilea, ele se numesc „promovarea
`n func]ia de prefect“, „promovarea
`n func]ia de consilier“ sau, de ce
nu, „trimiterea pe centura politicii“,
s\ convenim c\ undeva, `n ni[te
subcon[tiente mass media,
substraturile se aseam\n\. La fel
cum, vr`nd-nevr`nd, se aseam\n\
conflictul lansat de fotbalist cu
diver[i (fo[ti) coechipieri de la
Na]ional\, cu conflictul lansat de
pre[edinte cu diver[i (fo[ti)
coechipieri din P.D. Ambele au
dac\ nu menirea, m\car rezultatul
de a men]ine `n ochii opiniei
publice imaginea de vedet\
„activ\“.
L\s`nd `ns\ compara]iile
deoparte (de[i, f\r\ s\ for]\m, ele
s-ar putea face `n continuare), s\
observ\m c\ nu doar mass media se
fac vinovate de transformarea politicianului nostru num\rul unu `n
vedet\ na]ional\. Traian B\sescu
`nsu[i pare a t`nji la acest rol. Rol,
`ntr-adev\r. Pentru c\ pre[edintele,
`ncep`nd cu campaniile electorale
din 2004 [i culmin`nd cu `nsc\unarea lui, nu face altceva dec`t s\
exerseze, pe zi ce trece tot mai
bine, rolul de pre[edinte autoritar,
dar popular.
C\ Traian B\sescu `nsu[i se vrea
vedet\ o demonstreaz\ [i cel mai
Lucian Dan Teodorovici: „Putem al\tura, spre exemplu, dou\
dintre subiectele care au marcat s\pt\m`na trecut\: femeile din
jurul lui Adrian Mutu [i femeile din jurul lui Traian B\sescu“.
recent interviu, acordat „Jurnalului
Na]ional“. ~ntrebat de Marius Tuc\
ce va face cu „[uvi]a bucluca[\“ (alt
subiect de pres\ pe care doar
vedetele autentice `l pot oferi),
pre[edintele d\ un r\spuns cochet,
de star r\zgìat: „Nevast\-mea se
chinuie cu mine de vreo doi ani:
«Taie-]i [uvi]a aia». Cred c\ a devenit un soi de `nc\p\]`nare. C`nd
toat\ lumea vrea ceva...“. Traian
B\sescu, furat de pl\cerea de a se
afla `n luminile rampei, pare a uita
c\, spre deosebire de vedetele din
alte domenii, care-[i permit capricii
nonconformiste, un politician
depinde efectiv de sintagma asta:
„toat\ lumea“. Toat\ lumea
voteaz\, toat\ lumea are o p\rere...
Asemenea unei vedete cu
adev\rat na]ionale, Traian B\sescu
atinge cote uria[e de popularitate.
{i, oric`t am vrea s\ fim de
c`rcota[i, pre[edintele ne este
simpatic `nc\ – sau, m\ rog, ne este
simpatic nou\, celor „[aptezeci de
procente“ care ne-am s\turat de
politicieni cu limb\ de lemn [i fapte
mizere. B\sescu `ns\ `[i trage
popularitatea din prezent tocmai
din compara]ia cu lideri gen Iliescu
sau N\stase. Necazul este c\, `n
timp, figurile acre pesediste
coco]ate `n v`rf de stat se vor
estompa. Iliescu, treptat, `[i va
remodela fa]a uman\ – [i e de
pariat chiar c\ P.S.D. va preg\ti un
preziden]iabil cu carism\ ([i,
probabil, cu multe sfori legate de
el) pentru a readuce partidul acolo
unde a fost [i mai mult dec`t at`t.
Iar Traian B\sescu, dulce leg\nat
`n momentul actual de statutul s\u
de nou\ vedet\ na]ional\, risc\ nu
doar s\ nu-[i `mplineasc\ „destinul“
de a sta zece ani la Pre[edin]ie, ci
chiar s\ se trezeasc\ `n cur`nd for]at
la o coabitare care l-ar cam trece pe
linie moart\. {i asta nu numai din
cauza guvernului eterogen, ci [i
(sau mai ales [i) din cauz\ c\,
transform`ndu-se `ntr-o vedet\
]`fnoas\, pre[edintele risc\ s\-[i
piard\, r`nd pe r`nd, fo[tii alia]i.
Cazul Gu[\ e doar un prim semnal
de alarm\.
Actualitatea, dosarele, interviurile pot construi linia
editorial\ a unei publica]ii. Autorii de texte s\pt\m`nale devin adev\ra]i prieteni. {i tocmai pentru c\
s`nt adev\ra]i, `]i permi]i s\ te [i „cer]i“ (`n g`nd)
cu ei atunci c`nd p\rerile tale nu coincid cu ale lor.
De[teapt\-te, m`nca-]i-a[,
din somnul cel de moarte...
Decembrie 2005
Pe 1 decembrie 2005, de ziua na]ional\ a României, am avut ocazia s\ ascult\m pe un post de televiziune particular interpretarea imnului de stat
al ]\rii noastre `n diverse variante, apar]in`nd unor genuri muzicale diferite, inclusiv un imn-manea. M\ `ntreb dac\ mai e cineva care nu [tie –
sau n-a ghicit – ce s-a `nt`mplat.
Desigur. S-a cerut interven]ia Consiliului Na]ional al Audiovizualului,
interven]ia organelor legii, amendarea
postului TV, ba chiar punerea sub acuza]ie a ofensatorilor imnului, care
ar putea `ncasa c`teva luni (ori chiar
c`]iva ani) de `nchisoare, fiindc\ au
jignit `nsemne oficiale ale republicii
noastre (s\ tr\iasc\!).
Ce-i drept, nici nu m\ a[teptam la
o alt\ reac]ie de la politrucii de serviciu, care totu[i pun pariu c\ nu-s `n
stare s\ mearg\ cu recitarea imnului
na]ional mai departe de a doua sau,
treac\ de la mine, a treia strof\. Ba
chiar ì b\nuiesc de f\]\rnicie pe unii dintre patrio]ii revolta]i [i nu m-a[
mira dac\ `n particular ar fi mari consumatori de manele. Dac\ m\ `n[el,
`mi cer iertare... Dar Isai-isai bidineaua trebuie c\ le place!
O `ntrebare, dou\, tot a[ avea. Mai
`ntì, m\ `ntreb ce s-ar fi `nt`mplat dac\ imnul de stat al României (De[teapt\-te, române) ar fi fost interpretat ca arie de oper\, de c\tre o sopran\ suav\ sau de un bariton b\rb\tos. Ar mai fi s\rit cineva la g`tul
interpretului, revoltat de batjocorirea `nsemnelor oficiale? Nu prea `mi
vine s\ cred. Muzica de oper\ e un
gen demn, cu `nalt\ valoare artistic\, iar manelele s`nt doar o scursur\
subcultural\. Muzica de oper\ mai e
[i reprezentativ\ pentru poporul
român, care s-a n\scut cu Carmen `n
gur\ [i a supt lapte de la Faust. La
orice spectacol de oper\ sau operet\, lumea d\ n\val\ `n s\li, iar ]\rani
`nveli]i `n saric\ vin cale de sute de
kilometri [i dorm pe treptele Operei
Na]ionale numai ca s\ prind\ bilet la
spectacolul de a doua zi. ~n schimb,
manelele s`nt at`t de nereprezentative pentru neamul nostru, `nc`t abia
dac\ le ascult\ vreo doi dezaxa]i cu
probleme de adaptare [i vreo zece
ROMÂNII E DE{TEP}I
de Radu Pavel GHEO
pu[ti dezorienta]i. De fapt, mai mult
se ascult\ maneli[tii ei `ntre ei... Ce
s\ mai vorbim? Cam a[a stau lucrurile. Iar c`nd subcultura se atinge de
imn, e jale mare! Libertate, libertate,
dar nici chiar a[a, s\-[i ia to]i l\utarii
nasul la purtare!
Aici ar fi `ns\ o problem\: dac\
imnul na]ional e sacru [i intangibil
[i n-au voie s\-l c`nte dec`t anumite
categorii de interpre]i ale[i, s\ ni se
spun\ [i nou\ cine e liber s\ aib\
voie [i cine e liber s\ n-aib\ voie. {i,
dac\ tot veni vorba, ar fi bine s\ [tim
[i cine decide care muzic\ popular\
sau l\ut\reasc\ este „autentic\“ [i
care nu. O decid oare c`nt\re]ii no[tri de muzic\ popular\ de la TV, \ia
cu cojocul de spectacol proasp\t
cur\]at? Sau interpretele `n costum
popular de polietilen\, cu ciorapi de
m\tase, pantofi cu toc [i unghii date
elegant cu oj\? Sau, Doamne fere[te!, or s-o decid\ oamenii de cultur\? Academia? Institutele de Muzic\ Decuplate de la Realitatea Muzical\ Contemporan\? Sau cine?
~nc\ o `ntrebare [i gata: dac\ imnul \sta e sacru [i intangibil, ce ne
facem cu celelalte? C\ `n România
am mai avut p`n\ acum vreo patru,
dac\ nu m\ `n[el. Tricolorul poate fi
f\cut manea? Pies\ punk? Sau c`ntec
de leag\n? Dar Tr\iasc\ regele? Fiindc\, zic eu, dac\ imnul regal –
adic\ imnul unei Românii re`ntregite, `n forma cea mai bun\ pe care a
avut-o ]ara asta vreodat\ – ar putea
fi manelizat, parodiat, rockerizat,
n-ar fi cazul nici ca De[teapt\-te, române s\ fie tratat diferit doar pentru
c\ e imnul de azi. (Oricum, b\nuiesc
c\ nu va rezista nici el mai mult de
20-30 de ani.)
{i-apoi, la urma urmei, ce-a fost
r\u `n interpretarea imnului `n diverse stiluri muzicale? Eu a[ fi zis c\ e,
de fapt, un semn de destupare la creier, care pe deasupra mai [i ajut\ la
popularizarea celui mai prost cunoscut imn pe care l-am avut.
De fapt, am eu o problem\ cu `nsemnele astea de stat care se ofenseaz\ din orice. {i cu cei care interzic fiindc\ nu se pricep s\ construiasc\. C\
de interzis poate s\ interzic\ orice prost.
Spor la interdic]ii, tovar\[i, pupa-v-a[ imnul vostru!
~n februarie 2005, abia `ncepuse primul mandat al pre[edintelui Traian B\sescu. Sigur nu `[i mai aminte[te nimeni asta,
dar Cozmin Gu[\ tocmai `l p\r\sise pe Traian B\sescu, dup\ ce lucrase `n echipa acestuia de campanie. Fostul primar al
Capitalei `nc\ mai d\dea interviuri „Jurnalului Na]ional“. Textul viitorului senior-editor al revistei pe care `l citi]i e un document de „epoc\“ inedit. C`t prive[te cel\lalt text din pagin\, e bine s\ [ti]i c\ `n decembrie 2005, PRO TV tocmai d\duse
lovitura anului: difuzase imnul României pe ritm de manele.
SUPLIMENTUL DE CULTUR| » ANUL VIII » NR. 300 » 5 – 11 februarie 2011
www.suplimentuldecultura.ro
CE-S LOMBELE?
Babe op\rite.
Slav\ Moldovei
Noiembrie 2005
S\ sparie g`ndul, vi se
face p\ru’ m\ciuc\ [i
pielea de g\in\? {ede]i
bl`nzi. Nu-s [tirile de la
ora cinci, nici pagina-ntì
din libertatea, nici m\car
scrut\rile socio care
arat\ c`t [i cum dau `n
foc nervozit\]ile prin
giude]ele moldave, ci o
dr\g\li]\ de re]et\ tip\rit\ acum 164 de ani `n
cea mai s\ftoas\ carte
de bucate scris\-n române[te. Deci preg\ti]i
papila [i ciuli]i urechea:
„Iei 300 dramuri f\in\ m\surat\ cu
litra, le op\re[ti cu dou\ litre [i jum\tate lapte clocotit, le freci cu polonicul p`n\ se mai r\coresc. Apoi pui
`ntr-o oal\ 12 ou\ `ntregi [i 27 g\lb\nu[uri, le ba]i p`n\ ce fac spume, le
strecori, iei dou\ litre [i pui `n pl\m\deal\. Pui [i 50 dramuri drojdii bune,
`ncepi a le freca `n palme, bine, jum\tate de ceas, le coperi cald [i le la[i s\
dospeasc\. Dup\ ce dospesc bine, pui
5 litre `ndesate de f\in\, le apuci la
frecat `n palme, le pui [i c`te ou\ au
mai r\mas [i o litr\ de lapte [i le freci
un ceas...“. {i tot a[a, p`n\ c`nd, dup\
nesf`r[ite frec\ri [i fr\m`nt\ri, aluatul
dulcu] ì pus s\ se odihneasc\ un pic
`n calupuri unse cu unt [i pres\rate cu
posmag, spre a lua `nfoiat drumul cuptora[ului [i, mai apoi, al lacomelor
burdihane.
Am v\zut bun\tatea asta de bab\
la pagina 136 a unui op retip\rit cu
art\ pe plaiuri clujene `n 1973* [i care, dup\ gustul nostru, ar trebui s\-[i
reg\seasc\ tihna `ntr-una din c\m\rile poliroame. Puteam, la o adic\, s\
alegem din poftoasa carte de bucate
a conului Mihalache Kog\lniceanu [i a
amicului s\u Costache Negruzzi oricare din cele 200 de „re]ete cercate“,
cum ar fi, doar la sec]iunea Babe (care-s, din c`te ne-am dat seama, un soi
de cozon\cei): Babe f\r\ lapte [i Babe op\rite tare bune. Dar ce zice]i de
Hulubii `n papiloturi? Cum vi se par
G\lu[icelele de posmag cu migdale,
Maiurile de g`sc\ cu cerc de orez `mpregiur, Salcea de mustariu rece pentru r\sol? Ce cusur ar avea, chiar dac\
habar n-ave]i cu ce se m\n`nc\, Zalatina de topora[i sau ~nv`rtita de jambon?
Toate-s ca un poema]ion, dovad\ vie
c\ limba gastrografilor moldavi se `ncord\ prin veacuri nu doar pentru-a
3«
Emil Brumaru: „Hobbitul te salut\, te pup\ [i te las\-n
fumegosul turn (sau e beci profund?) al vie]ii de director
artistic [i-anarhist cu bombe-n lombe (nu [tii ce-s lombele!)“.
ARS COQUINARIA
de Adriana BABE}I
DUMNEZEU SE UIT|
LA NOI CU BINOCLUL
de Emil BRUMARU
Hadal`mba-l`mba
de[erta ulcele, blide, tingiri, ceaune,
gavanoase, butii, ci [i spre-a stoarce
dulcea]a din cuv`nt\rile despre bucate.
Taman asta am vrea s\ punem la copt
acum, dup\ ce s\pt\m`na trecut\ f\cur\m parte la praznic doar Timi[oarei: un omag scrietorilor cu vorba
ca un fagure de miere din Ie[i, Humule[ti, Bac\u, Pa[cani, Dorohoi,
Dolhasca sau Tecuci, un imn adus harului lor f\r\ pereche de-a deslu[i
tainele cuhniei.
Prosl\virea ar putea `ncepe cu `nsu[i vod\ Cantemir (`n care ni-s chiar
doctori) [i cu-ale sale pohte: „pui cu macri[“ ori „coco[ fript cu pene cu tot“.
Mai la vale ar fi fl\c\ii de la pa[opt:
`ntì, Kog\lniceanu, `n prag de com\
diabetic\ de at`ta pl\cere a bucatelor
alese [i mai cu seam\ a dulceg\relilor, pe care le a[terne nu doar pe mese,
ci [i pe foile c\r]anelor, `nso]it au ba de
Negruzzi. Nu se las\ mai prejos nici
veselul Alecsandri. Ce s\ mai zicem
apoi de Creang\ sau Hoga[? C`t despre Sado... Ne cuprinde fream\t de
hulub alb `n\du[it `n tingire numa’
c`nd ne g`ndim ce carte de bucate, de
leacuri [i trebi gospod\re[ti s-ar putea scoate din urie[easca-i lucrare, de
la crenguleana de aur p`n\-n jderoci
[i onco-zodie, din burdihanu’ Ancu]ei
p`n\-n dumbr\vioara minunat\. Nici cu
Teodorenii nu ne-ar fi ru[ine. Mult prea
dulcic, dar [tiutor, Ionel; `n schimb,
meseria[ bazat, p\storelul de Al.O.
Ianuarie 2006
„Ron]\ind sévigné
[ocolata“
Spre a ajunge-n zilele noastre [i a privi cu-nfiorare amu]it\ cum se-nv`rto[eaz\ liric v`na gastro-iepic\ `n chiseaua unui mare poet. Ia’n asculta]i-l
pe Emil Brumaru ce m\iestrit glazura
pe vremuri, eheu, elegiac: „O, vechi [i
dragi buc\t\rii de var\,/ Simt iar `n
gur\ gust suav de-amiaz\/ {i `n triste]ea care m\-nconjoar\/ Din nou copil\ria mea viseaz\:/ Ienibahar, piper
pr\jit pe plit\,/ Pe[ti gro[i ce-au adormit `n sos cu lapte/ Curcani p\stra]i
`n zeama lor o noapte/ Spre o delicate]e infinit\,/ Ciuperci c`t canapeaua,
`n dantele,/ Icre cu bob b\los ce ochiu-[i casc\,/ Aluaturi tapisate cresc`nd grele,/ ~ntr-o dobitocie `ngereasc\,/ Moi miezuri de fica]i `n butoia[e/
De ou de melc, `nl\cr\mate dulce,/
Mujdeiuri ireale, [unci ginga[e/ C`nd
sufletu-n mu[tar vrea s\ se culce“.
Sau cum c`nta scorbur`nd `ntr-un morcov via]a [i moartea Reparatei: „Buc\t\ria p\rea infinit\.../ Melci r\scop]i pluteau `n r`nta[uri brodate pe
plit\,/ Se auzeau gemete dulci `n piuli]ele vechi de piper/ {i-nvins, `ntr-un col], aproape de geam, valsa un
cuier/ Somnoros./ Nimeni nu b\nuia
ce o s\-nceap\./ C\ci deodat\, l`ng\
bulbul acela de ceap\,/ A ap\rut `n
calea[c\ de sos,/ Cu buzele groase [i
SDC 300
„Ars Coquinaria“ [i „Secretul
Adrianei“ au stat la baza a dou\
volume ap\rute la Editura Polirom
sub semn\tura Adrianei Babe]i.
Folosim acest prilej pentru a mai
r\spunde (a c`ta oar\) la `ntrebarea adresat\ nou\ de c\tre
doamna Babe]i („N-ar fi cazul s\
`ncetez cu rubrica?“): NU!
buricul ad`nc,/ C-o po[et\ de mu[ama la obl`nc/ {i trei s`ni c`t g\leata,/
Ron]\ind sévigné [ocolata,/ Reparata!“. Ce s\ mai zicem? C\ la culinariada scriitoriceasc\ Moldova-i pururi
fudulia României.
* Re]ete cercate de bucate, pr\jituri [i
alte trebi gospod\re[ti, întocmite de
Mihail Kog\lniceanu [i Costache
Negruzzi, acum de isnoav\ scoase de
Titus Moraru, cu zugr\veli de Florin
Creang\, înf\]o[ate lumii de dumnealui
Mircea Zaciu , Editura Dacia, Clusiu,
MCMLXXIII.
Nu am primit pozele `n sos de
zear unde declarai c\ e[ti [i tu.
P\cat! Eram io plin de amoruri [i
moravuri virtuale, dar \sta `ntrece
orice extaz pe baz\ de aragaz.
Vreau s\ te z\resc [i io, [i c`nd
colo… nemica… de mi-au pocnit
ner\bd\rile `n sufrageria buc\t\riei dormitorului… Am v\zut, `n
schimb, graficile `n ciulama de
[chiopeic\. Parc\ e-o halucina]ie de
hachi]andr\ drogat\ cu marmelad\. A[tept totu[i pozancele alea
beton cu tine, barosano, c\
hobbi]ii s`nt holba]i [i la creieri
cr\c\na]i. Durerea-i c\ nu se pot
transmite [i miresmele (izurile,
putorile, duhorile, miasmele!!!),
c\ hobbi]ilor le miroase pe la n\ri
a jum\ri (dac\ io s`nt cafea cu
l\pti[or de m\tcu]\, tu e[ti o
jumar\ p`rlit\-n cearceafuri!).
Buuun. S`nt chiar foarte obosit,
n-o fac pe de[teptul, sper c\ n-am
c\zut `n cele trei ceasuri rele, m\
bizui pe cele dou\zeci[iunu care
r\m`n marf\ plus pe Elenele [i
Constantinii de pe-acolo. Scrie
cum `]i vine la linguric\, s`nt
preg\tit, tocmai recitesc ceva
extrem de tenebros despre
moarte ( Jurnal `n f\r`me , Eugen
Ionescu). {i nu umbla cu
scamatorii! Hobbitul sincer url\:
Mi-e doooor de tine! (Satannici
zice r\ut\cioas\: {i chiar ]i-e dor
acuma de ea!) {i hobbitul iar\[i
url\: Mi-e dooooor de eaaaaaa!
(Satannici tace m`lc, `ngerii trec
lin `n p`lc…).
***
C\ medievali mai s`nte]i voi cu
turnurile alea, acum `n]eleg de ce
ba]i c`mpii cu str\[nicie. Doar din
c`nd `n c`nd mai strecori c`te un
adev\r obscur. (Nu fac versuri, c\
rimeaz\ bombat!) {i atunci m\
duc `n fotoliu [i zac, `nchipuind
filme cu p\tr\]el ro[u. (Satannici
zice c\ degeaba am adres\
personal\ dac\ tot ea bate
clapele, potrivindu-ne apele.)
***
Jur\m`nt de hobbit extenuat.
Jur s\ `nv\] s\ bat covoarele singur. Jur s\ nu mai fiu cafea cu
l\pti[or de m\tcu]\, ci cafea cu
vitrion `ntre pupile, s\-]i arz\
sufletul [i ma]ele la chilo]i. S`nt
scandalizat, to]i hobbi]ii s`nt
nervo[i. S\ fim la papucul t\u cel
r\u? Noi ne vom c\]\ra pe
metereze, c\ tot le-ai pictat pe
pere]i [i ai juc\rii pe calculator. Tu
le ai, nu io, adik juc\riile. Io am o
n\fram\ neagr\ pe calculator, cu
care [i acop\r ecranul. Io s`nt
`nciudat c\ n-a intrat poza aia cu
tine, mai bag-o odat\, janghinoaso, nu te sfii, f\ ceva, agit\-]i
fustanele, fumeaz\ cinci pachete
de carpa]i f\r\… sau chiar plugare
(io tr\geam din chi[toace de
plugare c`nd eram printr-a doua,
`n halt\ la Belce[ti, `n closetul
miraculos de murdar al c\l\torilor
c\c\cio[i…). Hobbi]ii insist\: vrem
poza general\, ce naiba. ~mi ]iuie
urechile, m\ dor r\bd\rile pr\jite-n untdelemn de japi]\, m\
scurm\ talentul, `ns\ nu iese nici o
c`rti]\. Hobbitul iar\[i url\: Mi-e
doooor... Ce chestie! Nu mai spunem nimic fiindc\ r\mì lat\, [i tu
vrei s\ fii infinit\. M\ duc s\ citesc
despre cum scrie acolo Eugen Ionescu. Hobbitul te salut\, te pup\
[i te las\-n fumegosul turn (sau e
beci profund?) al vie]ii de director
artistic [i-anarhist cu bombe-n
lombe (nu [tii ce-s lombele!) [i
grenade `n gonade (nu [tii ce-s
gonadele!) [i-artificii-n orificii
(fleo[c!, asta `n]elege, zise hobbitul cel inteligent). B\, pocitanie,
io citesc Eugen Ionescu de la
patru diminea]a [i tu m\ iei cu
cafea cu l\pti[or de m\tcu]\?,
s\ri-]i-ar s`nii pe tavan la fix, adik
s`nt bleg?, „Cr\pa-]i-ar curu-n
dou\ buci frumoase“ (vers, b\!,
dintr-o poezie publicat\, b\!)…
nu o mai spun `n continuare c\ te
le[ini vetust\ pe trotuare. Punky!
Pardon!, punkt.
Prima rubric\ sus]inut\ de poetul Emil Brumaru `n „Suplimentul de cultur\“,
„Dumnezeu se uit\ la noi cu binoclul“, a devenit `n 2006 carte.
»4
SUP|RARE DE
ROMÂN VERDE
SDC 300
LA LOC teleCOMANDA
de Alex SAVITESCU
Conjura]ia
telefililor
Decembrie 2005
Ce face omul c`nd n-are ce face?
Poate s\ nu fac\ nimic, dar asta,
de la Seinfeld citire, se [tie c\ este
periculos: ocupat fiind cu „mint
rubbing“, ri[ti s\ te g`nde[ti c-ar
fi timpul s\ te apuci de ceva, ceea
ce te determin\ s\ la[i totul balt\.
Sau... sau, fiind sf`r[it de an, po]i
salva aparen]ele realiz`nd retrospective. Ceea ce am `ncercat [i
eu s\ fac, amintindu-mi ce
t`mpenii am scris pe parcursul ultimelor dou\[pe luni. A meritat?
Dac\ m\ g`ndesc la un camarad
ro[covan translat cu arme [i
pistrui `n Capital\, care m\ face
s\ m\ simt genial `n fiecare convorbire transcarpatic\, se pare c\
a[a este. Dac\ m\ g`ndesc, din
nou, la c`t de vast-pestri] este teritoriul patriei noastre telecolorate,
iar\[i, cred c-a meritat s\ rumeg,
s\pt\m`nal, becaloizi, andrele-marine [i vadimu[te. Ceva totu[i m\
face s\ m\ simt perfect inutil `n
mi[carea haotic\ a acestor pl\ci
tectonice cu reprezentare pixelat\
(`mi cer scuze pentru fraza de mai
sus: recitind-o, nu [tiu nici eu
dac-am `n]eles exact ce vreau s\
zic). Oric`]i cronicari teve [i-ar
rupe pixurile prin redac]ii, televiziunile noastre nu se vor schimba
niciodat\. Cred c\ noi, \[tia,
sem\n\m mai cur`nd cu ni[te
clone ale lui Ignatius Reilly (personajul fabulos al lui J.K. Toole),
care-[i scriu „marea oper\“ pe
buc\]ele de h`rtie, ce, norocul
nostru!, nu r\m`n aruncate sub
vreun pat, ci s`nt publicate prin
tot felul de col]uri de pagin\. Din
norocul \sta chior de care am
profitat pot s\ trag acum, c`nd se
aud deja pe-afar\ pocnitorile lui
2006, dou\ concluzii televizuale,
`n adev\ratul spirit al Uraniei [i
Mamei Omida la un loc:
– 2005 a fost Anul S`nului; `n
fapt, s-a perfec]ionat ceea ce posturile noastre ini]iaser\ de c`tva
timp `ncoace; `nceputurile au fost
mai timide (vezi emisiunile cu
Mama Natur\ and co. ), dar, pe
m\sur\ ce patina timpului s-a
l\sat asupra domni[oarelor ce-au
ap\rut la televizor (vezi telenovelele autohtone), gradul de dispari]ie a sutienelor a crescut direct
propor]ional cu urcarea `n
preferin]e a lui Dan Diaconescu
[i-a emisiunii sale deja celebre; s\
fie \sta un semn pentru DD?; s\
fie oare, la mijloc, o strategie de
abatere a aten]iei publice de la
Cazul Prim\verii, domnu’ Dan?;
sau, pur [i simplu, moderatorul-director-fondator de la OTV,
acest Ticu Isarie al `ntregii ]\ri, va
trebui s\ cheme, `n emisiunea
„dintre ani“, c`nd nici nu se va fi
f\cut de 1 ianuarie, dar nici nu
vom fi fost sc\pa]i de 31 decembrie, un celebru bioenergetician,
care va prevesti, citind `n cutele
din nurii Nicoletei Luciu, c`te valuri de inunda]ii vor trece peste
gospod\riile oamenilor prin anul
ce va s\ vin\?;
– 2005 a fost, totodat\, Anul
Sp`nului; vedeta incontestabil\ a
jurnalelor [i talk-show-urilor fuse
[i va fi, cred, `n continuare, Traian
B\sescu; Il „Presidente Che G`lceava va encontrar un popularidad muy crescendo“ ar spune,
`ntr-un „desperanto“ aproximativ
dintr-un serial sud-american,
domni[oara Pepe-Z\voranu; dup\
ce, `n finalul lui 2004, Omul Sp`n
l-a biruit pe ~mp\ratul Ro[u, anul
\sta, personajul nostru a fost
foarte-aproape de a demonstra c\
Harap Alb, c\l\rind un Harley
Davidson, a furat s\l\]ile din gr\dina Ursului, l\s`nd `n urma sa o
d`r\ de petrol ultra-rafinat, uit`nd
c\ pe rochi]a Elenei se vede o
pat\ de benzin\ premium plus;
„Super-B\se“, vorba colegilor mei
L\z\rescu & Teodorovici, a intrat
`n prim\var\ cu o criz\ a ostaticilor pe cap, rezolvat\ la musta]\
`n bine, [i a-ncheiat anul, „leidiz
end gentl\men, pliz ghiv mi sam
mini] to contr\ciuleit au\r silv\r
g\rls“, trop\ind `ntr-o sal\ de
sport din Sankt Petersburg, aidoma Marelui Maestru al
Combina]iilor pe dou\[pe scaune
cu diamante.
Mi[to ]ar\ avem, doamnelor [i
domnilor. Nu `nt`mpl\tor, activitatea românului pe sticl\ poate
fi rezumat\ prin dou\ imagini
(vezi detaliile de mai sus): ]`]a
Nicoletei [i ]`fna pre[edintelui.
A[a s\ nu ne ajute Dumnezeu `n
2006. La anul [i la mul]i ani, b\i
române! H\-h\-h\!
Florin L\z\rescu: „Numai c\ acolo unde se sup\r\ românul
verde, uite c\ nu s-a sup\rat Europa, pe banii ei, care i-a dat o
burs\ de doi ani scriitoarei Nicoleta Esinencu“.
Cui i-e fric\ de
Nicoleta Esinencu?
August 2005
Tr\im `ntr-o ]ar\ `n care
„pizda m\-sii“ ]ine de
specificul na]ional. E o
`njur\tur\ utilizat\ `n toate
mediile, de la golani [i
p`n\ la profesori
universitari sau filosofi, `n
toate gamele: admirativ
(„e dat `n pizda m\-sii!“),
amical („tu ce pizda m\-tii
mai faci?“), nostalgic („s-a
dus `n pizda m\-sii“) etc.
Am auzit-o la joac\ afar\,
`n c\ru]\, pe tren, `n
tramvai, `n c\minele-ghetou, `n catedra
profesorilor, la domni [i la
doamne, `n conversa]iile
jurnali[tilor sau ale
intelectualilor. Numai c\
ne e fric\ s\ o recunoa[tem. Ne e fric\ s\ scriem
o `njur\tur\ f\r\ puncte-puncte, pentru c\
foarte mul]i confund\
interjec]ia (c\ci asta este o
`njur\tur\) cu substantivul
care le st\ pe creier, ì
obsedeaz\.
Unele personaje au disp\rut, altele s-au
transformat (dac\ ne-am propune s\
fim ironici, am putea zice c\ au...
evoluat!). Anul televizionistic 2005 i-a
avut pe Dan Diaconescu, Mama Natur\,
Oana Z\voranu. ~n cazul lor [tim cu
siguran]\ ce-au f\cut `n ultimii ani.
„S-au dat“ pe sticl\!
HOMEPAGE, SWEET HOME
de Florin L|Z|RESCU
Cei care folosesc o asemenea `njur\tur\ (chit c\ prefer\ realismul `n loc
s\ pun\ batista pe ]ambal) devin scriitori pornografici. {i presa... [o pe ei!
C\-i un subiect care se vinde... Dup\ mine, o emisiune gen „Surprize-surprize“
e mai pornografic\ dec`t orice `njur\tur\ rostit\ printre din]i, pentru c\ exhib\ sentimente `n scopuri comerciale.
Pentru c\ e o curv\s\real\ (vezi etimologia cuv`ntului „pornografie“) mascat\
cu vorbe dulci. Am citit pe www.jurnalul.ro/articol.php?id=3674, un comentariu al domnului Tudor Octavian despre pavilionul României la Bienala de
la Vene]ia. Domnia sa e oripilat ca o
domni[oar\ de pension de „versurile“
(de fapt, un monolog dintr-o pies\ de
teatru) dedicate Europei [i României
de Nicoleta Esinencu din Chi[in\u:
„Poemul ei se cheam\ Fuck you,
Eu.ro.Pa!, [i versurile `nchinate Europei [i nou\ de iritata din Chi[in\u,
pe cheltuiala Ministerului Culturii [i
Cultelor de la Bucure[ti, con]in metafore precum: «Fuck you, America!
Fuck you, Europa! De ce fuck! Nici de
`njurat nu mai `njuri `n limba ta! B\ga-te-a[ `n pizda m\-tii, America!
B\ga-te-a[ `n pizda m\-tii, Europa!
B\ga-te-a[ `n pizda m\-tii de fuck!»...
Sup\rarea poetei, `n felul ei, legitim\, nu m-ar sesiza `n nici un fel, dac\
nu s-ar produce `n numele României [i
pe cheltuiala României. Aici e ra]iunea
acestui articol, c\ s`ntem [i `njura]i, [i
cu banii lua]i...“. Nu ascund faptul c\
prefer s\ fiu reprezentat `n Europa fie
[i de ni[te simple `njur\turi dec`t de
versuri cu panselu]e [i flutura[i, de
]\rani `mbr\ca]i la comand\ cu ii [i
cu i]ari, de albume omagiale despre
eterna [i fascinanta Românie.
Numai c\ acolo unde se sup\r\
românul verde, uite c\ nu s-a sup\rat
Europa, pe banii ei, care i-a dat o burs\ de doi ani scriitoarei Nicoleta Esinencu. Piesa de teatru incriminat\ e
chiar rodul acelei burse. V\ rog s\ citi]i `ntreaga prezentare de pe www.akademie-solitude. de/publications/
?l=e&id=181. Redau doar fragmente:
„Fuck you, Eu.ro.Pa! e bocetul unei tinere femei care, `ntr-un lung monolog, ì explic\ tat\lui de ce nu dore[te
s\ ia parte la un concurs de eseuri despre patria-mam\... ~ntre copil\ria ei
din Uniunea Sovietic\ [i viitorul european care propag\ termeni precum
«privatizare, modernizare, feudalizare, globalizare, legalizare...» nu r\m`ne loc de sentimente individuale...
Piesa a fost pus\ `n scen\ `n Rusia [i
`n România... Un text minunat `nc\rcat de dezam\gire [i dragoste, totodat\ vehement [i plin de umor, scris de
un autor care sfideaz\...“.
Am citit piesa Nicoletei Esinencu [i
tot ce pot s\ v\ garantez este c\ e mai
valoroas\ dec`t Apus de soare. ~n rest,
v\ rog s\ citi]i dou\ interviuri cu t`n\ra
scriitoare din Republica Moldova, acces`nd www. jurnal.md/articol.php?id=3189&cat=&editie=374 [i http://
tiuk.reea.net/esinencu.html, [i forma]i-v\ singuri o p\rere.
Mare scandal a provocat `n
epoc\ textul Nicoletei
Esinencu, prezentat ulterior
(unde altfel?) [i la Ateneul
T\t\ra[i din Ia[i. P`n\ la urm\,
textele literare nu ne-au l\sat
`n afara Uniunii Europene, dar
probabil c\ cei 77 de poli]i[ti
[i gr\niceri de la Vama Sculeni
s\lta]i pe stomacul gol de DNA
s\pt\m`na asta ne dau [ansa
s\ mai st\m ni]el `n afara
Schengen.
„B|, |STA
ERA VIU!“
Iulia Blaga: „Marinic\ sf`r[e[te ars de viu, `ntr-o secven]\ destul
de impresionant\, filmat\ chiar la crematoriul «Cenu[a»“.
ULTIMUL FILM AL LUI SERGIU NICOLAESCU:
15 nu e despre Revolu]ia
de la Timi[oara!
C`nd aveam vreo nou\ ani, l-am v\zut la Magazinul Universal „Dumbrava“ din Sibiu pe Sergiu
Nicolaescu. Am intrat `n fibrila]ie. Am mobilizat-o
pe sora mea, am plantat-o pe maic\-mea, am fugit
s\ cump\r\m carne]ele de 80 de bani [i l-am prins
chiar `nainte s\ dispar\ pe scara rulant\. Dup\ ce
ne-a dat c`te un autograf, m-a m`ngìat pe cap [i a
rostit cu dr\g\l\[enie m\gulit\ – „Copii...“. Cine
ar fi crezut c\ o s\ ajung s\ scriu despre Sergiu
Nicolaescu? Am [i r\t\cit carne]elul.
Octombrie 2005
Azi m\ uit la unele dintre filmele lui
cu nostalgie pentru copil\ria mea. Nu
mai s`nt de mult fan Sergiu Nicolaescu.
Ce [tiam eu la nou\ ani despre Mircea S\ucan, despre Lucian Pintilie [i
despre al]ii, despre compromisurile pe
care trebuia s\ le accep]i pentru a fi
l\sat s\ faci filme? Eram o mucoas\.
Ce-mi spunea mie cuv`ntul „propagand\“ c`nd recitam [i chiar compuneam
poezii cu Ceau[escu [i partidul?
Sergiu Nicolaescu `ns\ mai face
filme. El a fost [i a r\mas un r\sf\]at
al regimurilor politice. Revolu]ia a fost
pentru el un reper biografic, tr\it ca
atare, `n v`ltoarea evenimentelor. Odat\ `nfiin]ate concursurile de finan]are de la stat, a continuat s\ primeasc\ bani publici pentru proiectele sale.
A avut, ce-i drept, [i public, nostalgici
probabil, unii ca mine. Dac\ la Orient
Express m-am amuzat, la 15 n-a mai
fost chiar la fel. Mai `ntì pentru c\
filmul e mai coerent dec`t precedentul, apoi, pentru c\ e un film despre
Revolu]ia de la Timi[oara [i nu mi se
pare firesc ca dou\ persoane care au
fost pe val `n vechiul regim – Sergiu
Nicolaescu [i D.R. Popescu – s\ scrie
un film despre mor]ii de la Timi[oara. De altfel, motiva]ia cineastului e
vag\. El spune `n caietul de pres\ [i c\
filmul e o dram\, o poveste de dragoste care are pe fundal Revolu]ia de
la Timi[oara, c\ nu vrea s\ dezlege
misterele Revolu]iei, dar [i c\ filmul
e un document.
~n prim-plan se afl\, care va s\ zic\,
povestea de dragoste dintre timi[oreanca Imola (Ioana Moldovan) [i marinarul Marinic\. S`ntem `n decembrie
’89 [i Marinic\, abia ajuns `n ]ar\, se
urc\ `n trenul de Constan]a-Timi[oara. Imola e gravid\, iar el vrea s-o ia de
nevast\. P`n\ la Timi[oara bea [i c`nt\ la chitar\ & din gur\. Odat\ ajuns
aici, treaba se schimb\. ~ncepe Revolu]ia. Oamenii umbl\ pe strad\ ori stau
pur [i simplu pe trotuar [i, la un semn,
gesticuleaz\. C`nd Marinic\, Imola [i
cele dou\ prietene ale ei (Daniela Nane
FILM
Iulia BLAGA
[i Mihaela R\dulescu) merg la maternitate, Marinic\ e `mpu[cat pe treptele spitalului. Mult\ vreme `l credem
mort, pentru c\ trece ceva timp – la
morg\, `n camionul frigorific ce-l duce al\turi de alte 42 de cadavre la incinerat – p`n\ `ncepe s\ mi[te. Deci nu
e mort. Recunosc`nd ma[ina (probabil dup\ bucata de porc ag\]at\ de
tavan) ca fiind cea a unei cuno[tin]e,
Marinic\ bate `n pere]i, strig`ndu-[i
amicul. Are apoi un vis `n care fuge,
face o cascadorie s\rind pe un tren, ca
`n filmele lui ([i cu) Sergiu Nicolaescu,
ajunge la Timi[oara `n miezul unei
demonstra]ii, face o alt\ cascadorie,
s\rind `n Bega, ajunge `n fine la Catedral\ [i se `nsoar\ cu Imola. Dar nu e
dec`t un vis. ~n tot acest timp, Imola [i
prietenele ei au b`ntuit agitate de-acas\
la spital, iar acas\, iar `n ora[ – [i Imola
e c`t pe ce s\ fie `mpu[cat\ pe treptele
Catedralei [i na[te `n\untru, murind
pe urm\ (observa]i planul religios!).
Marinic\ sf`r[e[te ars de viu, `ntr-o secven]\ destul de impresionant\,
filmat\ chiar la crematoriul „Cenu[a“
(unde s-au ars mor]ii de la Timi[oara),
dar care e sabotat\ de afirma]ia unuia
dintre incineratori care, imediat dup\
ce `nchide u[a, spune:„B\, \sta era viu!“.
Filmul are [i un plan al prezentului, `n care o jurnalist\ francez\ de
origine român\ (Maia Morgenstern)
revine `n ]ar\, la 14 ani dup\ Revolu]ie, pentru a da de urma unui copil
n\scut `n Catedral\. E normal s\ [tim
despre cine este vorba. Acest copil se
afl\ chiar `n canalul `n care securi[tii
au aruncat cenu[a tat\lui, dar copilul nu se arat\ la fa]\, l\s`nd secretul
ocultat. Mai re]inem din discu]ia jurnalistei cu doi senatori c\ `n România
e acum plin de vile, de „miliardari de
carton“ [i de „politicieni de tarab\“.
E plin [i de cìni, care apar nu de pu]ine
ori, f\r\ leg\tur\ cu ac]iunea (o trimitere poate la zicala „sat f\r\ cìni“).
Filmul se termin\ cu jurnalista plec`nd de pe Otopeni (insert cu capul
unui cìne) [i cu copilul Imolei [i al
lui Marinic\ intr`nd `n posesia medalionului cu Sf. Gheorghe, pe care
tat\l l-a `nghi]it `nainte de a fi ars.
Scriind aceste lucruri m-am convins c\ Sergiu Nicolaescu are drep-
tate. 15 nu e un film despre Revolu]ia de la Timi[oara.
15 – 2005. Regia: Sergiu Nicolaescu.
Cu: Maia Morgenstern, {erban Ionescu,
Cristi Iacob, Ioana Moldovan, Daniela
Nane, Mihaela R\dulescu, Ion
Dichiseanu.
P.S. din 2011: 15 nu a fost nici pe
departe ultimul film al lui Sergiu
Nicolaescu.
5«
SDC 300
EN}ICLOPEDIA
ENCARTA
Luiza VASILIU
Superficialitatea
Decembrie 2005
„Da, mi-a zis un prieten, e fain\
rubrica asta, c\ po]i s\ scrii `n ea
tot ce-]i trece prin cap!“ Are dreptate, uneori `mi vin ideile a[a, deodat\, c`nd alerg pe trecerea de
pietoni, sau c`nd m\ uit pe geam,
sau c`nd fac cump\r\turile. {i
dup-aia e simplu, iau ideea, o
`ntortochez pu]in, o trag de p\r
[i-o v`r `n text. Cum n-am prea
mult spa]iu la dispozi]ie, ideea se
l\f\ie de una singur\ pe canapeaua
din pagina 16 [i nu mai las\ pe nimeni al\turi. Cam asta e superficialitatea, l\f\irea ideii `ntr-un
spa]iu `n care ar mai fi loc, poate,
de `nc\ ceva (tare defini]ia, nu?).
Dar oare aici mai e loc de ceva?
Sau En]iclopedia e f\cut\ ca s\ fie
sub]iiire de tot, ca o c\rticic\ dintr-aia cu Luceaf\rul , c`t o unghie?
Credeam c\ e mult mai greu s\
recuno[ti c\ e[ti superficial, c\ e
nevoie de torturi ingenioase care
s\ smulg\ m\rturisirea dintr-un suflet m`ndru. Oricum lumea noastr\
academic\ e plin\ de bibliografii,
note, explica]ii [i orgoliul document\rii. Nu vreau s\ ap\r vorbitul de
pe pere]i, dar nici nu-mi place vorbitul din c\r]i. Cel mai bine e s\ fii
sincer [i s\ recuno[ti c\ 90% din
timp e[ti superficial. C`nd faci
aprecieri colorate despre \la sau
despre aia de-acolo , c`nd te
amesteci `n disputa „C`t de putrezit\ este cultura român\“, c`nd
aperi pozi]ii care nu s`nt neap\rat
[i ale tale, c`nd zappezi f\r\ poft\
[i cu mintea `n alt\ parte, c`nd
salu]i pe cineva pe care nu-l [tii
dec`t din vedere, c`nd cite[ti rezumatul de la c\r]ile groase sau revista presei pe Internet, c`nd scrii
sms-uri, c`nd faci enumer\ri `n care
pui numai o mic\ parte din `ntregul luat la bani m\run]i. P`n\ la
urm\, superficialitatea nu e chiar
a[a de rea. Sau m\car poate fi
scuzabil\, dac\ nu [ifoneaz\ imaginea nim\nui [i nu distruge vie]i.
~mi place din ce `n ce mai mult
s\ m\ ocup de lucrurile neimportante, de nimicuri [i fragmente de
g`nduri. Ca `n foaia En]iclopediei
de azi, c`nd am povestit superficial
despre superficialitate [i nu mi-a
r\mas `n gur\ un gust amar. Dimpotriv\, neaprofundarea are gust de
ursule] Haribo, pe care-l mesteci
repede [i `n cinci secunde ai [i uitat c\ l-ai m`ncat [i vrei altul.
Luiza Vasiliu a fost al\turi de
„Supliment“ `nc\ de la primul num\r
[i, dup\ cum a]i observat, scrie `n
continuare „En]iclopedia“. Ca orice
„c\r]oaie“ serioas\, va mai dura
(sper\m) o vreme p`n\ c`nd va fi
definitivat\.
»6
„Surse de pres\ au anun]at ast\zi c\ domnul Bobi a scris o
nou\ liter\. ~nc\ nu avem confirmarea de la Ministerul Culturii,
dar apropia]i ai scriitorului spun c\ ar fi vorba de litera G, dar
nu s`nt siguri c\ nu e C. Vom reveni cu nout\]i.“
PE LITERE
SDC 300
Raport
anual
Noiembrie 2005
de BOBI & BOBO
nu a ajuns textu’? Hi hi hi… Ia
marca]i dublu, c\ f\r\ mine
s`nte]i mor]i.“ Lumea o s\ se
calce `n picioare s\ cumpere tot
tirajul, vor citi cu sete articolul
meu [i-i vor s\ruta literele,
felicit`ndu-[i p\rin]ii c\ i-au f\cut
contemporani cu marele
editorialist.
Toate publica]iile lumii m\ vor
dori. Se vor bate pentru fiecare
diacritic\ scris\ de z\ oan. De
fapt, cred c\ voi ajunge s\ scriu
foarte rar. Cam un articol pe an,
la cinj’ d\ mii d\ coco litera. De
la cel mai mare birou, rococo, din
lemn de trandafir, pe care s\
sculptez cu cuiul B+T=love.
Enorme campanii mediatice.
„Surse de pres\ au anun]at ast\zi
c\ domnul Bobi a scris o nou\
liter\. ~nc\ nu avem confirmarea
de la Ministerul Culturii, dar
apropia]i ai scriitorului spun c\ ar
fi vorba de litera G, dar nu s`nt
siguri c\ nu e C. Vom reveni cu
nout\]i.“
Voi participa la baluri caritabile
snoabe, voi str`nge labe de
pre[edin]i [i, de[i superior, le voi
tolera prezen]a. Apoi, `n momentul cel mai a[teptat al serii,
voi dona cu generozitate dou\
sau chiar trei cuvinte pe o coal\
aurit\. Azi am chef s\ scriu
„ghind\“. Ofer exclusivitate.
Bobi
Coolt
Noiembrie 2005
Cineva m-a `ntrebat odat\. Evident, nu
voi, dar cineva, `ntr-un interviu, m-a
`ntrebat odat\ c`t de cul]i s`ntem noi,
de scriem la „Suplimentul de cultur\“.
Adic\ scriem serios sau la b\[c\lie? E
pe bune? E cultur\ sau e f\c\tur\? De
obicei, `n situa]ii incomode m\ retrag.
{i m-am retras. L\s`nd pe terenul r\mas gol `n fa]a mea un „Nu…“ urmat
de o d`r\ de „nu s`ntem cul]i“. Modest.
Ce `nseamn\, de fapt, s\ fii cult? S\ cite[ti? Dar ce anume? Coelho e bun? C\
atunci chiar n-am nici o treab\ cu cultura. Eu am `ncercat o dat\ cu „Veronica“, da’ p`n\ s\ moar\ m-am plictisit [i am p\r\sit-o. Inim\ de cìne ce
s`nt... ~ntr-o zi mi-a c\zut `n email un
articol `n care Mircea C\rt\rescu constata uimit c\ oamenii se laud\ cu gradul lor de cultur\ f\c`nd referire la el. Adic\, b\i, eu am auzit de C\rt\rescu,
b\i, ce [tii tu? Deci, da? Tu ai auzit? {tii
cum arat\? Zi, m\, [tii? Da’ cum `l
mai cheam\ [tii? Da’ ce scrie? Nu conteaz\ ce scrie... ceva despre orbi. Tu c`t
de cult e[ti? P\i... de vreo 15 c\rt\re[ti,
cam a[a... Da’ citesc acuma Conspira]ia [i sper c\ p`n\ o termin s-ajung
la 17, dac\ nu 17 jumate… P\i, atunci
s`ntem cel mai elevat popor din lumea asta `ntins\ [i ignorant\. S`ntem
cei mai cul]i, de la micul rrom de Vito
p`n\ la monumentalul Gigi. {i eu laolalt\ cu to]i ceilal]i. P\i, C\rt\rescu chiar
am citit. Ba, mai mult, am mai auzit de
Horia-Roman Patapievici [i de Andrei
Ple[u. {tiu [i cum arat\, i-a[ putea recunoa[te `n poz\. Cu {erban Foartz\
am stat chiar `n aceea[i camer\, respir`nd acela[i aer pre] de 30 de minute.
Nu mai spun de Emil Brumaru, cu care
am [i vorbit [i care mi-a d\ruit un exemplar din ultima sa carte, din care am
[i citit. Oho! Ce cult s`nt. Hopa... Asta
`nseamn\ c\ am min]it-o pe reporteri]a cu pricina. Eu, de fapt, s`nt un fel
de r\zboinic al luminii. S`nt cavalerul
tristei figuri, al umbrelor [i al tuturor
meselor rotunde din lumea asta, `n acela[i timp. Simt cum `n mine pulseaz\
toate c\r]ile pe care le-am citit. To]i
scriitorii mi se vars\ `n vene. Toat\ de[tept\ciunea lumii! Toate cuvintele m\
umplu. Iar eu m\ simt liber, puternic
[i, pe deasupra, mai viu ca oric`nd!...
de aia scriu. {i `nchei brusc. ~nchei cu
mul]umirile, dac\ tot am `mplinit un
an de scriere. A[ mul]umi `ntì Academiei Americane de Film, e r\suflat\
gluma, [tiu, dar nu m\ pot ab]ine –
vorba c`ntecului. Apoi „Suplimentului“ pentru c\ mi-a pus tastatura sub
degete, la mul]i ani, p\rin]ilor c\
mi-au dat minte, Internetului, p\m`ntului, dumnezeului, universului [i bunului meu prieten Daniel {tefan. S\
fi]i cul]i!
Bobo
Machet\ promo]ional\ a revistei „Suplimentul de cultur\“ realizat\ `n 2005 de Ion Barbu
Era vara anului 2004… la mare…
o diminea]\ grea `n care ne
reveneam treptat dup\ superba
[u[\ din seara precedent\.
Neveste iubitoare bolboroseau
cafele prin ibrice, iar noi, arti[tii
neamului, scoteam la soare bur]i
certate cu oglinda. La un
moment dat telefonul meu sun\
timid.
~n ciuda semnalului prost,
cet\]eanul se recomand\ `n
persoana lui Florin L\z\rescu. Un
b\iat inspirat care, sim]ind
probabil geniul ce rage `n mine,
`mi prezent\ `n termeni largi o
propunere (a se citi rug\minte
disperat\ ) de colaborare `n domeniul agriculturii. M\ rog, `n
domeniul culturii. Adic\ eu al\turi
de Eminescu, Creang\, Coelho [i
ceilal]i pictori? {i, `n fond, de ce
nu? Frumos s`nt, nu pot s\ spun
c\ n-am bani, ia s\ m\ bag
oleac\ prin manualele [i
academiile ]\rii. S\ vad\ to]i
vecinii.
Fiind vorba despre o revist\ de
cultur\, nu m-a mai interesat
dec`t un singur lucru: banii. S\ fie
c`t mai mul]i [i s\ nu trebuiasc\
s\-i donez nici unui copil bolnav,
b\tr`n fl\m`nd sau alte prostii.
Doar ai mei. {i s\ le cer mai mult
de la lun\ la lun\. „Ce, m\, `nc\
VOI N-A}I ~NTREBAT
f\r\ zah\r V| R|SPUNDE
MOZART VINDE
7«
Victor Eskenasy: „C\ Mozart [i aniversarea de anul acesta s`nt
`n mare m\sur\ obiect de comer], [i nu prilej de educa]ie muzical\ `mi pare de ordinul eviden]ei. A[ vrea s\ fiu contrazis“.
SDC 300
250 de ani dup\ Mozart
~n ajun de An Nou am avut, aici, la Praga,
o experien]\ muzical\ pl\cut\ peste norma obi[nuit\. ~n complexul Clementinum,
azi parte a Bibliotecii Na]ionale, mai exact
`n Capela Oglinzilor, plin\ aproape p`n\ la
refuz, cvartetul Stamitz a c`ntat un program, inteligent compus, ce avea `n extreme un aranjament al uverturii la Flautul
Fermecat de Mozart [i Quintetul cu pian
de {ostakovici. Mozart [i {ostakovici au
Ianuarie 2006
Probabil c\ nu exist\ nume de compozitor mai popular ast\zi dec`t Mozart,
dup\ cum nici mai fals\ impresie c\
toat\ lumea ì cunoa[te muzica. Cui nu-i
sun\ familiar Eine kleine nacht musik,
nu? Dac\ nu altfel, m\car ca sunet de
apel pe telefonul mobil. {i cine nu [tie
de Recviemul [i via]a lui dup\ filmul
lui Miloš Forman, Amadeus? Chiar dac\ filmul este o fic]iune...
Publicitatea acestei anivers\ri este
at`t de invaziv\, `nc`t te `ntrebi dac\ un
articol `n plus `[i mai are rostul. Nu
exist\ revist\ muzical\, ziar `n general,
`n care cineva s\ nu-i utilizeze numele,
s\ nu-[i dea cu p\rerea, s\ nu publice
un „dosar“, s\ nu-]i explice m\car originea pralinelor Mozart, bomboanele
`nvelite `n ciocolat\, aflu, nu [tiam, [i
ele centenare. „Mozart 250 de ani f\r\ eclips\“; „Mozart la 250 de ani; cel
mai mare compozitor?“; „Mozart al nostru, tot ce trebuie [tiut despre via]a
lui, capodoperele lui cele mai mari“
(sic!) – s`nt c`teva din titlurile cele
mai `n vog\ pe copertele revistelor.
Are rost s\ le mai cite[ti articolele?
C\ Mozart [i aniversarea de anul
acesta s`nt `n mare m\sur\ obiect de
comer], [i nu prilej de educa]ie muzical\ `mi pare de ordinul eviden]ei. A[
vrea s\ fiu contrazis. Universul, civiliza]ia mozartian\ s\ treac\ `naintea
mitomaniei [i a suficien]ei culturale,
a bomboanelor, T-shirt-urilor, a c\nilor
cu chipul edulcorat al compozitorului,
a concertelor-ac]iune festiv\, ce mai
bifeaz\ o aniversare. Mozart [i muzica lui s\ fie anul acesta, de exemplu, un
curs pentru profesorii de specialitate
`n [colile din România, editurile mari,
cu priz\ [i distribu]ie adev\rat\, s\-i
publice m\car o selec]ie din imensa
coresponden]\ [i fie doar una dintre
multele biografii, tineri muzicologi s\
intre `n biblioteci pentru o istorie critic\ a muzicii lui pe scenele române[ti,
o cas\ de discuri `n cooperare cu radioul [i filarmonica s\ scoat\ la iveal\ din arhivele sonore c`teva bune interpret\ri, poate de la Festivalurile
Enescu, iar institutele culturale s\ profite de ocazie pentru a organiza `ntr-un
circuit european concerte de promovare `n str\in\tate a unor tineri soli[ti
[i forma]ii camerale. O voce pesimist\
`mi spune c\ e t`rziu, c\ s`nt lucruri ce
trebuiau g`ndite din timp, o alta, c\ fie
el c`t de geniu [i iubit de divinitate numitul Amadeus Mozart, cartea muzical\
fost egal [i discret aniversa]i. Concertul,
parte a unui ciclu intitulat „EuroArt“, a
avut ca spectatori, pe l`ng\ cehii de la
Biblioteca Na]ional\, care au c\p\tat
bilete gratuite, lume din toat\ Europa.
Capela nu era `nc\lzit\ peste temperatura
necesar\ conserv\rii picturilor, dar to]i, cu
paltoanele pe noi, ne-am sim]it `ntr-un soi
de comuniune cu muzicienii, cu Mozart [i
cu {ostakovici. Ultimul, bisat, de altfel.
SCRISOARE PENTRU MELOMANI
„Muzica nu trebuie `n]eleas\, ea trebuie ascultat\“ (Hermann Scherchen)
de Victor ESKENASY, Praga
Tom Hulce `n rolul lui Mozart din filmul lui Miloš Forman, Amadeus , 1984
nu se vinde; o a treia `mi [opte[te c\ noi
ne ocup\m anul acesta de o alt\ personalitate, iar o a patra c\, `n fond, de ce
ar mar[a cineva la aniversarea Mozart,
c`t timp lucrurile s-au mi[cat a[a de greu
la cea a lui Enescu. Nu mai `ndr\znesc
s\ `ntreb ce fonduri vor fi fost alocate
de la cultur\ Societ\]ii române[ti Mozart, pentru eventuale publica]ii sau
simpozioane. Mozart cu ai lui, noi cu
ai no[tri. Despre aniversarea lui {ostakovici nu mai vorbesc.
Pove[ti din viitor
Decembrie 2005
S\ presupunem c\ ne af\m `n
anul 2015 [i s`ntem interesa]i s\
vedem care este contextul artistic
`ntr-unul dintre ora[ele universitare din România. De la orice institu]ie cultural\, agen]ie de turism,
cluburi pentru tineri ori cinematografe, po]i lua gratis ghidul lunar al galeriilor de art\. ~n afar\
de cele c`teva galerii de art\ comercial\, `n general mo[tenitoarele vechilor galerii ale Uniunii
Arti[tilor Plastici dup\ reorganizarea acestei institu]ii din 2008, po]i
vizita cele dou\ centre artistice
unde, pe l`ng\ expozi]iile unor
arti[ti români [i str\ini, mai po]i
alege s\ vezi un film de cinematec\ ori, dac\ e[ti interesat s\ afli
cum ai putea s\ `]i faci implanturi
tehnologice `n corpul t\u, s\ participi la workshop-ul de la laboratorul media.
~n zona central\ a ora[ului, pe
l`ng\ centrele comerciale care `[i
schimb\ aspectul exterior la fiecare 3-4 ani, po]i vedea [antierul
[i planurile noului Muzeu de Art\
Contemporan\, o cl\dire
avangardist\, conceput\ de un
colectiv de arhitec]i suedezi [i
care va deveni noul simbol
cultural al ora[ului `n 2017, c`nd
va fi terminat\. La marginea
ora[ului, `n vechea zon\ industrial\ de pe timpul comunismului, vei putea vizita atelierele
tinerilor arti[ti care tr\iesc acolo
`ntr-o comunitate boem\, dar
foarte critic\ fa]\ de sistemul de
finan]are a artei. Mul]i dintre
arti[ti prefer\ s\ tr\iasc\ din
munci sezoniere sau din ajutorul
social care le acoper\ doar necesit\]ile de hran\ [i chirie dec`t s\
fac\ lucr\ri de art\ comerciale [i
sper\ ca `n viitor s\ poat\ ob]ine
una dintre bursele de crea]ie
oferite de centrele artistice ori de
departamentul cultural al Prim\riei. Arta lor este una critic\,
asumat independent\ [i `n opozi]ie cu arti[tii care, exprim`ndu-se `n forme contemporane,
s`nt foarte aten]i la cerin]ele
pie]ei sau la criteriile de selec]ie
pentru proiectele de art\ public\.
ARTE VIZUALE
de Matei BEJENARU
La cea mai important\ galerie
de art\ comercial\ a ora[ului au
loc vernisaje `n prima s`mb\t\ din
lun\, prilej pentru colec]ionarii de
pictur\, sculptur\ [i fotografie, de
altfel, prosperi oameni de afaceri,
avoca]i ori brokeri, pentru a se
`nt`lni [i a discuta despre afaceri
[i politic\. La vernisaje particip\
adesea [i unii colec]ionari occidentali, `n special, din Italia,
Spania [i Austria, dar [i din
Ucraina, o ]ar\ cu statut special,
`n curs de aderare la Uniunea
European\, acolo unde România
a fost primit\ `n anul 2008.
Aceast\ simulare ar putea
continua [i cu descrieri mult mai
rafinate, dar prefer s\ formulez
ni[te `ntreb\ri la care ar putea
r\spunde cititorul acestui articol:
care va fi structura fondurilor
publice destinate sus]inerii produc]iei artistice? Care vor fi
criteriile de selec]ie a proiectelor?
~n ce m\sur\ fondurile vor sus]ine
arta critic\ [i necomercial\, care,
de obicei, este [i incomod\? C`t
de mult se vor dezvolta institu]iile
artistice din România `n urm\torii
zece ani, av`nd `n vedere c\ `n
perioada de dup\ integrarea `n
Uniunea European\ majoritatea
fondurilor vor fi alocate pentru
dezvoltarea infrastructurii, modernizarea agriculturii, investi]ii
`n armat\, reforme din educa]ie,
s\n\tate [i administra]ie?
Ideea acestui articol mi-a venit
dup\ ce am citit o bro[ur\
editat\ de IASPIS, o prestigioas\
institu]ie artistic\ din Stockholm,
care face o predic]ie asupra
politicilor culturale [i asupra
modalit\]ilor de finan]are public\
a artei `n 2015, `n mai multe ]\ri
europene.
Matei Benejaru a sus]inut s\pt\m`n\ de
s\pt\m`n\ `n revista noastr\ una dintre
pu]inele rubrici de art\ vizual\ din
presa cultural\ de la noi.
»8
SDC 300
~n loc de
argument
„Revolt\toare atitudinea
arogant\ [i mai ales
ignorant\ pe care Peter
Greeanaway, «marele»
regizor invitat cu tamtam la Festivalul de Film
de la Sf`ntul Gheorghe,
o adopt\, fiind
intervievat de R\zvan
}upa. Pentru individul `n
cauz\, produs 100% al
imperialismului
nostalgic, nu exist\ nici
Brâncu[i, nici Enescu, iar
noi s`ntem o «pat\ alb\
pe Harta Europei». Iat\
cum ignoran]a na[te
mon[tri, iar gonflarea...
de sine, bulimie.“
(„Tomis“, septembrie
2005, rubrica de
„Revista presei“)
DESPRE
BRÂNCU{I
„~mi place Brâncu[i `ntr-un mod special. Dar trebuie s\
recunosc c\, `n acela[i timp cu el, erau la Paris [i al]i arti[ti
care f\ceau cam acela[i lucru.“
Peter Greenaway: „V
nu a]i oferit nimic c
„L\s`nd la o parte
criticile de «c\l\u» ale lui
Greenaway, exist\ `n
spusele sale [i oarecari
sugestii de construc]ie
cultural\ `n România.
Foarte interesant [i
insolit, de pild\, este
faptul c\ regizorul
britanic vede `n influen]a
otoman\ care a existat
pe teritoriul românesc
un element pitoresc
consistent, original ([i cu
posibil efect artistic): el
nu `n]elege de ce
românii reneag\ aceast\
influen]\, din moment
ce exist\ [i face parte
din cultura român\.“
(„Peter Greenaway [i
complexele culturii
române“ de Ruxandra
Cesereanu, „Observator
cultural“, Nr. 286, 15-21
septembrie 2005)
Interviu de R\zvan }upa,
ap\rut `n august 2005
Unul dintre motivele care revin cu insisten]\ `n filmele dumneavoastr\
este erotismul. Exist\ o leg\tur\ `ntre
felul `n care ì contrapune]i mereu
moartea [i faptul c\ vorbi]i foarte des
despre sf`r[itul cinematografului?
S`nt de p\rere c\ nu exist\ dec`t dou\
subiecte de baz\: erotismul [i moartea.
Despre ce altceva po]i s\ vorbe[ti? Eros [i Thanatos. Poate [i pentru c\ orice altceva este negociabil. Putem s\ negociem politica, dragostea, putem s\
negociem religia, banii, puterea... Dar,
`n ultim\ instan]\, sexul [i moartea nu se
pot negocia. Medicina poate s\ te fac\
s\ tr\ie[ti mai mult, putem s\ ne select\m partenerii sexuali dup\ criterii
la care bunicii no[tri nici nu visau. Avem contracep]ia, avem tot felul de no]iuni [i politici sexuale, dar nu putem
s\ negociem sexul sau moartea.
Dar sexualitatea [i moartea din film
s`nt diferite de sexualitatea [i moartea din via]\...
Da, este vorba despre reprezentare. Sigur, po]i s\ negociezi aceste lucruri `n
film, dar nu po]i s\ le negociezi `n via]\. Tocmai asta le face s\ fie at`t de puternice. Balzac era de p\rere c\ un al
treilea subiect important ar putea s\ fie
banii. Eu nu s`nt de acord cu el, pentru
c\ banii s`nt „negociabili“... S`nt at`]ia
oameni care c`[tig\ bani, `nc`t nu poate
s\ fie prea greu s\-i c`[tigi, nu? Deci nici
prea mare valoare nu poate s\ se ascund\ `n f\cutul banilor. P`n\ la urm\,
cred c\ toat\ istoria artei occidentale
]ine de aceste dou\ elemente. Dac\ ne
g`ndim la cre[tinism, cele mai importante imagini ale cre[tin\t\]ii s`nt Isus
copil, dovad\ a unei na[teri sexuale, [i
Isus pe cruce, dovada mor]ii. C`nd te
g`nde[ti la marile realiz\ri ale artei occidentale, `]i dai seama c\ mereu este
vorba despre sex [i moarte. S`nt, `n esen]a mea, un darwinist. S`nt ateu [i
s`nt convins c\ Darwin [i teoria evolu]iei au multe r\spunsuri. Erotismul
este un mecanism prin care recre\m specia uman\. {i asta pare s\ nu fie negociabil. S`ntem programa]i s\ ne reproducem. Erotismul este parte din propaganda reproducerii.
Nu v\ deranjeaz\ s\ auzi]i c\, `n loc
de erotism, criticii de film (mai ales
cei americani) aleg s\ vorbeasc\ despre nuditatea din filmele dumneavoastr\?
E plictisitor. Americanii s`nt protestan]i [i
puritani [i au probleme cu propriul corp!
S`nte]i foarte implicat `n dezbaterile referitoare la soarta cinematografului…
M\ intereseaz\ mai mult limbajul dec`t ceea ce are de spus. Privesc pictura
ca pe o art\ care este mult superioar\
cinematografiei. Civiliza]ia occidental\ picteaz\ de zece mii de ani. Nu se
fac filme dec`t de vreo sut\ [i zece ani.
Nu este vorba neap\rat despre opozi]ia static-dinamic, este vorba despre
estetic\, despre exprimarea unor idei
prin intermediul unor imagini. Gramatica [i sintaxa filmului s`nt foarte limitate `n compara]ie cu instrumentele perfec]ionate `n 10.000 de ani de crea]ie a
imaginilor.
Cu toate acestea, a]i ales filmul…
Da, pentru c\ m\ intereseaz\ textul [i m\
intereseaz\ muzica.
Cinema-ul e o art\ foarte legat\ de
Hollywood, cel pu]in a[a consider\
publicul larg.
Da, dar cinematografia nu a `nceput la
Hollywood. Totul a `nceput la Paris, `n
1895, cu un cu totul alt scop dec`t cel
oferit de Hollywood. Americanii s`nt
buni capitali[ti, buni antreprenori… {tiu
s\ exploateze foarte bine ideile altora.
Noul Val francez este responsabil `n cea
mai mare m\sur\ de explozia underground-ului american. Andy Warhol [i
ceilal]i datoreaz\ foarte mult cinematografiei europene de la acel moment.
De ce spune]i despre cinematograf
c\ este o art\ plictisitoare?
E o situa]ie cehovian\. Totul se bazeaz\
pe al patrulea perete invizibil… A[ezi
patru persoane la o mas\ [i aduci un
nebun s\ dramatizeze totul. E foarte
plictisitor! Uita]i-v\ la limbajul pe care
`l folosim aici (ar\t`nd spre filmul s\u,
Valizele lui Tulse Luper, care tocmai
rula), este c`t se poate de departe de o
dram\ cehovian\. Nu seam\n\ cu nimic din ceea ce se produce acum la
Hollywood.
Interesul fa]\ de cinematografia asiatic\ a crescut `n ultimii zece ani.
Crede]i c\ ar putea s\ fie un filon de
prospe]ime pentru cinematografia
european\?
Cred c\ Europa nu ar trebui s\ se ascund\. Toate no]iunile politice sau ideile referitoare la umanism, la valorile lumii contemporane au fost create
aici. S\ ne uit\m la Kurosawa, pe care
`l consider foarte interesant. Cel mai
cunoscut film al s\u este Cei [apte samurai. Dar a fost `ncercarea lui Kurosawa de a face Diligen]a lui John Ford.
DESPRE
INFERIORITATE
„Nu ve]i ie[i de sub umbra puterii sovietice at`t timp c`t nu
materializa]i o identitate puternic\. Manifesta]i un puternic
complex de inferioritate cultural\.“
„Voi, românii,
culturii europene“
A reu[it. Mai t`rziu ne-am trezit cu filme americane de genul Cei [apte magnifici ce reluau pelicula japonez\ a lui
Kurosawa care, la r`ndul s\u, a reluat
filmul lui John Ford. Filmele japoneze
din anii ’80 au reluat ideile lui David
Lean. De multe ori, Vestul a sus]inut
disiden]i [i i-a creditat din punct de vedere estetic, cu toate c\ nu erau chiar
at`t de importan]i.
A]i v\zut vreodat\ un film românesc?
Da, dar nu `mi amintesc vreunul care
s\ fi fost prea important. Mi s-au p\rut
pasti[e, proiecte care aveau aerul unor
reproduceri, care ref\ceau trasee b\tute de alte tradi]ii europene. Voi, românii, ave]i o cultur\ tare mimetic\.
România este invizibil\ `n lume. ~n
termenii culturii interna]ionale nu a]i
produs mari muzicieni, nu a]i produs
mare literatur\. Poate Enescu… Dar el a
r\mas o figur\ minor\, local\… A activat `n Parisul anilor ’30, `n special. Nu
a]i oferit nimic culturii europene. M\
intereseaz\ România tocmai pentru c\
s`nte]i invizibili. Poate Zimbabwe are
mai mult\ identitate dec`t România.
Este o putere ie[it\ din era colonial\
afectat\ de tot felul de spaime legate
de aceast\ problem\. România nu are
nici aceste elemente.
P`n\ la urm\, ce a]i g\sit interesant
`n România?
~n primul r`nd, m-a interesat faptul c\
a]i f\cut parte din Imperiul Roman, dar
[i faptul c\ a]i f\cut parte din Imperiul
Otoman. Cei mai mul]i români prefer\
s\ se uite `n alt\ parte c`nd `ncerc s\
vorbesc cu ei despre Imperiul Otoman… Acela[i lucru se `nt`mpl\ atunci
c`nd `ntreb oamenii din Grecia despre
perioada lor otoman\. Nu a]i avut nici
exila]i celebri, nu-i a[a? Exila]i `n sensul `n care vorbim despre Soljeni]`n sau
Dante… Dante Alighieri [i-a scris Divina
Comedie `n exil… Nabokov… Salman
Rushdie…
Dar Brâncu[i e o figur\ major\ a artei secolului XX …
Da! E un exemplu. Nu ar fi fost niciodat\ descoperit dac\ ar fi r\mas aici.
~n mod normal, a[ fi de acord cu dumneavoastr\, `mi place Brâncu[i `ntr-un
mod special. Dar trebuie s\ recunosc
c\, `n acela[i timp cu el, erau la Paris [i
al]i arti[ti care f\ceau cam acela[i lucru. Hans Arp, de exemplu.
A]i ales România f\r\ s\ folosi]i nici
una dintre aceste referin]e.
Nu, România a fost pentru mine un fel
de Xanadu contemporan. O pat\ alb\
Regizorul era m`ndru c\ limbajul din The Tulse Luper Suitcases nu seam\n\ cu nimic din ceea ce se producea la Hollywood `n acel moment
pe hart\, un ]inut misterios. ~n 15 ani,
Europa va fi uitat\. Punctul central al
lumii se va `ntoarce `n Est. China, de exemplu, ar putea s\ fie noua putere a
lumii. California este deja mult mai important\ dec`t New York-ul. Mai ave]i
15 ani ca s\ l\sa]i o urm\. Este momentul `n care se restabile[te Europa de
Est. Prima putere ar putea s\ fie }\rile
Baltice. }\rile de acolo dob`ndesc tot
mai mult\ putere economic\. Cred c\
s`nte]i o entitate complet diferit\ de Comunitatea European\ [i este o prostie
s\ v\ raporta]i la ea. Nu ve]i ie[i de sub
umbra puterii sovietice at`t timp c`t nu
materializa]i o identitate puternic\. Manifesta]i un puternic complex de inferioritate cultural\.
Alteori, ca `n Buc\tarul, ho]ul..., am folosit culori. Cu Tulse Luper... am `ncheiat seria de trei filme. Dar voi continua
cu o serie de 92 de DVD-uri care s\
dezvolte materialul inclus `n cele trei
filme.
Britanicii nu au avut niciodat\ vreun
fel de complex de inferioritate?
Vorbi]i foarte mult despre Borges.
De ce?
Ultima dat\ c`nd britanicii au fost ocupa]i s-a `nt`mplat acum 1.000 de ani.
Cea mai important\ poveste din Marea
Britanie cred c\ este succesul socialismului. At`ta succes a avut socialismul,
`nc`t nu mai avem proletariat. Voi ave]i
mai multe `n comun cu Ungaria dec`t
cu Berlinul. Trebuie s\ v\ g\si]i propria
identitate.
Borges este foarte important pentru
genera]ia mea. Dac\ ì `ntrebi pe cei
mai b\tr`ni dec`t mine, ei au fost influen]a]i mai degrab\ de Kafka. Iar cei
mai tineri dec`t mine, probabil de Marquez. S`nt trei genera]ii diferite.
Teoria mea cu privire la v`rstele
artei legate de trei figuri
care au creat-o, au
consolidat-o [i au
distrus-o. C`nd vorbim despre pictura
`n tempera, vorbim
despre cel care a
creat-o, Van Eyk, fiind perfec]ionat\
de Breugel [i descompus\ de Vermeer. Am spus asta [i despre film.
Eisenstein, Orson Welles, Godard parcurg
acest drum.
Folosi]i foarte des numere sau culori care deruteaz\ un spectator obi[nuit cu nara]iunea tradi]ional\…
Dac\ vom considera povestea `n sensul impus de literatur\ ca un lucru
str\in filmului, trebuie s\ c\ut\m noi
modalit\]i de organizare a informa]iei. O modalitate ar fi alfabetul. Totul
este aranjat `n ordine alfabetic\. Apoi,
felul `n care majoritatea lucrurilor pot
fi numerotate ofer\ un bun punct de pornire pentru stabilirea unor elemente ale
unei alte organiz\ri dec`t cea narativ\.
Se va termina vreodat\?
Sper s\ tr\iesc destul `nc`t s\ putem s\
`ncheiem acest proiect. ~n acela[i timp,
lucrez la alte 16 proiecte. Urm\torul
film este despre Rembrandt, dar m\
g`ndesc deja la alt proiect de amploare. Se nume[te Istoricii [i `[i propune
s\ dezvolte o idee pe care o afirm\ Borges. Aceea c\ o istorie a lumii ar trebui
s\ includ\ istoria fiec\rui om care a
tr\it vreodat\.
Eu, cu Valizele lui Tulse Luper, vreau
s\ inventez noul limbaj, s\ ofer prima
capodoper\ a erei post-cinema.
Cum vede]i acum filmele pe care
le-a]i f\cut `n trecut?
Le v\d cam [ase luni dup\ ce le-am lansat.
~ns\ apoi nu m\ mai uit niciodat\ la ele.
Dar relua]i motive [i personaje f\r\
s\ v\ uita]i la felul `n care le-a]i
folosit `n filmele mai vechi?
~ntr-o discu]ie `ntre Renoir tat\l (pictorul) [i Renoir fiul (cineastul), cel din
urm\ ì cerea p\rerea tat\lui s\u cu privire la cariera sa. „Vreau s\ fac filme,
dar nu am nimic de spus.“ „Nu-]i face
griji – i-ar fi r\spuns tat\l-pictor–, dac\
folose[ti mijloacele de expresie o s\ g\se[ti [i ceva de spus. Cei mai mul]i arti[ti nu au dec`t unul sau dou\ lucruri
de spus [i `[i petrec toat\ via]a repet`ndu-se. Dar, cum majoritatea
oamenilor nu au nici m\car o
idee original\, ceea ce g\se[te un artist poate s\
fie mai mult dec`t
suficient.“
9«
SDC 300
„Nu prea
am ce s\
vorbesc cu
regizorii“
~nt`lni]i multe dintre numele mari
din filmul actual. Ce v\ intereseaz\
s\ discuta]i cu regizorii cu care v\
vede]i?
Nu prea am ce s\ vorbesc cu ei. Cred
c\ cei mai mul]i regizori s`nt interesa]i de altceva dec`t m\ intereseaz\ pe mine. Cred c\ filmul este o poveste `ncheiat\. Eram un discipol
devotat al lui Truffaut. ~l urm\ream
peste tot prin Europa cu reportofonul deschis. Acum mi se pare c\ Alain Resnais este mult mai important. Exist\ o glum\ a jurnali[tilor,
cum c\ un mare regizor poate s\
fac\ numai trei filme bune. Po]i s\
le faci pe toate odat\, ca Antonioni
sau Resnais; unul la `nceputul carierei, unul la mijloc [i unul la sf`r[it
ca Houston sau Eisenstein. Raoul Ruiz este unul dintre cinea[tii care se
bucur\ de o reputa]ie solid\. Mi-ar
pl\cea s\ am [i eu reputa]ia lui…
Dar Ruiz nu este nici pe departe at`t de cunoscut ca dumneavoastr\.
Nu a avut niciodat\ un mare succes.
Dar are reputa]ia unui regizor intelectual. Este creditat ca o autoritate cinematografic\ foarte serioas\. Nu m-a[ gr\bi s\ ì v\d filmele
la cinematograf. Dar este ceva `n
genul lui John Cage. Nu prea i se
ascult\ muzica, `ns\ este unul dintre
oamenii care produc mari schimb\ri.
Dac\ e[ti mai c\utat pe Internet,
nu `nseamn\ mare lucru. Filmele mele s`nt prea elitiste, prea intelectuale. Cred c\ urmez o direc]ie cinematografic\ pe care o putem numi
„deta[are pasionat\“.
» 10
PARADOX
SDC 300
Gabriela Adame[teanu: „Profesorul de literatur\ pred\ lec]ia
despre optzeci[ti, dar cititorul `l va c\uta `n libr\rii pe Mircea
C\rt\rescu, cu al s\u De ce iubim femeile“ .
Literatura f\r\ viz\
„Ce face ca scriitura
autorilor no[tri s\ nu
fie dec`t arareori
exportabil\? S\ fie
vorba despre stilul
scriiturii sau, mai
cur`nd, despre temele
cuprinse `n operele
lor? Exist\ o coresponden]\ `ntre subiectele
abordate de prozatorii
români [i cei occidentali? E o gre[eal\ s\
utilizezi o re]et\ sau
po]i fi prozator autentic numai urm`ndu-]i programul
personal? «Suplimentul
de cultur\» lanseaz\ o
dezbatere la care
particip\ critici literari
[i scriitori.“ Erau
`ntreb\rile lansate `n
cadrul unei anchete
realizate de Emilia
Chiscop `n octombrie
2005. Exportul literar
era o tem\ deja
„fierbinte“. M\car din
acest punct de vedere,
cei peste cinci ani care
au trecut de atunci nu
au fost irosi]i. Textele
pe care le ve]i citi
oglindesc fidel preocup\rile acelui
moment.
S\ ne g\sim vocea
Gabriela Adame[teanu
Nu exist\ re]ete, am c\zut de acord
cu Alexandre Fillon, unul dintre jurnali[tii francezi veni]i `n acest weekend s\ ì `nt`lneasc\ pe scriitorii români invita]i la „Les Belles Etrangères“ (el scrie `n „Lire“, „Hebdo“). ~n
contextul literaturii franceze de azi, care i se p\rea destul de nombrilist\, `l
aprecia pe Houellebecq, despre care
tocmai scrisese `n „Lire“, dar nu [i ultimul roman al acestuia, nu [i campania publicitar\ enorm\ declan[at\ de
grupul de pres\ care `l publicase. (Comentariile ap\rute la noi mi-au p\rut
prizonierele spectacolului publicitar,
considerat „dezgust\tor“ de multe voci
din Fran]a). Alexandre Fillon v\zuse
`n libr\riile noastre rapiditatea cu care se traduc bestseller-urile, dar era
`ngrijorat chiar de uniformitatea lecturilor de mas\. Acelea[i c\r]i se citesc `n acela[i timp la Bucure[ti, Paris
sau Madrid, de[i „La rentrée“ vars\ `n
Fran]a 700 de romane pe care librarii
~ntreb\rile anchetei [i parte dintre r\spunsurile publicate mi-au
p\rut dictate de panica Cenu[\resei, care afl\ c\ la bal intrarea e
liber\, dar nu [tie ce conversa]ie [i ce pantofi se poart\ acum la
Curte. Reprezentan]ii criticii aveau aceea[i cunoa[tere
aproximativ\ a pie]ei literare occidentale ca [i noi, dar mai multe
certitudini. Urm\rim pe s\rite publica]ii literare occidentale, nu
[tim `ns\ Bursa Valorilor Interna]ionale, pentru c\ nu tr\im „`n
miezul lucrurilor“ – [i unde este „miezul“? La Frankfurt? La Paris?
La Berlin? La New York? Ar trebui s\ fim ubicui ca s\ avem `n
buzunar re]eta subiectelor universale contemporane, dar nu `]i iei
subiectul viitorului roman ca un produs de pe raftul
supermarketului. Te inspiri dintr-un fapt divers ori din relatarea
altcuiva, dac\ r\spunde unor obsesii proprii, [i, oricum, `l modifici
scriind: mi s-a `nt`mplat [i mie la ~nt`lnirea .
nu mai g\sesc unde s\ le a[eze! ~i pl\ceau, ca [i mie, Phillip Roth, Vargas
Llosa, Joyce Carol Oates [i mi-a vorbit
despre o re`ntoarcere a aten]iei c\tre
„le nouveau roman“, abandonat de genera]ia lui. (C`t de bine st\m, atunci,
de fapt, cu traducerile dac\ avem toate c\r]ile lui Frédéric Beigbeder, dar
nici una de Claude Simon, laureat al
Premiului Nobel?) Era interesat de
scrierile lui Norman Manea [i le a[tepta s\ apar\ la Editura Seuil, pentru c\ un coleg de profesiune ì citise
~ntoarcerea huliganului `n versiunea
englez\ [i ì transmisese entuziasmul
s\u. (R\spunsurile criticilor no[tri nu
luau `n calcul importan]a editurilor
unde au fost publica]i scriitorii români [i nici ecoul avut de c\r]ile lor;
acestea s`nt elemente care intr\ `n „cota“ autorului.) M-a mai `ntrebat despre Mircea C\rt\rescu [i felul `n care
`l percepe publicul român, ì citise c\r]ile deja ap\rute `n Fran]a.
Literatura se face
`n singur\tate
~n aceea[i zi am stat de vorb\ [i cu
Clemence Boulouque (scrie la „Figaro Litteraire“). ~ncepuse Diminea]a
pierdut\, pe care o avea `n „epreuves“
(la 13 octombrie va fi trimis\ de la
Gallimard `n libr\rii), [i mi-a spus,
spre surprinderea mea, c\ era interesat\ at`t de personajul meu bucure[tean, c`t [i de inevitabila informa]ie
despre istoria României con]inut\ `n
carte.
~n Fran]a mi s-a spus c\ scriitori
care au publicat p`n\ `n ’89 (de la Paul Goma p`n\ la Alexandru Papilian
sau Bujor Nedelcovici) nu i-au mai
interesat pe editori dup\ c\derea
Cortinei de Fier. Dar n-a mai interesat societatea comunist\ sau felul `n
care era „tratat“ subiectul? Marele succes al scriitorilor ru[i, veni]i cu tematic\ [i personaje autohtone, la Salonul de Carte de la Paris din acest an
las\, dup\ p\rerea mea, discu]ia deschis\. Cred, ca [i Costi Rogozanu, c\
ceea ce a[tept\m este „o voce, o atitudine nou\, format\ complet `n noile
realit\]i“ despre temele deja istorice
(Revolu]ia, Securitatea), altminteri tocite de pres\.
Literatura se face `n singur\tate, doar
via]a literar\ se poate (eventual) asalta `n grup. Profesorul de literatur\
pred\ lec]ia despre optzeci[ti, dar cititorul `l va c\uta `n libr\rii pe Mircea
C\rt\rescu, cu al s\u De ce iubim femeile. „Valul scriitorilor tineri“ – e o
expresie care nu `mi spune nimic: `mi
poate spune cartea unuia sau a altuia
dintre ei, dac\ `mi r\m`ne `n minte
dup\ lectur\.
O POSIBIL|
RE}ET|
Ion Simu]: „E o solu]ie (una, printre altele) pentru un posibil
roman de succes: s\ fie scris ca [i cum ulterior autorul ar trebui
s\ extrag\ din roman un scenariu de film“.
~ntre colbul
de hronici [i rock
and roll
Bogdan Suceav\
Cine dintre noi n-a v\zut filmul
M i h a i V i t e a z u `n interpretarea lui
Amza Pellea? Cine nu-[i aminte[te
genericul cu str\mo[ul ridic`ndu-se din glod [i url`nd Victorieee , `n timp ce e s\getat din
zece direc]ii simultan, de[i coeren]a pove[tii ar fi cerut ca la ora
aceea turcii s\ fug\ rup`nd p\m`ntul? Genul acesta de pove[ti
are [anse tot mai pu]ine azi; nu
mai v\d pe nimeni pierz`ndu-[i
vremea ca s\ r\suceasc\ anul
1600 `n spiritul anului 1918 pentru a provoca emo]ii `n 2005
(de[i se pot sus]ine alocu]iuni
emo]ionante `n parlament cu
re]eta asta). Mai caraghios e s\
preiei idei din 1927, s\ le interpretezi ca `n 1940 [i s\
conferen]iezi asupra lor de parc\
ar fi proaspete azi (exist\ gunoieri
ai istoriei care se ocup\ cu asta).
~n România de azi par a fi contemporane mai multe v`rste ale istoriei, ceea ce se reflect\ [i `n literatura care se scrie: asta poate ar
explica marea varietate tematic\
[i de receptare. S\ ne referim aici
doar la un singur aspect. Ce se
`nt`mpl\ cu romanul istoric `n literatura român\ de azi? Tema e
foarte pu]in reprezentat\. Nu e
oare aici marea noastr\ sfidare?
Din noua genera]ie literar\, cine
are curajul [i priceperea s\ scrie
bine roman istoric? Una dintre
ideile care ne place la José Saramago (de exemplu, `n Istoria asediului Lisabonei ) e c\ istoria e important\ exact `n m\sura `n care
o rescriem, recitim [i retr\im noi,
[i am `nv\]at de la Mario Vargas
Llosa (`n R\zboiul sf`r[itului lumii ,
`n S\rb\toarea ]apului ) c\ trecutul
poate fi povestit `n formula „clasic\“ [i se cite[te cu maxim interes at`t timp c`t reconstituirea
ajunge s\ p\streze idei [i scene
relevante azi, f\r\ a amesteca
vreo prejudecat\ politic\ `n nuan]ele textului. Cum ai f\cut asta,
s-a terminat, cititorul simte,
adoarme sau fuge.
~n literatura român\ contemporan\, mul]i autori scriu de parc\ nu s-ar fi `mp\cat cu temele istorice, de parc\ le-ar fi team\ de
secolul XX, teren nesigur pentru
imaginarul nostru, de[i am fost
inunda]i de documente istorice [i
proz\ memorialistic\. Mi-a pl\cut
Destinul din oglind\ , recentul roman al lui Adrian Majuru de la
Paralela 45, pentru c\ e un exemplu de solu]ie literar\ inteligent\
care treze[te interesul nostru pentru destine relevante ale ultimului
veac. Bine`n]eles c\ e nevoie de
un cititor interesat [i inteligent
pentru asta, dar v\ rog s\ lucr\m
cu aceast\ ipotez\, de[i afluxul de
tabloide proaste care domin\
mass media noastr\ ar sugera
contrariul (poate e doar un semn
pasager de s\r\cie). Cum oare a
reu[it Elizabeth Kostova, cu The
Historian, s\ produc\ unul dintre
bestseller-urile verii `n SUA, `ncorpor`nd `n povestea ei o tem\ inspirat\ din istoria local\ a Balcaniei (via Bram Stoker)? Nu orice
carte despre vampiri are succes `n
SUA, pentru c\ [i de partea cealalt\ a oceanului cititorii [tiu s\
aleag\. E un subiect care merit\
reflec]ie: poate c\ ceva r\m`ne
interesant [i neexploatat literar `n
mo[tenirea noastr\ istoric\. Azi
literatura se adreseaz\ unui cititor
care `n timpul liber ascult\ Megadeth [i „surfeaz\“ pe web. Abia
reevaluarea [i rec`[tigarea literaturii cu tematic\ istoric\ reprezint\ semne ale normalit\]ii literare a timpului nostru. Dup\ cum
normalitate literar\ ar fi [i receptarea cuvenit\ a lucr\rilor de excep]ie ale timpului nostru.
Mi-ar fi pl\cut s\ v\d critica de
azi `n]eleg`nd a[a cum trebuie
~ntoarcerea huliganului , de Norman Manea, o extraordinar\ contribu]ie la imaginea adev\rat\ a
României, o carte care ne arat\
cum elegan]a [i inteligen]a scriitorului pot s\ se ridice deasupra
celor mai nenorocite tragedii ale
istoriei. Mi-ar fi pl\cut s\ v\d critica de `nt`mpinare de azi ar\t`nd
c\ `n]elege (la prima lectur\!) c`t
de original\ [i valoroas\ e vocea
unor autori ca Dan Lungu sau
Adrian Buz [i c`t de semnificative
s`nt c\r]ile lor. Din p\cate, `n ultimul deceniu, r\spunsul criticii a
fost sub calitatea provoc\rii.
Ace[ti autori, ca [i mul]i al]ii, din
toate genera]iile literare, care
`nc\ scriu [i lucreaz\ azi, se confrunt\ cu atmosfera neprielnic\ a
unei lumi literare dominate de
ranchiun\, de frustr\ri [i de ambi]ii nesus]inute de nimic. Dar, fire[te, realele provoc\ri literare nu
au nimic de-a face cu saltimbancii
momentului, cei care pot cel mult
s\ ne enerveze atunci c`nd trec `n
administra]ie.
fi pl\cut s\ v\d
» „Mi-ar
critica de azi `n]eleg`nd
a[a cum trebuie
~ntoarcerea huliganului, de Norman Manea,
o extraordinar\ contribu]ie la imaginea
adev\rat\ a României.“
11 «
SDC 300
O proz\ mai umblat\
Cum st\ proza noastr\ actual\ fa]\ de proza european\
e un subiect greu, bun de un doctorat. E o `ntrebare
interesant\ aceea privitoare la subiectele epice care ar
merge mai bine dec`t altele, pornind de la presupunerea
ascuns\ c\ defectul ar sta aici: proza noastr\ actual\ nu
prea are subiecte bune pentru export. Ar fi `ns\ o
capcan\ pl\cut\ s\ intr\m `n aceast\ provocare: cum
sau care ar trebui s\ fie subiectele europene? Ar
`nsemna, propun`ndu-le, s\ facem o critic\ de direc]ie
(ca Maiorescu, Iorga sau Ibr\ileanu) sau ar fi ca [i cum
ne-am instala `ntr-un substitut de realism socialist
dirijist, conform c\ruia s\ spunem ce e bine [i ce e r\u
`n felul `n care se scrie proz\ la noi, `n momentul de
fa]\? Cred c\ ar fi [i una, [i alta.
Ion Simu]
Cred `n succesul unor
prozatori ca Dumitru
}epeneag [i Alexandru
Ecovoiu
Avem nevoie de o proz\ mai umblat\, mai deschis\, mai dinamic\, a[a
cum s`nt anali[tii no[tri politici. Dac\
ace[tia din urm\ ar scrie analize politice ca [i cum am fi o societate `nchis\, de tip comunist, nu ar avea nici o
audien]\. Dar pentru c\ ei [tiu ce idei
se v`ntur\ `n afar\, devin interesan]i,
atractivi: contrapun ceva realit\]ii române[ti. Nu vreau s\ spun c\ solu]ia
ar sta neap\rat `ntr-un perspectivism
interna]ional de tip Henry James sau
Graham Greene, dar nici departe nu
s`nt de aceast\ op]iune. De aceea, cred
`n succesul posibil, dincolo de grani]ele noastre, al unor prozatori ca Dumitru }epeneag [i Alexandru Ecovoiu. Scenariul prozei lor are o deschidere european\ ce poate interesa. Fantasticul [i autofic]iunea din proza lui
Mircea C\rt\rescu au, de asemenea,
ceva straniu, insolit, cu putere de p\trundere `n afar\.
Avem, prin scriitorii foarte tineri [i
prin scriitoarele foarte tinere, o proz\
curajoas\ `n limbaj, alunec`nd gra]ios
`n pornografie, dar e o proz\ timid\ `n
construc]ie, artificioas\ `n intrig\ [i
cam previzibil\ `n subiectul epic. Nu
bate mai departe dec`t versurile sarcastice [i dezinhibate din experien]a
muzical\ de tip hip-hop. Caren]a epicului ar fi principala defec]iune, pentru c\ `n romanele noastre nu prea se
`nt`mpl\ mare lucru. Prozatorii no[tri
trebuie s\ `nve]e nara]iunea [i narativitatea, dup\ Graham Greene, de
exemplu, pe care l-am mai pomenit.
Cr\ciun sau rela]ia ucenic-maestru `n
romanele recente ale lui Nicolae Breban, p`n\ la Puterea nev\zut\, ap\rut
de cur`nd, sau dezastrul spiritual al
epocii actuale, ca `n romanele lui Dan
Stanca. Repet: ace[tia s`nt tocmai prozatorii români pe care pariez, `mpreun\ cu cei trei pomeni]i mai sus, dar
m\ `ntreb ce le lipse[te pentru a st`rni
un ecou important `n Europa. {i un
r\spuns acesta ar fi: s`nt prea livre[ti,
prea eseistici, poate chiar prea narcisi[ti, parc\ ar scrie numai pentru critic\. De aceea [i succesele lor s`nt `n mai
mare m\sur\ de critic\ dec`t de public.
Prozatorului român actual ì lipse[te experien]a scenariului de film, cu
dou\ mari excep]ii: Mircea Daneliuc
[i R\svan Popescu. Nu e `nt`mpl\tor c\
e direc]ia din care ne putem a[tepta
la cele mai interesante surprize. E o solu]ie (una, printre altele) pentru un
posibil roman de succes: s\ fie scris ca
[i cum ulterior autorul ar trebui s\ extrag\ din roman un scenariu de film.
Pentru dinamizarea produc]iei narative, editurile ar putea institui concursuri pe subiecte date sau pe situa]ii de exploatat. Ca la [coal\, compunerile… De pild\: un grup de tineri
merge la cules de c\p[uni `n Spania.
Sau: patronul unei firme române[ti se
preg\te[te s\ fac\ o investi]ie sau s\
deschid\ o afacere `n Irak. Etc. Dac\
tot nu conteaz\ subiectul, dup\ cum
spun cei mai mul]i critici [i prozatori,
de ce nu ar testa scriitorul pia]a? Conteaz\ intriga [i stilul. De ce i-ar deranja
pe profesioni[tii romanului c\ un editor le propune s\ porneasc\ de la ni[te
teme, dac\ ele tot nu conteaz\? Ca s\
nu c\dem `n derizoriu, rog s\ se reciteasc\ romanele lui Graham Greene [i
s\ se observe ce a f\cut el cu „puterea [i
gloria“ unui preot alcoolic `ntr-o regiune din Mexic amenin]at\ de comunism
sau cu un „american lini[tit“ `ndr\gostit `ntr-un Vietnam aflat `n r\zboi.
Evident c\ aceast\ discu]ie, cu o bun\ doz\ de umor [i de arbitrar, poate
fi suportat\ numai de scriitorii pentru
care conteaz\ cititorii, chiar [i cei care merg la cules de c\p[uni `n Spania.
Pentru ceilal]i scriitori, e o absurditate.
Iar eu le dau perfect\ dreptate. Cerin]a pie]ei sau a Europei (s`nt dou\ instan]e nu radical diferite), dac\ nu e
asumat\, interiorizat\, nu valoreaz\
nimic. Adev\ratul scriitor, cel de voca]ie excep]ional\, n\zuie[te s\ se exprime pe sine, [i nu s\-i mul]umeasc\, meschin [i vulgar, pe al]ii. Deci, ne `ntoarcem la dilema ini]ial\, esen]ial\: `n aceast\ ecua]ie, cine primeaz\, scriitorul
sau cititorul? R\spunsul `l poate da
numai… editorul. Dac\ proza noastr\
actual\ e a[a cum e, meritul sau vina
apar]in numai editorilor. Ei trebuie s\
[tie ce s\ cear\. Critica nu (mai) are o
influen]\ decisiv\. Nici nu [tiu dac\ a
avut vreodat\.
Scriitori prea livre[ti,
prea eseistici, poate chiar
prea narcisi[ti
Cele mai bune romane din proza actual\ au o intrig\ de bibliotec\: sufletul
androgin `n Pupa russa de Gheorghe
» 12
SDC 300
LITERATURA
F|R| VIZ|
Ion Bogdan Lefter: „Nu v\d motive de realimentare a
tradi]ionalelor noastre complexe, conform c\rora am suferi
ve[nic de grave «decalaje»“.
Fiecare scrie despre
ce crede de cuviin]\
O zon\ `n care
predomin\ re]etele, `n
care inova]ia nu trebuie
s\ deranjeze prea mult
formulele preexistente, e
cea a „consumului“:
c`ndva, romanul „de
mistere“, apoi cel
poli]ist, science fiction
[.a.m.d. Prin extensie, [i
alte genuri mai strict
codificate, precum proza
fantastic\ sau romanul
istoric. Repertoriul (nu
doar cel tematic) e aici
limitat, stereotipiile fac
regula.
Costi Rogozanu
Ion Bogdan Lefter
~n ce prive[te „mainstream“-ul literar,
v\d dou\ r\spunsuri la `ntrebarea de
la `nceput. S`nt – `ntì – perioadele mai
`ndep\rtate, de p`n\ la modernitate sau
din primele ei etape, `n care produc]ia
literar\ e mai restr`ns\ [i mai omogen\, provenind din cercuri care impun
normele (saloane, cenacluri, „capitale
culturale“). Contamin\rile de acest fel,
pe care le putem considera „naturale“,
de vreme ce decurg din frecventarea
acelora[i spa]ii a[a-zic`nd „centrale“,
nu mai s`nt posibile de vreo sut\ de
ani `ncoace, pe o pia]\ literar\ care a
crescut enorm, diversific`ndu-se ilimitat. Nu `nseamn\ c\ dispar recuren]ele
(mereu trebuie spus c\ nu numai tematice, situa]ia fiind asem\n\toare la toate
nivelurile textului), doar c\ ele depind
de alte surse [i – mai ales – resurse:
exist\ grup\ri [i mi[c\ri care dau tonul,
`ns\ ele s`nt acum sus]inute obligatoriu de mecanismele promov\rii. A[a
se ajunge la mod\ [i la iradieri (inclusiv) tematice, cu foarte `ntins\ raz\ de
ac]iune, ipostaz\ – am putea spune –
a „globaliz\rii“ cea de toate felurile.
Fa]a cealalt\ a fenomenului e multiplicarea specificit\]ilor locale, na]ionale
sau la scar\ [i mai mic\, p`n\ la cea a
grupurilor practic lipsite de expunere,
`nc`t n-au cum s\-[i impun\ formulele [i s\ le transfere altora.
Pornind de la acest model teoretic,
exemplific\rile române[ti s`nt la `ndem`n\. Dac\ privim – bun\oar\ – spre
jum\tatea a doua a secolului trecut,
distingem imediat tematicile de import, descinse [i la noi pe filierele
módelor interna]ionale, de la cea a
„noului roman“ francez la fantasticul
sud-american sau la dezv\luirea adev\rului despre Gulagul comunist.
Prozatorul român
scrie mai ales
pentru critic\
Specific\ – `n schimb – a fost tema „obsedantului deceniu“, motivat\ de evolu]iile interne ale sistemului de la noi.
Scriitorul român de azi
are la dispozi]ie o gam\
divers\ de c\r]i de pe
toate meridianele
Ast\zi? Greu de spus dac\ prozatorii
români au teme predilecte [i, dac\ da,
care s`nt ele. Spectrul e larg, fiecare
scrie despre ce crede de cuviin]\. Micile noastre mode locale, cum ar fi noile spiritualisme postcomuniste (teme
religioase, mistice, ocultisme etc.) sau
sexualit\]ile mai „curajoase“, au fost
frecventate de prea pu]ini autori pentru
a le da mare aten]ie. Remarc redescoperirea `n ultimii ani a experien]ei directe, a „cotidienismului“, a limbajelor
argotice [i a poeticii sim]urilor, reinventare – de fapt – a unei ro]i care se
`nv`rte cu spor pe meleagurile noastre
din anii ’80 `ncoace, `n proza postmodern\ inaugurat\ de un Mircea Nedelciu (inadecvat numit\ „textualist\“; `n
realitate, e „autenticist\“). Vezi linia
de continuitate pe care o schi]eaz\ – de
pild\ – textele „urma[ului“ Sorin Stoica
fa]\ de „`nainta[ul“ Nedelciu.
De fapt [i de fapt, asist\m la o dispersie tematic\ `ntru totul „sincron\“
cu cea de pretutindeni. Sigur c\ avem
[i noi mimeticii no[tri, cum [i-i au toate culturile, cei care copiaz\ venind la
oarecare distan]\ de cei copia]i. Pe de
alt\ parte, ritmul din ce `n ce mai rapid
al traducerilor din ultimii ani, inclusiv al
multor titluri de succes recent pe pie]ele occidentale, a f\cut ca distan]a dintre
modelele interna]ionale [i replicile lor
autohtone s\ se mic[oreze. Alt efect e
dispari]ia aurei de excep]ionalitate care-i `nconjura pe autorii str\ini. Dac\
vrea s\ [tie ce se mai poart\ prin lume,
scriitorul român de azi are la dispozi]ie
o gam\ divers\ [i proasp\t\ de c\r]i noi
de pe toate meridianele, la care se raporteaz\ firesc, manifest`ndu-[i dezinhibat preferin]ele [i prelu`nd sau nu
formulele [i temele la mod\.
Nu v\d – a[adar – motive de realimentare a tradi]ionalelor noastre complexe, conform c\rora am suferi ve[nic
de grave „decalaje“. Poate c\ r\m`ne
valabil\ doar constatarea c\ prozatorii
români, cu excep]ii rare, au o fantezie
limitat\, o putere de inven]ie mediocr\.
Din perspectiva unei analize tematice,
atare caren]\ e grav\. Din fericire, `n literatur\ – se [tie – conteaz\ mai mult
cum dec`t despre ce scrii: un subiect
aparent nesemnificativ poate produce
o capodoper\, `n timp ce o nemaipomenit\ verv\ narativ\ nu duce nic\ieri
dac\ autorul n-are talent. Marea proz\ e mare prin viziune, profunzime,
miz\ existen]ial\ [i estetic\.
Cum st\m la aceste din urm\ capitole? M\ tem c\ mai pu]in roz dec`t
la inventivitatea tematic\ – [i, vai!,
nu de ieri, de azi…
Moda este `ntotdeauna
condi]ionat\ de un public. O elit\
impune o serie de tendin]e
alternative, iar publicul alege.
Mecanismul artistic e ceva mai
complicat. Pentru c\, bine`n]eles,
evaluarea „actualit\]ii subiectului“
nu e deloc relevant\ estetic.
Totu[i, perpetuarea unei critici
literare extrem de conservatoare
face ca scriitorul român s\ r\m`n\
complet indiferent la sincronizarea tematicilor. Scriitorii no[tri
s`nt pu]in preocupa]i de o
adaptare la trendul tematic str\in
sau românesc... Pentru a-]i
transmite eficient mesajul artistic
trebuie g\sit un vehicul potrivit.
Lupta literar\ româneasc\ nu
este una tematic\, este mai
degrab\ stilistic\, urmare fireasc\
a domina]iei criticilor forma]i `n
anii ’60- ’70 `n spirit de evaluare
pur estetic\. Pu]ini scriitori tineri
`ncearc\ s\ evolueze [i dup\ alte
criterii dec`t cele tradi]ionale: de[i
dezinhibarea e mult mai mare,
evident, scriitorul român `[i
viseaz\, `ntr-o cople[itoare
majoritate, locul bine stabilit `n
forme ierarhice vechi (premii,
istorii literare, manuale). V`nz\rile
de carte r\m`n `nc\ un criteriu
anemic. Prozatorul scrie mai ales
pentru critic\ [i e obsedat de
recenziile pe care le are cartea sa.
{i atunci, firesc: critica `[i [tie
aceast\ postur\, de receptor
privilegiat, [i scrie f\r\ fric\ de
condamnare a publicului, a[a cum
ì cer factori secundari. Parantez\:
dac\ un critic de cinema `]i
recomand\ c\lduros de trei ori
consecutiv filme care s`nt proaste,
acest critic va fi sanc]ionat mult
mai prompt de spectator... Un critic literar nu are aceast\ cenzur\ a
publicului, pentru c\ latura utilitar\ a recenziei s-a pierdut `n
negura istoriei literare. Din fericire
sau nefericire, cum dori]i...
S`nt irelevante temele la mod\
à la „Dan Brown“. S`nt totu[i prea
„jos“ pozi]ionate. Cei care citesc
Dan Brown nu s`nt neap\rat cititori, s`nt mai ales consumatori,
f\r\ nici o nuan]\ peiorativ\, e
doar o constatare. Tema la mod\
`nseamn\ un amestec `ntre for]a
scriitorului [i for]a subiectului. {i
nu e vorba despre un subiect
concret, ci despre o atitudine fa]\
de lumea contemporan\. Michel
Houellebecq a c`[tigat partida,
aparent, trat`nd subiecte la mod\,
turism sexual, terorism, Islam etc.
De fapt, altul e atuul s\u
incontestabil: a inventat o atitudine, pur [i simplu, capabil\ s\
]in\ piept modelor anterioare. S-a
revoltat `mpotriva genera]iei
hippie al c\rei fiu este, a ridiculizat ambi]iile politice ale
genera]iei ’68. Restul e legend\ [i
marketing. Fluxul stilistic [i
tematic vine firesc `n contact cu
temele noi. Pentru c\ a inventat o
atitudine, un gen de personaj
plauzibil capabil s\ `nghit\ toate
fricile lumii moderne `ntr-un
discurs coerent.
C`nd cer sincronizare cu
modele literare, nu cer un roman
despre teme actuale neap\rat.
Nimic mai enervant dec`t
`ntrebarea: de ce nu avem un
roman despre Revolu]ie? Nu m\
intereseaz\ absolut deloc un
roman despre Revolu]ie sau
Securitatea nou\zecist\. M-ar
interesa, mai degrab\, c\r]ile de
istorie preocupate de acest
subiect. ~n schimb, a[tept o
atitudine nou\ `n leg\tur\ cu
Revolu]ia [i Securitatea. Vreau s\
citesc o „voce“ care s\ se
raporteze credibil la aceste teme.
De fapt, asta, cred, a[tept\m cu
to]ii. O atitudine nou\, format\
complet `n noile realit\]i, va
„vinde“, cu siguran]\.
Romanul B\g\u , de exemplu,
care a f\cut destul\ v`lv\ `n
mediile literare române[ti este
portretul perfect al subiectului
bine ales ratat din lips\ de ceea ce
numesc atitudine. Un subiect bine
ales: industria telefoniei erotice.
Dar o poveste relatat\ de o voce
complet neautentic\, artificial
construit\...
Pentru [i mai multe l\muriri. S\
lu\m exemplul dat mereu atunci
c`nd vine vorba de adaptare la
mode, David Lodge. Crede]i c\
Lodge a impresionat prin alegerea
mediului universitar ca tem\
`ntr-o trilogie? Nici vorb\,
important\ a fost vocea profesorului modern, important\ a fost
ruperea v\lului de sobrietate care
acoperea respectiva institu]ie.
Profesorii universitari ar\tau
dintr-o dat\ cu totul altfel.
{i cititorul simplu, [i cititorul
`nr\it caut\ o minim\ identificare,
caut\ o modalitate nou\ de a se
raporta la lumea de l`ng\ ei.
Putem a[adar avea o tematic\
extrem de modern\ complet
ratat\ pentru c\ vocea scriitorului
este una interbelic\ [i putem
avea, pe de alt\ parte, o atitudine
extrem contemporan\ trat`nd
subiecte vechi de c`nd lumea.
Prefer cel de-al doilea caz.
RECUPER|RI...
13 «
Norman Manea: „Trecutul se tot dep\rteaz\, odat\ cu ]ara
`ndep\rtat\, migr`nd spre ]inuturile stenice [i solare ale
recuper\rilor infantile...“.
SDC 300
„C|R}ILE COPIL|RIEI“ (DOSAR DIN AUGUST 2005)
„ROMÂNIA DIN VIS“ (DOSAR DIN APRILIE 2005)
Sumar\ „geografie personal\“ Tot ap\rea o doamn\...,
una {eherezada
Harta româneasc\ a
memoriei mele se
conecteaz\ la calendarul
a 50 de ani tr\i]i `n ]ara
unde m-am n\scut.
Ada Milea
Norman Manea
Burdujeniul, unde am venit pe lume
`n zodia racului, dac\ nu, mai cur`nd,
a cancerului, l-am rev\zut la `ntoarcerea din Transnistria, f\r\ s\-mi mai
amintesc altceva dec`t zidul galben [i
u[a larg deschis\, `ntr-o zi `nsorit\, a
libr\riei bunicului r\mas, `ntre timp,
undeva `n subsolul Ucrainei.
~ntoarcerea trecuse mai `ntì prin
trierea de la grani]a Ungheni [i defilarea re`nvia]ilor livizi pe str\zile Ia[ului, pe care aveam s\-l rev\d, apoi,
doar o singur\ dat\, `n ultimul an de
liceu, `ntr-un scurt popas din care re]in doar sala festiv\ a Na]ionalului [i
pe Milu]\ Gheorghiu, `n plin pitoresc
spectacol, al Scrisorii pierdute, cred.
A doua mea copil\rie a `nceput, de
fapt, la F\lticeni, `n prim\vara 1945.
Un redebut `nsorit `n existen]\, frenezia vitalit\]ii accelerate de speran]\. Acolo, am `nt`lnit, f\r\ s\-mi amintesc c\ ì mai v\zusem `nainte de cataclismul 1941, unchi [i veri [i m\tu[i, am
redescoperit enormitatea fastuoas\ a
banalit\]ii cotidiene, c\r]i [i gr\dini
[i pl\cinte [i b`lciul de Sf`ntul Ilie [i,
cum am mai evocat c`ndva, cartea cu
scoar]e verzi a magnificelor Amintiri
ale lui Creang\. Cei doi ani care au urmat, la R\d\u]i, au fost ai primelor prietenii [i ai neuitatei `nv\]\toare Veta
Iura[oc, al c\rei preferat eram [i `n a
c\rei cas\ am participat, ca timid invitat de gal\, tratat cu delicate]e [i delicate]uri, la primul Cr\ciun al vie]ii
mele. Anul 1947, `n prima clas\ a Liceului Evreiesc din Suceava, a `nsemnat, de fapt, `nchiderea cercului
`ntoarcerii la punctul de plecare. Dup\ doar un an, [colile particulare erau
desfiin]ate. Reforma `nv\]\m`ntului
sub tutela tovar\[ului Ghe. Vasilichi
anun]a deja drastice schimb\ri ulterioare: na]ionalizarea, partidul unic,
credin]a unic\, `nscen\rile tensionate
ale combativit\]ii ro[ii pe care le-am
urmat la `nceput cu uimire [i `nc`ntare [i de care m-am distan]at, sc`rbit
[i pentru totdeauna, spre sf`r[itul liceului. Anii de studen]ie au exaltat
coabitarea cu mult visatul Bucure[ti,
anun]`nd [i `nstr\inarea de ingineria
pe care aveam s-o practic, totu[i, `nc\
prea mult\ vreme. Revenirea de scurt\ durat\, dup\ absolvire, la Suceava
a sc\p\rat focul unei pasiuni juvenile
pe care aveam s-o `ntre]in, `n contratimpul unei pendul\ri `ntre elan [i epuizare, [i `n cei cinci ani petrecu]i la
Ploie[ti. Aici, `n Ploie[tiul lui Caragiale, d\ruit cu jocurile provocatoare
ale unei pubert\]i resuscitate, am confruntat alt\ vitez\ a g`ndirii [i alt\
acuitate a limbii dec`t eram obi[nuit `n
molcoma Bucovina. Cele dou\ decenii
ceau[iste urm\toare `n Bucure[tiul care avea s\-mi g\zduiasc\ maturitatea
niciodat\ cu adev\rat maturizat\ au
marcat debutul literar, `nt`lnirea [i
c\s\toria cu Cella, renun]area la inginerie, prieteniile literare [i, `n cele din
urm\, decolarea spre necunoscutul
altor geografii [i calendare. Dintre locurile, nu pu]ine, pe care acest traseu
„VACAN}E DE SCRIITOR“
(DOSAR DIN AUGUST 2005)
Vilegiatur\ f\r\ privilegiatur\, `n
deceniul al VI-lea ([i nu numai) al
veacului din urm\ ([i nu numai)
{erban Foar]\
...~n timp ce trenu-nt`rzie, vreo or\, la Agigea,/ tu te g`nde[ti la
insul ce,-n insula Ogygia,/ st\tuse un deceniu sau numai [apte
ani.../ Priveli[tea-i s\rac\: ciulini [i bolovani/ gola[i ca ni[te
limitativ le-a omis nu poate lipsi, totu[i, lag\rul comunist Periprava, sub
ar[i]a B\r\ganului unde mi-am contemplat, cople[it, tat\l `n uniforma de
de]inut, [i cimitirul de pe dealul P\durice, la Suceava, unde [i-a g\sit, sper,
lini[tea nelini[tita mea mam\.
Sumara „geografie personal\“ schi]at\ mai sus s-ar putea s\ aib\ pu]ine
leg\turi cu realitatea de azi a ]\rii [i
cu biografia genera]iilor care s-au
succedat. Lipsesc, de altfel, cardinale
ale „geografiei spirituale“ care nu a
`ncetat s\-mi ghideze drumul. {i, din
acest motiv, poate, nu [tiu s\ vizualizez domiciliul vreunei Penelope care
m\ recheam\, nici efigia ei `n rolul
Patriei care mi-ar rea[tepta `ntoarcerea. Mesajele pe care le-a trimis exilatului la New York, `n anii postcomunismului românesc, par trucate de
o sor\ geam\n\ [i acr\, care i-a confiscat identitatea. Sau poate nu?
Trecutul se tot dep\rteaz\, o dat\
cu ]ara `ndep\rtat\, migr`nd spre ]inuturile stenice [i solare ale recuper\rilor infantile, unde Penelopa de]ine propria ei enclav\ de vis, inexpugnabil\.
New York, martie 2005
~n vrai[tea capului meu de copil
`nc\pea orice: aruncam pove[tile
nemuritoare peste Creang\, peste
prin], peste cer[etor [i peste duminicile cu mereu prea pu]inele
desene animate.
Prima mea amintire literar\ (amintirea de dinaintea cititului) este Pisicu]ul Pisicel. Nu [tiu cine [i
cum m-a f\cut s\ `nv\] toat\ cartea
pe dinafar\, dar c`t\ iubire am
consumat `nv\]`nd-o, tot at`ta
suferin]\ am `ndurat spun`nd-o
(oricui, cu orice ocazie, sau f\r\
ocazie). ~mbr\cat\-n rochi]\ cu
vol\na[e, cu p\rul plin de fundi]e,
trebuia s\ recit:„Pisicu]ul Pisicel/
Ar vrea s\ vad\ [i el/ Cum arat\
un [oricel“ sau „M\i Ron]-Ron],
e[ti un bandit/ [i `nc\ unul renumit!“. P`n\ c`nd mi s-a acrit.
Cititul m-a salvat de Pisicel.
~mi pl\ceau pove[tile at`t de tare
`nc`t am fost capabil\ s\ m\ bucur de fiecare `mboln\vire care
m\ scutea de [coal\. Citeam `n
pat, printre aspirine [i febre, ni[te
pove[ti arabe fascinante [i `mi
primeam eroic injec]iile. Nu! Nu
erau cele O mie [i una de nop]i .
Nu! Precis nu erau! Cele O mie [i
una de nop]i m\ enervau pentru
c\ tot ap\rea `n ele o doamn\,
una… {eherezada, care nu `n]elegeam ce c\uta printre pove[ti (nu
aveam volumul `ntì care m-ar fi
scos din „cea]\“).
~n copil\ria mea de-atunci, Habarnam a fost singura carte mai important\ dec`t desenele animate!
~n copil\ria mea de-acum, numai
Micul Prin] e mai important dec`t
Oblio. Televizoarele s`nt pline de
desene animate. P\cat c\ personajele au `nceput s\ vorbeasc\ române[te, iar copiii au `ncetat s\
mai `nve]e engleza de dragul lor.
Variantele mioritice ale lui Disney
`[i schimonosesc vocile de parc\
ar participa mereu la un concurs
de r\gete [i ]ipete. Nu conteaz\!
tigve, — pe c`nd celor dintì/ le-ar fi stat bine-n m`na lui Dürer!
Din l\mì/ de plastic galben curge un fel de limonad\./ E str`mt
[i fiecare devine o monad\/ f\r\ ferestre. Briza ce sufl\ pe culoar/ nu e dec`t fantasma perdelelor de moar/ care se-agit\ `n
sinea lor, f\r\ s\ adie./ Din difuzoare curge aceea[i melodie,/
pentru c\ vechea sta]ie de-amplificare e/ defect\; vreme-n care
l’usage du cabinet/ est inderdit pendant l’arrêt du train en gare!/ Coboar\, la r\stimpuri, c`te un temerar/ ca s\ se u[ureze `n
gar\, la Agigea./ R\mas\-n urm\, marea e bun\ azi, e gigea,/
cum zic la ce le place copiii mici; p\cat/ c\ ieri, cum zice bravul
soldat, „ca un c\cat“/ fusese de frumoas\!... Te ui]i pe geam [i-ai
vrea/ s-o vezi pe fata gazdei (dar parc\ nu e ea!),/ a gazdei din
Constan]a, — cu care, c`nd apuci,/ cobori, pe-o scar\ str`mb\, la
plaja Trei papuci./ Aceasta, plaja, are-n fundal o r`p\ stearp\/ cu
spini (carduus nutans) cu mari flori mov [i-o iarb\/ clorotic\, pe
care ]i-e sc`rb\ s\ te-a[ezi;/ or, fata gazdei zice s\-nchiriem un
chaise/ longue... „— De-unde?!“ „— De la tanti aia din capul
Exist\ computerul! Copiii de azi se
nasc pe tastatur\, iar Jerry de mult
nu mai e „mouse“-ul lor preferat.
Exist\ [i Harry Potter; exist\ [i
„inelele“ care ì scutesc pe copii
de citit at`t timp c`t filmele apar
mai repede dec`t se hot\r\sc
p\rin]ii s\ cumpere c\r]ile.
A]i v\zut Les Triplettes de Belleville? Ce bine c\ nu mi-am consumat
copil\ria [i pot vedea tone de desene animate p`n\ c`nd c`te-un
film ca Tripletele… `mi `ncununeaz\ vizion\rile. Sau Pantera Roz. Am
cam ignorat-o `n prima copil\rie.
Atunci am remarcat doar culoarea.
Acum e printre preferatele mele.
Dincolo de ierarhii e pinguinul
lui Gellu Naum: Apolodor. Nu
cred c\ l-am cunoscut la v`rstele
mele mici. Poate l-am `nt`lnit `n
c\r]ile altor copii, dar s\-l citesc
eu… Mi-a[ fi amintit dac\ s-ar fi
`nt`mplat. {tiam personajul, sau
poate doar mi se pare c\-l [tiam.
~mi amintesc imagini: un pinguin
pe ghea]\, un pinguin prin
de[ert, un pinguin [i-o maimu]\,
un pinguin pe vapor, un pinguin
printre pinguini… Dar „ochii s`nt
orbi. Cu inima trebuie s\ cau]i“,
ì spune vulpea Micului Prin] [i
inima mea are nevoie de translatorul Apolodor. Nu pentru c\ f\r\
el n-ar `n]elege. Nu. Pur [i simplu
de dor.
Ada Milea `n clasa I
sc\rii.“/ Zis [i f\cut; [i,-n dulcea preziu\ a plec\rii,/ tu stai lungit
pe scaun, iar fata-]i st\ `n poal\,/ [i-n voi e-o vl\guire, o lene
grea, o boal\;/ iar ce ]i se `nt`mpl\-n triunghiularul slip/ te face
s\ regre]i c\... n-ai burta `n nisip./ Apoi `ncepe ploaia pe plaja
cu-o escarp\/ c\tre b\tr`nul Tomis, `n chip de r`p\ stearp\;/ [i
iat\-v\-n odaia `n care dorm ai ei/ (c`nd n-o dau cu chirie pe una
sut\ lei/ sejurul), cu dormez\ cu droturi [i carpete/ de plu[ (cam
aspru) ro[ii cu negru, pe perete,/ aidoma culorii perdelelor din
tren.../ ~ncerci, la geam, `n gar\, s\ b`lbì un catren/ `n cap, c\ci
n-ai h`rtie la `ndem`n\... Trenul/ d\ s\ porneasc\; `ns\,-[i
reprim\ brusc antrenul/ [i se opre[te, dup\ cincizeci-[aizeci de
pa[i,/ `n partea neumbrit\ a g\rii,-n care la[i/ ferestrele
deschise zadarnic [i,-n cutia/ vagoanelor-sicrie, cultivi eupatia/
sau masochismu,-n vreme ce,-oleac\ schizofren,/ te dedublezi,
scriindu-]i, pe-adresa ta din tren,/ ce-ai vrea s\-]i scrie z`na r\mas\ `n Constan]a,/ f\r\ de care tot mai anost\ e vacan]a/ ce ia
sf`r[it aicea,/ `n gar\ la Agigea.
» 14
SDC 300
VAMPIRUL
DIN PLUT|
Lia & Dan Perjovschi: „Nu mai g\se[ti altceva prin magazinele
de suveniruri dec`t vampirul s`ngeros ba din plut\, ba din
ghips, pe farfurie, prosop ori suport de scobitoare...“.
„C|R}ILE COPIL|RIEI“ (DOSAR DIN AUGUST 2005)
„KITSCH URBAN“ (DOSAR DIN APRILIE 2005)
~nainte [i dup\ [oc: o poveste Kitsch-ul de la cap
porne[te [i pe urm\
despre „Pisica cu pung\“
chiar se-mpute
Lia & Dan Perjovschi
Despre ce este vorba...
Am putea s\ ne pierdem vremea
vorbind de prostul-gust al
ambalajelor la bomboane, ]openia
vedetelor de toate categoriile, elucubra]iile arhitectonice ale noilor
`mbog\]i]i [i piscinele unde sar ei
`n cap c`nd nu e ap\, pompierismul mediatic de neiertat [i din
dragoste sau de `nghi]itul ora[elor
de c\tre reclame din ce `n ce mai
mari [i mai aberante, create de tipi
[i tipe din ce `n ce mai inteligen]i
[i mai cosmopoli]i.
...[i despre cine
A existat la un moment dat o ruptur\: a fost momentul
`n care m-am transformat `n cititor. P`n\ atunci am fost,
pe r`nd, ascult\tor [i privitor. C\r]ile ascultate – Fram,
ursul polar, coperte albastre, un format care atunci `mi
p\rea gigantic [i, invariabil, vocea mamei. Tot de
perioada aceea se leag\ alte spectre, plutind `ntr-un
ocean de „inefabil“, cum ar fi Dege]ica (nu pot uita nici
ast\zi criminalul de Sobol care practic a violat-o pe
biata Dege]ic\ sau, asemenea lui Don Leoncio din Slaba
Dinozaura, a sil[u]it-o s\-i devin\ consoart\ – bietul
Sobol neb\nuind ce pacoste poate fi o nevast\ mic\ de
statur\, c`nd se enerveaz\ ea [i i se pi]ig\iaz\ vocea).
Bogdan-Alexandru St\nescu
Apoi au venit Black Beauty, s\rmana,
cu interminabilele ei fracturi de femur, Alexandru Mitru (acest Charles
n& Mary Lamb `ntr-unul) cu Legen
dele Olim
mpului, povestirile istorice cu
pileati, comati [i tarabostes `n primul volum, Ecaterina Teodoroiu mic\
[i ochelarist\ `n 2 [i Ceau[escu ud`nd gorunul din Scornice[ti `n 3,
pentru a `ncheia apocaliptic cu serenadele betonului armat de la nu’[ ce
baraj... ~n aceast\ perioad\, auzul
`ncepuse s\ cedeze locul privirii –
doamna mama mea poveste[te c\ era
de ajuns s\ mi le citeasc\ o dat\ pentru ca eu s\ i le „lecturez“ ar\t`nd cu
degetul pe poze. Au urmat clasicul [i
nemuritorul Habarnam – cu pleiada
sa de personaje: {tietot, pictorul Acuarel\, un gagiu care vorbea-n rime etc.
etc. Trebuie aminti]i Cei trei gr\sani,
o triad\ de despo]i `ntuneca]i ce s`nt
finalmente uzurpa]i de m`nia poporului oprimat...
{ocul a avut loc la contactul cu
Jules Verne, `n spe]\ cu progeniturile
C\pitanului Grant, carte care m-a f\cut s\-mi doresc s\ citesc. Am `nv\]at
s-o fac – eram me[ter `nainte de clasa I.
Ce a urmat a fost o isterie colectiv\:
maic\-mea alerg`nd prin toate libr\riile capitalei `n c\utarea nu [tiu c\rui volum pe care i-l indicam despotic
pe coperta a patra a ultimei c\r]i citite, alte rude `nnebunite s\ fac\ rost
de ele de pe „pia]a neagr\“... Printre
ele erau [i rarit\]i, cum ar fi Insula
misterioas\ ori Castelul din Carpa]i,
dup\ care n-am dormit bine vreo dou\ nop]i. Au urmat, `n paralel, R.L.
Stevenson, cu celebra Comoar\ din
insul\, apoi un fel de continuare a
Vr\jitorului din Oz, Alice in Wonderland...
Iar adev\rata ruptur\ a avut loc
`ntr-o s`mb\t\ ploioas\ (aveam [coal\ p`n\ la 12 sau 1, dup\ care alergam s\ vedem desene animate), c`nd
am deschis un B.P.T. bleu ce s-a nimerit s\ fie Cei trei mu[chetari. Au
venit la r`nd toate fazele cu Fausta `n
diverse ipostaze, Fausta reloaded, Fausta revolutions etc., Zevaco, Karl May
(nu Winnetou, \sta nu mi-a pl\cut)
cu Old Shatterhand, Old Surehand
[i al]i vreo zece b\tr`ni ce doborau
ursu’ cu pumnu’, dup\ ce `l g\siser\
pe c\i misterioase. Cire[arii m-au enervat de la bun `nceput: era acolo
un tip pedant care m\ scotea din fire
(unul Titi, Tic\ etc.), care vorbea
despre „ipoteze“ [i alte chestiuni
oculte. La Medeleni a venit repede,
aplecat la fel – m\ enerva de fiecare
dat\ c`nd se vorbea despre „papucii
de tenis“, despre magiunul din
sob\...
Eh, [i nu pot l\sa neamintite c\r]ile cu animale: pozele format mare
cu g\inu[a de gunoi, pe care ini]ial
]i-o imaginai tr\ind `n ghen\, al\turi
de [obolanii pe care-i omoram c`nd
ne `ntorceam de la fotbal, dar pe care cartea ]i-o ar\ta st`nd pe o gr\mad\ maro-verzuie, cu aspect exotic. Mai
erau pachetele de c\r]i, gen c\r]i de
joc, tot cu animale, care mi-au oferit
practica hermeneuticii `nainte de
vreme: dat fiind c\ jucam un fel de
r\zboi cu ele, nu v\ imagina]i c`t\
m\iestrie `]i trebuia s\ demonstrezi,
baz`ndu-te pe textul aflat `n josul
imaginii, c\ Pisica cu pung\ va `nvinge `n lupt\ fagocerul cel `nfrico[\tor... „Lec\ no[t de]a“.
Sau am putea vorbi despre cum a
disp\rut Vlad }epe[ din memoria
na]ional\ [i cum a fost el `nlocuit
cu Dracula la fel cum era `nlocuit\
pe vremuri cafeaua natural\ de c\tre cicoare. Nu mai g\se[ti altceva
prin magazinele de suveniruri dec`t
vampirul s`ngeros ba din plut\, ba
din ghips, pe farfurie, prosop ori
suport de scobitoare... Am putea
s\ ne `ntreb\m cum de un
prim-ministru, d`ndu-ne exemplu,
[i-a investit cu tupeu banii de
buzunar `n aceast\ afacere-mitologie [i cum de un ministru se jura
c\ numa’ peste cadavrul lui nu se
va face Parc din mitologia
respectiv\ (chiar dac\ pentru asta
era sacrificat un or\[el s\sesc [i
medieval).
Din fericire, am fost scuti]i de
un asemenea kitsch de economie
de pia]\ ([i, ulterior, am fost scuti]i
[i de ministru, [i de prim-ministru),
a[a c\ o putem l\sa balt\ sau
Snagov.
Cum s`ntem
Nu numai c\ a devenit cu
non[alan]\ sediul Parlamentului, [i
deci `ntre dictatur\ [i democra]ie
diferen]ele (cel pu]in de reprezentare) nu exist\, nu numai c\
ale[ii se bucur\ de priveli[tea de
sus asupra celor care i-au ales
exact `n sensul g`ndit de dictatorul
pitic, adic\ ei `n balcon [i noi aplaud`nd `n pia]\, dar iat\ c\ fundul
cl\dirii a devenit muzeu de art\.
Oroarea e consfin]it\ acum [i
politic, [i cultural. Bravo na]iune!
Acesta este geniul estetic al
poporului român. Aceasta ne este
Opera. Ace[tia s`ntem [i uite-a[a
ne comport\m `n libertate.
Ce vom fi...
~n spatele enormit\]ii, un pic la
dreapta ca s\ nu se surpe tunelele
care legau dictatorul de Ministerul
Armatei Lui [i care acum leag\ legislativul de acela[i minister (puteri, pas\mite, separate `n stat), se
va `n\l]a Catedrala M`ntuirii
Neamului. Un alt kitsch care trece
`n lumea de dincolo (dar e pl\tit `n
lumea de aici).
Presupunem c\ vom deveni studiu
de caz [i doctoranzi la [coli de [tiin]e politice, arhitectur\ sau studii
culturale din toat\ lumea vor veni
s\ vad\ [i s\ analizeze `ntruparea.
...[i p`n\ unde
Unul dintre candida]ii la prim\ria
Capitalei avea ca punct principal `n
programul electoral aducerea
circuitului de formula unu, cu
Ferrari, Schumacher, Alonso et
comp cu tot, la Bucure[ti. Locul
propus era de jur `mprejurul Casei
Poporului. Omul vorbea serios.
P\cat c\ nu a fost ales.
Ce-am fost
Mai bine s\ nu ne pierdem nici
timpul, nici spa]iul tipografic [i s\
ochim direct obiectivul num\rul
unu al kitsch-ului na]ional: Casa
Poporului. Cl\direa nu este kitsch
numai pentru c\ este mult prea
mare [i mult prea ur`t\, ci mai ales
pentru c\, a[a cum se exprim\
m`ndru ghizii ei, „e f\cut\ cu
lemn, marmur\ [i arhitec]i
români”. Un statement n\scut
dintr-o minte nebun\ care despic\
un ora[ [i care ne spune subliminal
[i permanent c\ s`ntem nimeni [i
nu `nsemn\m nimic. O insul\
`nconjurat\ de-un zid p\zit de
bodyguarzi.
CURTEZANE {I
PROSTITUATE
15 «
Ruxandra Cesereanu: „La cursul meu de «Reportaj social», pe
care `l predau la Facultatea de {tiin]e Politice, sec]ia Jurnalism,
din Cluj, vorbesc c`teva ore [i despre chestiunea prostitu]iei,
ax`ndu-m\ pe conceptul de whore stigma “.
„CURTEZANE“ (DOSAR DIN SEPTEMBRIE 2005)
SDC 300
LIBERUL ARBITRU
de Sorin STOICA
De la povestea La Malcontentei
la whore stigma
Text mai
Rela]ia mea cu ideea de
pesimist
curtezane a `nceput prin
1987, dup\ ce fusesem
de dou\ ori la Vene]ia (`n
1981 [i 1983), `n treac\t,
`n drum spre Roma (unde
se autoexilase bunicul
meu patern, fost preot
greco-catolic [i c\lug\r
basilitan). Prin 1987 am
`nceput s\ cercetez (at`t
c`t se putea `n România
comunist\) istoria
curtezanelor vene]iene,
ax`ndu-m\ pe secolul al
XVIII-lea. ~n 1987 am scris
primul poem din volumul
care avea s\ se numeasc\
Vene]ia cu vene violete.
Scrisorile unei curtezane,
pe care l-am publicat `n
2002. Dar l-am `ncheiat
`n 2000, dup\ ce am
f\cut o a treia c\l\torie la
Vene]ia. Cum s-ar spune,
am lucrat [i am dantelat
la acest volum vreme de
15 ani. Am scris la el cu
voluptate [i fantezie.
Ruxandra Cesereanu
Fire[te c\ am creat o curtezan\ aparte,
ca personaj central al volumului, pe
care am botezat-o La Malcontenta.
G\sisem numele `nt`mpl\tor, citind despre o celebr\ vil\ construit\ de Palladio, care se numea astfel [i care era
localizat\ `n afara Vene]iei, la vreo 25
de kilometri. Credeam c\ numele La
Malcontenta `nseamn\ „Nemul]umita“, dar lucrurile nu st\teau astfel. ~n
2003, c`nd am avut o foarte scurt\ coresponden]\ cu actualul urma[ al familiei Foscari (care de]ine celebra vil\),
am aflat c\ La Malcontenta `nseamn\
„R\u Con]inut\“ (Mal Contenuta) [i
c\ numele provine nu de la o femeie,
ci de la faptul c\ frumoasa vil\ era plasat\ pe un canal care adesea se `nfunda [i `nn\molea. Cu toate acestea,
`n fa]a vilei exist\, pentru turi[ti, o
pancart\ pe care scrie c\ edificiul o
ad\postise pe La Malcontenta (aristocrat\ din familia Foscari, `n secolul
al XVIII-lea, exilat\ `n afara Vene]iei,
Decembrie 2005
din cauza vie]ii sale de pierzanie). Din
pricina acestei informa]ii pe care i-am
servit-o amuzat\ urma[ului familiei
Foscari, acesta a [i `ncheiat scurtul epistolar. ~n ultimul meu mesaj ì spuneam c\ nu conteaz\ dac\ La Malcontenta a existat sau nu `n realitate, at`t
timp c`t eu oricum am creat-o. Am avut dou\ recitaluri italiene cu poemele despre La Malcontenta, unul la Vene]ia (`n 2003) [i altul la Roma (`n
2005). ~n volumul Vene]ia cu vene violete. Scrisorile unei curtezane mai
exist\ `nc\ o curtezan\ portretizat\ –
este vorba despre un alter-ego foarte
ironic al meu, `ntruc`t numele ei este
La Cesarina. Dac\ La Malcontenta este
o femeie fatal\, La Cesarina este o curtezan\ b\tr`n\ [i grotesc\, identificat\
`ns\ cu laguna. Revenind la Malcontenta, personajul meu central, ceea
ce m-a interesat a fost asumarea unei
proiec]ii fantasmatice la nivelul feminit\]ii mele.
Am re`nvestit
cuv`ntul curtezan\
cu un alt sens
Ca s\ fiu mai limpede – ideea de curtezan\ rima, pentru mine, nu cu dimensiuni precum perversitatea, luxuria, desfr`narea, ci cu ceea ce eu numesc ambiguitate `n erotism. Ambiguitatea implic\
patim\ [i tensiune, dar mai implic\ [i
altceva, o anumit\ tranzi]ie de la stadiul de femeie (oarecare sau nerevelat\ `nc\), la acela de femeie deplin\.
Altfel spus, am re`nvestit cuv`ntul
curtezan\ (vene]ian\) cu un alt sens
dec`t cel pe care `l are `n mod firesc. Iat\
de ce filme precum Frumoasa vene]ianc\ (despre curtezana Veronica Franco) s`nt dezam\gitoare [i false, ne`nf\]i[`nd dec`t exterioritatea [i vizibilitatea ideii de curtezan\, nu [i ambiguit\]ile ei sau patima visceral\ [i
mental\ care construiesc identitatea
l\untric\ a unei curtezane.
De doi ani de zile am intrat,
vr`nd-nevr`nd, `n leg\tur\ [i cu latura
actual\ a ceea ce a fost odinioar\
curtezana [i a devenit ast\zi exclusiv
prostituat\. La cursul meu de „Reportaj social“, pe care `l predau la Facultatea de {tiin]e Politice, sec]ia Jurnalism, din Cluj, vorbesc c`teva ore [i
despre chestiunea prostitu]iei, ax`ndu-m\ pe conceptul de whore stigma.
La respectivul curs, vreo cinci-[apte
dintre participan]i `[i aleg s\ fac\ reportaje, interviev`nd prostituate (din
Cluj, dar [i din alte ora[e) [i realiz`nd
materiale jurnalistice pe aceast\
tem\. M\ opresc `ns\ aici. Despre
meandrele feminit\]ii ([i nu ale feminismului) voi mai vorbi, poate, cu alt
prilej.
Adic\ v\ rog s\ nu-mi lua]i `n nume de r\u faptul c\ am acum ni[te momente `n care m\ simt p\r\sit, tr\dat de fotbali[tii de azi [i
mi-e dor de ni[te juc\tori care-]i
las\ senza]ia c\ joac\ pentru tine.
C\-]i d\ruiesc o faz\ dup\ care
s\-]i lase gura ap\. Chiar dou\
faze. Dup\ facult\]i. Dup\ cum ì
las\ inima. Mai ales acum, c\ se
las\ cortina peste fotbal, senza]ia
de frustrare final\ e explicabil\.
Nu vom mai avea fotbal at`ta
timp. Iar bezna de afar\ e mult
prea insistent\ [i deprimant\.
Ronaldinho, ca s\ `ncepem cu
el, se r\sfa]\ mai mult. Joac\ exclusiv pentru sine, dar pentru c\
nu e un mediocru, echipa `l suport\ [i profit\ de pe urma lui.
Uita]i-v\ la felul cum se bate cu
pumnii `n piept dup\ vreo acroba]ie `n care a zburdat printre
c`]iva nel\muri]i. Io am fost! E
vorba despre mine. Despre egoismul lui Beckham e redundant s\
mai vorbesc. Un juc\tor care n-a
jucat niciodat\ pentru public.
Mai s`nt [i truditorii cinsti]i de
la mijlocul terenului, pentru care
a d\rui o faz\, un dribling e deja
un concept mult prea vag. Dar pe
ei trebuie s\-i iei ca atare. N-am
`n]eles niciodat\ comentatorii
care `nveleau anumi]i juc\tori `n
fraze de genul, sigur, respectivul
nu se remarc\ `n mod deosebit
pe teren, nu e spectaculos, nu
iese `n eviden]\, dar e un juc\tor
foarte util echipei. N-am `n]eles
modul acesta misterios, aburos de
abordare. ~n ce fel e respectivul
util? Le cump\r\ coechipierilor ziarele, le `ntocme[te declara]ia pe
venitul global? Adic\ el doarme,
se t`rìe 90 de minute, dar trebuie
apreciat pentru treburi obscure
care unui profan ì scap\. Sau echipe meschine, cl\dite, culmea,
de un juc\tor d\ruit precum C`r]u. Autiste. Care m\ ignor\ senin.
{i nu-mi place.
Nu i-am v\zut juc`nd pe Nichi
Dumitriu, pe Ozon. Pu]ini ferici]i
i-au v\zut, dar cred c\ `n accesele
de generozitate care li se atribuie
s`nt [i foarte multe bazaconii, `nflorituri foarte necesare unei construc]ii mitice. Cam cum ar fi mai aproape de noi cele patru lovituri `n
bar\ ale lui Ronaldinho.
Vreau s\ fiu b\gat `n seam\ de
juc\torii \[tia. Zidane f\cea cu ochiul `nainte de oboseala asta cronic\. Un juc\tor de fotbal mi se
p\rea Ibrahimovici, de[i cineva
`mi repro[a: cine m\, balerinul \la
care n-a mai dat un gol de
nu-[tiu-c`nd? Asta e, mai bine
confunzi fotbalul cu baletul dec`t
cu turnatul fontei sau cu alte `ndeletniciri care se `nva]\ la [coala
profesional\. Ibrahimovici e suspectat a fi balerin, ceea ce nu e r\u, e
un compliment pentru fotbal. Dac\
`l compari pe Gravesen cu un balerin, `nseamn\ c\ ai o problem\
cu sim]ul ridicolului. {i, `n general, pe nordicii care se chinuie cu
mingea de parc\ ar ur`-o.
Totu[i, fotbalul e un joc de
b\rba]i. Nu vreau juc\tori care s\
fac\ cu ochiul doar gagicilor.
Adic\ nu fi]e, oameni buni. {i nici
steaguri s\rutate `n urma unor
ghionturi. Nimic din toate astea.
Vreau, egoist, ca fotbali[tii \[tia
s\ fie ai mei. {i cine [tie dac\ `n
iarna asta nu m\ voi apuca de un
lucru pe care l-am dispre]uit – [i
anume fotbalul pe calculator.
La numai 27 de ani, `n 2006, scriitorul Sorin
Stoica s-a stins din via]\. Pleda pentru povestire,
dar nu povestirea „abjec]iei“, a „ur`]eniei,
hido[eniei lumii“. Mult mai important era felul `n
care scria. ~]i d\dea impresia c\ este `n stare s\
comenteze savuros [i instruc]iunile de folosire ale
unui extinctor plasat pe holul spitalului `n care `[i
poart\ zilele unele dintre personajele sale:
„Oamenii [i-au pierdut capacitatea, facultatea de
a povesti. Povestitul e o excep]ie, nu un fapt la
ordinea zilei. Povestitul trebuie `nv\]at, `nsu[it,
practicat“. Sorin Stoica a scris s\pt\m`nal pentru
„Suplimentul de cultur\“ o rubric\ de fotbal care,
pentru noi, a fost de ne`nlocuit. Acest col] din
pagina 15 ar fi trebuit `nc\ s\ ì apar]in\.

SDC 300 - Suplimentul de Cultura

Transcription

Similar documents

"Vatra veche" - Nr. 5/2011

Descarca PDF - Suplimentul de Cultura

FAMILIA Revistă de cultură Nr. 1-2 ianuarie

[+] descarca in format

[+] descarca in format

trident poseidon 2015 trident poseidon 2015

[+] descarca in format

Arta ca dar - Suplimentul de Cultura

click aici!

Cameră foto digitală cu obiectiv interschimbabil

Raport de activitate 2013 - Biblioteca Nationala a Romaniei